Var 13

SUBIECT I 1. Expresii/ locutiuni; de exemplu: ,,a-(si)pleca capul(fruntea, grumazul), ,,a(nu) avea unde sa-(si) plece capul (oasele); �apleca �n lume", �a pleca pe lumea cealalta" etc. 2. Utilizarea cratimei �n structura �de-abia" are drept consecinta marcarea grafica a rostirii legate a doua cuvinte prin eliminarea unei silabe. Sub raport prozodic acest fapt asigura pastrarea masurii versului etc. 3. N-ai mai dat un semn de viata �n ultima vreme. El a crescut �n umbra personalitatii tatalui sau. 4. Structurile antitetice evidentiaza dorinta �mplinirii iubirii, dar si �ndoiala, pendularea spre starea ezitare; de exemplu: �Voiam sa pleci, voiam si sa ram�i' etc. 5. Interogatia retorica �n ultima strofa a poeziei: ,JDe ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?" este prezenta pentru a ilustra starea de ezitare, de nehotar�re �n iubire a eului liric; oscilatia �ntre dorinta prezentei fiintei iubite si dorinta de a visa la ea �n absenta etc. 6. Temele/ motivele poeziei; de exemplu: tema iubirii, dar si a �ndoielii, a despartirii, dar si a dorului etc. 7. Lirismul textului este de tip subiectiv, evidentiat prin verbe si pronume de persoana I, ca marci ale subiectivitatii: �Te-am rugat", �Te urmaream", �Ti-as fi facut" etc, dar si prin �ncarcatura lirica a versurilor etc. 8. Ultima strofa evidentiaza ambiguitatea sentimentului de dragoste, dorinta realizarii �n iubire, dar si refuzul acesteia, relevat prin structurile antitetice: �Voiam sa pleci, voiam si sa ram�i". Ultimul vers este alcatuit din doua interogatii retorice, exprim�nd �ndoiala, nehotararea eului liric �n fata unei situatii ambigue etc. 9. Titlul poeziei este �n relatie directa cu textul poeziei, ilustr�nd sentimentul nostalgic al despartirii, dar si al regretului ca iubita n-a �nteles ,g�ndul fara glas", acela de a ram�ne �mpreuna. Verbul �plecasesi', la timpul mai mult ca perfectul arata �ncheierea unei actiuni trecute si �ncheiate de multa vreme, �nsa devine apropiata prin asocierea cu adverbul �de-abia" etc. SUBIECT II Cultura se constituie �ntr-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei umane. Ceea ce deosebeste �nsa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural, �n cautarea propriei personalitati. �n primul r�nd, civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent, una fiindu-i indispensabila celelilalte. De cele mai multe ori, �nsa, ni se poate parea ca ele merg pe drumuri separate, ca nu ar converge spre acelasi punct. �n realitate �nsa, �n timp ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara �n care toti oamenii traiesc si �si exerseaza capacitatile, cultura este lumea interioara a individului, esenta sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. Desi, la modul general, cultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite, acestea exista, sub forma academiilor nationale. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si puncte de reper ale civilizatiei, semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi rol binefacator ca la nivel individual. �n al doilea r�nd, falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Bancila este mult mai evidenta �n societatea noastra. Cel putin �n ultimele doua secole, mediul rom�nesc a fost si este supus unui proces de �ardere a etapelor�, de importare a unor forme fara fond. �ntr-un astfel de climat cultural, atentia acordata culturii aluneca spre latura prozaica a lumii, restr�ng�nd-o spre cercurile elitiste. �n concluzie, civilizatia si cultura sunt indisolubil legate, iar dezvoltarea uneia nu merita sa se faca �n detrimentul celeilalte. SUBIECT III

�n literatura rom�na, numerosi scriitori au abordat nuvela, �ncep�nd cu secolul XIX. Prima opera apartin�nd acestei specii literare este �Alexandru Lapusneanul� de Costache Negruzzi, care a ramas o adevarata capodopera. Aparuta �n anul 1840, �n primul numar al revistei �Dacia literara�, nuvela �Alexandru Lapusneanul� este romantica prin tema (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul), prin constructia personajelor, prin sursele de inspiratie utilizate. Fiind o nuvela, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele doua personaje care se constituie �ntr-un cuplu �n acesta nuvela sunt domnitorul si sotia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lapusneanu evolueaza liniar si are un destin tragic; el s-a casatorit cu fiica lui Petru Rares, domnita Ruxanda, pentru a-si legitima pretentiile la tron si pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul Stefan cel Mare. Domnitei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice si trasaturi fizice; personajul feminin da dovada de bl�ndete, bunatate, evlavie, �n antiteza cu sotul ei crud, nemilos si tiran. Domnitorul intra �n actiune �nca din incipit, c�nd se evidentiaza si motivatia acestuia de a-si recapata tronul, pierdut prin tradarea boierilor sai, fata de care se aratase atasat si generos �n prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvaluie treptat caci, dupa ce �si exprima vointa de neclintit, tenacitatea, fermitatea si energia �n realizarea scopului propus, dovedeste si o capacitate de disimulare (evidentiata �n scena de la mitropolie, c�nd reuseste sa-i convinga pe boieri ca remuscarile sale sunt sincere si sa vina la curte), o inteligenta politica desav�rsita prin spiitul vindicativ, un umor macabru c�nd �i promite sotiei sale un �leac de frica�, concretizat ulterior �ntr-o piramida din capete de boieri. Lapusneanul este si viclean, c�nd �si propune sa se foloseasca de cei care �l �nconjoara pentru a-si atinge obiectivul. Doamna Ruxanda are, �n structura administrativa si politica a Moldovei de odinioara, statutul insignifiant pe care orice femeie �l avea �n acea epoca �n societate. Rugamintea ei nu devine porunca pentru un sot precum Alexandru Lapusneanul, dar nici nu e respinsa brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind facuta pentru a castiga credibilitatea. Totusi, aceasta e relativ respectata, caci Doamnei supuse si evlavioase i se promite un �leac de frica�. Domnitorul e dispretuitor fata de sotia sa cand o �ntreaba ce a determinat-o sa �si �lase fusele� �ntr-o zi oarecare si o lasa pe aceasta sa se umileasca profund:�Ruxanda cazu la picioarele lui�. Respectul, �ncrederea si admiratia pe care ea i le poarta sotului reies din apelativele :�bunul meu domn!�, �viteazul meu sot, maria-ta esti prea puternic� si din declaratii �Dumnezeu stie cat te iubesc!�, la care Lapusneanul ram�ne complet insensibil, rostind cu aroganta �muiere nesocotita!� si fiind pregatit sa puna m�na pe jungherul de la br�u. De asemenea, �n scena �n care �leacul de frica� �i provoaca lesinul domnitei, domnitorul este sarcastic:�Femeia tot femeie, zise Lapusneanul z�mbind; �n loc sa se bucure, ea se sparie�. Scena finala a nuvelei da posibilitatea personajului feminin sa se afirme: retrasa �n cetatea Hotinului sa-l �ngrijeasca pe Lapusneanul, rapus de o boala teribila, constata ca sotul ei s-a hotar�t sa se calugareasca daca Dumnezeu �l va salva; dar domnitorul se dovedeste la fel de cinic si uita repede promisiunea facuta, amenint�nd cu moartea pe cei care l-au calugarit. Doamna Ruxanda, oprita din drumul ei la iesirea din �ncaperea unde se afla sotul bolnav de catre cei doi boieri fugari, Spancioc si Stroici, este �ndemnata sa-si otraveasca sotul fiindu-i sugerat faptul ca viata fiului ei, proclamat deja domn, e �n primejdie. Aceasta nu are forta necesara pentru a comite un asemenea pacat capital si cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care �i spune ca asa �crud si cumplit� cum �e omul acesta� ar putea face mult rau si de acum �nainte. �n cele din urma, doamna Ruxanda �i duce apa otravita domnitorului, care moare �n chinuri groaznice. Prin urmare, autorul a evidentiat prin cele doua personaje un cuplu romantic: daca

domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv si vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelica, suava, delicata, sensibila, sincera, evlavioasa si supusa. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate �n antiteza si formeaza un cuplu devenit celebru �n literatura.