Ultimul Rasarit

Ultimul rasatit In orasul Wester nu au existat astfel de probleme timp de 160 si ceva de ani. De unde stiu asta? Ei bine pentru ca sunt un vampire de 19 de ani, si am 19 de ani din 1836. Eu m-am nascut undeva in Los Angeles. La cateva luni dupa ce am implinit frumoasa varsta de 18 ani, parintii mei au aflat ca am cancer. Doctorii nu-mi dadeau prea multe sanse de supravietuire; un an, doi, trei, poate zece,poate doar o luna�. Dar se pare ca am supravietuit destul de mult. Atat stiu eu despre cealalta viata a mea. Creatorul meu a fost Doctorul Jack. Imi aduc aminte putin imprecis de ultimele minute din viata mea de om; eram intr-un spital, doctorul Jack era langa mine, afara era intuneric deci presupun ca era noaptea tarziu. Auzeam un bipait foarte rar la un aparat mare aflat langa mine, inainte sa ma dezmeticesc bipaitul era aproape constant. Am inchis ochii enervat de acel sunet,apoi am simtit cum imi ardea ceva pielea, parca intra ceva in mine si intr-un final am adormit. M-am trezit intr-o casa mare si luminoasa. Acolo era si doctorul Jack. Eram foarte confuz, nu stiam ce cautam in casa aceea, ce se intamplase si de ce aveam impresia ca dormisem ore intregi. Fara sa intreb nimic, docorul Jack a inceput sa-mi spuna ce s-a intamplat. Mi-a explicat clar si raspicat faptul ca eram pe moarte si dearece vedea in mine ceva bun m-a transformat in vampir, m-a transformat intr-o creatura nemuritoare. Am aflat de asemenea ca in orasul meu natal traia o familie de vampiri; Jack se casatorie cu o muritoare care a devenit vampir din propria-i dorinta, iar acum ei aveau un fiu de vreo 20 si ceva de ani, care tot asa era pe patul de moarte cand a fost transformat. Am aflat totul despre el si din fericire am reusit sa ma integrez. Mi-a fost cam greu la inceput; simteam o pofta nestapanita pentru sangele uman,o picatura cat de mica de sange ma putea face sa atac pe oricine care-mi statea in cale. Cu timpul aceasta pofta s-a diminuat, eu devenind, la fel ca restul familiei, un vampir vegetarian. Asa isi spuneau ei deoarece nu se hraneau cu oameni, ci cu animale. In prezent eu traiesc intr-un mic orasel numit Wester. Dupa cativa ani petrecuti cu familia doctorului Jack, m-am hotarat sa-mi fac si eu o viata a mea, sa incerc sa traiesc inca ca un om. Jack mi-a oferit o casa in acest oras deci nu am probleme. M-am adaptat cam greu aici printre oameni, eu nestiind cum sa mai fiu om la inceput. Dar in timp mi-am facut prieteni si m-am integrat. Azi e luni. Inca o zi de scoala incepe. � Doamne, deja devine plictisitor� imi ziceam eu in minte. Si chiar era plictisitor sa tot repet ceea ce eu deja stiam din anii trecuti si din ceilalti ani. M-am imbracat si m-am dus la noua mea masina primita in dar de la Jack, un Porsche galben. -Hey, salut, Tom., imi spuse Alec cand am coborat din masina. -Buna,Alec. Ce mai e nou criminalule? Amintrebat eu pe un ton sarcastic. -Avem o colega noua omule a spus el plin de sine si increzator ca o va face sa ii cada la picioare, asa cum facea in general cu toate fetele, fiind un fel de magnet pentru ele. Eu desigur nu aveam de unde sa stiu cum e sa ai pe cineva, deoarece mie nu mi s-a oferit sansa. - Hmm... chiar asa? am intrebat eu neinteresat. - Dap. Am cunoscut-o deja, zise el afisand un mic zambet. Hai s-o cunosti si tu. Desi fara prea multa placere, a trebuit sa il urmez. In fata mea era o fata bruneta, cu parul lung si lins, lasat pe spate in bataia vantului aspru de sfarsit de toamna, cu pielea alba si palida, putin mai scunda decat mine si Alec si cam timida la prima vedere. Buna, tot eu sunt, Alec, iar el e prietenul meu, - Buna, ma numesc Anna, imi pare bine, Tom. -Ei bine, Anna, sunt incantat sa te cunosc. - Aa, baieti eu trebuie sa plec. Ne mai vedem. Incepusera orele si noi inca eram pe coridor. Am intrat la ora, unde profesorul deja a inceput sa predea. Nu stiu de ce dar ora a trecut atat de greu, m-am gandit intr-una la fata cea noua . Oare unde s-o fi dus, cum de nu a ramas la curs? Si

mai ales ma intrebam...� De ce ma gandesc tocmai eu la ea?� Acesta intrebare mi-a oprit respiratia prefacuta, respiratia pe care incercam s-o imit ca sa par un om normal. Au trecut cateva saptamani si nici o schimbare in starea mea; eram tot panicat si ingrijorat. Ce s-a intampla oare cu mine? Ce s-a intamplat cu ea? Dupa ceva vreme a aparut din nou. � E la fel de frumoasa cum mi-o aminteam...... vai ce e cu mine, la ce ma gandesc?!? Pari normal, pari normal� imi tot repetam in gand. Buna, straino. Nu te-am mai vazut de ceva vreme. Ce-ai mai facut? Da, am fost plecata, cu familia.... Aha... Anna, asculta, nu ai vrea sa iesim si noi dupa ore sa ne mai cunostem? Sigur, Tom. zise ea zambind. Stiind ca am facut intrebarea aceea sa dispara din mintea mea, eram mai linistit. Orele au trecut repede. Deabea asteptam s-o cunosc. Sa vad ce e atat de special incat ma blocheaza. Era deja ora 15. Terminasem orele. Deci, Anna, mergem? Da, stai sa-mi pun cartile-n dulap. Am pornit motorul masinii asteptand-o. Mi-am dus masina acasa si apoi am pornit pe jos. Desi eram un vampir destul de invarsta si puternic, ma simteam in inferioritate langa ea. Stiu un loc minunat si linistit. E defapt o mica poienita. Vrei sa mergem? Da, sigur.zise ea incantata de ideea mea,poate prea incantata. Sti, Anna, ma simt cam ciudat in prezenta ta.... Inteleg ce vrei sa zici, si eu la fel.. si cred ca stiu de ce, vocea i s-a oprit si a devenit mai aspra... Nu conteaza. Anna, spune-mi te rog. Chiar nu conteaza. S-au asternut cateva minute de liniste. Stiam ca am mai vazut-o undeva pe fata asta, dar oare unde? De ce mi se pare asa de familiara? Oare sa fi fost cineva din viata mea anteriaora?- nu avea cum... Ei bine am ajuns, am spus eu ragusit. Wow, e minunat aici sus.... Da, este. Nu oricine poate ajunge aici. Da, ai dreptate. Ar trebui sa ai super-puteri ca sa ajungi pana aici, zise ea razand tare. Stiu cine esti.... Ce vrei sa spui?am intrebat nedumerit, inghitind sec. Haide, lasa gluma Tom!! Nu am batut tot drumul, de la Los Angeles pana aici doar ca sa glumim si sa ne plimbam. Imi pare rau, dar nu stiu despre ce vorbesti. Haide vampir stupid ce esti, iti simt mirosul de la o posta. Stiu ca Jack te-a creat. Cine esti tu? am intrebat eu speriat Vai, vai,vai... nu ti-a spus Jack despre mine?spuse ea scotand un marait puternic. Nu si nu-mi pasa cine esti. Eu am plecat, deja e tarziu. Nu pleci nicaieri, copilas. marai ea scotandu-si dintii. Erau albi,lungi si ascutiti... nu mai vazusem dinti de vampir gata sa ma nimiceasca. Ce vrei de la mine? Imi iau doar ceea ce imi apartine... Ce vrei sa spui? Hmm.. nu-i sta in fire lui Jack sa nu-si indeplineasca rolul de �creator�. Ei bine.. atunci am sa ma prezint singura. Sunt Anna Wolv, am peste 2000 de ani si sunt creatoare lui Jack. Si ce lagatura am eu cu tine? Deci baietica, banuiesc ca nu ti-a spus Jack nimic despre lengenda nostra. Se zice ca vampirii au existat dintotdeauna,la inceput lumea fiind plina de vampiri. Oamenii crezand ca noi, vampirii, suntem de-ai lor ne-au acceptat. Intr-o zi, o femeie care lucra intr-un bar al vampirilor s-a taiat intr-un ciob de sticla si atunci vampirii vazand sangele au sarit toti pe ea. Oamenii ingroziti au facut proteste impotriva vampirilor si incetul cu incetul si-au facut curaj si au incercat sa ne elimine. A reusit intr-un final sa distruga aproape toti vampirii.

Mai ramasese doar unul, Jason Greec. Jason fiind ultimul vampir ramas,intr-o noapte intunecata, a transformat o femeie in vampir,pe mine... apoi noi doi am transformat pe altii pana cand am format �o familie�, sa fie pe intelesul tau. Eu l-am creat pe Jack. Codul vampirilor spune ca creatorul este mai presus de restul. Si oricum chiar daca nou-nascutul incearca sa se impotriveasca il opreste veninul din corpul sau. Jack a fost primul meu iubit... pana cand a plecat. Acum m-am intors sa iau inapoi ce-i al meu, dar se pare ca nu ma mai vrea... mi-a oferit ceva inschimbul libertatii lui... si eu am fost de acord l-am eliberat, asta insemnand ca nu mai am nici oputere aspura lui, ca suntem egali... Ce ti-a oferit?am marait eu incet.... Pe tine,vampiras prostut ce esti.... Nici nu-ti dai seama cat de palpitant poate fi pentru mine, un vampir de peste 2000 de ani, sa distruga un vampir mai tanar, asta imi da putere, tinerete... Dar nu am poti omori.am oprit-o eu speriat. Jack mi-a spus ca pe noi nu ne poate omora nici un om... Dragul meu invatacel... uiti ca eu nu sunt vampiri... pentru un vampir e foarte usor sa omoare un alt vampir.... dintii ei erau tot mai la vedere, limba miscandui-se peste ei. Ce-ar fi sa-i fac o demonstratie.... Pana sa termine ce avea ea de zis eu am luat-o la fuga.. fugeam mai repede ca de obicei, nu stiam pe unde sa ma duc, stiam ca ma va gasi, ca nu voi mai avea mult de trait... Nu avea nici un rost sa fug, oricum pana la urma ma va prinde. Desi eram intr-o situatie critica ma gandeam daca nu cumva Jack, creatorul meu,ma putea auzi... incercam sa-mi arat teama, imi imaginam pericolul. Inca fugeam cat de repede puteam, dar nu era de ajuns. Anna era aproape in spatele meu. Intr-o fractiune de seunda trecu in fata mea. Mana ei puternica se izbi cu putere de pieptul meu mare si ma impinse inapoi. Parca zburam, am simtit cand am atins copacul; credeam ca doar l-am atins dar cand colo il scosesem cu totul din radacini. Am hotarat ca nu are rost sa fug, am ripostat. Am incercat s-o lovesc, s-o musc, dar era prea rapida. E aproape timpul. Soarele rasare in cateva minute. Am omis un mic detaliu despre veninul de vampir... cand un vampir musca un vampir inferior lui sau de acelasi rang cu el si razele soarelui ating locul muscaturii, veninul se transforma in otrava. Otrava odata intrat in tine te va ucide. Eu, de pe urma ta voi face �V�.. banuiesc ca Jack nu ti-a spus de �V�.. este sange de vampir.. noua, celor invarsta, ne da o putere inimaginabila pentru cateva sute de ani... chiar si oamenii il cumpara... E aproape timpul. Aproape.... a repetat ea cu un zambet larg si cu ochii mari si rosii ca focul. Acesta va fi ultimul tau rasarit.... Nu asa de repede, Anna. am putut recunoaste acea voce din 1000, era Jack.. Ce cauti aici?a marait ea nervoasa, gata sa atace. Aveam o intelegere, Jack.... Am zis ca ti-l dau,dar nu ca te voi lasa sa-l iei fara lupta... Nu ma lupt cu tine, protesta ea ofensata!!! Nu ai de ales. Bine, atunci voi fi de doua ori mai puternica... imi pare rau ca va trebui sa mori asa... Nu fi prea sigura, spuse Jack sarind la gatul ei. Anna se feri rapid. Se miscau atat de repede incat deabea ii puteam urmarii. Mai era putin si rasarea soarele. Jack era prea ocupat s-o tina pe Anna departe de mine ca s-o mai si atace. Asa ca am decis sa il ajut. Din cate am inteles eu de la ei, trebuia s-o musc si s-o atinga soarele sau ceva de genul,apoi o sa moara... ce aveam de pierdut? Anna se pare ca a uitat de mine; era cu spatele la mine si cu fata la Jack, maraiau ceva amandoi. M-am dus incet in spatele ei. Jack vaznd ce fac a incercat sa-i distraga atentia si mai mult, luand-o cu ultimele dorinte ale lui... razele soarelui se vedeau putin cate putin printre brazii inalti. Era timpul. Am sarit la gatul ei. Ea a incercat sa ma dea jos. Am muscat-o cu putere, cat de tare am putut, nu-mi mai puteam scoate dintii, simteam putere,simteam cum pulsa veninul in sangele meu si-al ei, tipetele ei ma asurzira dar nu m-am oprit pana cand nu m-a tras Jack. Cand m-am dezmeticit Anna era intinsa pe jos. Razele soarelui probabil

ca au atins-o deja... �Am reusit, am omorat primul meu vampir...� Imi pare rau, Tom. Credeam ca o sa ajung mai repede la tine, daca veneam cu cateva minute mai tarziu nu mai erai. Imi pare nespus de rau, dar nu aveam de ales,zise Jack cu ochii in pamant si cu vocea ragusita... Nu-i nimic�.. tata.... Multumesc ca ai venit sa ma salvezi... De atunci tatal meu, creatorul meu, m-a invatat totul despre vampiri, fiecare detaliu din viata unui vampir, tot ce trebuia sa stiu; cum pot vrajii oamenii, cum sa ataci un vampir, cateva feluri de a distruge un vampir... si nu am mai avut vreodata probleme cu vreun alt vampir.