Rasarit - Capitolul 6

Capitolul 6 Acasa... din nou Tacere. Toti taceau. Incercau sa gaseasca o solutie. - Clanul Denali... am murmurat eu incet... - Da, a spus Alice privindu-ma in ochi, ei sint solutia. Alice vazuse... - Ce solutie? A intrebat Carlisle - Noi nu putem cauta martori, a inceput Alice, dar ei pot, ei nu sint urmariti... - Nu putem sa-i punem in pericol si pe ei ... a spus Carlisle, Volturii isi vor da seama ce se intimpla daca dispar pur si simplu de acasa... - Nu neaparat! Am spus eu... Carlisle era nedumerit. - Ce vrei sa spui? - Nu vor disparea pur si simplu de acasa... vor imprastia zvonul ca pleaca pentru citeva saptamini in vacanta... Atita timp cit stau departe de noi si de Forks Volturii nu vor banui nimic. - Asta e o idee foarte buna! A spus Emmet... Cum de nu m-am gindit eu la ea? Emmet! Facea glume in asemenea situatie. - Bine atunci... a spus Carlisle luind telefonul in mina... o sa-i sun. Discutia a fost una scurta. Carlisle i-a explicat Tanyei in ce situatie ne aflam si a inchiat discutia cu un `Multumesc`. Acceptasera! - Maine.. pornesc, a spus Carlisle. Cred ca intr-o saptamina vor aduna suficienti martori. - Noi, ce facem? A intrebat Jasper - Mergem in Forks, ne intoarcem acasa. Traisem in multe locuri, dar nicaieri nu ne simteam ca in Forks, acolo era casa noastra... - E singurul lucru pe care il putem face in acest moment... a spus Carlisle... ne vom intoarce la casa din Forks si vom astepta martorii. *** Incercam sa nu adorm... eram atit de obosita, drumul spre Forks era mult mai lung decit imi imaginasem. Priveam pe geamul masinii incercind sa-mi dau seama unde eram... - Mai avem mult de mers, mi-a spus tata citindu-mi gindurile, ar trebui sa dormi, esti obosita. - Poate ca ai drepate tata, am spus eu si am pus capul pe bratele mamei... Am inchis ochii si m-am lasat cuprinsa de somn... Intuneric. Eram intr-o camera, mai degraba o celula... Imi era cunoscuta, mai fusesem aici... Am cercetat camera cu privirea, intr-un colt erau inghesuite doua siluete, vorbeau insa nu-i auzeam bine. Brusc usa s-a deschis... Lumina a inundat celula si... am putut vedea mai bine chipul ravasit al lui Jacob... Nahuel era alaturi de el... deci ei vorbeau in soapta... Pe usa a intrat cineva, un vampir, purta o mantie lunga pina in pamint... Chipul sau imi era cunoscut... il mai vazusem cindva, eram sigura. - Va distrati? Intreba barbatul pe un ton badjocoritor... - Da Caius! Mai bine ca niciodata! ... sopti Jacob Caius incepu sa rida. - Bucurati-va de ultimele ore din viata, spuse el satisfacut de sine, nu se stie cit o sa mai traiti... O sa am grija eu sa sfirsiti in chinuri... mai ales tu omule-lup, sfirsi el zimbind. - Sa nu te atingi de el! Am tipat eu... M-am ridicat brusc de pe genunchi mamei, plingeam... - Linisteste-te scumpo, imi repeta mama, linisteste-te. Cred ca ai avut un cosmar... - Nu a fost nici un cosmar! Era Caius! - Caius? Intreba tata, intorcindu-se spre mine... - Edward, fii atent la drum, i-a ordonat mama...

- Bella! Stii ca nu am facut niciodata nici un accident... Ce ai spus de Caius? Nessie? Mi-a luat mai putin de o secunda sa-i povestesc ceea ce vazusem. - Trebuie sa ne grabim! am sfirsit explicatia cu vocea tremurinda. - O sa ajungem la timp... a soptit Alice care statea pe bancheta din fata... Restul drumului mi l-am petrecut gindindu-ma, gindindu-ma la posibile solutii. Stiam ca Volturii erau puternici... dupa ultima noastra confruntare aproape ca si-au triplat numarul, ultimii opt ani si i-au petrecut transformind oameni in vampiri sau convingind nomanzi sa li se alature... Nimeni nu s-a gindit nici macar pentru o clipa ca ei aduna o adevarata armata pentru a-mi distruge familia... Masina s-a oprit. Ajunsesem acasa... Nu am putut sa ma abtin, am sarit din masina si m-am apropiat de uriasa constructie alba din fata mea. Arata la fel, frica si temerile au disparut... acel loc atit de familiar ma facea sa ma simt in siguranta, imi dadea sperante noi. - Acasa! Murmura Alice... Din nou! - Sa intram! am spus eu nerabdatoare... voiam sa vad locul unde ma nascusem... locul care trezea atit de multe amintiri frumoase in mine... voiam sa alerg prin fiecare camera si sa ma intorc in trecut, atunci cind fericirea si linistea domneau in aceasta casa. - Nu te grabi! A spus tata cind ma apropiam de usa... M-am intors mirata spre el. Citisem frica in tonul sau... De ce ii era frica? - Ce s-a intimplat frate? Intreba Emmet E cineva in casa... a raspuns tata incruntindu-se. M-am intors si m-am uitat spre peretele de sticla... o umbra se profila pe geam si disparu... Atunci am simtit mirosul...