Ultima Noapte De Dragoste Intaia Noapte De Razboi

Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război d e Camil Petrescu

Pornit de la noua estetică a romanului, bazată pe memoria involuntară, autenticitate, scrierea la persoana I. Camil Petrescu realizează un roman de confesiune, de analiză psihologică despre care însuşi mărturiseşte: „A fost o ardere continuă, mistuitoare”. George Călinescu îl considera „ o proză superioară de pătrundere psihologică despre dragoste, despre femeie... o sinfonie intelectuală. Tema romanului o constituie războiul şi iubirea. Cele două stări sunt proiectate însă pe fundalul social din perioada Primului Război Mondial. Urmărind structura compoziţională se poate remarca faptul că romanul cuprinde două parţii: un jurnal al iubiri şi un jurnal de companie. Personajul central, sublocotenentul Ştefan Gheorghediu concentrat în timpul războiului îşi marturiseşte propriile trăiri. Întreaga sa viaţă se derulează într-o renumerare dramatică legată direct de iubirea ideală absolută, pe care a visat-o pentru soţia sa, Ela. Se căsătoresc din dragoste; în timpul studenţiei; era o dragoste sinceră, adevărată, o bogăţie spiritoală care sublina sărăcia materială. O moştenire neaşteptată lăsată de său Tache Gheorghediu le transformă viaţa. Ela se simte acum atrasă de lumea mondenă. Pe Ştefan Ghiorghediu începe să-l tortureze gelozia. Ela este preocupată acum de obiceiurile lumii mondene: serate, petreceri. Una din excursile la Odobeşti devine dovada evidentă a faptului că Ela se îndepărtase de iubirea absolută pe care cei doi fosti studenţi o visaseră, acum îşi caută locul într-o maşină anume pentru a fi cât mai aproape de un anonim dansator pe care îl cunoscuse cu puţin timp în urmă. Excursia a fost o adevărată tortură şi a determinat prima despărţire. Au urmat şi alte despărţiri încheiate însă cu împăcări volumtoase. A doua parte a romanului îl transpune pe Ştefan Gheorghediu într-o altă realitate a durităţi şi dramatismului războiului. Aflat pe front şi amitindu-şi întreaga abatere pricinuită de iubire şi gelozie se găsea acum întâia oară în faţa morţi. Întrebarea fundamentală acum era alta: a fi sau a nu fi. Tabloul războiului este cutremurător. În capitolul Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu autorul realizează o imagine tulburătoare apocaliptică despre confruntarea armată, despre moarte, care însoţea în permanent existenţa. În faţa atâtor drame Ştefan Gheorghediu avea să înţăleagă cât de minoră rămâne problema iubiri sale, a geloziei în comparaţie cu dramele războiului. Înapoiat acasă după zilele de spital din cauza unei rănii, Ştefan Gheorghediu este cuprins de o linişte prevestitoare. Un bilet anonim îi dezvăluia că nevastă-sa îl înseală. Când aceasta vine acasă îi arată scrisoarea spunându-i zâmbind: „Ascultă, fată dragă, ce-ai zice tu dacă ne-am despărţi ?”. A doua zi el

se mută la hotel şi îi lasă absolut tot ce-i în casă: „de la obiecte de preţ, la cărţi, de la lucruri personale la amintiri, adică tot trecutul.” Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat în primul rând, numai de probleme de conştinţă. Este un intelectual fin care şi-a făcut din speculaţiile filozofice mediul fundamental. Pasiunea lui Ştefan Gheorghediu izvorăşte dintr-o metafizică a iubiri pure şi absolute care spiritualizează actul erotic de acea îi este necesară Ela careia i se subjugă şi nu o poate rupe din finţa lui. Ştefan Gheorghediu cu toate acestea este un lucid, pe el moştenirea nu la integrat în societatea burgheză a tipului său ca pe soţia sa; a rămas un neadaptat. George Călinescu socoteşte că: „e un erou din galeria inadaptaţilor... e un învins”. Într-adevăr a rămas un filozof nepriceput în politica burgheză şi afacerile capitaliste. El a învins sentimentul geloziei care îl dezumanizează i-a nimicit dimensiunile pe care le socotea enorme; a pus într-un just raport frământările din conştinţa sa cu frământările obiectivele ale vieţi sociale. Într-un cuvânt şi-a învins gelozia şi şi-a salvat astfel, personalitatea morală. Soţia lui Gheorghediu nu înţălege valoarea morală a iubiri acestuia. Nu sensul dragostei soţului o interesează în fond ci avera acestuia. Romanul este alcătuit din două carţi aparent disticte. Prima cuprinde monografia analistică a sentimentului geloziei ca element psihic dominant în viaţa sufletească a lui Ştefan Gheorghediu. Nu este o analiză de psihologie generală, ci analiză sentimentului trăit de personaj în condiţiile date. Marea artă a scriitorului de a face din paginile de război pagini nemuritoare; a putut săi deruteze pe uni critici care au facut din ele pagini autonome. „Aceste pagini - scrie George Călinescu – costitue tot ce a scris subtil mai frumos război din literatura noastră”. Arta narativă a scriitorului realizează tabloul cinematic al războiului, acel sublim al groazei, demn de tragedia antică.