Ultima Noapte De Dragoste

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Aparuta in 1930, cartea este un roman modern, subiectiv, interbelic.Prin “ultima noapte de razboi..” si “patul lui procust”, Camil Petrescu se inscrie in modernismul lovinescian ale carui noi directii propuneam sincronizarea literaturii romane cu cea europeana recomandand scriitorilor trecerea de la tematica rurala la cea urbana si de la personajul taranesc la cel de tip intellectual. Astfel Camil Petrescu se inspira din viata citadina si creeaza eroul intellectual lucid, analitic si introspective (care isi analizeaza viata interioara). Semnificatia titlului. Substantivul “noapte” care apare de doua ori poate simboliza incertitudinea, nesiguranta personajului, absurdul razboiului sau tainele firii omenesti. De asemenea titlul pune in evidenta prin cei doi determinanti ai subst “noapte” cele 2 experiente pe care le traieste personajul principal: dragostea si razboiul. Tema romanului o reprezinta drama intelectualului lucid care aspira la iubirea absoluta, dominat de incertitudini si care se salveaza prin trairea unei alte drame, aceea a razboiului tragic si absurd. Structura si compozitie. Incipitul finalului fixeaza actiunea in timp si spatiu, aceasta desfasurandu-se in primavera anului 1916, cand Stefan Ghiorghidiu este concentrate ca sublocotenent pe Valea Prahovei aproape de Dambovicioara. Opera are 2 parti intitulate “Cartea intai” care prezinta esecul matrimonial al lui Stefan Ghiorghidiu si “cartea a doua” care prezinta experienta de pe front a eroului. Daca prima parte este fictionala deoarece autorulnu fusese casatorit si nici nut raise o drama in iubire, cea de-a doua este inspirata din realitate deoarece Camil Petrescu lupta pe front in Primul Razboi Mondial. Actiunea se desfasoara pe 2 planuri: unul obiectiv, cel al reprezentarii evenimentelor de pe front in altul subiectiv in care Ghiorghidiu rememoreaza povestea sa de iubire. Celor 2 planuri le corespund 2 valori temporale:timpul obiectiv, cel al prezentului si timpul subiectiv, cel al rememorarii trecutului. Romanul este construit sub forma unui monolog liric in care eroul se confeseaza analizandu-si starile interioare sau comportamentul Elei pentru a obtine dovezi ale infidelitatii acesteia. Personajul este si narrator, iar naratiunea este facuta la persoana I. Perspectiva narativa este subiectiva si unica, cititorul nestiind decat ceea ce ii prezinta personajul narrator. Prin monolog interior, eroul isi dezvaluie gandurile si zbuciumul sufletesc, se analizeaza alterand sau interferand aspecte ale planului interior si ale planului exterior. Modalitatile nararii sunt specifice romanului modern fiind reprezentate de analiza si interpretare. Opera are la baza un jurnal de campanie in care autorul notase experientele sale din timpul razboiului. Subiectul (Plan subiectiv) La inceput este prezentat personajul principal care descrie imaginea frontului romanesc si care participa la o discutie despre infidelitatea la popota ofiterilor. Aici se vorbeste despre un articol din ziar ce prezenta stirea achitarii unui barbat care isi omorase sotia infidela. Unii ofiteri considera ca verdictul a fost correct deoarece o femeie o data casatorita trebuie sa-si vada de treaba ei sis a fie fidela. Altii cred ca fiecare are dreptul de a obtine libertatea atunci cand nu mai iubeste. Incercand sa obtina o permisie de la

superiorul sau si nereusind, Stefan Ghiorghidiu izbucneste spunandu-le celorlalti ca mai bin ear discuta despre ceva la care se pricep. Parerile celorlalti I se par simpliste deoarece el vede iubirea la modul absolute considerand ca “ace ice se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt”. Iubirea reprezinta un process de autosugestie in care trebuie timp complicitatedin partea celor doi indragostiti. Pentru el iubirea e un sentiment unic, iar despartirea poate provoca multa suferinta celui parasit. Aceasta discutie ii trezeste personajului amintiri dureroase legate de banuiala ca Ela il inseala. Din acest moment el rememoreaza trecutul incercand sa obtina certitudini. Camil Petrescu imprumuta aici maniera proustiana de compozitie prin care naratorul personaj adduce trecutul in present prin memorie afectiva. Astfel in “Ultima noapte..” firul narativ nu mai urmeaza oridinea cronologica a intamplarilor, acestea fiind ordonate de fluxul memoriei. Realitatea va fi privita prin constiinta personajului principal. Stefan Gheorghidiu o cunoscuse pe El ape cand era student la Filozofie, iar ea la Litere. In urma cu 2 ani se casatorisera si duceau o viata modesta. El a inceput sa o iubeasca mai mult din orgoliul de a fi iubit de una dintre cele mai frumoase studente de la Universitate. Viata le este schimbata de mostenirea lasata de unchiul Tache. Inainte de a muri acesta isi chemise rudele la masa si acolo Stefan avusese curajul de a-l infrunta luandu-I apararea tatalui sau care isi lasase familia saraca din cauza idealismului sau. Rudele sunt inspaimantate de izbucnirea lui Stefan temandu-se ca batranul avar nu le va mai lasa mostenirea. Contrar asteptarilor Stefan va primi o parte mai mare din averea lui Tache si este amenintat cu judecata chiar de mama si surorile sale care interpreteaza altfel testamentul. El are ocazia acum de a cunoaste latura pragmatica, materialista a sotiei sale care il indeamna sa nu renunte la ceea ce I se cuvine. El renunta insa in favoarea rudelor si chiar investesteo parte din bani cumparand o fabrica metalurgica impreuna cu celalalt unchi al sau Nae Ghiorghidiu si cu Vasile Tanase Lumanarescu, un milionar analfabet. Renunta insa la aceasta afacere deoarece nu este interesat de bani si de lumea ideilor. Ela se adapteaza foarte bine in lumea mondena in care patrund prin intermediul Anisoarei, verisoara lui Stefan care pana atunci se prefacuse ca nu-I cunoaste. Ela incearca sa-si schimbe sotul cumparandu-I alte haine si tarandu-l la petreceri. In casa Anisoarei cei doi cunosc pe un anumit domn G, avocat obscur si barbat monden placut de femei. Ghiorghidiu incepe sa aiba banuiala ca El ail inseala cu acest G si incepe sa analizeze comportamentul. Astfel, in excursia de la Odobesti organizata de Sfintii Ctin si Elena, el observa cum Ela deranjeaza pe toata lumea la plecare pentru a fi in aceeasi masina cu Grigoriade, cum petrece tot timpul in compania lui, cum mananca din farfuria lui sau cum se intristeaza atunci cand il vede acordandu-le atentie altor femei. In timpul acestei excursii Stefan sufera nu numai din cauza mandriei ranite, ci si pentru ca trebuie sa-si ascunda suferinta sis a se prefaca vessel. Suparat, ii cere Elei sa divorteze reprosandu-I felul de a se purta, insa aceasta ii raspunde nevinovata ca toate femeile din grup fac la fel si sotii lor nu se supara. Altadata Stefan vrea sa se razbune si flirteaza cu alta femeie, iar Ela se supara si la urmatoarea petrecere sta aproape tot timpul in bratele lui G. Furios ii cere sa plece acasa, insa ea il refuza si acesta isi gaseste o cocota pe care o duce in patul conjugal. Surprinzandu-I , EL ail paraseste si fiindca sufera amandoi din cauza despartirii se impaca. O data izbucnit razboiul Ghiorghidiu pleaca pe front, desi avea posibilitatea de a refuza confruntarea. Intorcandu-se de la Azuga intr-o noapte el gaseste casa goala si a 2 a zi de dimineata Ela nu vrea sa-I spuna unde a fost. Se despart din nou si intr-o zi Stefan gaseste in biblioteca un billet prin care Anisoara ii cerea sa vina sa doarma la ea fiindca

Iorgu era plecat la mosie. Incercand sa afle adevarul despre acea noapte el nu reuseste fiindca de atunci trecuse mult timp si nimeni nu-si mai amintea ce se intamplase. Se impaca si Ela se muta la Campulung pentru a fi mai aproape de el. De acolo ii scrie sa vina negresit pentru a o vedea. Ajuns la Campulung, dup ace obtine cu greu o invoire Gheorghidiu observa cu bucurie ca nimeni nu o salute pe strada semn ca ea nu-si mai facuse prieteni aici. Nu-I place insa atitudinea ei studiata si ramane consternat cand Ela ii cere sa treaca pe numele ei banii de la banca pentru a avea viitorul asigurat in caz c alui I se intampla ceva pe front. Suparat el pleaca in oras unde il vede pe domnul G si este convins ca acestia nu s-au despartit niciodata. Vrea sa-I omoare insa nu-si poate duce planul la indeplinire deoarece se intalneste cu locotenent-colonelul sau care il ia cu trasura si-l duce la regiment. Intr-o lupta este ranit si dupa spitalizare obtine o permisie. Ajungand la Bucuresti este primit de Ela cu manifestari de afectiune care altadata l-ar fi bucurat enorm, dar care acum il lasa indifferent. Primeste o scrisoare anonima in care I se spune ca El ail inseala si daca vrea sa se convinga trebuie sa mearga la o anumita adresa. El se simte insa oboist de atata zbucium sufletesc si se hotaraste sa divorteze de femeia pentru care altadata ar fi ucis. Ii lasa Elei casa de la Constanta cu toate lucrurile din ea si cu amintirile, adica tot trecutul. Plan Obiectiv Planul obiectiv prezinta imaginea frontului intr-un mod realist, razboiul fiind demitizat. Stefan Ghiorghidiu descrie in jurnalul lui de campanie atrocitatile razboiului care nu mai inseamna doar strigate de vitejie si atacuri victorioase, ci moarte, frica, foame, marsuri istovitoare, oboseala. In primul capitol al romanului, naratorul noteaza cu ironie discutiile elogioase care au loc in Par lament si in presa despre armata romana. Pe front realitatea este alta, fortificatiile de pe Valea Prahovei semanand mai degraba cu niste santuri pe care si niste porci le-ar fi daramat cu ratul. Instructia pe care o fac soldatii este asemanata cu jocurile copiilor de-a turcii si romanii din Obor. Armata este neechipata, cadrele militare slab pregatite, iar ordinile se bat cap in cap. Soldatii fac marsuri lungi suferind de foame si de frig. Autorul descrie atrocitatile razboiului ilustrativ fiind in acest sens capitolul “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” in care soldatii sunt acorperiti de un val de pamant din cauza artileriei nimicitoare a dusmanilor. Soldatului Amariei ii este retezat capul si el mai reuseste sa mearga cativa pasi decapitat.

Trasaturile romanului modern, subiectiv, de analiza psihologica. 1. Actiunea se desfasoara in mediul citadin spre deosebire de romanul traditional unde se desfasura la sat 2. Personajul nu mai este taran, ci este intellectual. Stefan este intelectualul lucid, analitic si introspective insetat de absolute. Este un inadaptat in lumea in care traieste deoarece nu face nici un compromis.

3. Naratiunea este facuta la pers.I, iar focalizarea este “impreuna cu”. Naratorul este personajul principal, iar perspective narativa este subiectivasi unica, de aceea, cititorul nu cunoaste decat ceea ce ii spune naratorul. 4. Este create impresia de autenticitate care consta in indentificarea actului de creatie cu realitatea 5. Se pune accentual pe conflictul interior provocat de incertitudinea personajului principal care nu stie daca a fost inselat sau nu. 6. Modalitatile narrative traditioanle: povestirea si reprezentare, sunt inlocuite de unele moderne retrospective si introspective. Prin memoria afectiva, personajul principal aduce in present fapte din trecut pe care le ordoneaza si le analizeaza. De asemenea, el isi analaizeaza starile interioare. Astfel firul narativ nu mai urmeaza ordinea cronologica a intamplarilor ci pe cea impusa de fluxul constiintei. 7. Este present anticalofilismul, adica, stilul lipsit de mijloace artistice. Fraza este clara, neutra,iar limbajul este intelectualizat.