Transumanismul . Spiritualizmul Tehnologic Si Bioetica
This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA
Overview
Download & View Transumanismul . Spiritualizmul Tehnologic Si Bioetica as PDF for free.
More details
- Words: 959
- Pages: 14
Transumanismul . Spiritualizmul Tehnologic si Bioetica
Scurt Istoric
• În articolul său din 2005 "O istorie a gândirii transumaniste", filosoful transumanist Nick Bostrom localizează rădăcinile transumanismului în umanismul renascentist şi Iluminism. De exemplu, Giovanni Pico della Mirandola chema oamenii să-şi "sculpteze propria statuie", René Descartes considera ameliorarea umană unul dintre fructele abordării sale ştiinţifice, iar Marchizul de Condorcet specula asupra folosirii ştiinţei medicale pentru extinderea duratei vieţii umane.
În secolul XX, un precursor direct şi influent al conceptelor transumaniste a fost eseul "Dedal: ştiinţa şi viitorul" din 1923 al geneticianului J.B.S. Haldane, care prezicea că urmau să fie obţinute mari beneficii din aplicaţii ale geneticii şi altor ştiinţe avansate în biologia umană. Biologul Julian Huxley, fratele autorului Aldous Huxley (prieten din copilărie al lui Haldane), pare să fi fost primul care a folosit cuvântul "transumanism". Scriind în 1957, el definea transumanismul ca "omul rămânând om, dar depăşindu-se pe sine prin realizarea noilor posibilităţi ale naturii sale umane". Această definiţie diferă substanţial de cea aflată în uz comun din anii 1980 încoace.
Ce reprezinta Transumanismul ? • , Nick Bostrom (2005), defineste transumanismul ca „o miscare intelectuala si culturala internationala care sustine utilizarea noilor stiinte si tehnologii pentru intensificarea capacitatilor umane cognitive si fizice si pentru ameliorarea aspectelor nedorite si nenecesare ale conditiei umane, cum sunt bolile, imbatranirea si moartea”. • Un alt cercetator, Max More (1998), in a sa „Declaratie transumanista” afirma: „Noi consideram umanitatea o etapa tranzitorie in dezvoltarea inteligentei. Utilizand stiinta, noi acceleram tranzitia noastra de la o conditie umana la o conditie transumana sau postumana”.
Principiile Extropiene :
Progres continuu ;
Tehnologie inteligenta ;
Autotransformarea ;
Optimism practic ; .
Autoconducerea
Societate deschisa ;
;
.
Gandire rationala ;
Calea informatica . Recursul la tehnologiile informationale . Aceasta cale vizeaza ameliorarea capacitatilor umane, fizice si mentale, gratie folosirii elementelor electronice, nu doar a celor exterioare, vizibile, cu care suntem deja obisnuiti, ci mai degraba a celor introduse in corp sub forma implanturilor.
• …Omul va putea avea in interiorul craniului sau suficient spatiu pentru a implanta sisteme si memorii suplimentare. Atunci, treptat el va putea invata tot mai mult, va putea experimenta noi tipuri de perceptii, noi moduri de rationament, noi feluri de a gandi sau de a imagina. Multi cred in compatibilitatea mintii umane cu hardul computerului si considera ca in viitor constiinta umana ar putea fi transferata pe un suport alternativ celui biologic. Existenta unor similitudini intre sinapsele neuronale si functiile unui computer ar permite conectarea creierului uman direct la computer, sau descarcarea conexiunilor sinaptice in computer pentru a crea o minte umana computerizata, pe un suport material mai rezistent .
Calea Biogenetica Instinctul vital si selectia naturala, au avut importanta lor in evolutie. Dar selectia naturala actioneaza mult prea incet pentru a ameliora genele noastre. Singura speranta este in ingineria genetica. „Cu cateva modificari punctuale noi putem spori complexitatea ADNului nostru si imbunatati spectaculos omul. Hawking
).
( Stephen
La randul sau Francis Fukuyama (2004), considera ca revolutia biotehnologica genereaza conditiile unei istorii postumane, furnizand omului mijloacele prin care isi poate controla propria devenire, substituindu-se legilor naturale ale evolutiei. Vorbind despre revolutia biotehnologica, el are in vedere nu doar ingineria genetica ci si realizarile unui mare numar de domenii inrudite, cum ar fi neurostiinta cognitiva, genetica populatiei, genetica comportamentala, antropologia, biologia, neurofarmacologia s.a. care sporesc, toate, cunostintele noastre despre creier si deci capacitatea noastra de a-l manipula. Fukuyama analizeaza patru posibile cai prin care biotehnologia ar putea transforma conditia umana, precum si consecintele probabile ale acestora asupra viitorului umanitatii. Acestea ar fi: cresterea nivelului de cunostinte despre creier si despre sursele biologice ale comportamentului uman, neurofarmacologia, prelungirea vietii si ingineria genetica.
Pozitii critece la transumanism J.C. Guillebaud, de exemplu, intr-un interviu legat de problematica lucrarii sale „La Refondation du monde” (1999), consemnat de Michel Abescat (2001), ia atitudine impotriva reductionismului genetic si a celor ce pun in discutie notiunea de spirit si de constiinta umana. El afirma ca „omul nu este doar o suma de gene sau de organe. El este inscris in istorie si e purtatorul unei mosteniri facuta din valori umaniste”. Se inscrie intr-un cadru simbolic si cultural pe care-l transmite la randul lui mai departe. Denuntand climatul de „betie scientista” si transgresarile etice pe care le comporta, Guillebaud sustine necesitatea principiilor umaniste in afara carora „nu exista decat barbarie”. O alta directie a criticii postumaniste vizeaza posibilitatea instituirii unei noi forme de excluziune si discriminare umana, anume discriminarea genetica. Intr-o lume inegala si divizata ca cea contemporana nu toti vor avea acelasi acces la tehnologiile genetice. Cine va beneficia de „reproiectarea” genomului? Folosirea acestor tehnici ar exacerba diferentele dintre bogati si saraci, dintre cei ce dispun de resurse pentru a le folosi si cei lipsiti de resurse, conferind puteri aditionale celor care deja sunt puternici.
• Renaste ideea unei „super-rase” de oameni cu genomul dopat si cu calitati superlative, fata de ceilalti semeni, simplu echipati doar cu ceea ce evolutia le-a transmis ca mostenire. Daca in trecut, cand a fost formulata ideea unor „supraoameni”, fundamentele sale erau fara valoare stiintifica, noua sa forma postumana se stabileste de o maniera tehnica si obiectiva. Fata de aristocratii din trecut, pretentia acestor supraoameni ca au o origine mai buna nu se intemeiaza pe conventie, ci pe o natura modificata planificat. • Acest risc ar putea fi inlaturat, in opinia unora, nu prin interzicerea tehnologiei umane ci printr-o serie de reforme social-democratice sau prin politici publice (de genul sistemelor de ingrijire a sanatatii) care sa asigure accesul tuturor la avansul tehnologic. In felul acesta si varianta opusa pare verosimila: oamenii vor avansa spre o societate tot mai egalitara, utilizand aceasta tehnologie pentru a ridica performantele de la nivelul cel mai de jos al ierarhiei sociale si nu pentru a accentua diferentele.
Scurt Istoric
• În articolul său din 2005 "O istorie a gândirii transumaniste", filosoful transumanist Nick Bostrom localizează rădăcinile transumanismului în umanismul renascentist şi Iluminism. De exemplu, Giovanni Pico della Mirandola chema oamenii să-şi "sculpteze propria statuie", René Descartes considera ameliorarea umană unul dintre fructele abordării sale ştiinţifice, iar Marchizul de Condorcet specula asupra folosirii ştiinţei medicale pentru extinderea duratei vieţii umane.
În secolul XX, un precursor direct şi influent al conceptelor transumaniste a fost eseul "Dedal: ştiinţa şi viitorul" din 1923 al geneticianului J.B.S. Haldane, care prezicea că urmau să fie obţinute mari beneficii din aplicaţii ale geneticii şi altor ştiinţe avansate în biologia umană. Biologul Julian Huxley, fratele autorului Aldous Huxley (prieten din copilărie al lui Haldane), pare să fi fost primul care a folosit cuvântul "transumanism". Scriind în 1957, el definea transumanismul ca "omul rămânând om, dar depăşindu-se pe sine prin realizarea noilor posibilităţi ale naturii sale umane". Această definiţie diferă substanţial de cea aflată în uz comun din anii 1980 încoace.
Ce reprezinta Transumanismul ? • , Nick Bostrom (2005), defineste transumanismul ca „o miscare intelectuala si culturala internationala care sustine utilizarea noilor stiinte si tehnologii pentru intensificarea capacitatilor umane cognitive si fizice si pentru ameliorarea aspectelor nedorite si nenecesare ale conditiei umane, cum sunt bolile, imbatranirea si moartea”. • Un alt cercetator, Max More (1998), in a sa „Declaratie transumanista” afirma: „Noi consideram umanitatea o etapa tranzitorie in dezvoltarea inteligentei. Utilizand stiinta, noi acceleram tranzitia noastra de la o conditie umana la o conditie transumana sau postumana”.
Principiile Extropiene :
Progres continuu ;
Tehnologie inteligenta ;
Autotransformarea ;
Optimism practic ; .
Autoconducerea
Societate deschisa ;
;
.
Gandire rationala ;
Calea informatica . Recursul la tehnologiile informationale . Aceasta cale vizeaza ameliorarea capacitatilor umane, fizice si mentale, gratie folosirii elementelor electronice, nu doar a celor exterioare, vizibile, cu care suntem deja obisnuiti, ci mai degraba a celor introduse in corp sub forma implanturilor.
• …Omul va putea avea in interiorul craniului sau suficient spatiu pentru a implanta sisteme si memorii suplimentare. Atunci, treptat el va putea invata tot mai mult, va putea experimenta noi tipuri de perceptii, noi moduri de rationament, noi feluri de a gandi sau de a imagina. Multi cred in compatibilitatea mintii umane cu hardul computerului si considera ca in viitor constiinta umana ar putea fi transferata pe un suport alternativ celui biologic. Existenta unor similitudini intre sinapsele neuronale si functiile unui computer ar permite conectarea creierului uman direct la computer, sau descarcarea conexiunilor sinaptice in computer pentru a crea o minte umana computerizata, pe un suport material mai rezistent .
Calea Biogenetica Instinctul vital si selectia naturala, au avut importanta lor in evolutie. Dar selectia naturala actioneaza mult prea incet pentru a ameliora genele noastre. Singura speranta este in ingineria genetica. „Cu cateva modificari punctuale noi putem spori complexitatea ADNului nostru si imbunatati spectaculos omul. Hawking
).
( Stephen
La randul sau Francis Fukuyama (2004), considera ca revolutia biotehnologica genereaza conditiile unei istorii postumane, furnizand omului mijloacele prin care isi poate controla propria devenire, substituindu-se legilor naturale ale evolutiei. Vorbind despre revolutia biotehnologica, el are in vedere nu doar ingineria genetica ci si realizarile unui mare numar de domenii inrudite, cum ar fi neurostiinta cognitiva, genetica populatiei, genetica comportamentala, antropologia, biologia, neurofarmacologia s.a. care sporesc, toate, cunostintele noastre despre creier si deci capacitatea noastra de a-l manipula. Fukuyama analizeaza patru posibile cai prin care biotehnologia ar putea transforma conditia umana, precum si consecintele probabile ale acestora asupra viitorului umanitatii. Acestea ar fi: cresterea nivelului de cunostinte despre creier si despre sursele biologice ale comportamentului uman, neurofarmacologia, prelungirea vietii si ingineria genetica.
Pozitii critece la transumanism J.C. Guillebaud, de exemplu, intr-un interviu legat de problematica lucrarii sale „La Refondation du monde” (1999), consemnat de Michel Abescat (2001), ia atitudine impotriva reductionismului genetic si a celor ce pun in discutie notiunea de spirit si de constiinta umana. El afirma ca „omul nu este doar o suma de gene sau de organe. El este inscris in istorie si e purtatorul unei mosteniri facuta din valori umaniste”. Se inscrie intr-un cadru simbolic si cultural pe care-l transmite la randul lui mai departe. Denuntand climatul de „betie scientista” si transgresarile etice pe care le comporta, Guillebaud sustine necesitatea principiilor umaniste in afara carora „nu exista decat barbarie”. O alta directie a criticii postumaniste vizeaza posibilitatea instituirii unei noi forme de excluziune si discriminare umana, anume discriminarea genetica. Intr-o lume inegala si divizata ca cea contemporana nu toti vor avea acelasi acces la tehnologiile genetice. Cine va beneficia de „reproiectarea” genomului? Folosirea acestor tehnici ar exacerba diferentele dintre bogati si saraci, dintre cei ce dispun de resurse pentru a le folosi si cei lipsiti de resurse, conferind puteri aditionale celor care deja sunt puternici.
• Renaste ideea unei „super-rase” de oameni cu genomul dopat si cu calitati superlative, fata de ceilalti semeni, simplu echipati doar cu ceea ce evolutia le-a transmis ca mostenire. Daca in trecut, cand a fost formulata ideea unor „supraoameni”, fundamentele sale erau fara valoare stiintifica, noua sa forma postumana se stabileste de o maniera tehnica si obiectiva. Fata de aristocratii din trecut, pretentia acestor supraoameni ca au o origine mai buna nu se intemeiaza pe conventie, ci pe o natura modificata planificat. • Acest risc ar putea fi inlaturat, in opinia unora, nu prin interzicerea tehnologiei umane ci printr-o serie de reforme social-democratice sau prin politici publice (de genul sistemelor de ingrijire a sanatatii) care sa asigure accesul tuturor la avansul tehnologic. In felul acesta si varianta opusa pare verosimila: oamenii vor avansa spre o societate tot mai egalitara, utilizand aceasta tehnologie pentru a ridica performantele de la nivelul cel mai de jos al ierarhiei sociale si nu pentru a accentua diferentele.
