Toma.docx

Curs1 1.Definitia spatiului rural conform Proiectului de Carta Europeana Conform Proiectului de Cartă Europeană conceptul de spațiu rural este definit ca fiind terenul agricol - utilizat pentru cultura plantelor și creșterea animalelor - și neagricol - utilizat pentru locuire, mică industrie, servicii și alte activități umane - privit ca un tot unitar. 2. Caracteristicile spațiului rural Caracteristicile specifice ale spaţiului rural, care îl delimitează de celelalte forme de spaţii sunt următoarele: - din punct de vedere al structurii economice, în spaţiul rural activităţile agricole deţin ponderea cea mai mare; - din punct de vedere ocupaţional, spaţiul rural este preponderent un spaţiu de producţie în care activităţile sectoarelor primare deţin o pondere ridicată în economia acestuia; - în ceea ce priveşte forma de proprietate, cea privată este predominantă; - o caracteristică importantă a spaţiului rural constă în densitatea redusă a populaţiei şi a mărimii aşezămintelor bine aerisite şi umane; - din punct de vedere peisagistic, spațiul rural, prin structura sa naturală, prin flora și fauna sa, este incomparabil mai frumos și mai apreciat de cei mai mulți oameni; - viaţa în spaţiul rural, mai mult decât în oricare alt mediu social, este aşezată pe o serie de norme emanate din experienţa de viaţă, din tradiţii, obiceiurile şi cultura locală; - activităţile neagricole, în special cele industriale şi de servicii se bazează pe complementaritate faţă de agricultură dar aceasta nu exclude posibilitatea de înfiinţare a întreprinderilor mici şi mijlocii din alte domenii; - se apreciază că nu se poate pune semnul egalităţii între rural şi rustic, pentru că şi în domeniul rural acţionează legile progresului care impun o evoluţie în viaţa oamenilor din spaţiul rural; 3. Definiția dezvoltării rurale durabile Dezvoltarea durabilă a spaţiului rural reprezintă un proces lung de transformări lente, care să permită folosirea pe termen lung a mediului, astfel ca dezvoltarea economică să corespundă cerinţelor şi nevoilor prezente ale oamenilor, însă fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi sociale. 4. Obiectivele dezvoltării rurale durabile Principalele obiective ale dezvoltării rurale durabile sunt: - reorganizarea teritoriului; - realizarea de lucrări de îmbunătăţiri funciare; - realizarea sau extinderea reţelei de căi de comunicaţie; - conservarea şi regenerarea resurselor şi păstrarea echilibrului ecologic; - înfrumuseţarea peisajului şi crearea de condiţii pentru agroturism şi de petrecere a timpului liber; - ridicarea nivelului de confort pentru locuitorii spaţiului rural 5.Condițiile dezvoltării rurale durabile

Având în vedere importanţa protecţiei mediului ambiant se pot releva mai multe condiţii ale dezvoltării rurale durabile şi anume: - trebuie asigurată regenerarea resurselor naturale şi menţinerea lor la un nivel care să satisfacă cerinţele prezente şi viitoare; - reducerea la minimum posibil din punct de vedere tehnic al poluării; - se va acorda o atenţie deosebită consevării biodiversităţii; - se vor evita procesele economice care pot produce transformări ireversibile în mediul ambiant 6. Ce presupune dezvoltarea durabilă a agriculturii? O dezvoltare durabilă a agriculturii presupune: - înfiinţarea unor exploataţii agricole viabile care să asigure practicarea unei agriculturi rentabile pe termen îndelungat; - protecţia mediului şi a resurselor naturale şi menţinerea potenţialului de producţie fără distrugerea biodiversităţii; - obţinerea unui volum de alimente suficient şi de calitate care să asigure securitatea alimentară a populaţiei; - asigurarea unor condiţii echitabile sociale şi umane pentru locuitorii din spaţiul rural. 7. Definiția poluării atmosferice. Poluarea atmosferică poate fi definită drept introducerea de către om în atmosferă, direct sau indirect, de substanţe sau energie, cu acţiuni nocive, care să pună în pericol sănătatea oamenilor, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale sau amenajările de agrement şi alte utilizări ale mediului. 8. Clasificarea poluanților atmosferici. Poluanţii atmosferici se pot clasifica în două mari categorii şi anume: - poluanţi primari, emişi de surse cunoscute sau identificabile; - poluanţi secundari, generaţi direct în atmosferă prin reacţiile unor poluanţi primari sau prin reacţiile dintre aceştia şi unii constituenţi primari ai atmosferei. 9. Principalele surse de poluare a solului. Principalele surse de poluare a solului sunt următoarele: - emanarea în atmosferă a unor emisii poluante conţinând compuşi ai metalelor grele, oxizi de fier, oxizi de azot, oxizi de sulf, pulberi diverse; - deversările de apă sărată, nămol de sondă şi produse petroliere; - formarea pe sol a unor halde de zgură, cenuşă sau deşeuri industriale; - deversarea pe sol a apelor uzate şi dejecţiilor animaliere de la complexele zootehnice; - depozitarea incorectă a gunoiului menajer sau a altor tipuri de deşeuri sau reziduri; - scăderea îngrijorătoare a arezervei de humus. 10. Măsurile de prevenire a poluării solurilor Măsurile de prevenire a poluării solurilor trebuie să se refere mai ales la degradarea fizică, acidifierea prin exces de îngrăşăminte chimice, dereglarea regimului de nutriţie în sol (lipsă sau

exces de humus), eroziune, exces de apă, sărăturare, poluare chimică, biologică sau radioactivă. Pentru combaterea degradării fizice a solurilor se pot lua următoarele măsuri: - executarea lucrărilor agricole de pregătire a solului în condiţii de umiditate optimă şi la un volum minim posibil; - întreruperea irigaţiilor cu o perioadă suficientă înaintea efectuării de lucrări agricole, pentru asigurarea unei umidităţi optime în timpul acestora; - aplicarea irigaţiilor cu norme mai reduse (300 – 400 m3/ha la o udare); - introducerea în sol a resturilor vegetale neutilizabile de pe mirişti prin arătură; - reducerea la minim a trecerilor pe teren a agregatelor agricole pentru evitarea formării hardpanului; - reglarea corectă a maşinilor agricole pentru realizarea de lucrări de calitate. Pentru combaterea acidifierii solurilor este obligatorie controlarea permanentă a pH-ului acestora şi dacă este necesar aplicarea de amendamente calcice. Pentru combaterea carenţelor care provoacă dereglarea regimului de nutriţie în soluri se pot lua următoarele măsuri: - asigurarea în zona superficială a solurilor (primii 20 cm de adăncime de la suprafaţă) a cantităţilor necesare de potasiu şi fosfor; - efectuarea de cercetării agrochimice pentru determinarea fundamentată a tratamentelor necesare; Pentru prevenirea sărăturarii solurilor prin irigare necorespunzătoare se vor lua următoarele măsuri: - supravegherea permanentă a nivelului apelor freatice mineralizate prin drenaje – desecări, reducerea pierderilor de apă din canalele de irigaţie, prevenirea băltirilor, etc.; - prevenirea ridicării gradului de mineralizare a apelor freatice prin irigaţii de spălare; - irigarea cu ape de calitate, nemineralizate şi nepoluate; - prevenirea formării de cruste la suprafaţa solurilor. Pentru prevenirea poluării chimice, biologice sau radioactive a solurilor se vor avea în vedere următoarele: - evitarea aplicării de îngrăşăminte sau pesticide neautorizate; - evitarea aplicării de dejecţii animale ca îngrăşământ, fără a le cunoaşte compoziţia microbiană; - evitarea depozitării, deversării sau împrăştierii de materiale utile sau deşeuri (inclusiv radioactive) în afara zonelor amenajate în acest scop; - prevenirea căderilor radioactive.

Curs 2 1. Din ce este compus un sistem centralizat de alimentare cu apă? La modul cel mai general, un sistem centralizat de alimentare cu apă este compus din următoarele obiective tehnologice: sistemul de captare, staţia de tratare a apei în vederea potabilizării, rezervorul şi reţeaua de distribuţie. 2. Ce cuprinde un sistem de captare a apei?

Sistemul de captare cuprinde construcţiile şi instalaţiile necesare pentru preluarea apei din diferite surse naturale şi colectarea acesteia într-un singur loc. 3. Ce cuprinde stația de tratare a apei? Staţia de tratare a apei cuprinde un complex de construcţii şi instalaţii necesare pentru îmbunătăţirea caracteristicilor calitative ale apei naturale asfel încât să corespundă cerinţelor consumatorului. 4. Ce reprezintă rezervorul? Rezervorul este o construcţie care asigură înmagazinarea unei cantităţi de apă în apropierea aglomerării urbane sau obiectivelor productive in scopul de a face compensarea zilnică a debitelor de consum şi asigurarea rezervei de apă pentru stingerea incendiilor. 5. Din ce este formată rețeaua de distribuție a apei? Reţeaua de distribuţie a apei este constituită din totalitatea conductelor, instalaţiilor şi accesoriilor care transportă apa de la rezervoare pâna la cel mai îndepărtat punct de consum, asigurând debitele şi presiunile necesare. 6. Schema sistemului centralizat de alimentare cu apă de izvor a unei localități de munte.

7. Schema sistemului centralizat de alimentare cu apă subterană a unei localități de șes.

8. Schema sistemului centralizat de alimentare cu apă de suprafață a unei localități de deal.

9. Clasificarea consumatorilor de apă potabilă. După caracteristicile apelor uzate consumatorii pot fi clasificati în trei mari categorii:  consumatori menajeri şi sociali,  consumatori industriali  consumatori agrozootehnici. 10. Ce este sistemul centralizat de canalizare? Astfel, prin sistemele centralizate de canalizare sunt preluate apele uzate de la consumatorii menajeri şi sociali şi de la unii consumatori industriali sau agrozootehnici. Un sistemul centralizat de canalizare este compus dintr-un complex de construcţii si instalaţii pentru colectarea şi transportul apelor uzate şi dintr-o staţie de epurare care deversează efluentul intr-un receptor. 11. Ce sunt construcțiile și instalațiile pentru colectarea și transportul apelor uzate? Construcţiile şi instalaţiile pentru colectarea şi transportul apelor uzate sunt reţele de canale, colectoare, deversoare, staţii de pompare, instalaţii specifice pentru traversarea obstacolelor, etc. 12. Ce sunt stațiile de epurare a apelor uzate urbane? Staţiile de epurare a apelor uzate urbane, care mai poartă şi numele de staţii generale de epurare sunt ansambluri de construcţii şi instalaţii care au, în principal, rolul atât de a separa impurităţile din apă astfel încât aceasta să ajungă la un grad de epurare suficient pentru a nu deteriora la deversare calitatea receptorului.

Curs 3 1. Ce este poluarea apelor? Poluarea apelor este un fenomen complex de modificare a proprietăţilor şi caracteristicilor naturale ale apei curate, prin introducerea unor substanţe sau forme de energie. 2. Definiți poluarea fizică. Poluare fizică este poluarea care rezultă din evacuarea în ape a unor particule solide, insolubile şi inerte din punct de vedere chimic şi biologic, care sunt antrenabile de către ape, a căldurii reziduale, şi respectiv a unor deşeuri radioactive; 3. Definiți poluarea chimică. Poluare chimică care constă din ajungerea în ape a unei multitudini de substanţe chimice provenite din diferite activităţi umane sau fenomene naturale, dintre care cele mai “reprezentative” sunt următoarele: săruri ale unor metale, fluoruri, acizi, baze, hidrocarburi, substanţe de provenienţă farmaceutică, pesticide provenite din activităţi agricole şi zootehnice. 4. Definiți poluarea biologică. Poluare biologică care constă în evacuarea în ape a unor reziduuri de natură preponderent organică, fermentabile şi putrescibile care reprezintă importante focare de infecţie din cauza microorganismelor şi viruşilor care se dezvoltă în acestea; 5. Clasificarea poluanților după proveniență. Poluanţii apelor pot fi clasificaţi după provenienţă, în: - dejecţii umane şi animale;

- dejecţii şi reziduuri industriale, provenite mai ales din industriile alimentară, chimică, metalurgică, etc.; - reziduuri vegetale, provenite în urma activităţilor agricole sau silvice; - sedimente rezultate din eroziunea solurilor şi hidrosoli reziduali de diferite provenienţe; - substanţe fertilizante şi pesticide provenite din activităţi agricole; - diferite reziduuri rezultate în urma unor activităţi menajere sau sociale; - căldură reziduală rezultată din necesităţile aglomerărilor urbane sau ale unor activităţi industriale; - materiale radioactive provenite din deşeuri radioacive sau căderi radioactive. 6. Clasificarea surselor de poluare. După localizarea lor, sursele de poluare a apelor pot fi: - surse de poluare organizate care au o localizare bine precizată :  apă uzată menajeră şi urbană  apă uzată industrială şi agrozootehnică - surse de poluare difuze, care nu au o localizare bine precizată După perioada de activitate, sursele de poluare a apelor pot fi: - surse de poluare continue, sau cu caracter permanent - surse de poluare discontinue, sau cu caracter sezonier

Cursul 4 1. Ce este epurarea apelor uzate? Epurarea apelor uzate este un proces complex de reţinere şi/sau neutralizare prin diferite mijloace a substanţelor poluante aflate în apele uzate sub formă de suspensii, în stare coloidală sau în stare dizolvată, în scopul reintroducerii acestora în circuitul hidrologic, prin deversare în emisari, fără ca prin aceasta să se aducă prejudicii atât florei şi faunei acvatice cât şi omului 2. Ce rezultă în urma procesului de epurare? În urma procesului de epurare a apelor uzate rezultă două produse:  apa epurată, în diferite grade de epurare, care se deversează în receptor, sau poate fi valorificată la irigaţii sau alte activităţi;  substanţele poluante extrase, care poartă denumirea generică de nămoluri. 3. Ce operații cuprinde procesul tehnologic general al stațiilor de epurare a apelor uzate? Procesul tehnologic general al staţiilor de epurare a apelor uzate cuprinde deci două mari grupe succesive de operaţii şi anume: - reţinerea şi/sau neutralizarea încărcării poluante din apele uzate, rezultând nămoluri; - prelucrarea nămolurilor în scopul valorificării sau evacuării acestora în siguranţă în mediul înconjurător, fără pericol de contaminarea acestuia. 4. Ce reprezintă autoepurarea? Autoepurarea este un proces natural complex (fizico-chimic, biologic şi bacterilogic) prin care impurificarea unei ape de suprafaţă receptoare, curgătoare sau stătătoare, se reduce treptat odată cu îndepărtarea de sursa de impurificare.

5. Enumerați factorii care influențează autoepurarea.

Factorii fizici, factori chimici ,biologici sau de mediu 6. Schema unei stații de epurare mecano – biologică, cu treaptă biologică dotată cu bazine de aerare cu nămol activ 7. Schema unei stații de epurare mecanico-biologică, cu treaptă biologică dotată cu biofiltre