Tgd

Curs 1. Sistemul stiintei dreptului Locul teoriei generale a dreptului in sistemul stiintei dreptului -stiinta reprezinta un sistem de cunostinte despre natura sociala si gandire, cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni - stiinta este : • Fenomen social • Forma specifica de activitate umana • Sistem de idei, reprezentari, teorii care se dezvolta 1. 2. 3.

structura sistemului stiintei este una trihotomica (formata din 3 elemente) Stiinte ale naturii Stiinte sociale(despre societate) Stiinte despre gandire (cognitive)

-

stiinta dreptului apartine stiintei sociale

Structura stiintei sociale 1. Stiinte de tip nomotetic(au ca obiect activitati umane si isi propun sa stabileasca legile si relatiile functionale corespunzatoare) Ex: economia, demografia, psihologia, sociologia 2. Stiinte istorice (isi propun reconstituirea si interpretarea trecutului) 3. Stiinte care studiaza aspectele normative ale activitatii umane Ex: stiintele juridice, etica 4. Cercetarea epistemologica a stiintei, ca disciplina filizofica, socio-umana, care abordeaza activitatea cognitiva, ca o activitate esentiala umana

Stiinta dreptului in sistemul stiintelor sociale

- dreptul ocupa un loc distinct prin: • Specificitatea obiectului sau de cercetare (realitatea juridica, parte componenta a realitatii sociale) • Relativa sa autonomie metodologica stiinta dreptului studiaza juridicul, in toate formele sale de manifestare, dar in primul rand ca o dimensiune inalienabila a existentei umane, in conditii social istorice determinate stiinta dreptului (stiintele juridice) studiaza: • legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului • institutiile politice si juridice • formele lor concrete istorice • corelatia cu celelalte componente ale sistemului social • modul in care institutiile politico-juridice, influenteaza societatea si suporta la randul lor influenta sociala ca fenomen normativ, dreptul reprezinta o tentativa de disciplinare, de coordonare a relatiilor sociale, in vederea promovarii unor valori larg receptate de societate, cum ar fi: • proprietatea • siguranta juridica si securitatea libertatii individului • societatea civila

DREPTUL- reprezinta sistemul normelor de condiuta elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orienteaza comportamentul uman, in conformitate cu valorile sociale ale societatii respective, stabilind drepturi si obligatii juridice, a caror respectare este asigurata le nevoie de forta coercitiva a puterii publice. determinarea stiintei dreptului, presupune determinarea sferei fenomenelor cercetate si precizarea unghiului din care sunt cercetate, pentru ca , nu numai o singura stiinta, ci mai multe, pot urmarii studierea aceluiasi fenomen, dar aceasta studiere se poate realize sub diferite aspecte dreptul poate fi privit din 3 puncte de vedere: • din perspectiva globala (ca un sistem inchegat de regularitati specifice) • din perspectiva istorica (ca un fenomen ce-si conserva anumite permanente de-a lungul dezvoltarii sociale) • din perspectiva structurala (ca un fenomen cu multiple determinatii calitative, cu elemente componente, aflate la randul lor intr-o stare de influenta sistemul stiintelor juridice este alcatuit din: 1. T.G.D. 2. stiinte juridice istorice 3. stiinte de ramura 4. stiinte ajutatoare(participative/auxiliare)

2. Stiinte juridice istorice studiaza fenomenul juridic in evolutia sa concreta dintr-o anumita tara – I.S.D.R, dintr-o anumita perioada istorica cat si dezvoltarea cercetarii in plan general a fenomenului juridic

cerceteaza doctrinele juridice in evolutia lor, subliniind rolul in forma lor si consolidarea unor sisteme de drept precum: • • •

scoala dreptului natural scoala istorica a dreptului pozitivismul juridic

este important sa studiem dreptul d.p.d.v. istoric, pentru a evidentia faptul ca dreptul modern actual, isi are radacinile in vechile institutii juridice, ceea ce probleaza idea de continuitate in evolutia dreptului

3. Stiintele de ramura studiaza fenomene juridice particulare, specifice unei anumite ramuri de drept caracterizarea ramurilor de drept pe baza determinarii structurale, permit dezvaluirea mai complexa a specificitatii lor juridice

4. Stiintele auxiliare -

sunt in stransa legatura cu stiintele juridice recurgerea la stiinte auxiliare conditioneaza cunoasterea si analizarea dreptului categoria de stiinte auxiliare, cuprinde: • • • • • • •

criminalistica medicina legala statistica juridica dreptul comparat sociologia juridica logica juridica psihologia juridica aceste discipline ofera stiintei juridice, instrumente stiintifice, concepte, mijloace de verificare, spre a stabili adevarul, in diferite cauze

Metodologia fenomenului juridic

cuv. metoda provine din lb. greaca, “methodos” = cale, drum sau mod de exprimare metodologia reprezinta sistemul principiilor generale de investigatie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective metoda are in vedere: • un anumit principiu metodologic • un procedeu tehnic oarecare o buna cunoastere,explicarea si interpretarea dreptului, presupune o metodologie corespunzatoare, in baza careia sa se utilizeze si sa se realizeze o anumita intelegere stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a functionarii lui, a esentei, a continutului si a formei sale, a legaturilor sale multiple cu societatea

Metoda juridica reprezinta acel sistem al unor factori de relativa invarianta, intr-un numar suficient de mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile, legaturile, relatiile care se stabilesc intre diferite metode, in procesul cunoscut fenomenului juridic

Continutul metodei juridice format din principiile, normele sau criteriile metodologice (acestea sunt considerate factori de relativa invarianta)

Obiectul metodologiei juridice reprezentat de relatiile care se stabilesc intre diferitele metode, fie inainte fie dupa terminarea actului, de cercetare juridica T.G.D. fiind cea mai generala dintre ramurile stiintelor juridice, are si un important rol metodologic, asigura unitatea metodologica a cercetarii stiintifice, in cadrul acestor discipline In prezent asistam la dezvoltarea a 2 tendinte in stiintele juridice Pe de o parte diversificarea si particularizarea stiintelor juridice, iar pe de alta parte, un proces de integrare si de desfasurare, in special in plan metodologic si care consta in egalizarea nivelului dezvoltarii si exactitatii metodelor folosite in stiintele juridice T.G.D. ofera celorlalte discipline juridice, posibilitati integrative si in acelasi timp, prin acesta creste capacitatea ei de sinteza, in raport cu disciplinele de ramura

Curs2.

Metodele de cercetare stiintifica a fenomenului juridic I. II. III. IV. V.

I.

Metoda logica Metoda comparativa Metoda istorica Metoda sociologica Metoda cantitativa

Metoda logica

totalitatea procedeelor si operatiunii metodologice si gnoseologice specifice, prin care se creeaza posibilitatea surprinderii structurii si dinamicii raporturilor, necesare intre diferitele raporturi, in sistemul juridic al anumitor societati dreptul este o stiinta deductiva cunoasterea pe cale deductiva, pleaca de la premise ca nu se poate dovedi deductiva, decat pornind de la principii anterioare in sens restrans, logica juridica, priveste logica normelor in sens larg, are in vedere, elementele constructive de argumentare juridica aspectele logice ale stiintei dreptului, sunt strans legate de aspectele ei psihologice si sociologice

Utilizarea intrumentelor logice a privi nu numai analiza constructiei tehnice a dreptului, dar si finalitatile pe care le urmareste si valorile pe care le ocroteste sistemul politic ideile normative, se exprima in propozitii imperative, ca idei de prescriptie, interdictie, stimulare

II.

Metoda comparativa

comparatia este definita de logica, drept o operatie care urmareste constatarea unor elemente identice sau divergenta la 2 fenomene compararea sistemului de drept ale diverselor state, a trasaturilor ramurilor ale institutiilor si ale normelor acestora, s-a dovedit foarte importanta in procesul metodologic de studiere a fenomenului ramurii stiintifice, stiinta dreptului comparat alaturi de metoda comparativa se mai utilizeaza in mod necesar si alte instrumente ale logicii, clasificarii, diviziunii, definitii, analogii

Reguli de utilizare a metodei comparative 1. A compara numai ceea ce este comparabil trebuie sa se constate daca sistemele comparate, apatin aceluiasi tip istoric de drept, s-au apartin unor sisteme istorice de drept diferite 2. Obliga sa se considere termenii supusi comparatiei, in conexiunile lor reale, in contextul social, politic, cultural din care au rezultat, adica sa se porneasca de la cunostintele principale de drept si a regularitatilor care comanda sistemele de drept comparate 3. Trebuie cercetat sistemul izvorului dreptului, care ofera imaginea pozitiei diferite, a formelor de exprimare a dreptului (legi si cutume), de la un sistem juridic la altul 4. In aprecierea termenului de comparat, trebuie sa se tine seama, nu numai de sensul initial al normei, ci si de evolutia acetuia in timp, in procesul aplicarii ei

III.

Metoda istorica

strans legata de istoria dezvoltarii sociale, intr-un cat in general, dreptul urmeaza firul evolutiei sociale, in el reflectandu-se nivelul dezvoltatii culturale a unei societati in fiecare lege sunt sintetizate necesitatile reale ale vietii, se exprima o anumita stare a moravurilor din acest motiv, cunoasterea reglementarilor, a formelor de drept, constituie un important document pentru istorie ideile juridice, se pot propaga de la o etapa la alta, de la un popor la altul => “Contaminarea juridica” se poate vorbi astfel despre arii, zone, provincii, regiuni de cultura si civilizatie juridica si despre epoci, stadii, trepte de cultura si civilizatie juridica

IV.

Metoda sociologica

reprezinta o directie de cercetare, cu reale foloase pentru cunoasterea realitatii juridice existenta dreptului, este strans legata de viata sociala toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale, insa nu toate fenomenele sociale sunt juridice dreptul este totdeauna fondat pe recunoasterea colectiva, fata de care nu s-ar putea stabili, acea corespondenta intre obligatiile unora si pretentiile altor => dreptul este social prin vocatie si prin continut

cercetarile sociologice juridice, da o perspectiva noua studiului realitatii juridice, ca realitate sociala, verificand modul in care societatea influenteaza dreptul si suporta la randul ei influenta din partea acestuia sociologia aduce o viziune noua asupra dreptului, definindu-l ca un fapt social si incearca sa resistematizeze sursele evolutiei sa influenteze dreptul asupra societatii, oferind stiintei juridice o metoda rationala de studiere a fenomenului social prin metodele specifice (observatia, sondajul de opinie, ancheta), sociologia imbratiseaza urmatoarele domenii juridice 1. Domeniul cercetarii dreptului 2. Domeniul cunosterii legilor de catre cetateni si organelle de stat 3. Domeniul cercetarii cauzelor complete ale incalcarii dreptului 4. Domeniul limitelor reglementarii juridice

V.

Metoda cantitativa

urmaresc obtinerea unui spor de precizie caracteristic stiintelor exacte, prin folosirea cunostintelor din domeniul matematicii statisticii aceste metode au capatat in ultimul timp o tot mai mare pondere in cercetarea stiintei juridice, cu largi si imediate aplicatii in practica dreptului necesitatea introducerii unor metode cantitative in cercetarea stiintifica juridica si in pratica dreptului a izvorat din nevoia de a conferi noi valente acestei cercetari, in stansa legatura cu utilizarile practice descifrarea, explicarea, propunerea de decizii si prognoza se bazeaza pe aprecieri teoretice argumentate prin experienta dobandita, din stilul cazurilor singulare metoda cantitativa aplicata in drepta are meritul de a contribui efectiv la perfectionarea reglementarilor juridice, la sporirea eficientei lor sociale, precum si la imbunatatirea lor in realizarea dreptului cibernetica juridica => se desprinde de informatica juridica, aceasta avand 2 domenii: • informatica juridica de documentare • informatica juridica de cercetare si scolarizare junimetria => aplicarea logicii simbolice si a metodelor stiintifice de masurare

Curs 3. Conceptul dreptului

cuvantul drept este folosit in mai multe sensuri deriva de la latinescul “directus”, care provine de la “dirigo-dirigere” si care inseamna de-a dreptul, direct, directie, linie dreapta intr-un prim sens, cuvantul drept semnifica stiinta dreptului, adica ansamblul de idei, notiuni, concepte si principii care explica dreptul si prin intermediul carora, dreptul poate fi gandit in limba latina, cuvantul care corespunde substantivului drept era jus la italieni = diritto la spanioli = derecho germana = recht engleza = right franceza = droit dreptul nu este numai stiinta, este in egala masura tehnica si arta,ca ansamblu de norme care organizeaza viata in comun dreptul este o tehnica a convietuirii umane destinata sa disciplineze comertul si sa apere societatea de excese regulile juridice impun obligatii, organizarea functiei generala a statului si a organismelor nestatale, ofera posibilitatea valorificarii unor interese recunoscand capacitatea participarii individuale in diferite relatii, atribuie roluri si statute dreptul imbina necesitatea si libertatea necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezulta din scopurile vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv cuvantul drept, mai semnifica si facultatea unui subiect de a-si valorifica sau de a-si apara si valorifica importanta tertilor, un anumit interes protejat legal acesta este dreptul subiectiv si el implica categorii de libertate termenul drept, poate fi inteles in 2 sensuri: 1. Filozofic – pornind de la ideile lui Aristotel, dreptul era conceptul ca echitate, justitie “justete” = a da sau recunoaste ceea ce-i apartine sau i se cuvine celuilalt 2. Juridic – se refera la dreptul obiectiv (desemneaza totalitatea normelor de conduita impuse indivizilor si colectivitatilor in cadrul vietii sociale, care trebuie respectate, lor asiguranduse uneori prin forta coercitiva a statului dreptul subiectiv – desemneaza capacitatea subiectilor participanti la un raport juridic characteristic, de a pretinde ceva fata de ceilalti participanti in virtutea consacrarii lor juridice dreptul subiectiv decurge din cel obiectiv

Originea si aparitia dreptului Dimensiunea istorica a dreptului

ca institutie ce rezulta din societate si isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre oameni, dreptul este indisolubil de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii in diferitele sale trepte de dezvoltare istorica in afara termenului drept, se intrebuinteaza si termenul de juridic juridica este un fenomen complex, care functioneaza obiectiv pe un fundal social, constituind unul din modurile de reflectare pe plan social a existentei umane juridicul defineste o parte componenta a realitatii sociale, alaturi de politic, etic, economic

Curente/ scoli -

s-au conturat mai multe teorii / scoli:

1. Scoala originii divine a dreptului - a fost fondata in evul mediu, avand rasunet indelungat - prin adeptii ei, explica pov. dreptului, din poruncile supranaturale ale lui Dumnezeu, asa cum au fost ele intelese si comunicate laicilor de slujitorii bisericii respective - forta dreptului este explicata prin forta puterii supranaturale - pe aceeasi baza se explica si autoritatea suveranului asupra supusilor

2. Scoala dreptului natural - Hugo Grotus - Jean Domat - considera dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale ale omului spre viata sociala

Principiile scolii dreptului natural 1. Respectarea a tot ce-i al altuia 2. Respectare angajamentelor 3. Repararea pagubelor pricinuite altora 4. Pedeapsa echitabila vechile norme ale comunitatii gentilice se bazau pe obieciuri si traditii erau nemijlocite, integrate in viata gintii, au cunoscut uneori un proces de deformare imbracand forme mistice se impune prin faptul ca reprezinta interesul general al comunitatii impartirea societatii in categorii cu pozitii diferite in viata productiva, a dus la aparitia unor situatii noi cerintele care exprimau interesele gruparilor conducatoare nu mai erau considerate de societate ca interese proprii, trebuia ca ele sa fie impuse la nevoie prin forta de constrangere a statului

Primele legiuiri

dreptul a aparut in orientul antic, intre primele legiuiri, considerate adevarate monumente juridice, pot si mentionate: • codul lui Hamurabi in Babilon • legile lui Mu in China • legile lui Manu in India in Europa,primele legiuiri consemnate sunt: • legile lui Lycurg in Sparta • legile lui Dracon si Solon in Atena • Legea celor XII table la romani • Legea salica la franci

Dimensiunea sociala a dreptului dreptul este un produs complex al societatii normele sale intervin in procesul productiv, stabilind reguli generale pentru activitatea zilnica libertatea omului este deplina numai in masura in care nu stonjeneste libertatea celorlalti realitatea juridica (juridicul), este o dimensiune inalienabila a realitatii sociale in conditii istorice determinate componentele juridicului sunt: • Constiinta juridica (specializata) a legiuitorului sau comuna poporului, joaca rolul unui receptor, dar si a unui mediator • Dreptul – partea institutionala a realitatii juridice. Reprezinta un sistem de reglementari si institutii. Alcatuieste miezul juridicului, continutul sau cadrul de referinta • Relatiile juridice (ordinea de drept) – alcatuita din elemente rationale sociologice. Sunt cuprinse aici raporturi juridice si sisteme juridice, cele care probeaza eficienta dreptului. Desfasurarea lor in conformitate cu dispozitiile legale, duce la crearea ordinii de drept dreptul, ca sistem de norme si institutii are o sfera mai restransa decat juridicul, ca parte componenta a realitatii sociale la randul sau, dreptul apartine si el acestei realitati, are anumite trasaturi ce tin de esenta socialului el suporta influente din partea componenetelor cadrului fizic inconjurator, dar si din partea sistemului social(economie, politica, morala) aceste elemente de influenta se numesc factori de configurare ai dreptului

Factorii de configurare ai dreptului cercetarea acestor factori tin cont de toate caracteristicile participarii omului la viata sociala de corelatia cu mediul natural si social in functie de rolul lor, ei se impart in 3 categorii: • cadrul natural • cadrul socio-politic

•

factorul uman

Sistemul dreptului dreptul nu exista prin simpla alaturare a unui numar mai mare sau mai mic de norme juridice, ci exista ca un sistem in teoria dreptului este intrebuintata analiza de sistem atat in ce priveste juridicul, ca parte componenta a realitatii sociale, in ce priveste legislatia, dar si in privinta organizarii dreptului ca fenomen normativ pe ramuri si institurii(sistemul de drept) sistemul de drept este rezultatul unit. ramurilor si al institutie dreptului, el apare ca unitate obicetiva determinata, pe cand sistemul legislativ reprezinta o organizare a legislativului pe baza unor criterii alese de legiutori sistemul de drept constituie generalul in raport cu norma de drept care reprezinta individual

Criterii de stucturare a sistemului de drept sistemul dreptului evoca unitatea dreptului insitutiilor, adica impartirea sa pe ramuri juridice cea mai larga grupare de norme juridice aceasta reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintre un anumit domeniu al vietii sociale in baza unei nevoi manifestate de reglementare si a unor principii comune criteriile in teritoriul carora se structureaza ramurile sistemului dreptului sunt: • obiectul reglementarilor juridice(adica relatiile sociale ce cad sub incidenta normelor juridice) • metoda reglementarii (modalitatea practica de influenta a conduitei in cadrul respectiv • principii comun ramurii de drept respective

-

NU oricaror relatii sociale le corespunde o ramura de drept

In cadrul fiecarei ramuri de drept, normele juridice se grupeaza in ansambluri normative mai reduse, formand institutii juridice Ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale apropiate alcatuie o institutie juridice (institutia mostenirii in dreptul civil) Institutia juridica se defineste ca o totalitate de norme juridice, organic legate, care apartin unei ramuri de drept, norme ce reglementeaza un grup de relatii sociale ingaduite dupa metoda de reglementare specifica ramurii respective

Impartirea dreptului pozitiv in drept public si drept privat aceasta diviziunea isi gaseste originea inca din dreptul roman, cand organizarea statului apartinea dreptului public, iar interesul fiecaruia tinea de dreptul privat

in componenta dreptului public interior, intra dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul procesural in dreptul privat intern -> dreptul civil, comercial distinctia dintre dreptul public si privat este data de infleunta criteriului utilitatii sociale

DREPTUL – ansamblul ref. asigurate si garantate catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman , in principal relatiile dintre societate intr-un cliamat specific manifesta existentei, a apararii drepturilor esentiale ale omului si a statornicirii spiritului de drept - dreptul reprezinta forma in care statul isi organizeaza prin constrangere asigurarea conditiilor de viata ale societatii

Curs 4. Dreptul si statul 1. Notiunea statului -

statul este principala institutie politica a societatii a aparut cu aproape 6 milenii in urma in Orientul Antic este si astazi instrumentul conducerii sociale

analiza locului si a rolului in organizarea si conducerea societatii a evidentiat istoria statului, dependenta formelor sale de transformare social-istorica ca si in cazul dreptului, aparitia statului este determinata de schimbarile petrecute in oranduirea comunei primitive, schimbari care au facut ca vechile forme de organizare si conducere sa nu mai fie suficiente, impunandu-se o forma noua, cea politicostatala

2. Statul si societatea civila societatea civila este alcatuita din ansamblul organismelor, structurilor si mecanismelor aflate in afara statului si uneori in opozitie cu statul statul este scopul imanent al societatii civile, indivizii avand datorii si drepturi in raport cu statul societatea civila sau societatea cetatenilor, cuprinde memebrii si mecanisme de actiune extrinseci statului, care se invecineaza cu acestea, dar se delimiteaza de stat prin obiective si metode de actiune statul joaca un rol important in dezvoltarea societatii civile in ultimii ani, s-a produs un fenomen nou, tendinta globalizarii societatii civile si aparitia unor ONG-uri supranationale

3. Continutul si scopul statului aparitia statului este rezultatul unor prefaceri social-istorice spre deosebire de organizarea sociala prestatala, in care domina criteriul legaturii de sange, statul adopta un alt criteriu, cel teritorial elementele statului sunt: • teritoriul • populatia – se raporteaza la stat prin legaturile de cetatenie, care reprezinta legaturi juridice ce fixeaza drepturile si obligatiile reciproce • puterea de stat – mai este intalnita sub denumirea de putere de constrangere (forta coercitiva) scopul statului ca instrument de organizare si conducere sociala: a. “ fericirea cetatenilor: b. “ de a face legi bune si de a respecta principiul noninvestitiei in treburile private” c. “ trebuie sa se plaseze deasupra grupurilor sociale, cu scopul de a plana conflicetele dintre ele

4. Puterea de stat reprezinta o forma istoriceste si variabila de autoritate termenul de autoritate, provine din latinescu “auctoritas”, ce deriva din verbul “augere”= a spori, a consolida in orice societate exista forme multiple de autoritate, de fixare si consolidare a unui sistem de valori puterea ca atribut al statului este identificata cu forta (forta publica)

fata de toate celelalte forme de autoritate sociala, puterea de stat se caracterizeaza prin anumite trasaturi care o definesc si ii delimiteaza atributele in raport cu autoritate morala , religioasa

Trasaturile puterii de stat 1. Are un caracter politic 2. O sfera generala de aplicabilitate 3. Are agenti specializati care o realizeaza 4. Este suverana

5. Suveranitatea -

dreptul statului de a conduce societatea, de a stabili raporturile cu alte state are 2 laturi: A. interna- priveste puterea si decomanda in interio si se concretizeaza in elaborarea unor norme cu caracter general obligatoriu si in urmarirea aplicarii lor in practica sociala - este denumita si suprematia puterii de stat B.externa – priveste comportamentul statului in societate,a notiunilor, rapoarturilor sale cu celelalte state - aceasta latura se mai numeste si independenta puterii

in baza suveranitatii sale, statul isi organizeaza relatiile internationale, fara nici un amestec din exterior, cu respectare drepturilor suverane ale celorlalte state in considerarea principiilor si a normelor unanim admise ale dreptului international

6. Exercitarea puterii de stat. Separatie. Echilibrul de cooperarea a puterilor intr-un stat democratic, puterea emana de la popor si apartine acesteia exercitarea puterii, organizarea mijloacelor prin care circula puterea sunt incredintate statului separatia puterilor se realizeaza in scopul echilibrurilor pentru a se impiedica abuzul de putere separatia puterilor a patruns in practica statala prin imbratisarea sa, ca o teza constitutionala laturile continutului statului sunt puterile diferite, functiile si activitatea lor separarea puterilor nu inseamna lipsa de corespondenta intre ele puterile statului, trebuie sa fie dinstincte, dar fiecare alcatuieste in sine un intreg dreptul vine sa confere stabilitatea si siguranta legaturilor care se stabilesc intre puteri, incadrandu-le in limite de ordine

7. Institutiile(organele) statului

pentru realizarea functiei sale, statul organizeaza un sistem de institutii, de organe, care dau expresie concreta puterilor publice modul lor de functionare, repartizarea competentelor, atribuirea unor prerogative specifice sunt continute in legile organice statul nu ar putea exista fara aparatul sau elemen de baza al mecanismului statului il consitituie organul de stat

Organ de stat – reprezinta acea parte componenta a aparatului de stat, investita cu cei ce o

competenta si putere si care se caracterizeaza prin faptul ca compun au o calitate specifica

Potrivit criteriilor care stau la baza separatiei puterii, se poate vorbi despre organe ale puterii legislative, executive si judecatoresti Fiecare categorie de organe, duce la indeplinire o anumita forma de activitate in temeiul competentei, ce-i este rezervata prin lege Actele acestor organe, pot fi realizate in caz de nevoie prin constrangere

8. Institutiile statale juridice in ansamblul componentelor institutionale ale statului, institutiile judiciare, alcatuiesc un sistem aparte care-si gaseste consacrarea contitutionala in capitolul 6”Autoritatea judecatoreasca”(Art. 124-134 Constitutia Romaniei) partile componente ale autoritatilor judecatoresti sunt potrivit Constitutiei • institutiile judecatoresti • Ministerul Public • Consiliul Superior al Magistraturii – C.S.M. justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege: • curti de apel • tribunale • tribunale specializate • instante militare • judecatorii

Jurisdictii internationale -

curtea internationala de justitie de la Haga curtea de justitie a comunitatii europene de la Luxemburg curtea europeana a drepturilor omului de la Strasbourg – C.E.D.O.

9. Forma statului

exprima modul de organizare a continutului puterii, structura interna si externa a acestui continut laturile componente ale formei de stat, sunt: • forme de guvernamant – reprezinta modul de constituire a organelor centrale ale statului, exercitarea puterii prin intermediul acestor organe si impartirea competentei intre ele Clasificarea formelor de guvernamant: o republica o monarhie • structura de stat – reprezinta in impartirea interna a statului in unitati administrative teritoriale sau in parti politie autonome precum si raportul dintre stat, considerat ca intreg si partile sale componente Clasificarea statelor: o o

simple (unitare) compuse (federale)

• regimul politic – reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii, cu referire la raportul dintre stat si individ, modul concret la care un stat asigura si garanteaza drepturile subiective Clasificarea regimurilor politice: o o

democratice autocratice