Tarziu In Noapte

TARZIU IN NOAPTE GHEORGHE ROMAN

Tarziu, in noapte, Lumini stinghere de neon Pareau adormite si ele… Din cand in cand, Zgomote surde tresareau Fara ecouri prelungi, Cativa trecatori somnorosi Se-ntorceau sovaind catre case Sau blocuri retrase in sine. Doar eu priveam singuratic, Mirat de straniul mister Al zilei topite in noapte. …………………………… Simteam ca ma chinuie lin, Trecutul senin mi-l absoarbe, Purtandu-l pe sinele reci.

Lasa-mi , toamna.. Ana Blandiana Lasa-mi, toamna, pomii verzi, Uite, ochii mei ti-i dau. Ieri spre seara-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasa-mi, toamna, cerul lin. Fulgera-mi pe frunte mie. Asta-noapte zarea-n iarba Încerca sa se sfâsie. Lasa, toamna-n aer pasari, Pasii mei alunga-mi-i. Dimineata bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi Fructele si lasa Ursii neadormiti, berzele neduse, Ora luminoasa. Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai Plânge-n soare fum. Însereaza-ma pe mine, Ma-nserez oricum.

Amurg De Toamnă Lucian Blaga Din vârf de munti amurgul sufla cu buze rosii în spuza unor nori si-atâta jaraticul ascuns sub valul lor subtire de cenusa. O raza ce vine goana din apus si-aduna aripile si se lasa tremurând pe-o frunza: dar prea e grea povara si frunza cade. O, sufletul! Sa mi-l ascund mai bine-n piept si mai adânc, sa nu-l ajunga nici o raza de lumina: s-ar prabusi. E toamna.

Coboara toamna... Octavian Goga

Coboara toamna-ncet din slava, Naframa galbena-i rasare Si peste varfuri de dumbrava Ii flutura departe-n zare. Atat de jalnic geme vantul, Cum s-a pornit acum sa zboare, Pare c-a prins in drum cuvantul Unei neveste care moare. Pe urma lui un plans se-mparte Si-n taina codrului strabate, Ca niste fluturi -; soli de moarte -; S-alunga foile uscate. Lumina soarele si-o frange, De somn pleoapele i-s grele, In jur de patul alb isi strange, Mai des, cernitele perdele. Din geana lui abia o raza Imi mai aluneca pe frunte Si tremurand imi lumineaza Argintul firelor carunte...

Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare. definiţie de Albert Camus

Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă! citat din Nichita Stănescu