Poezia mistica transleaza raportarea la o dimensiune sacra, neconceptualizata, de multe ori impersonala, la Absolut, principiul si unitatea lumii si adanceste acest raport.Eugen Dorcescu scrie ca poezia mistica este “traire directa a misterului” , insa trairea directa e un apanaj al msiticii. Poezia mistico-religioasa descrie trairile unui eu afiliat unei religii, acre nu-l impiedica sa aiba experiente mistice. Poezie in care il cauta cu intensitati mistice pe Dumnezeu, si nu Absolutul filozofic sau Marele Anonim blagian.Raportul mistic cu Dumnezeu nu e direct, dar poezia il faciliteaza.