Sua Piata Protectionista. Studiu De Caz Industria Textila

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. DUMITRU MIRON

A bsolvent: BUT CARU ALEXANDRA

BUCUREŞTI, 2009

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

LUCRARE DE LICENŢĂ SUA-piaţă protecţionistă. Studiu de caz – industria textilă

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. DUMITRU MIRON

A bsolvent: BUT CARU ALEXANDRA

cuprins ARGUMENT………………………………………………………………………………i

CAPITOLUL I Noul protecţionism…………….…………………………………………………………..4

CAPITOLUL II 2.1. Bariere in cale liberului schimb cu textile şi confecţii impuse de SUA…..…….…19 2.2. Comerţul cu textile după expirarea ATC……………………………...…………...24

CAPITOLUL III 3.1.Importurile de textile şi confecţii post-ATC-punctul de vedere al SUA…..…...…..30 3.2. Avantajul Chinei……………………………………………………….…….………40 3.3. Evoluţia comerţului cu textile în viitorul apropiat…………….…………………..43

CONCLUZII……………………………………………………………………..………44

ANEXE…………………………………………………………………………...……….41

Capitolul I NOUL PROTECtIONISM „protecţionismul nu este un fapt independent de voinţa oamenilor, ci un act de voinţă, făcând obiectul măsurilor conştiente ale statului... forţele protecţionismului nu stau în raţiune ci în instinct, masele îşi dau seama prin instinct că ar fi periculos să se lase întregul aparat al producţiei naţionale pradă pericolului unei concurenţe nelimitate a străinătăţii.”1 În ciuda beneficiilor economice şi sociale pe care liberalizarea schimburilor comerciale le aduce fiecărei ţări, aproape toate guvernele lumii intervin pe piaţa bunurilor, serviciilor, pe piaţa de capital şi pe cea a muncii distorsionând comerţul mondial. Protecţionismul în forma sa modernă îşi face simţită prezenţa de mai bine de 75 de ani. Ultima parte a secolului al XIX-lea a fost marcat de o puternică orientare către laissez-faire, dar această dezvoltare a fost întreruptă de Primul Război Mondial şi a avut ca rezultat Marea Criză Economică de la începutul anilor 1930 şi conflictul care a urmat. În timpul celui de al Doilea Război Mondial a apărut ideea creării unei Organizaţii Mondiale a Comerţui. Un proiect al acestei organizaţii a fost formalizat în 1947, odată cu finalizarea Cartei de la Havana, dar ideea a eşuat datorită faptului ca acest document nu a fost ratificat de Congresul American. Cu toate astea GATT a început să funcţioneze în 1948 şi în decursul celor peste 50 de ani 1 Citat din Mihail Manoilescu „La theorie du protectionisme industriel” (Paris 1929)

de existenţă a administrat reducerea graduală a multor taxe la import. Taxele vamale la produsele manufacturate au rămas, însă ridicate şi au distorsionat economiile multor ţări, afectând îndeosebi agricultura, textilele şi serviciile atât în ţările dezvoltate cât şi în cele mai puţin dezvoltate. Runda Uruguay din cadrul negocierilor GATT a condus la semnarea în 1994 a unui accord care prevedea liberalizarea graduală a comerţului pe o perioadă de 10 ani. În tot acest timp SUA şi alte ţări dezvoltate au dezvoltat alte bariere administrative şi reglementare. Ce implică aceste bariere pentru “liberul schimb” este uneori dificil de înţeles deoarece cel mai adesea sunt legate de corectitudine. În multe ţări politicienii şi cei implicaţi în industrii care trebuie să înfrunte competiţia străină şi-au dedicat mare parte din eforturi pentru a explica ce înţeleg ei prin practici neloiale. Practicile neloiale includ cel mai adesea: subvenţii la export; dumping şi taxe de retorsiune. Uneori guvernele ţărilor importatoare pun în aplicare tarife speciale pentru a mări preţul scăzut artificial al acestor bunuri. Taxele antidumping se aplică atunci când guvernul ţării importatoare suspectează că o ţară exportă bunuri pe piaţa sa în cantităţi prea mari şi la preţuri mai mici decât cele la care aceste produse sunt comercializate pe piaţa internă sau pe alte pieţe de export. Circumstanţele sub care se aplică aceste tipuri de taxe şi procedurile elaborate pentru a preveni “incorectitudinea” altor practici comerciale au proliferat îngrjiorător de mult la nivelul motivaţiilor politicienilor. Unii analişti2 au argumentat că aceste doctrine ale “corectitudinii” sunt vehicule ale unui “protecţionism deghizat”. Utilizarea sintagmei “protecţionism deghizat” a devenit cu atât mai comună cu cât eforturile de prezervare a comerţului corect s-au multiplicat. Acest tip de protecţionism îşi are originile în SUA. Adesea politicienii americani justifică barierele comerciale practicate împotriva altor state prin faptul că Statele Unite practică un “comerţ liber“ în timp ce alte ţări impun bariere comerciale şi se angajează în practici comerciale neloiale. Susţinând că favorizează comerţul liber dar corect, ei propun ca America să-şi menţină pieţele deschise doar pentru produsele provenite din ţările care nu utilizează bariere comerciale. De fapt politicienii americani institue adesea bariere şi în acelaşi timp utilizează practici neloiale pe care se simt aşa de îndreptăţiţi să le condamne. Oamenii politici din Statele Unite ale Americii folosesc o varietate de practici cum ar fi legile antidumping pentru a scădea valorile importurilor în numele comerţului corect. Aceste legi sunt utilizate şi sunt în special folositoare celor care caută să îşi restrângă numărul competitorilor. 2 * Daniel Ikenson,, director, Center for Trade Policy Studies, Cato Institute ** Kerry H. Whiteside, “Precautionary politics” *** Daniel Bethlehem, Donald McRae, Rodney Neufeld, & Isabelle Van Damme (THE OXFORD HANDBOOK OF INTERNATIONAL TRADE LAW,), “Trade and Health eds.”, Oxford University Press, 2008

Primul şi cel mai important rezultat al acestor practici este să păgubească consumatorul american. Consumatorii , familiile şi în special afacerile care îşi bazează producţia pe materii prime sau componente din import ar obţine beneficii semnificativ mai mari, dacă SUA ar elimina toate restricţiile la import. Politicile protecţioniste ale Statelor Unite îngreunează menţinerea şi extinderea liberului schimb la nivel mondial. Dacă Statele Unite chiar doresc un comerţ mai liber ar face bine să înceapă prin a renunţa la propriile bariere comerciale şi la practicile comerciale neloiale. Oficialităţile americane adesea se plâng de restricţiile comerciale impuse de alte ţări. Un argument al acestei atitudini îl constitue faptul că abordând problematica la mod general, SUA, se consideră a fi printre cele mai puţin protecţioniste ţări. În pofida antecedentelor protecţioniste, subiectiv considerate moderate, politica comercială a Statelor Unite este departe de a fi pură. Guvernul american continuă să intervină în comerţul internaţional de multe ori fără nici un scop economic. Politicile protecţioniste de la sfârşitul secolului trecut aveau forme multiple şi au câştigat sprijinul clasei politice ceea ce a favorizat anumite industrii interne în defavoarea consumatorilor naţionali. Dar, în timp ce în alte ţări protecţionismul este posibil să lucreze în defavoarea propriilor cetăţeni, nu putem spune că acesta este şi cazul SUA. Dezbaterea “liber schimb” vs “comerţ corect” şi efectele pieţei libere ale Americii se desfăşoară adesea la nivel teoretic sau au la bază circumstanţe şi preocupări de moment. Cu toate acestea o incursiune în istoria comerţului mondial oferă o lecţie ambiguă care merită analizată: ţările care au practicat politici de liber schimb au prosperat în schimb cele care şi-au închis pieţele au înregistrat lipsuri şi declin economic. In favoarea protecţionismului s-a folosit întotdeauna un argument populist şi naţionalist. Protecţionismul a susţinut industriile din ţările dezvoltate şi angajaţii din aceste state care întotdeauna s-au plâns că vor rămâne fără locuri de muncă datorită importurilor din ţările mai puţin dezvoltate. Politică monetară a Rezervei Federale are implicaţii comerciale şi este agreată de Casa Albă: dolarul slab favorizează exporturile Statelor Unite şi acest lucru amortizează efectele actualei recesiuni. În ceea ce priveşte China, viguroasa dezvoltare economică a dus la un mod de gândire independent. Oamenii speră să satisfacă pe deplin voinţa proprie şi să-şi vadă protejate drepturile, dar aceste lucruri cer reforme economice. Unii dintre politicienii americani ar institui bariere comerciale împotriva ţărilor care nu sunt democratice sau în care sunt încălcate drepturile omului sau ale cetăţenilor. Dar, oricât de bine intenţionate ar fi aceste măsuri, de fapt ele au efecte adverse în ceea ce priveşte drepturile omului.

China constitue un bun exemplu în acest sens. Spre deosebire de celelalte ţări, statutul comercial al Chinei cu SUA este negociat în fiecare an de către Congres. Periodic criticii încearcă să suspende acordurile standard (clauza naţiunii celei mai favorizate) de care majoritatea ţărilor se bucură în schimburile comerciale cu Statele Unite. Există motive importante să se menţină relaţii de liber schimb cu China, în ciuda politicii adoptate în cazul democraţiei şi drepturilor omului. Dreptul de a face comerţ este un drept de bază al omului. Să-i privezi pe chinezi şi pe americani de acest drept din cauza politicilor represive ale Beijing-ului doar va înrăutăţi lucrurile. Barierele comerciale impuse de SUA nu vor schimba cu siguranţă politica liderilor comunişti. Liberalizarea schimburilor comerciale este o armă puternică pentru a determina o ţară să respecte viaţa, libertatea şi proprietatea şi într-un final drumul cel mai sigur spre un regim democratic. China a făcut paşi importanţi către economia de piaţă. Permiţând fermierilor după 1978 să vândă mare parte din produsele lor pe pieţele liberalizate în loc să le predea guvernului, a permis statului chinez sa-şi hrănească populaţia de peste 1,2 miliarde locuitori. Din acel an economia Chinei a crescut cu o rată medie anuală pe peste 9% ajungând înainte de criza mondială la 12%, şi i-a oferit potenţialul de a deveni una dintre cele mai mari economii ale lumii în următoarele decenii.3 Există încă multe încălcări ale drepturilor omului în China, dar ţara se îndreaptă spre liberalism, iar actuala dezvoltare şi extindere a instituţiilor pieţei libere vor permite continuarea liberalizării. Ai refuza Chinei clauza naţiunii celei mai favorizate sau a impune sancţiuni comerciale nu vor face altceva decât să ducă la consacrarea unei spirale protecţioniste şi să facă rău multor consumatori şi oameni de afaceri nevinovaţi atât din China cât şi din SUA. Aşadar toate ţările lumii au încercat să obţină cât mai mult din liberalizarea schimburilor comerciale negociată prima oară în cadrul GATT şi apoi OMC, dar din păcate se pare că marile pieţe ale lumii SUA şi UE au adoptat ca măsuri de redresare a economiei în contextul prezentei crize economice politici protecţioniste. Începând cu ultimele luni ale anului 2008 guvernele au intervenit masiv în sectorul financiar şi real al economiei, reînviind dezbateri asupra unor politici care se credea a fi demult apuse. Unele guverne s-au întors la protecţionism, impunând bariere tarifare şi netarifare, altele acordă subvenţii sau impun în tăcere politici care avantajează industriile locale. Cu siguranţă tentaţia de a proteja industriile naţionale de bază va oferi motive şi altor guverne să apeleze la protecţionism. 3 Sursă: Deparatmentul de Comerţ al Statelor Unite

Îngrijorarea a crescut simţitor deoarece, elevii, economiştii şi jurnaliştii au o viziune comună asupra situaţiei prezente: recurgerea la protecţionism este inevitabilă şi aceasta va cauza mult rău în ceea ce priveşte economia. În coloanele ziarelor şi rapoartele specialiştilor nu există suficiente dovezi pentru a putea prevedea soarta sistemului comercial- creat în parte cu scopul de a încetini şi sista explozia protecţionismului- dacă este destul de pregătit pentru a face faţă primei provocări din ultimii 62 de ani de existenţă. Realitatea nu reflectă faptul că cele mai multe guverne preferă politici comerciale care le păstrează economiile deschise la schimburi şi investiţii. Cu câteva excepţii, la nivel mondial, este puţin probabil să asistăm la o inversare a trendului liberalizării care a devenit dominant de la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial. Un număr tot mai mare de state au înţeles că acolo unde s-a înregistrat creştere economică, aceasta s-a datorat atenuării interventionismului în economii. Protecţionismul limitează opţiunile şi prin aceasta încalcă drepturile omului şi reduce eficienţa economică. Politicienii vor fi sfătuiţi să răspundă crizei prin reducerea schimburilor şi investiţiilor, prin impunerea de bariere unilaterale deoarece prin intermediul lor vor putea creşte numărul opţiunilor, reduce costurile şi impune reforme structurale care să faciliteze creşterea economică. Niciodată două naţiuni nu au avut o putere mai mare în economia globală decât SUA şi China. Consumatorii americani au fost forţa dominantă în ceea ce priveşte cererea mondială, în timp ce producătorii chinezi au fost principalii furnizori. Dar în prezent ambele motoare se confruntă cu cea mai puternică criză economică din 1930. Aceasta constituie o importantă provocare pentru ambele naţiuni cât şi pentru acordurile bilaterale dintre ele. Există speranţă, dar este precedată de un mare dacă- dacă China şi SUA lucrează împreuna pentru a găsi o soluţie. Oricum dacă aceste două naţiuni ajung să îşi pună piedici, lucrurile se vor înrăutăţi pentru ambele şi în consecinţă pentru întreaga economie mondială. Miza este enormă şi nu există loc pentru greşeli. Nici o naţiune nu a fost scutită de impactul acestei crize financiare şi recesiuni. În timp ce criza americană ar putea fi considerată scânteia care a stârnit infernul, fiecare regiune din această lume globalizată suferă. Aceasta include China- de departe cea mai emergentă economie din această lume slăbită- şi restul Asiei Centrale, unde toate economiile sunt lovite de recesiune sau sunt zdravăn zdruncinate. La 10 ani după ce criza financiară asiatică a slăbit economia în regiune o altă criză ameninţă. Între 2001 şi 2007, exporturile Chinei aproape s-au dublat de la 20% la 36% în timp ce exporturile lumii au crescut de la 24% la 31%.4 În alte cuvinte, timpul a lucrat în favoarea Chinei, 4 Sursă: Organizaţia Mondială a Comerţului

care şi-a dezvoltat dependenţa de exporturi în momentul în care comerţul mondial înregistra cea mai spectaculoasă creştere. China a fost economia care a benificiat cel mai mult de pe urma celui mai puternic boom de la începutul anilor ’70, având o creştere economică care a atins o rată medie de 10,4% în cei şapte ani, adică până la sfârşitul lui 2007. Reflectând impactul unei rare sincronizări recesioniste în SUA, Europa şi Japonia, din boomul economic mondial s-a ales praful. În ceea ce priveşte exporturile chinezeşti, care aveau o rată de 25% pe an până la mijlocul lui 2008, acestea au scăzut până la 2,8% în decembrie acelaşi an. Creşterea raportată de China an după an a mascat severitatea recentei recesiuni. Economia Chinei s-a lovit de un zid la sfârşitul anului 2008. O scădere atât de bruscă ca cea înregistrată în 2008 demonstrează că va fi extrem de greu pentru chinezi să atingă ţinta de creştere de 8% propusă de guvern. Oricum China reprezintă o oază de prosperitate într-o lume afectată de criză. Pentru o naţiune bazată de mult timp pe stabilitate socială, această reducere a creşterii economice este un motiv de îngrijorare. Deja efectele negative s-au făcut simţite serios în ceea ce priveşte locurile de muncă. Guvernul a declarat că locurile de muncă pierdute în exporturile de produse prelucrate au depăşit 15%- sau 20 milioane lucrători din marea de 120 milioane de muncitori imigranţi. Dacă scăderea exportului şi a PIB-ului persistă, mai multe pierderi se vor înregistra pe piaţa muncii în China.5 Cu siguranţă liderii chinezi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a împiedica ca acest lucru să se întâmple dar, în prezenta recesiune globală, aceasta este o mare provocare. Este un fapt prevăzut de mulţi specialişti că secolul al XXI-lea este secolul Asiatic.6 Miraculoasa dezvoltare a Chinei constitue punctul de plecare al acestei previziuni- o transformare despre care mulţi spun că va împinge pendulul puterii mondiale dinspre Vest spre Est. Este doar o exagerare să pretinzi că un asemenea cutremur va întoarce lumea cu susul în jos. Visul Asiatic este o poveste incitantă şi fascinantă- un magnet pentru capitalul financiar şi uman din toată lumea. Secolul Asiatic este departe de a fi ceea ce unii au preconizat deoarece economia Chinei se bazează prea mult pe exporturi şi cerere externă. Cu toate că exporturile au atins un nivel cu 10 mai mare decât cel preconizat în anii ’90 aceasta nu indică o adevărată putere economică capabilă să se autosusţină. În acelaşi timp nu există nici o îndoială asupra faptului că China este locomotiva economiei asiatice. Când economia Chinei a înflorit restul continentului Asiatic a fost mai mult decât bucuros 5 Sursă: Organizaţia Mondială a Comerţului 6 *Dragoş Paul Aligica “ Secolul Asiei şi dilemele Europei” Editura Scrisă Bucureşti 2005 **Tiberiu Brăileanu „Secolul chinezesc” Editura Scrisă Bucureşti 2009

să i se alăture. Lanţul de aprovizionare China – Asia Centrală a condus la strângerea legăturilor dintre “tigrii asiatici” şi la adâncirea integrării pan-regionale (linii de ansamblare în China care atrag capital şi componente din Japonia, Koreea, Taiwan, Malaysia, Singapore, Indonezia, şi alte ţări din regiune). Această dependenţă are efecte dureroase însă în ambele părţi. Însăşi boom-ul Chinei a depins prea mult de operaţiunile înregistrate în comerţul global, dar acum, odată cu restrângerea acestuia pentru prima oară din 1982, exporturile Chinei au urmat rapid un trend descendent. În decembrie 2008 exporturile nu erau departe de a fi declarate dezastruoase şi pentru celelalte economii din regiune. Dar acum când motorul exporturilor asiatice, China, a găsit un punct de echilibru, restul regiunii a slăbit şi mai mult. Acest lucru ne aminteşte de un vechi proverb asiatic: “Când China strănută, restul Asiei capătă o răceală urâtă.” Cu siguranţă o să vină şi secolul Asiatic, dar probabil o să dureze mai mult până când acest lucru se va întâmpla. Criza economică este un test pentru regiunea asiatică, care trebuie să înveţe să se bazeze mai mult pe economia internă în eventualitatea unui şoc extern. La sfârşitul anilor ’90 s-a produs un şoc financiar, astăzi este vorba despre unul al cererii. Până când exporturile nu vor pune bazele pentru consumul privat, visul secolului Asiatic va rămâne doar atât, adică un vis. Nu există îndoială că această criză a început în SUA. A început cu casele, dar s-a extins în prezent asupra tuturor sectoarelor- asupra consumatorilor americani. La începutul anului 2007, consumul SUA atingea 72% din câştigul real- un record pentru SUA, dar şi pentru orice mare economie din istoria modernă.7 Problema cu acest consum a fost faptul că nu a putut fi susţinut de către economia americană. Faptul că oferta de locuri de muncă a scăzut şi salariul real a rămas constant a dus la profituri mici pentru consumatori, în mod normal ar trebui să ducă la creşterea consumului. Astfel comsumatorii au apelat la credite ipotecare, de cele mai multe ori mai mari decât valoarea locuinţelor, pentru a creşte consumul şi a face economii pentru viitor. Numărul persoanelor disponibilizate a crescut de la 3% în 2000 la aprope 9% în 2006.8 Există consecinţe importante a acestui “consum dependent” şi a acestei strategii de economisire. Rata netă naţională de economisire a condus la cel mai scăzut nivel al profitului naţional, 1,8% în perioada 2002-2007, devenind negativă în 2008. Consecinţele globale sunt profunde: datorită lipsei economiilor interne, SUA s-au văzut obligate să atragă capital din străinătate pentru a crea creştere economică şi a înregistrat o balanţă deficitară. 7 Sursă: Departamentul de Comerţ al Statelor Unite 8 Sursă: Departamentul de Comerţ al Statelor Unite

În ciuda consumului mai scăzut ca oricând înregistrat la sfârşitul lui 2008, există motive să susţinem că capitulaţia consumatorului american abia a început. Cu toate că guvernul american a acordat stimulente fiscale şi monetare extraordinare, consumul american se preconizează să înregistreze scăderi în următorii 3-5 ani. În aceasta constă esenţa marelui şi susţinutului şoc al cererii. Consumul american este cel mai mare din întreaga lume, nu e de mirare că reducerea acestuia a afectat economiile Chinei şi a celorlalte ţări asiatice dependente de exporturi. Cu siguranţă aceasta criză nu se va termina prea curând. Scăderea susţinută a cererii americane poate fi cea mai puternică forţă care zguduie cererea mondială de bunuri pentru mulţi ani. Actuala criză mondială aduce noi provocări în relaţia dintre China şi SUA- convenţional cele mai importante relaţii bilaterale ale secolului al XXI-lea. Provocarea a început cu declaraţia Secretarului Trezoreriei Americane, Timothy Geithner, care i-a acuzat pe chinezi de manipularea cursului valutar. Ba mai mult, cu Statele Unite în recesiune şi şomajul ridicat şi în creştere, există motive să ne temem de faptul că declaraţiile lui Geithner au fost doar un avertisment în ceea ce priveşte căderea viitoare a Chinei. Acesta este din nefericire un rezultat al jocului mental al vinovăţiei jucat de Washington. În vremuri dificile, politicienii americani au aparent nevoie de ţapi ispăşitori pentru a deturna atenţia de la rolul pe care ei l-au jucat în crearea problemelor. Wall-Street-ul este responsabil pentru criza financiară- în ciuda complicităţii Băncii Centrale- şi China, responsabilă de marele deficit comercial înregistrat în relaţiile cu SUA, este acuzată de presiunea pe care a pus-o pe capul muncitorilor americani. Logica Washington-ului de a da vina pe politica comercială a Chinei este în mare parte bazată pe trei factori: un deficit comercial bilateral foarte mare între cele două ţări care a atins un record de 256 miliarde $ în 2007, acuzaţiile de manipulare a cursului valutar şi o aparentă stagnare a salariilor muncitorilor americani din clasa medie. Se susţine că dacă se rezolvă problema Chinei muncitorii americani nu se vor mai simţi presaţi. Aceste argumente sunt însă comentabile. Principalul motiv este acela că deficitul comercial SUA-China nu a apărut peste noapte. Economia SUA are nevoie de capital din străinătate şi din acest motiv are nevoie de acest deficit pentru a atrage respectivul capital. Deficitul comercial SUAChina împreună cu deficitele altor 100 de relaţii comerciale bilaterale ale SUA constitue o sursă importantă a problemei. America are o balanţă comercială deficitară şi problema nu este doar competiţia neloială chineză. China este cauza celei mai mari părţi din deficitul comercial american şi

asta nu din cauza manipulării cursului valutar ci a deciziilor conştiente a multor multinaţionale americane. Chiar dacă comerţul SUA-China se reduce sau se suspend, economia Americii tot se va confrunta cu un mare deficit comercial. Asta înseamnă că nu va face altceva decât să acorde partea din deficit care revine Chinei celorlalţi parteneri. Chiar mai mult această bucată va fi acordată unor producători care au costuri de producţie mai mari, iar efectele vor fi simţite tot de clasa de mijloc care se confruntă deja cu probleme majore. Dar lucrurile nu se vor opri aici. Fără îndoială managerii chinezi nu vor mai folosi dolarul ca monedă de referinţă, aşadar cererea pentru dolari va scădea, ceea ce va împine cele două mari puteri economice spre protecţionism. Evitarea unui asemenea rezultat constitue o provocare majoră pentru ambele guverne şi mai ales pentru noul preşedinte american. Campania electorală a acestuia s-a bazat pe sprijinul acordat muncitorilor din clasa mijlocie. Provocarea pentru Washington este de a găsi o punte de legătură între salariului real şi politica comercială. Problema salariului real este în mare parte legată de lipsa investiţiilor în capitalul uman. Deficitul comercial nu descurajează economisirea- o problemă care merge în prezent din rău în şi mai rău. Rezolvarea acestei dileme va fi un test pentru preşedintele Obama. În termeni economici a existat întotdeauna o simbioză între America- consumatorul si cel care economiseşte puţin şi China- procducătorul şi cel care economiseşte mult. Dar, această complementaritate nu poate fi considerată permanentă. De fapt, simbioza dintre China şi SUA nu poate fi decât o fază, reflectând o coincidenţă de interese reciproce comune care nu pot coexista decât pentru o perioadă scurtă de timp. Este adevărat că atât timp cât americanii nu economisesc şi Statele Unite au nevoie de un masiv deficit comercial pentru a putea satisface cererea este nevoie de un furnizor de capitaluri precum China, şi atâta timp cât China are o economie bazată pe export pentru a menţine stabilitatea socială, este nevoie de cel mai mare consumator al lumii pentru a absorbi surplusul de bunuri. Dar ce se va întâmpla dacă aceste condiţii se vor schimba? Dacă America începe să economisească mai mult, necesitatea de a importa bunuri din China va scădea. Viceversa, dacă China începe să cheltuiască mai mult, vor avea mai putin surplus de producţie pentru a exporta în SUA. Dacă aceste lucruri s-ar întâmpla în acelaşi timp este posibil ca simbioza dintre cele două ţări să înceteze. Șansele ca o astfel de sincronizare să se producă sunt extrem de mici. Se sugerează că o accentuare a conexiunilor dintre aceste economii va duce la un dezechilibru şi mai mare- adăugând o nouă sursă de tensiune în relaţiile dintre SUA şi China.

Din păcate, aceasta nu este singura sursă a tensiunilor economice dintre SUA şi China. În perioada 2005-2007, 45 de propuneri de legi comerciale anti-China au fost aduse în faţa Congresului American. Nici una dintre ele nu a fost aprobată, dar este foarte posibil ca acest lucru să se schimbe datorită faptului că rata şomajului a crescut foarte mult, adâncind criza, în acest fel multe dintre propunerile deja respinse au recâştigat sprijinul multor oameni politici. În acelaşi timp, China trebuie să ţină seama de impactul modelului său de creştere economică bazat pe exporturi asupra partenerilor săi. Orice filială, capătă o importanţă din ce în ce mai mare în timp ce statutul Chinei în comerţul mondial se redefineşte. Dacă China concurează incorect, ignorând degradarea mediului şi poluarea, lumea plăteşte un preţ mai mare decât impactul importului de muncă asupra salariului. Rezolvarea problemelor economice dintre SUA şi China este o provocare ce trebuie rezolvată urgent de către o economie globală care se clatină. Ca urmare a crizei care s-a transformat în recesiune, mizele nu fac altceva decât să crească. Cum atât economia Chinei cât şi cea a SUA evoluează, starea de simbioză a celor două crează şi mai multe tensiuni. Ironic. China a prevăzut apariţia multora din aceste probleme. În 2006 primul ministru al Chinei, Wen Jiabao a avertizat că economia Chinei este “instabilă, necoordonată şi nesustenabilă”. Vulnerabilităţi similare au fost anticipate şi pentru al 11-lea plan de 5 ani care a expirat în 2006. Acest plan prevedea o reorientare radicală din punct de vedere economic- dinspre export spre consum. Orientarea spre consum este singurul răspuns sustenabil pentru China. Măsurile de stimulare fiscală pot fi utile pe termen scurt. Dar aceste acţiuni nu sunt suficiente pentru a compensa problemele structurale cu care, modelul de creştere economică, dependent de exporturi al Chinei, se confruntă acum când consumatorii americani şi-au redus cererea. China ar trebui să aibă o atitudine fermă şi agresivă în implementarea politicilor pro-consum. În primul rând statul chinez ar trebui să-şi maăească fondul social, de asigurări şi pensii, deoarece cel actual nu poate suporta nici măcar plata unor pensii de 100$. Asta este o mare problemă dacă ţinem seama de faptul că China are o populaţie în proces de îmbătrânire. De asemenea ar trebi să creeze un sistem de pensii privat, de asigurări, de şomaj şi de sănătate. Este timpul pentru ca lumea să se reechilibreze. Ideea de bază este că America trebuie să consume mai puţin şi să economisească mai mult, în timp ce China trebuie să consume mai mult şi să economisească mai puţin. Mai uşor de spus decât de făcut. Stabilitatea globală nu dă semne să reapară în viitorul apropiat şi acest lucru nu îi încântă prea mult pe politicieni. Dar aceasta este singura modalitate de a repune pe picioare o economia mondială cu o creştere sustenabilă.

Capitolul II 2.1. Bariere in cale liberului schimb cu textile şi confecţii impuse de SUA Încheierea unei perioade de peste 40 de ani de restricţii cantitative, la 1 ianuarie 2005 ca urmare a renunţării la Acordul Multifibre, a deschis o nouă eră în comerţul internaţional cu confecţii şi textile. Un sistem multilateral ad-hoc de restricţii cantitative – stabilit iniţial, ca o măsură pe termen scurt, pentru a permite Statelor Unite ale Americii şi Europei de Vest să facă faţă competiţiei altor ţări – a luat sfârşit. După 10 ani de tranziţie (Acordul pentru Textile şi Confecţii (ATC)), comerţul internaţional cu textile nu va mai fi un domeniu supus discreţionar restricţiilor cantitative. Acordul Multifibre MFA a apelat la protecţionism deschis pentru a evita prăbuşirea pieţei. În anii ’70 o definiţie a ceea ce înseamnă prăbuşirea pieţei era greu de dat şi acordul a avut ca efect compromiterea exporturilor ţărilor dezvoltate către SUA sau Europa, ceea ce a permis acestora să folosească sintagma în avantajul lor. Spre exemplu la începutul anilor 1980, 80% din comerţul SUA cu textile şi confecţii era reglementat de acorduri bilaterale. De aceste acorduri beneficiau 20 de ţări. MFA încălca principiile sistemului comercial multilateral întrucât: presupunea o aplicare derogatorie a principiului naţiunii celei mai favorizate; permitea aplicarea de restricţii cantitative; era considerat discriminatoriu faţă de ţările dezvoltate; altera principiul transparenţei. MFA a fost renegociat de patru ori, ultima oară în 1994. Șase ţări dezvoltate aplicau taxe vamale sub MFA în ultimii ani ai acordului (UE, Austria, Canada, Finlanda, Norvegia şi Statele Unite), taxe aplicate mai ales importurilor din ţările dezvoltate. Încheierea MFA nu a însemnat încetarea aplicării barierelor comerciale la importul de textile din ţările dezvoltate. În 1995 sub administrarea OMC a intrat în vigoare Acordul pentru Textile şi Confecţii (ATC). Acordul pentru Textile şi Confecţii ATC nu a fost o extindere a MFA, mai degrabă, a constituit un regim de tranzit între MFA şi reintegrarea totală a textilelor şi confecţiilor în sistemul comercial multilateral. Liberalizarea schimburilor cu textile s-a realizat în patru etape, care pot fi analizate ca două mari procese: ✔ Integrarea progresivă a produselor în GATT; produsele integrate nu mai fac parte din

ATC, dar intră sub incidenţa prevederilor GATT

✔ Reducerea progresivă a numărului de restricţii cantitative care rămân sub ATC.

Tabelul 1. Mecanismul ATC de eliminare a restricţiilor cantitative Data Volumul minimintegrat % Volumul acumulat integrat % Rata de creștere a taxelor rămase% 01.01.1995 16 16 16 01.01.1998 17 33 25 01.01.2002 18 51 27 01.01.2005 49 100 integrare totală

Sursă: Organizaţia Mondială a Comerţului

Cum va afecta eliminarea restricţiilor cantitative comerţul cu textile şi confecţii al SUA a fost un subiect supus intens dezbaterilor şi numeroaselor cercetări. În ciuda diferenţelor de opinie existente în ceea ce priveşte impactul încheierii ATC majoritatea studiilor au relevant consensul asupra faptului că cel mai mare beneficiar al acestor reglementări va fi China. Ţinând cont de disponibilitatea impresionantă de forţă de muncă calificată şi de marea capacitate industrială, China a profitat de oportunităţile pe care eliminarea barierelor i le-a oferit în comerţul cu textile. În orice caz, abilitatea Chinei de a-şi extinde exportul de confecţii şi textile în Statele Unite s-a confruntat cu unele constrângeri. Sub auspiciile aderării Chinei la OMC, SUA şi alţi membri ai OMC şi-au păstrat dreptul de a impune măsuri protecţioniste, în ceea ce priveşte exporturile Chinei de textile şi confecţii, dacă acestea se dovedesc a fi distorsionante pentru fluxurile comerciale. În plus dacă Statele Unite pot demonstra că textilele şi confecţiile chinezeşti sunt exportate în cantităţi prea mari sau sunt vândute la preţuri sub costuri, pot apela la măsuri de salvgardare sau pot impune taxe antidumping sau de retorsiune. ATC s-a limitat doar la eliminarea restricţiilor cantitative; părţile acordului pot continua să impună bariere tarifare la importul de confecţii şi textile. Dacă o naţiune menţine taxele vamale la import ridicate, atunci unele companii străine vor fi ţinute în afara pieţei naţionale şi astfel producătorii interni vor fi protejaţi în continuare. Actualele rate ale protecţiei tarifare la confecţii şi textile impuse de SUA indică faptul că se fac unele eforturi pentru a elinima barierele tarifare la import pe o bază selectivă. În ceea ce priveşte ratele tarifelor generale pentru fiecare din cele 14 capitole incluse în textile şi confecţii, există variaţii semnificative de la produs la produs, creând un efect de levier pentru importul de textile şi confecţii. În plus, Statele Unite ale Americii au tarife care pot fi impuse la import în anumite circumstanţe.

Tabelul 2. Ratele tarifelor generale şi speciale impuse la confecţii şi textile capitol hs 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63

ratătarif general 0.0- 3.9% 2.7- 25.0% 0.0- 14.5% 0.0- 14.5% 0.0- 25.0% 0.0- 25.0% 0.0- 14.1% 0.0- 8.0% 0.0- 20.2% 0.0- 14.1% 0.0- 18.5% 0.0- 32.0% 0.0- 27.9% 0.0- 20.9%

ratătarif special 90.0% 80.0% 90.0% 90.0% 83.5% 81.0% 90.0% 60.0% 90.0% 88.5% 113.5% 90.0% 90.0% 103.0%

Sursă: U.S. International Trade Commission

Cu excepţia capitolului 51 efectul de levier este 0 %. În orice caz, tarifele generale variază de la 3.9% până la 32.0%. Tarifele speciale, în schimb, variază în plan sectorial de la 60% până la 113.5%. Aceste tarife sunt ridicate pentru SUA, indicând o înclinaţie generală spre protecţionism în ceea ce priveşte piaţa textilelor şi a confecţiilor. În plus, tarifele mai ridicate la anumite produse din fiecare capitol sunt de asemenea o expresie a efortului de a reduce importul de anumite textile şi confecţii ATC nu a interzis utilizarea măsurilor de salvgardare, a taxelor antidumping sau de retorsiune pentru a bloca importurile. Atunci când 15 din ţările mai puţin industrializate au cerut OMC suspendarea cazurilor antidumping pentru o perioadă de 2 ani s-au lovit de protestele producătorilor americani şi europeni. Ca parte a negocierilor de aderare la OMC, China a acceptat ca membrilor OMC să li se permită utilizarea a două mecanisme de salvgardare împotriva produselor textile chinezeşti, dacă ţările importatoare consideră că produsele chinezeşti sunt cauza sau ameninţă să devină cauza prăbuşirii pieţei. Primul mecanism este unic şi se aplică doar produselor textile; cel de al doilea este un mecanism de salvgardare general şi se aplică tuturor produselor având drept ţară de origine China. Mecanismul referitor la produse textile a fost în vigoare până la 31 dcembrie 2008 şi putea fi invocat de orice stat membru al OMC printr-o cerere de consultare cu China. Simplul act de a cere

declanşarea mecanismului consultativ impunea automat o taxă cu 6 – 7,5% mai mare decât rata de creştere a importurilor din ultimele 12 luni. Impunerea acestei taxe nu necesita acordul OMC şi nici supravegherea acesteia. Aceste taxe puteau fi impuse pentru un an fără acordul Chinei. Brazilia, Colombia, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au făcut uz de această practică. Mecanismul general de salvgardare este valabil până la 10 decembrie 2013. În acest caz membrii OMC trebuie să notifice Comitetul de Salvgardare al OMC. Măsurile de salvgardare pot fi impuse doar după consultări sau în circumstanţe critice, când aceste măsuri sunt considerate justificate. De asemenea, în această categorie de măsuri membrii OMC au dreptul să impună suprataxe şi orice alte instrumente protecţioniste pe care le consideră necesare. Ele pot fi impuse pe o perioadă de maxim trei ani. La data de 8 noiembrie 2005 Statele Unite ale Americii şi China au semnat un memorandum care prevedea limitarea exportului de confecţii şi textile al Chinei pe perioada 2006-2008, lucru permis de protocolul de aderare al Chinei în OMC. Până la expirarea ATC, SUA impunea taxe la 82 de produse textile originare din China. Conform acestui memorandum Statele Unite reimpuneau taxele pentru 34 de produse. Acordul Nord-American pentru liber schimb, între Canada, Mexic şi Statele Unite ale Americii (NAFTA). a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Textilele şi confecţiile se numără printre cele mai importante grupe de produse care fac obiectul acestui accord. Scopul principal al NAFTA în ceea ce priveşte textilele şi confecţiile îl reprezintă eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative pentru bunurile originare din Mexic şi eliminare taxelor vamale mexicane pentru produsele textile şi confecţiile provenite din SUA. Pentru a beneficia de aceste condiţii produsele trebuie să fie conforme cu regulile de origine, care în general presupun ca textilele şi confecţiile care circulă în interiorul zonei de liber schimb să fie fabricate din materii prime şi materiale la rândul lor fabricate în această zonă. Aceste reguli stricte au fost convenite pentru a garanta producătorilor de materii prime şi materiale americani că vor putea furniza în continuare materii prime şi confecţii companiilor din SUA care şi-au delocalizat activităţile productive în Mexic. Studiile efectuate demonstrează că efectul NAFTA asupra economiilor Statelor Unite şi Mexicului a fost unul relativ modest. Ritmul de creştere a importurilor şi exporturilor SUA din şi către Mexic a început din nou să crească în ultimii ani după o perioadă nu chiar prolifică. În iulie 2001, SUA, a acordat Vienamului statutul de partener comercial normal. Acest fapt a dus la scăderea rapidă a taxelor vamale pentru produsele vietnameze şi implicit la creşterea rapidă a exportului de confecţii din Vietnam către SUA. Drept răspuns Statele Unite ale Americii au impus, în 2003, restricţiile cantitative la 34 de produse originare din Vietnam. Pentru a putea adera la OMC,

Vietnamul avea nevoie de relaţii comerciale normale permanente, iar Washingtonul i-a acordat acest statut în 2006. Pe lângă un set larg de bunuri şi servicii şi modalităţi de penetrare a pieţei, acordul SUA Singapore coţine şi reguli de origine specifice referitoare la textile şi confecţii. Produsele textile originare din Singapore pot fi exportate către SUA fără a fi supuse nici unui fel de bariere comerciale, doar dacă sunt fabricate cu materii prime şi materiale din Singapore sau SUA. Textilele şi confecţiile devin libere de orice constrângeri vamale dacă respectă regulile de origine prevăzute în acordul cu SUA. De asemenea de această dată o cantitate limitată de produse care nu conţin materiale şi materii prime 100% fabricate în Chile sau în Statele Unite pot fi exportate liber. Poate şi pentru că Chile nu se numără nici măcar printre primii 20 de furnizori de textile ai SUA. Acordul de liber schimb Statele Unite ale Americii - America Centrală - Republica Dominicană este încheiat cu: El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Republica Dominicană. Acest accord elimina imediat barierele comerciale pentru textile şi confecţii care întruneau regulile de origine. DR-CAFTA ar fi trebuit să intre în vigoare în 2006, dar la momentul respectiv nu toate ţările semnatare reuşiseră să îndeplinească condiţiile de aderare negociate. Republica Dominicană nu dispunea de o legislaţie conformă cu prevederile acordului, dar a luat măsuri pentru a le îndeplini şi se îndreaptă spre ceea ce partenerii comerciali doresc, iar Costa Rica avea nevoie de o aprobare legislativă, pe care a obţinut-o abia în 2008. SUA oferă ţărilor din Africa Sub - Sahariană în urma semnării AGOA (Actul de Creştere şi Oportunităţi pentru Africa) condiţii mai lejere de export precum şi programe de dezvoltate: culturală, economică, în domeniul sănătăţii şi al mediului etc. Prin Actul de Recuperare Economică pentru Bazinul Caraibelor, SUA acordă celor 24 de ţări beneficiare tratament comercial preferenţial pentru cele mai multe articole importate din această zonă. Acordul dintre SUA şi ţările din America Laină conferă Boliviei, Columbiei, Ecuador-ului şi Peru-ului dreptul de a comercializa unele produse liber pe piaţa Statelor Unite şi tratament preferenţial pentru altele pe o perioadă de 10 ani începând din 2002. Aşa cum am observat, ATC nu a dus la liberalizarea completă a comerţului cu textile, ci doar a eliminat un mecanism care devenise deşuet în timp ce ţările dezvoltate au găsit alte tipuri de bariere.

2.2. Comerţul cu textile după expirarea ATC La diferite niveluri au fost elaborate numeroase studii9 care au făcut diferite prognoze referitoare la ceea ce se va întâmpla după eliminare restricţiilor cantitative în comerţul internaţional cu textile şi confecţii. Specialiştii care au întocmit aceste studii au căzut de acord asupra următoarelor: Era de la sine înţeles - comerţul cu textile şi confecţii va creşte mult mai repede după eliminarea restricţiilor cantitive. Spun că, era de la sine înţeles, deoarece specialiştii erau conştienţi de capacitatea Chinei şi a Indiei şi de faptul că la momentul respectiv cotele de piaţă scăzute se datorau contingentelor. Aşadar un alt punct comun asupra căruia specialiştii au căzut de acord a fost creşterea cotei de piaţă a Chinei şi Indei, dar nu s-a ajuns asupra unui punct comun privind procentul cu care aceasta va creşte. Statele Unite sunt principalul consummator la nivel mondial, iar China va deveni după liberalizarea comerţului cu textile şi confecţii principalul furnizor, altfel spus importurile SUA din China vor creşte intr-o proporţie variând de la o treime la două treimi din importurile sale. Este bine cunoscut faptul că industria textilă este intensivă în forţă de muncă, aşadar, vor avea de câştigat statele care dispun de forţă de muncă ieftină. Acesta nu este cazul Statelor Unite, unde se vor închide fabrici, vor fi multe disponibilizări şi aceste lucruri se vor datora competiţiei chinezeşti, indiene şi a altor economii mai competitive. Regiuni precum: Caraibe, America Centrală şi de Sud, Orientul Mijlociu şi Africa, beneficiază de acorduri preferenţiale în domeniul textilelor şi al confecţiilor, ceea ce ar putea reduce impactul eliminării taxelor vamale pentru aceste zone, adică le poate oferi un avantaj competitiv în raport cu alte economii. După cum am putut observa mai sus statele dezvoltate încearcă să îşi ofere variante în cazul în care industriile interne au nevoie de protecţie. Aşadar încă din momentul liberalizarii schimburilor comerciale a existat posibilitatea ca SUA şi UE să impună bariere comerciale în calea textilelor şi confecţiilor provenind din India, China sau alte ţări asiatice. Teama de protecţionism nu a dispărut niciodată în ceea ce priveşte textilele şi confecţiile. În continuare vom analiza comparativ ceea ce s-a întâmplat în comerţul cu textile şi confecţii în perioada premergătoare ATC, pe parcursul procesului de eliminare a contingentelor, ceea ce s-a aşteptat şi ceea ce s-a întâmplat o dată cu liberalizarea schimburilor comerciale. Pentru a face 9 *Does WTO accession matter for the Chinese textile and clothing industry? Godfrey Yeung and Vincent Mok Cambridge Journal of Economics, Vol. 28, No. 6, © Cambridge Political Economy Society 2004; all rights reserved **Textiles and clothing trade post-Agreement on Textiles and Clothing: Can trade facilitation help? By Noordin Azhari ***Analysing the WTO Study “Global Textile and Clothing Industry Post the ATC”

această analiză comparativă vom utiliza prognozele lui Hildegunn Kyvik Nordås din lucrarea “The Global Textile and Clothing Industry post the Agreement on Textiles and Clothing” şi vom vedea care sunt cauzele diferenţelor faţă de realitate. Cauzele acestor diferenţe pot fi ca în majoritatea prognozelor omiterea unor factori de influenţă sau întorsături neaşteptate în economia mondială. Ceea ce Hildegunn Kyvik Nordås nu a luat în calcul a fost reintroducerea de măsuri protecţioniste pentru a căror înlăturare s-a irosit atât de mult timp şi s-au depus atâtea eforturi. Vom începe cu o scurtă prezentare a datelor furnizate de Hildegunn Kyvik Nordås pentru a continua cu o comparaţie a prognozelor sale cu datele furnizate în present de OMC. Urmate de enumerarea motivelor pentru care prognozele specialistului nu s-au adeverit şi de concluziile acestei analize. Figura 1. Sursele de import pentru SUA înainte şi după expirarea ATC (prognoze)confecţii Înainte

După

Sursă: The Global Textile and Clothing Industry post the Agreement on Textiles and Clothing by Hildegunn Kyvik Nordås

Autorul susţine că după eliminarea restricţiilor cantitative China îşi va mări cota de piaţă de aproximativ 3 ori. China şi India vor deţine împreună 65% din importurile americane de confecţii. Toate celelalte ţări vor pierde din cota de piaţă, iar Mexicul se va număra printre marii perdanţi. Autorul îşi bazează teoria pe forţa de muncă mult mai ieftină din China şi India. Multe ţări care au beneficiat de pe urma acordurilor preferenţiale încheiate cu SUA vor pierde din cota de piaţă. Figura 2. Diferenţe între ceea ce Hildegunn Kyvik Nordås a prognozat şi ceea ce s-a întâmplat în ceea ce priveşte importurile SUA de confecţii Prognoze

Surse de import pentru SUA în 200710

10 Datele utilizate pentru realizarea diagrmei care reflectă sursele de import pentru SUA în 2008 sunt conforme cu statisticile OMC publicate pe www.wto.org

Sursă : Creaţia autorului

Dacă facem o analiză a celor două diagrame putem observa că estimările autorului nu au fost tocmai apropiate de realitate. Cei mai importanţi cinci furnizori de confecţii pentru SUA nu s-au schimbat. Hong Kong-ul şi Canada au părăsit acest top, locurile lor fiind luate de Vietnam şi Indonezia. India a ajuns de pe locul doi cum prognozase autorul abia pe locul cinci cota sa de piaţă fiind de doar 4,1 % faţă de 15%. Într-adevăr cota de piaţă a Chinei a crescut dar aceasta s-a dublat şi nu triplat. Figura 3. Sursele de import pentru SUA înainte şi după expirarea ATC (previziuni)textile Înainte de eliminarea taxelor

După eliminarea taxelor

Sursă: The Global Textile and Clothing Industry post the Agreement on Textiles and Clothing by Hildegunn Kyvik Nordås

Autorul susţinea că după eliminarea restricţiilor cantitative, cota de piaţă a Chinei va creşte cu aproape 75%. Lista celor mai mari exportatori va rămâne aceeaşi, dar poziţiile lor în clasament se vor schimba. Conform studiului său ţări precum Bangladesh şi Sri Lanka vor exporta cu aproape 50% mai mult pe piaţa americană, în timp ce principalii perdanţi vor fi ţările africane care în perioada ATC au avut mult de câştigat de pe urma AGOA (African Growth and Opportunity Act), încheiat cu SUA.

Figura 4. Diferenţe între ceea ce Hildegunn Kyvik Nordås a prognozat şi ceea ce s-a întâmplat în ceea ce priveşte importurile SUA de textile Previziuni

Sursa de import pentru SUA în 200711

11 Datele utilizate pentru realizarea diagrmei care reflectă sursele de import pentru SUA în 2008 sunt conforme cu statisticile OMC publicate pe www.wto.org

Sursă:Creaţia autorului

În cazul textilelor previziunile lui Hildegunn Kyvik Nordås privind topul primilor cinci furnizori de textile pentru SUA s-au adeverit. Cota de piaţă a Chinei diferă cu doar 3 % faţă de ceea ce autorul a prognozat, Uniunea Europeană ocupă într-adevăr locul doi şi de aici încep să apară diferenţele. Mexicul care era vazut ca ocupant al locului trei se găseşte abia pe poziţia a cincea, iar India ocupă locul trei chiar dacă era văzută ca ocupantă a ultimei poziţii din top cinci.

Capitolul III 3.1.Importurile de textile şi confecţii post-ATC-punctul de vedere al SUA Începând cu anul 1990, importul de confecţii al Statelor Unite a crescut rapid, dar comparativ s-a înregistrat o creştere relativ modestă în ceea ce priveşte textilele. Între 1990 şi 2007 importurile de confecţii ale SUA au crescut cu 59 miliarde $ americani ceea ce înseamnă o rată anuală de 14,2%. Prin comparaţie, importurile de textile au crescut cu 7,3 miliarde $, adică cu o rată anuală de 7,6%. După cum se poate observa valoarea importurilor de confecţii era de peste şase ori mai mare decât valoarea importurilor de textile. Atât pentru confecţii cât şi pentru textile, creşterea cea mai importantă nu s-a înregistrat după expirarea ATC aşa cum se aşteptau experţii. În plus dacă ritmul anual de creştere pentru importul de confecţii era mult mai mare în anii ATC decât în 1991-1994, ritmul anual de creştere pentru textile a fost mult redus după eliminarea restricţiilor cantitative. De asemenea, atât textilele cât şi confecţiile au înregistrat o scădere masivă în 2001, existând posibilitatea ca evenimentele de la 11 septembrie să fi avut un impact mai mare decât eliminarea restricţiilor cantitative. Figura 5. Ratele de creştere ale importurilor Statelor Unite de confecţii şi textile (miliarde$) Sursă: Departamentul de Comerţ al Statelor Unite ale Americii, OTEXA

Unele tendinţe în ceea ce priveşte importul de confecţii. Ţara care a câştigat cea mai mare parte din piaţa americană între 1990 şi 2007 nu a fost China ci Mexic. În 1990 Mexic nu se situa printre primii cinci furnizori de confecţii, dar între 1998 şi 2001 era liderul clar furnizând 14,3% din importurile SUA. După intrarea Chinei în OMC în 2001, aceasta a depăşit Mexicul, cota sa de piaţă crescând de la 11,9% în 2001 la 32,3% în 2008. Table 3. Primii cinci furnizori de confecţii pentru SUA din 1990 şi până în 2007 1990HONG KONG 16,1%CHINA 14,5%

COREEA DE SUD 12% TAIWAN 9,7%

1991HONG KONG 15,9%CHINA 15%

TAIWAN 10,2%

FILIPINE 4,1%

COREEA DE SUD 8% MEXIC 4%

1992CHINA 16,5%

HONG KONG 14,5% TAIWAN 7,9%

COREEA DE SUD 6,8%MEXIC 4,4%

1993CHINA 18%

HONG KONG 12,3% TAIWAN 6,8%

COREEA DE SUD 6,3%MEXIC 4,9%

1994CHINA 15,8%

HONG KONG 12,3% TAIWAN 6%

MEXIC 5,7%

COREEA DE SUD 5,6%

1995CHINA 13,3%

HONG KONG 11,3% MEXIC 8%

TAIWAN 5,2%

COREEA DE SUD 4,6%

1996CHINA 14%

MEXIC 10,2%

HONG KONG 9,8% TAIWAN 4,8%

1997CHINA 14%

MEXIC 12,1%

HONG KONG 8,4% REP DOMINICANĂ 4,7% TAIWAN 4,4%

1998MEXIC 13,7%

CHINA 12,1%

HONG KONG 8,4% REP DOMINICANĂ 4,4% TAIWAN 4,1%

1999MEXIC 14,8%

CHINA 11,9%

HONG KONG 7,7% REP DOMINICANĂ 4,4% HONDURAS 3,9%

2000MEXIC 14,7%

CHINA 11,3%

HONG KONG 7,1% REP DOMINICANĂ 4,1% HONDURAS 3,9%

2001MEXIC 13,8%

CHINA 11,9%

HONG KONG 6,7% HONDURAS 3,9%

INDIA 3,6%

2002CHINA 13%

MEXIC 13%

HONG KONG 6,2% INDIA 4%

HONDURAS 4%

2003CHINA 15,6%

MEXIC 11,2%

HONG KONG 5,4% INDIA 4%

HONDURAS 3,7%

2004CHINA 18,1%

MEXIC 11,2%

HONG KONG 5,3% INDIA 4,2%

HONDURAS 3,7%

2005CHINA 25,7%

MEXIC 8,7%

INDIA 5,1%

HONG KONG 4,5%

INDONEZIA 3,7%

2006CHINA 29,1%

MEXIC 7,4%

INDIA 5,3%

INDONEZIA 4,4%

BANGLADESH 3,5

2007CHINA 32,2%

MEXIC 6%

INDIA 4,2%

INDONEZIA 3,9%

HONDURAS 3,4%

2008CHINA 32,3%

MEXIC 5,4%

INDIA 4%

HONDURAS 3,5%

INDONEZIA 3,2%

REP DOMINICANĂ 4,3%

Sursă: U.S. Department of Commerce, Office of Textile and Apparel (OTEXA)12

Schimbarea majoră în top cinci funizori de confecţii pentru SUA a constituit-o retrogradarea treptată a Hong Kong-ului şi consacrarea Indiei drept mare exportator al acestor produse. În 1990 Hong Kong-ul era principala sursă de import pentru Statele Unite cu o cotă de piaţă de 16,1% pentru 12 Deoarece Statele Unite ale Americii folosesc o metodă diferită de evaluare a importurilor şi exporturilor în statisticile comerciale oficiale, valorile din aceste tabele diferă de cele din figurile 1,2,3,4.

ca în următorii 10 ani să cunoască un declin major. Astfel în 2000 ocupa locul trei cu o cotă de piaţă de 7,1%, iar în 2005 a devenit al patrulea furnizor pentru piaţa americană urmând ca în 2006 să părăsească top cinci. India în schimb a intrat în top cinci abia în 2001, dar şi-a mărit rapid cota de piaţă, pentru ca din 2006 să ocupe locul trei. Honduras şi Indonezia au oscilat în 2007 respectiv 2008 pe poziţiile 4-5. Cele mai mari schimbări în top cinci au avut loc în 2005 o dată cu expirarea ATC: cota de piaţă a Chinei a crescut cu mai mult de 7%; cota de piaţă a Mexicului s-a redus; India a preluat locul trei; exporturile Hong Kongului au continuat trendul negativ; Indonezia a intrat în top înlocuind Honduras. În 2006 China a continuat să câştige teren pe piaţa confectiilor din SUA, Mexicul a înregistrat o scădere continuă a cotei sale de piaţă, India s-a menţinut pe locul trei, iar Indonezia a urcat pe patru. Un alt membru a apărut în top cinci şi anume Bangladesh, care a preluat locul Hong Kongului. 2007 a fost de asemenea un an cu schimbări majore. China a înregistrat în continuare majorări ale cotei de piaţă ajungând să deţină 35,8% din importurile Statelor Unite de confecţii, în timp ce cotele de piaţă ale tuturor celorlalte ţări au scăzut. Cea mai importantă schimbare a anului 2007 a constitut-o însă părăsirea topului cinci de către Bangladesh, locul său fiind luat de către Honduras care a revenit în top cinci după ce în 2005 fusese înlăturată de către Indonezia. În 2008 nu s-au înregistrat schimbări majore. Rata de creştere a cotei de piaţă a Chinei a fost foarte redusă unele date oficiale susţin că de mai mult de 10 ori mai mică decât în anii precendenţi. India şi Mexic şi-au păstrat poziţiile, iar Indonezia şi Honduras au schimbat locurile între ele. Aceste schimbări de poziţii în topul primilor cinci furnizori de confecţii pentru piaţa americană pot fi în mare parte puse pe seama deciziei de liberalizare a comerţului cu textile şi confecţii. Din 1995 şi până în 2005 schimburile comerciale cu aceste produse s-au aflat sub incidenţa ATC şi dacă privim cu atenţie schimbările majore din acest top s-au produs la sfârşitul fiecărei etape a procesului de eliminare a barierelor comerciale prevăzute în ATC. Cu cât se eliminau mai multe bariere şi se acorda posibilitatea ţărilor care deţineau avantaje competitive de a exporta cantităţi mai mari cu atât mai mult scădea cota de piaţă a furnizorilor necompetitivi care deţineau cote de piaţă mari datorită programelor preferenţiale de care beneficiau. După cum am văzut la începutul acestui capitol, chiar dacă s-a discutat mult cu privire la ceea ce se va întâmpla după eliminare tuturor barierelor comerciale din calea comerţului cu confecţii, schimbările nu au fost atât de radicale pe cât se aşteptau unii specialişi. Acest lucru s-a datorat în

mare parte faptului că SUA au găsit modalităţi de a împiedica “invazia” confecţiilor, în special chinezeşti, pe piaţa americană prin condiţionarea votului pentru intrarea în OMC. Mexicul reuşeşte să se menţină în topul primilor cinci furnizori de confecţii pentru SUA datorită acordului de liber schimb dintre SUA, Mexic şi Canada (NAFTA), dar şi datorită faptului că multe firme americane şi-au delocalizat producţia către această ţară cu scopul de a profita de avantajele competitive pe care această piaţă le poate oferi. Nu cred că este deloc surprinzător faptul că India se află în acest top. Principalul avantaj al Indiei îl reprezintă forţa de muncă ieftină, acesta fiind şi motivul pentru care multe firme americane, şi nu numai, care activează în domeniul confecţiilor şi-au creat filiale sau sucursale în această ţară din lumea a treia. Indonezia şi Honduras (2006 – DR-CAFTA) sunt semnatare ale acordurilor preferenţiale de liber schimb cu SUA. Aşadar dintre cei cinci principali furnizori de confecţii, trei (Mexic, Indonezia, Honduras) beneficiază de reguli preferenţiale după eliminarea restricţiilor cantitative. Confecţiile chinezeşti au fost supuse până la 31 decembrie 2008 acordului de limitare voluntară la export pe care SUA şi China l-au încheiat în 2005. Iar multe dintre confecţiile indiene intrate pe piaţa americană provin de la firme americane care şi-au construit unităţi de producţie în India. Trenduri în importul de textile. Dinamica importurilor de textile din 1990 şi până în prezent a fost asemănătoare cu cea a importului de confecţii pentru SUA. Există două diferenţe majore între cele două subsectoare. În primul rând chiar dacă China este lider la importurile americane de textile nu domină piaţa atât de clar ca în domeniul confecţiilor. În al doilea rând celilalţi furnizori nu înregistrează un declin continuu ca în cazul confecţiilor. Aceste lucruri sunt valabile până în 2008 când putem observa că China continuă să înregistreze o creştere a cotei de piaţă, ce e drept mai mică decât în anii precedenţi în timp ce toţi ceilalţi competitori au înregistrat declin. Dacă ţinem cont de evoluţia cererii americane putem spune că produsele chinezeşti au câştigat cotele de piaţă pierdute de ceilalti furnizori şi aceasta datorită în mare parte avantajului de preţ pe care China îl deţine. Într-o lume lovită de recesiune consumatorii nu-şi permit să cheltuiască sume mari pe textile şi confecţii de calitate preferând un preţ redus în defavoarea calităţii ridicate.

Tabel

4.

1991 JAPONIA 10,4% 1992 JAPONIA 9,7% 1993 CANADA 10,2% 1994 CANADA 11,8% 1995 CANADA 12,9% 1996 CANADA 14,5% 1997 CANADA 14,7% 1998 CANADA 15,5% 1999 CANADA 16,2% 2000 CANADA 15,9% 2001 CANADA 17,0% 2002 CANADA 16,0% 2003 CANADA 15,9% 2004 CANADA 15,1% 2005 CANADA 14,4% 2006 CHINA 14,9% 2007 CHINA 15,4% 2008 CHINA 17,6%

Top

5

CANADA 8,8% CANADA 9,6% JAPONIA 9,1% JAPONIA 8,6% COREEA DESUD8,1% COREEA DESUD8,3% COREEA DESUD8,6% COREEA DESUD8,3% COREEA DESUD8,3% MEXIC8,5% MEXIC8,8% MEXIC8,9% CHINA 9,0% CHINA 9,7% CHINA 13,1% CANADA 13,6% CANADA 13,4% CANADA 10,9

furnizori

COREEA DESUD8,4% COREEA DESUD7,7% COREEA DESUD8,2% COREEA DESUD7,8% ITALIA 7,4% ITALIA 7,2% MEXIC7,6% MEXIC7,3% MEXIC8,0% COREEA DESUD8,4% COREEA DESUD8,6% COREEA DESUD8,6% COREEA DESUD8,3% MEXIC8,0% MEXIC8,0% INDIA 8,0% MEXIC9,2% MEXIC8,1

de

textile

ITALIA 8,1% ITALIA 7,3% CHINA 7,0% ITALIA 7,7% JAPONIA 6,9% MEXIC7,2% CHINA 6,9% ITALIA 6,4% CHINA 6,5% CHINA 6,6% CHINA 6,3% CHINA 7,8% MEXIC8,2% COREEA DESUD8,0% COREEA DESUD7,9% COREEA DESUD7,6% COREEA DESUD8,7% COREEA DESUD7,7%

pentru

SUA

1990-2008

CHINA 6,5% CHINA 7,1% ITALIA 6,7% TAIWAN 6,1% CHINA 5,1% TAIWAN 6,3% ITALIA 6,8% CHINA 6,2% TAIWAN 6,0% ITALIA 6,0% ITALIA 5,9% INDIA 6,0% INDIA 6,5% INDIA 6,8% INDIA 7,1% MEXIC7,4% TAIWAN 5,2% TAIWAN 4,6%

Sursă: Departamentul de Comerţ al Statelor Unite (OTEXA)

Din 1990 şi până în 2008 principalii exportatori pe piaţa SUA s-au schimbat de două ori: prima oară în 1992 - Canada a luat locul Japoniei şi apoi în 2006 - China a preluat conducerea. India a intrat în top cinci abia în 2002, iar în 2007 a părăsit topul. În pofida câştigurilor Chinei şi pierderilor Japoniei, alţi furnizori s-au învârtit în jurul locurilor trei-cinci. Cotele de piaţă ale tuturor ţărilor care se află printre primele 10 au înregistrat creşteri în perioada 2000-2007. În 2008, însă lucrurile au înregistrat o oarecare schimbare. Chiar dacă topul primilor cinci furnizori de textile pentru SUA nu s-a modificat cu excepţia Chinei toate celelalte state au înregistrat scăderi ale cotelor de piaţă. În cazul textilelor liberalizarea schimburilor comerciale a produs schimbări mai mari în topul primilor cinci furnizori. Astfel China a devenit un concurent permanent în top o dată cu intrarea în

vigoare a Acordului pentru Textile şi Confecţii pentru ca o dată cu expirarea acestuia să obţină poziţia de lider. Concluzii ✔ importurile de confecţii au crescut mult mai rapid decât cele de textile în ultimii 10 ani ✔ creşterea importurilor de confecţii s-a accelerat începând cu 2003. ✔ creşterea de la an la an nu a fost semnificativă în 2005 faţă de 2004, cu toate că

statisticile oficiale ale Chinei spun altceva. ✔ atât pentru confecţii cât şi pentru textile China şi India au ajuns printre cei mai

importanţi furnizori. ✔ ascensiunea Chinei şi a Indiei nu a însemnat scăderea majoră a importurilor din alte

ţări. ✔ datele de import ale SUA nu indică o modificare majoră a importurilor după expirarea

restricţiilor cantitative. Ţinând cont de actualul context economic internaţional şi de faptul că acordul dintre China şi SUA a expirat la sfârşitul anului 2008 am considerat că este utilă o analiză a modului în care se raportează comerţul “liber” cu textile la noile provocări globale. La 31 decembrie 2008 a expirat acordul dintre SUA şi China. La sfârşitul lunii noiembrie a anului 2008 industriaşii din domeniul textilelor şi susţinătorii acesora au insistat asupra configurării unui nou sistem de monitorizare a importurilor de confecţii şi textile care ar fi condus într-un final la impunerea de noi taxe vamale sau restricţii cantitative sau a ambelor. Însă nu s-a întâmplat nimic însemnat în timpul administraţiei Bush chiar dacă Comisia pentru Comerţ Internaţional a SUA şi-a înaintat raportul solicitat de oficialii americani la 1 decembrie 2008. Scopul acestui raport era de a scoate în evidenţă faptul că sunt necesare în continuare măsuri protecţioniste pentru importurile de confecţii şi textile din China. În tot acest timp guvernul chinez a căutat o cale de revigorare a industriei textile care era şi principala sursă de exporturi şi astfel a acordat un ajutor pentru exportatorii de textile lucru care nu a făcut altceva decât să îi îngrijoreze pe partenerii săi comerciali şi să îndreptăţească într-o oarecare măsură cererile de protecţie din partea industriaşilor americani. În primul trimestru al anului 2008 exportul de confecţii şi textile al Chinei a scăzut cu 11 procente, iar guvernul chinez a considerat necesar să procedeze la o scădere a taxei la export de la 17% la 14%. Reacţiile oficialilor americani au fost foarte vehemente. Au existat voci care au cerut noului preşedinte ales, Obama “să se poarte foarte sever” cu China, prin depunerea de plângeri la OMC dacă importurile din China cresc odată cu eliminarea taxelor . De asemenea s-a înfiinţat un comitet

pentru a monitoriza activităţile comerciale ilegale, iar dacă acestea se vor dovedi adevărate plângerile urmau a fi înaintate către mecanismele de soluţionare a diferendelor din cadrul OMC. Se pare că până la urmă temerile industriaşilor americani au fost îndreptăţite deoarece în luna noiembrie cota de piaţă a Chinei a ajuns la 54%, dar administraţia Bush a refuzat să extindă perioada de impunere a taxelor la import. Preşedintele Organizaţiei Consiliului Naţional al Textilelor (NCTO), Cass Johnson a declarat la momentul respectiv următoarele: “ Când guvernul de la Beijing a văzut că exportul de textile a înregistrat scăderi, a făcut ceea ce a făcut întotdeauna – Au crescut ajutoarele şi au obţinut efectul dorit.” Oficiali din cadrul aceluiaşi consiliu au declarat de asemenea, că în perioada septembrie - noiembrie 2008 exporturile pentru produse supuse taxelor a crescut cu 132% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2007. Problema majoră cu care se confruntă Statele Unite ca urmare a acestei creşteri substanţiale a importurilor de textile din China a fost cea a locurilor de muncă. Ca urmare a tuturor acestor evenimente în ianuarie 2009 SUA au depus o plângere la OMC privind incorectitudinea comercială în cazul mai multor produse exportate de China printre care şi textilele şi confecţiile. Plâgerea în cazul textilelor şi confecţiilor se referă la aşa numitele “mărci consacrate”, destinate să promoveze la nivel global brand-uri chinezeşti şi să crească vânzările produselor chinezeşti în lume. Oficialii SUA au declarat că acest program include nu numai ajutoare guvernamentale care sunt interzise de normele de conduită multilaterale ci şi politici industriale protecţioniste. Statele Unite au declarat de asemenea că deţin dovezi care să certifice faptul că guvernul chinez, ca parte a programului de promovare a acestor mărci, acordă importante subvenţii, sub forme cum ar fi: compensaţii financiare pentru export, împrumuturi în condiţii preferenţiale pentru exportatori, fonduri de cercetare şi dezvoltare pentru produse noi destinate exportului, şi reduceri de preţ pentru asigurările bancare destinate exportului. La sfârşitul lunii ianuarie 2009 guvernul american a adoptat programul “Buy American” . Acest program presupune ca Ministerul Transporturilor şi cel al Apărării să cumpere uniforme şi orice alte produse textile necesare fabricate 100% din materie primă americană şi cu munca americanilor. Acest program ar putea fi extins şi asupra altor departamente cum ar fi sănătatea, vama, protecţia consumatorului, serviciul de imigrări etc. Acest lucru va fi posibil doar dacă ceilalţi membri ai OMC îşi vor da acordul. Argumentul pentru acest program s-a bazat pe faptul că în 2008, 44 de fabrici americane şi-au închis porţile şi astfel 60 000 de cetăţeni americani au rămas fără locuri de muncă. De asemenea s-a pus problema calităţii şi securităţii uniformelor fabricate în alte ţări.

Camera de Comerţ a SUA şi multe companii multinaţionale s-au opus “Buy American“ argumentând că protecţionismul Statelor Unite va atrage măsuri de retorsiune ceea ce va conduce la scăderea exporturilor. NCTO susţinea că datele furnizate de Departamentul de Comerţ indică o creştere a importului de pantaloni, lenjerie şi tricouri originare din China, în ianuarie 2009 de 32% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008, în ciuda unei cereri în scădere pentru aceste bunuri. 20 000 de locuri de muncă au dispărut ca rezultat al acestei creşteri a importurilor. Oficialii americani au cerut administraţiei Obama să investigheze aceste importuri în speranţa că aceste anchete vor conduce la impunerea de măsuri anti-dumping. Administraţia Obama şi Congresul American au ca obiectiv imediat crearea de noi locuri de muncă pentru a îmbunătăţi actuala stare a economiei. În acest context industriaşii din industria textilă caută să obţină sprijinul guvernului pentru a sista pierderea de locuri de muncă în această industrie. Din 2005 şi până în prezent în sectorul textilelor s-au pierdut 102 000 de locuri de muncă dintre care 39 000 în 2008 conform Biroului de Statistică a Muncii. Aşadar, presiunile asupra guvernului american de a extinde aplicarea programului “Buy American” sunt mari. În timp ce oficialii multor ţări membre ale OMC şi-au exprimat preocuparea în ceea ce priveşte măsurile protecţioniste alimentate de aplicarea acestui program, producătorii americani susţin că acesta nu încalcă acordurile internaţionale, şi acuză că multe dintre ţările concurente au legi proprii care protejază producătorii interni. Există şi voci printre oficialii americani care susţin că “Buy American” nu este calea cea mai bună şi că acest tip de măsuri vor conduce la impunerea de măsuri protecţioniste şi în alte sectoare. Marea problemă a relaţiilor dintre China şi SUA o reprezintă faptul că mai mult de jumătate din deficitul comercial al Statelor Unite se datorează Chinei şi o sursă majoră (mai mult de jumătate) este industria textila şi produsele manufacturate. Comisia SUA pentru Comerţ Internaţional a reluat în luna martie 2009 monitorizarea importurilor pentru cele 34 de produse care s-au aflat până la 31 decembrie 2008 sub incidenţa memorandumului dintre China şi SUA. Această măsură a fost luată ca rezultat al preocupărilor unor oficiali că ar putea exista un val de produse “sensibile” originale din China după eliminarea taxelor. Comisia va întocmi un raport la fiecare două săptămâni, iar dacă suspiciunile se vor confirma se vor crea bazele pentru introducerea de taxe de retorsiune sau de alt tip. Vom vedea dacă acuzaţiile Statelor Unite la adresa Chinei sunt sau nu adevărate, însă cert este faptul că industria americană are nevoie de locurile de muncă pe care subsectoarele textilelor şi confecţiilor le pot oferi. Pe de altă parte oficialii americani ar trebui să aibă în vedere faptul că

cetăţenii nu sunt capabili din punct de vedere financiar la momentul actual să achiziţioneze produse la preţuri decente. Dacă se va dovedi vinovăţia Chinei, SUA vor avea un motiv întemeiat de a impune din nou restricţii cantitative. Ultimul acord de limitare voluntară la import dintre SUA şi China a expirat la sfârşitul lui 2008 şi înainte de expirarea lui au existat multe voci care au cerut prelungirea sa, dar administraţia Bush a preferat să lase această sensibilă problemă pe seama noii administraţii. Concluzia este că subsectoarele textilelor şi confecţiilor sunt mult prea importante pentru economia Statelor Unite pentru a nu fi protejate, şi aceasta datorită faptului că sunt intensive în forţă de muncă.

3.2. Avantajul Chinei China deţine o piaţă internă care necesită o cantitate mare de produse ceea ce împiedică realizarea comerţului internaţional la scară mare. În afară de forţa de muncă ieftină, existentă din abundenţă, China este foarte bine poziţionată pentru importul de materiale textile. Folosind tehnologii avansate China este în prezent cel mai mare producător de fibre sintetice din lume. De asemenea China are mulţi furnizori interni de mătase, angora şi importă cantităţi uriaşe de bumbac şi lână. Spre deosebire de India guvernul chinez a investit foarte mult în infrastructură, autostrăzi de anvergură care leagă provinciile sărace din Vest cu oraşele industrializate de pe coastă, multiplele porturi permit realizarea transportului maritim care este mult mai rapid de pe coastele Chinei decât din alte provincii asiatice sau din India.

13

Guvernul a încurajat şi susţinut producţia produselor de

lux, organizând campania “Mărci consacrate” şi alte măsuri pentru a îmbunătăţi imaginea poduselor textile originare din China. Este evident că cel mai important factor care a condus la creşterea exporturilor produselor textile chinezeşti în SUA este factorul muncă. În industria confecţiilor spre exemplu un muncitor primeşte în SUA 9,7 $ pe oră în timp ce în China ora este plătită cu doar 0,88 $14. Alţi factori precum distanţa faţă de pieţe şi accesul la materii prime favorizează producătorii americani. În orice 13 Timpul în care se realizează un transort maritim de pe coastele vestice Chinei până pe cele americane este de 12-18 zile în cazul Asiei de Sud un astfel de transport durează cam 45 de zile. 14 Valoarea orei de muncă este conformă lucrării “Textiles and clothing” Institutul de Economie Internaţională

caz multe decenii de acum încolo industria confecţiilor din China va avea un major avantaj în faţa SUA prin preţul mult mai scăzut al forţei de muncă. Datorită răspândirii efectelor crizei mondiale, industria textilă chineză se confruntă cu probleme fără precedent. Chiar dacă guvernul a redus taxele pentru exportul de textile de mai multe ori în 2008 pentru a redresa industria textilă, eforturile sale au produs efecte minore. Pentru 2009 s-a întocmit un plan în cinci paşi pantru a redresa exporturile de textile. Prima măsură a planului este încheierea de acorduri cu marile pieţe externe. Problema principală a industriei textile chineze este cererea relativ scăzută. Piaţa internaţională a fost întotdeauna crucială pentru dezvoltarea industriei textile în China. Până acum China exporta îndeosebi pe piaţa americană şi pe cea a Uniunii Europene, care acum sunt afectate acut de criză. Cum nu se întrevede o redresare economică în viitorul apropiat pentru acestea, China se vede obligată acum să abordeze noi pieţe cum ar fi cea din America Latină sau cea africană. A doua măsură a acestui plan este de a dota capacităţile de producţie cu utilaje mai performante şi de a construi un brand propriu. Un fond special va fi destinat investiţiior pentru a susţine industria textilă. A treia măsură se referă la reducerea cheltuielilor. Utilajele vechi vor fi înlocuite cu altele noi pentru a micşora consumul de energie şi poluarea. Ajutoarele guvernamentale vor fi oferite doar companiilor cheie în industria textilă. Ceea ce înseamnă că micii industriaşi riscă să dea faliment, experţii previzionând că mai mult de 30% din actualele companii vor dispărea. A patra măsură a planului o reprezintă repartizarea geografică optimă a zonelor industriale. Cu puţin ajutor companiile de pe coastele estice ar putea produce textile în a căror producţie este necesară tehnologie avansată, mai de calitate cu consum mai mic de resurse. Ultima măsură, dar cu siguranţă nu cea din urmă este întărirea fiscalităţii, a taxelor şi a ajutorului financiar. Un sprijin mai ridicat va fi acordat întreprinderilor mici şi mijlocii. Atât companiile cât şi guvernul central şi local ar trebui să achiziţioneze mai mult bumbac şi mătase. Pe termen scurt aceasta este cea mai importantă măsură din plan. Experţii previzionează că simpla reducere a taxelor la export va aduce un profit net anual producătorilor de 5,7 miliarde $.

3.3. Evoluţia comerţului cu textile în viitorul apropiat Aşadar dacă cineva chiar a crezut în liberalizarea schimburilor comerciale cu textile şi confecţii după încetarea ATC , va trebui să mai aştepte pentru a-şi vedea speranţele realitate.

Părerea mea este că acest lucru nu se va realize prea curând. Americanii trebuie să găsească o modalitate de a crea locuri de muncă, chinezii trebuie să păstreze gradul de ocupare al forţei de muncă pentru a putea ieşi din impasul economic. Dacă ţinem cont de faptul că industria textilă şi cea a confecţiilor sunt intensive în forţă de muncă şi dat fiind faptul că nu s-a putut vorbi de comerţ liber în cazul textilelor şi al confecţiilor decât din 2005 putem înţelege de ce americanii văd impunerea de noi bariere comerciale ca pe o soluţie. Pe de altă parte China s-a luptat mult timp şi a făcut multe compromisuri pentru a obţine acces oarecum liber pe pieţele lumii şi nu prea cred că îi surâde ideea de a o lua de la capăt cu campania pentru liberalizarea schimburilor comerciale cu textile şi confecţii. Pentru anul 2009 specialişti nu anticipează schimbări semnificative în comerţul cu textile al SUA deoarece este evident că va dura mult timp până când măsurile economice şi fiscale pe care oficialii americani au început să le pună în practică să redreseze economia. Pe de altă parte vor exista şi alţi factori cum ar fi: încercările Washington-ului de a controla importurile, schimbările din obiceiurile de consum ale americanilor şi creşterea şi dezvoltarea industriei naţionale care vor conduce eventual la schimbări benefice pentru această industrie. Strategii precum introducerea de noi produse pe piaţă, îmbunătăţirea factorilor de producţie la nivel global, investiţiile in echipamente mai eficiente, costurile mai mici ale factorilor de producţie şi cooperarea mai bună între mediul de afaceri şi guvern ar trebui să asigure supravieţuirea industriei. Toate cele enumerate mai sus nu înseamnă că industria textilelor şi confecţiilor din SUA este una stabilă. Principală teamă a oficialităţilor americane o reprezintă faptul că exportatorii din întreaga lume şi în special cei chinezi sunt mai determinaţi ca niciodată să menţină producţia la cote ridicate şi vor încerca să realizeze acest lucru prin creşterea exporturilor către SUA. Se pare că China a pus capăt politicii de a lăsa yuan-ul să se aprecieze, ceea ce va asigura menţinerea unui preţ relativ scăzut pentru textile şi confecţii, iar reducerea taxei de export le va oferi producătorilor chinezi un avantaj de preţ şi mai mare coparativ cu producătorii american. Măsurile de salvgardare în ceea ce priveşte exporturile chinezeşti au expirat la sfârşitul anului 2008 şi este incert cât de efective vor fi nou propusele măsuri protecţioniste. În ceea ce priveşte cererea în anul 2009 aceasta va continua să înregistreze un declin , dar nu unul atât de mare comparativ cu alte sectoare cum ar fi industria auto. De asemenea cred că după 2009 acest declin se va reduce substanţial. (vezi anexa 1) Problema majoră pentru subsectoarele textilelor şi al confecţiilor o reprezintă rata şomajului (vezi anexa 2) care va continua să crească, cu toate că pentru anul 2009 fabricile americane vor

încerca să funcţioneze la capacitate maximă faţă de doar 63% în trecut, ceea ce va duce la creşterea competitivităţii pe piaţa americană. Este admirabilă însă capacitatea producătorilor de a menţine preţurile la un nivel relativ scăzut şi stabil (vezi anexa 4) şi aceasta se datorează în mare parte noilor investiţii şi măsurilor de sprijinire a industriei luate de guvernul american şi chinez. Incertă este, însă, evoluţia importurilor (vezi anexa 3) care depinde foarte mult de măsurile pe care oficialii de la Beijing le vor lua pentru a menţine exporturile la un nivel ridicat. În ceea ce mă priveşte cred că acestea vor continua să scadă în principal datorită cererii în scădere, care va afecta şi producţia internă. O altă problemă o reprezintă deficitul comercial (vezi anexa 3) care datorită reducerii exporturilor SUA ca efect al cererii în scădere şi al reducerii puterii dolarului va continua trendul ascendent din ultimii ani. Este greu de spus ce se va întâmpla de acum încolo cu această industrie deoarece evoluţia economică şi fiscală a SUA nu este nici stabilă şi nici certă. Cum văd eu personal, viitorul? Cred că se va reveni până la urmă de unde s-a plecat. Cred că schimburile comerciale cu textile se învârt într-un cerc vicios al protecţionismului. Cred că ţările lumii nu ştiu să practice un comerţ liber cu aceste produse. Cred că în mai mult de 40 de ani au uitat că se poate şi altfel. Evoluţia viitoare a comerţului liber cu textile şi confecţii pare una sumbră. SUA au nevoie de locurile de muncă pe care aceste două subsectoare le pot oferi cetăţenilor americani, iar economia Chinei depinde în mare măsură de exportul de textile. Aşadar interesele celor două ţări sunt pe de o parte de a proteja industria internă (cazul Statelor Unite ale Americii), iar pe de altă parte de a se practica un comerţ liber la nivel global (cazul Chinei care deţine o impresionantă capacitate de export). Din demersurile pe care cele două ţări le fac pentru a-şi proteja interesele, singurii perdanţi sunt consumatorii. Părerea mea este că până la urmă Statele Unite vor reuşi să dovedească faprul că China încalcă cine ştie ce prevederi sau practici ale liberului schimb şi vor impune din nou bariere comerciale fie în urma înţelegilor bilaterale cu aceasta sau în urma deciziilor comitetului de soluţionare a diferendelor din cadrul OMC. Și după cum este de aşteptat dacă SUA impune bariere comerciale de ce nu ar face-o şi Uniunea Europeană? Aşadar China va fi probabil nevoită să încheie acorduri de restricţii voluntare la export din nou , după ce acestea abia au expirat la sfârşitul anului 2008.

CONCLUZII Comerţul cu textile a fost întotdeauna supus măsurilor protecţioniste, dar odată cu expirarea Acordului pentru Textile şi Confecţii mulţi specialişti au suţinut că se vor aplica şi în acest domeniu prevederile liberului schimb şi ale comerţului corect. Din păcate s-au înşelat. Ţările dezvoltate, în special SUA, au încercat să-şi protejeze industria internă şi astfel locurile de muncă din aceste subsectoare şi au văzut în China principalul inamic. Astfel că, de-a lungul timpului, au căutat şi au găsit tot felul de scuze pentru a impune noi bariere în calea liberului schimb cu textile şi confecţii. Însă situaţia economică şi financiară la nivel global s-a schimbat în ultimii doi ani şi China nu îşi mai permite să accepte acorduri de limitare voluntară la export, în timp ce principalul importator

SUA încearcă să îşi salveze producătorii interni de la faliment şi să crească oferta de locuri de muncă în acest sector. Situaţia industriei textile şi a confecţiilor în anul 2009 nu va diferi substanţial de ceea ce s-a întâmplat în 2008, dar cu siguranţă până la sfârşitul anului comerţul cu textile şi confecţii va fi guvernat de noi măsuri sau chiar acorduri protecţioniste. Aşadar pentru cei care cred în liberul schimb şi comerţul corect promovat la nivel declarativ de SUA urmează o lungă perioadă de aşteptări pentru a-l vedea pus şi în aplicare şi cel mai bun exemplu în acest sens a fost, este şi după părerea mea va rămâne mult timp comerţul cu textile şi confecţii. Statele Unite ale Americii sunt o piaţă protecţionistă, dar reprezintă şi cel mai puternic stat al lumii şi acest lucru îi permite să facă aproape tot ceea ce consideră necesar pentru a-şi menţine poziţia. O să fie interesant de văzut cât de afectată îi va fi poziţia de actualul context economic, dar şi mai interesant va fi să observăm efectele politicii protecţioniste pe care Statele Unite ale Americii o văd ca pe o modalitate de redresare economic, cu toate că istoria spune altceva şi aici mă refer la efectele planurilor de redresare protecţioniste din perioada crizei economice din 1929-1933.

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Bibliografie 1.

Adhikari, Ratnakar and Yamamoto, Yumiko Textile and clothing industry: adjusting to the

post-quota world, 2007 2.

Desai, Mihir A. Securing Jobs or the New Protectionism?: Taxing the Overseas Activities of

Multinational Firms (martie 2009) 3.

Gould, David M. and Gruben, William C. GATT and the New Protectionism Federal Reserve

Bank of Dallas 4.

Ikenson, Daniel A Protectionism Fling Why Tariff Hikes and Other Trade Barriers Will Be

Short-Lived Free Trade Bulletin, No. 37 (martie 2009) 5.

Ikenson, Daniel The Truth about U.S. Manufacturing and Trade Center for Trade Policy

Studies No.35 (august 2007) 6.

Ionescu Muscel, Iosif Fibrele textile la sfarsit de mileniu Editura Tehnică, Bucureşti, 1990

7.

Martin, Michael F. U.S. Clothing and Textile Trade with China and the World: Trends Since

the End of Quotas CRS Report for Congres (iulie 2007) 8. 9.

Miron, Dumitru Politici comerciale Editura Lucefarul, Bucureşti, 2003 Nordås, Hildegunn Kyvik, The global textile and clothing industry post the agreement on

textiles and clothing World Trade Organization 2004 10.

Popescu, Claudia Rodica Industria mondiala in era globalizarii Oscar Print, Bucureşti, 2001

11.

Roach, Morgan Stanley A Wake-Up Call for the US and China. Stress Testing A Symbiotic

Relationship

12.

Tuong, Ho Dac and Yeats Alexander J. Market disruption, the new protectionism and

developing coutries: a note on empirical evidence from the united states Journal of Development Economics, Vol 10, No.10 (mai 1992)

******** Surse internet ***http://ntp.niehs.nih.gov/files/SACATM_70_FR_68069.pdf ***http://otexa.ita.doc.gov/scripts/tqads1.exe/ctrydata ***http://otexa.ita.doc.gov/tbrbal.htm

***http://otexa.ita.doc.gov/tbrimp.htm ***http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1066818 ***http://textination.de/en/tiw/2007/TIW01052007.pdf ***http://www.america.gov/media/pdf/ejs/0107.pdf ***http://www.bharattextile.com/newsitems/2008523

***http://www.dallasfed.org/research/er/1994/er9403c.pdf ***http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL34106.pdf ***http://www.freetrade.org/node/937 ***http://www.freetrade.org/pubs/freetotrade/chap1.html

***http://www.hbs.edu/research/pdf/09-107.pdf ***http://www.textileworld.com/Articles/2008/November_2008/News/China_Increases_Assistance_T o_Its_Textile_Exporters.html ***http://www.textileworld.com/Articles/2008/November_2008/News/Trade_Official_Sees_No_Need _For_Quotas_On_Chinese_Textile_Imports.html ***http://www.textileworld.com/Articles/2009/February/News/Coalition_Seeks_Changes_In_CPSC_L ead_In_Textiles_Rule.html ***http://www.textileworld.com/Articles/2009/February/News/Textile_Buy_American_Measure_Mov ing_Through_Congress.html ***http://www.textileworld.com/Articles/2009/February/News/The_Rupp_Reportx_Beware_Of_Prote ctionism.html ***http://www.textileworld.com/Articles/2009/March/News/Importers_Seek_To_Block_New_Textile _Monitoring.html ***http://www.textileworld.com/Articles/2009/March/News/Textile_Association_Sees_Surge_In_Chi nese_Imports.html ***http://www.unescap.org/tid/publication/tipub2500_pt1chap1.pdf ***http://www.uscc.gov/hearings/2009hearings/written_testimonies/09_02_17_wrts/09_02_17_roach_ statement.pdf ***http://www.ustr.gov/Document_Library/Press_Releases/2007/January/United_States_Files_WTO_ Case_Against_China_Over_Prohibited_Subsidies.html ***http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/discussion_papers5_e.pdf

***http://www.wto.org/english/res_e/statis_e/its2005_e/its05_bysector_e.htm ***http://www.wto.org/english/res_e/statis_e/its2006_e/its06_bysector_e.htm

***http://www.wto.org/english/res_e/statis_e/its2007_e/its07_merch_trade_product_e.htm