Sistemul Cheltuielilor Re Publice

Universitatea “Petru Maior” Tg-Mures Facultatea de Stiinte Economice si Adimistrative Managementul firmei an II

An II grupa I

Intr-o viziune traditionala a finantelor publice, cheltuiala publica are o situatie paradoxala: pe de o parte, i se confera o importanta hotaratoare pornind de la ideea ca ceea ce primeaza sunt cheltuielile si apoi se cauta resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de alta parte insa, in viziunea traditionala asupra finantelor publice nu se regasesc preocupari privind natura cheltuielii publice si influenta acesteia in viata social-economica.

In conceptia moderna asupra finantelor publice, cheltuiala publica este cercetata si apreciata in primul rand prin prisma naturii sale; ceea ce conteaza nu este atat marimea ei, cat mai ales efectele pe care le induce in viata social-economica. Finantele moderne delimiteaza notiunea de cheltuiala publica de notiunea de cheltuiala privata. Potrivit unei aprecieri pur juridice, diferenta dintre cheltuiala publica si cea privata este determinata de calitatea autorului. Astfel, toate cheltuielile pe care le face statul in calitate de stat-autoritate sunt cheltuieli publice. Toate celelalte cheltuieli facute in baza unui contract reprezinta cheltuieli private ale statului. Prin cheltuiele publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioada. Cheltuielile publice exprima relatii economico - sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia. Continutul economic al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor, unele cheltuieli publice exprimand un consum definitiv de produs intern brut, iar altele o avansare de produs intern brut. Timp indelungat notiunile de productivitate si rentabilitate (eficienta) au fost asociate doar cheltuielilor din domeniul privat. In prezent datorita rolului extins al statului si cresterii apreciabile a cheltuielilor publice se pune tot mai insistent problema determinarii caracterului productiv sau neproductiv al diferitelor tipuri de cheltuieli si masurarea eficientei acestora. Ca regula generala, orice cheltuiala, daca vizeaza satisfacerea unei nevoi sociale de natura materiala sau nemateriala, este productiva. Din punct de vedere contabil, productivitatea unei cheltuieli publice rezulta din compararea valorii sociale a utilitatilor oferite de Stat ca autoritate publica, cu valoarea bunurilor si serviciilor consumate de catre acesta. Diferentele in plus sau in minus influenteaza in fiecare tara PIB-ul, in sensul cresterii sau respectiv a scaderii sale. Cheltuielile publice înglobeaza: • cheltuieli publice efectuate de administratiile centrale de stat, din fondurile bugetare si extrabugetare; • cheltuielilor colectivitatilor locale ale unitatilor administrativ teritoriale; • cheltuielile organismelor internationale din resursele publice prelevate de la membri acestora; • cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat. In practica financiara a statelor contemporane se folosesc urmatoarele tipuri de clasificari: - administrative - economica - functionala - in functie de rolul in procesul reproductiei sociale - gruparea folosita de organismele ONU - clasificatii mixte sau combinate Clasificatia administrative. Are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuieli publice: ministere, institutii publice autonome, unitati admistrativteritoriale. Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utila deoarece alocatiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere si alte institutii centrale, judetene, orase,

comune. Acest criteriu este folosit la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatorii de credite bugetare. Clasificatia economica foloseste doua criterii de grupare: unul din care cheltuielile se împart în cheltuieli de capital si cheltuieli curente iar altul, care împarte cheltuieli în cheltuieli ale serviciilor publice ( administrative ) si cheltuieli de transfer ( de redistribuire ). - Cheltuielile curente reprezinta un consum definitiv de PIB si se reinoiesc anual. Ele asigura intretinerea si buna functionare a institutiilor publice, finantarea satisfacerii actiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de personae si rambursarea imprumuturilor publice. - Cheltuielile de capital se concretizeaza in achizitonarea de bunuri de folosinta indelungata destinate sferei productiei materiale sau nemateriale. Ele duc la dezvolatrea si modernizarea patrimoniului public. - Cheltuielile cu bunuri si servicii se deosebesc de cheltuielile de transfer dupa cum au la baza sau nu o contraprestatie. - Cheltuielile de transfer reprezinta trecerea unor sume de bani de la buget la dispozitia unor personae juridice(institutii publice, intreprinderi productive) sau unor personae fizice (pesionari, elevi, someri, studenti). Pot avea un caracter economic sau social. In buget transferurile sunt consolidabile(efectuate intre diferite bugete) si neconsolidabile. Clasificatia functionala foloseste drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice. Reflecta obiectivele politicii bugetare a statului. Acest criteriu este important pentru repartizarea resurselor financiare publice pe domenii de activitate si obiective ce definesc nevoile publice si reprezinta obietivul principal urmarit la examinarea si aprobarea prevederilor bugetare de catre parlament. Conform acestei clasificatii cheltuielile publice se impart in: - utilizarea resurselor financiare publice pentru sanatate, invatamant, arta, tineret si sport, arta etc.(in domeniul social) - sustinerea unor programe de cercetare prioritare - asigurarea cerintelor de aparare a tarii, ordinii publice si sigurantei nationale - finantarea administratiei publice centrale si locale - realizarea unor investitii ai a unor actiuni economice de interes public, acordarea de subventii (in domeniul economic) - dobanzile aferente datoriei publice si cheltuielile determinate de emisiunea si plasarea valorilor mobiliare necesare finantarii acestei datorii precum si de riscul garantiilor de stat in conditiile legii.

Clasificatia dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale. Potrivit acestei clasificatii, cheltuielile publice se impart in cheltuieli reale (negative) si economice (pozitive). In cheltuielile reale intra cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat, palat dobanzilor si comisioanelor aferente imprumutului de stat, intretinerea armatei. In cheltuielile economice intra investitiile efectuate de stat pentru infiintarea de unitati economice, dezvoltarea si modernizarea celor existente, costruirea de drumuri, poduri. Aceste cheltuieli au ca efect crearea de valoare adaugata si reprezinta o avansare de produs intern brut.

Clasificatia folosita de institutiile specializate ale ONU are la baza doua criterii principale: clasificatia functionala si clasificatia economica. Clasificatia ONU a cheltuielilor publice pe baza criteriului functional Cheltuieli publice Componentele cheltuielilor Servicii publice generale si de ordine Presedintia sau institutia regala publica Organe legislative Institutii de ordine publica si securitate Alte institutii de drept public Aparatul administrative-economic si financiar cu caracter executiv Aparare Armata Cercetare stiintifica si experiente cu arme Baze militare pe teritorii straine Participarea la conflicte militare Educatie Scoli primare, generale, licee Universitati si colegii Institute de cercetare fundamentala Sanatate Spitale si clinici Unitati profilactice, antiepidemice Institute de cercetari Securitate sociala si bunastare Asistenta sociala Asigurari sociale Protectie sociala Actiuni economice Subventii pentru export Participarea la organismeinternationale economice, societati internationale economice Cheltuieli de cercetare in domeniul economic Locuinte si servicii comunale Locuinte si intretinerea lor Recreatie, cultura si religie Spatii de agreement Institutii de cult Spatii de agreement

Clasificatia ONU a cheltuielilor publice pe baza criteriului economic

Total cheltuieli publice si imprumuturi minus rambursari

Total cheltuieli publice

Imprumuturi minus rambursari

Cheltuieli care reprezinta consum definitive de venit national: bunuri si servicii Dobanzi aferente datoriei publice Formarea bruta de capital(investitii brute, stocuri materiale) Achizitii de terenuri si active corporale Subventii si transferuri curente Intrari de credite externe(se aduga) Rate anuale de rambursat (se scad)

Cele mai importante grupari sunt clasificatia economica si clasificatia functionala. Structura cheltuielilor publice. Este necesara stabilirea ponderii a fiecarei categorii de cheltuieli publice în totalul acestora, pe baza relatiei: gscpi= Cpi / Cpt* 100 gscpi - ponderea specifica a categoriei de cheltuieli publice Cpi - cheltuielile publice ale categoriei i Cpt - cheltuieli publice totale i - 1...n categorii de cheltuieli. Cu ajut ponderilor gscpi se poate da interpretarea orientarii resurselor financiare ale statului în armata, economie, amortizarea datoriilor publice. Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimiteaza în cadrul criteriilor de clasificare a acestora în fiecare stat sau în statisticile internationale. Cheltuielile pentru actiuni social - culturale sunt acoperite din surse publice sau private interne sau externe: - fonduri bugetare care detin locul cel mai important în majoritatea tarilor. Ex. Bugetul federal, bugetele statelor sau bugetele colectivitatilor locale în tarile cu structura federala respectiv bugetul administratiei centrale si bugetele unitatilor administrativ - teritoriale în tarile cu structura unitara. Resursele bugetare la finantarea cheltuielilor sociale - culturale diferade la o tara la alta;

- fondurile financiare cu destinatie speciala ( asigurarile sociale, ajutorul de somaj) ; - fonduri proprii ale întreprinderilor publice sau particulare utilizate pentru finantarea cheltuielilor cu pregatirea profesionala a salariatilor;

- veniturile realizate de institutii social - culturale din diferite activitati specifice; - veniturile popult¡iei din care suporta diferite taxe contributii la finantarea unor actiuni social - culturale. Cei ce suporta din veniturile lor astfel de prelevari sunt salariatii, agricultorii, pensionarii, alte persoane.; - fondurile organizatiilor fara scop lucrativ adica institutiile de caritate, asociatiile, fundatiile, bisericiile; - ajutorul financiar extern cuprinde subventii financiare acordate unor tari din fonduri constituite în acelasi scop la nivelul unor organisme internationele UNESCO, UNICEF.

BIBLIOGRAFIE: Florin Duma – Finante publice, Cluj-Napoca Mihaela Gondor – Finante, moneda si credit, Universiteea “Petru Maior” Ioan Vacarel – Finante publice, Bucuresti