Sistemul Nervos.docx

Burciu Bogdan – Sistemul Nervos SISTEMUL NERVOS

GENERALITĂŢI

Structura generală a SN cuprinde trei componente principale:  Un compartiment senzorial (receptorii senzoriali);  Un compartiment motor (efectorii);  Un compartiment asociativ-integrativ (ariile de asociaţie, corticale şi subcorticale).

Sistemul Nervos

Compartiment senzorial

Compartiment motor

(receptorii senzoriali)

(receptorii efectori)

Compartiment asociativintegrativ (ariile de asociaţie, corticale şi subcorticale)

Fig. 1 Structura generală a sistemului nervos.

Semnalele senzoriale venite pe calea organelor de recepţie (ochi, urechi, limbă, etc.) sunt transmise către zona de asociaţie, unde pot crea o reacţie imediată sau pot fi memorate pentru un timp mai scurt sau mai lung. 99 % din informaţiile senzoriale cu care este “bombardat” creierul sunt eliminate ca fiind nesemnificative sau neimportante.

Din punct de vedere funcţional, există trei nivele principale ale SNC, fiecare cu caracteristici funcţionale diferite: 1

Burciu Bogdan – Sistemul Nervos  Nivelul măduvei spinării;  Nivelul subcortical (cerebral inferior);  Nivelul cortical (cerebral superior).

Cele două proprietăţi fundamentale ale organismelor vii, excitabilitatea – capacitatea de a răspunde la stimuli prin manifersări specifice şi conductibilitatea – capacitatea de a transporta semnale, ating cea mai mare dezvoltare la SNC uman.

Unitatea de bază a SN este neuronul, o celulă specializată care transmite impulsuri neuronale (mesaje) altor neuroni, glande sau muşchi. Neuronii deţin secretul funcţionării creierului şi sunt responsabili pentru existenţa conştiinţei. Neuronii răspund la stimuli, transportă semnale şi procesează informaţie. Aceste trei sarcini fac posibilă existenţa vieţii psihice. În SN se găsesc neuroni dispuşi în serii longitudinale sau în legături de tip serial. Aranjamentul serial formează două tipuri de circuite:  Reflex – transportă impulsuri care conduc la un răspuns involuntar, la un stimul (ex: reflexul rotulian);  Releu – circuitul somatic aferent general care transportă impulsuri de la o parte la alta a SN (ex: transmiterea informaţiei senzoriale la creier şi formarea senzaţiei). Circuitele reflexe se pot suprapune cu părţi ale circuitelor somatice aferente (de releu). Semnalele ce sosesc către SNC sunt numite aferenţe, iar cele care pleacă de la SNC către muşchi şi organele efectoare se numesc eferenţe.

2

Burciu Bogdan – Sistemul Nervos NEURONUL Neuronii sunt celule care acţionează ca unităţi de transmitere a informaţiei în interiorul SN şi, deşi au multe caracteristici în comun cu alte celule din corp, prezintă caracteristici speciale care le permit să îndeplinească sarcina de transmitere a informaţiei. După funcţia lor principală, neuronii se împart în:  Neuroni senzitivi - transmit impulsurile nervoase de la receptori la SNC;  Neuroni motori - transmit semnalele eferente de la SNC la muşchi şi glande;  Neuroni de asociaţie sau intercalari – primesc semnalele de la neuronii senzitivi şi le transmit altor neuroni. Neuronul este format din corp celular (sau soma), procese protoplastice (dendrite şi axon).

NEURON

Corp celular (soma)

Dendrite

Axon

Nucleu

Teaca de mielină (Schwann)

Citoplasma

Nod Ranvier

Butoni terminali Fig. 2 Structura neuronului.

3

Burciu Bogdan – Sistemul Nervos

Fig. 3 Schema neuronului

 Corpul celular – centrul metabolic al neuronului care conţine nucleul şi citoplasma. În SNC un grup format din mai multe corpuri celulare se numeşte nucleu iar în SNP – ganglion. o Nucleul – cel mai important element al neuronului. Din păcate, după completa dezvoltare a SNC, acesta nu suferă mitoze – nu se poate reproduce. Nucleul conţine nuceloplasma, un pigment numit cromatină, un nucleol proeminent şi, doar la femeie, un satelit nucelolar. o Citoplasma – conţine organitele celulale obişnuite: mitocondriile, aparatul Golgi, lizozomii, reticulul endoplasmatic şi corpusculi Nissl.  Dendritele – sunt scurte şi transportă impulsul nervos către corpul celular.  Axonul – nu conţine corpusculi Nissl, variază în lungime de la micrometri la metri şi transportă impulsuri nervoase de la soma către periferie. Sunt singurele componente ale neuronilor care se pot regenera, dar numai în SNP, în SNC nici măcar aceştia nu au această posibilitate. În interiorul unui axon sunt prezente două tipuri de fluxuri de lichide (axoplasmice): fluxul axoplasmic anterograd (de la soma la periferie) şi fluxul axoplasmic retrograd (de la periferie la soma). o Butoni terminali – la capătul unui axonse găsesc nişte terminaţii numite butoni terminali, prin intermediul cărora 4

Burciu Bogdan – Sistemul Nervos se realizează sinapsa cu următorul neuron, cu un muşchi sau cu o glandă. o Nerv – fascicul format din axoni lungi care aparţin mai multor sute de neuroni. Un singur nerv poate conţine atât axoni ai neuronilor senzitivi cât şi axoni ai neuronilor motori. o Mielina – substanţă grasă, de culoare albă, care acoperă axonii unor anumiţi neuroni pe care îi izolează electric, crescând astfel viteza de transmitere a impulsului nervos.  Sinapsa – joncţiunea sau legătura dintre un buton terminal şi un alt neuron (la nivelul corpului celular, al dendritelor sau al altui axon), celulă musculară sau glandulară.

NEUROTRANSMIŢĂTORI Transmisia impulsului nervos se face cu ajutorul neurotransmiţătorilor. Unii neurotransmiţători au efect excitator pentru anumiţi receptori şi inhibitor pentru alţii pentru că moleculele receptoare sunt diferite. Acetilcolina (ACh) – este secretat din mai multe regiuni dar mai ales din:    

Cortexul motor; Anumiţi neuroni din ganglionii bazali; Neuroni motori ai muşchilor scheletici; Unii neuroni din SNV.

Acţiunea ACh asupra muşchilor este de a-i activa, adică de a le provoca o contracţie. Acţiunea centrală (din SNC) a ACh se manifestă sub forma trezirii corticale şi comportamentale şi asupra memoriei. De cele mai multe ori, ACh are un rol excitator, dar poate avea şi rol inhibitor. Norepinefrina - monoamină, derivat al dopaminei şi este secretată, în SNC, de numeroşi neuroni situaţi în trunchiul cerebral (în special la nivelul punţii) şi hipotalamus.

5

Burciu Bogdan – Sistemul Nervos Efectul psihologic al norepinefrinei este legat de controlul de ansamblu al activităţii şi al stării de dispoziţie, realizând, de exemplu, creşterea nivelului de alertă. Epinefrina – hormon secretat de glanda suprarenală şi mediator simpatic, determină efecte similare norepinefrinei, excitatorii asupra SNV simpatic: vasoconstricţie, stimularea inimii, bronhodilataţie şi unele efecte metabolice. Dopamina (DA) – există cel puţin trei căi secretoare de DA:  Substanţa neagră din trunchiul cerebral;  Din apropierea substanţei negre până la bulbul olfactiv al sistemului limbic;  În hipotalamus. Serotonina (5-HT) – joacă un rol important în reglarea dispoziţiei. Este secretată de nucleii rafeului median din mezencefal şi se proiectează asupra multor regiuni ale SNC, în special la nivelul coarnelor posterioare ale măduvei spinării şi in hipotalamus.

6

Burciu Bogdan – Sistemul Nervos Sistemul Nervos SN

Sistemul Nervos Central

Sistemul Nervos Periferic

SNC

SNP

Creier

Sistemul Nervos Somatic

Măduva spinării

Sistemul Nervos Vegetativ / Autonom

Trunchi cerebral

Sistemul Nervos Simpatic

Cerebel

Sistemul Nervos Parasimpatic

Diencefal

Telencefal

Fig. 4 Schema organizării Sistemului Nervos.

Rolul Sistemului Nervos

7