Sfidarile Sfarsitului De Mileniu - Terorismul Traficul Ilicit De Droguri Si De Arme, Traficul De Persoane

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Specializarea: Economie şi Afaceri Intetnaţionale

Coordonator: Lector univ. drd.Carmen BOGHEAN Student:

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane

SUCEAVA 2008

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane

2

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane

Cuprins 1. Cuprins____________________________________________________ 3 2. Introducere_________________________________________________ 4 3. Terorismul__________________________________________________ 5 4. Terorismul naţionalist________________________________________ 5 5. Terorismul politic____________________________________________ 6 6. Terorismul religios___________________________________________ 6 7. Traficul

ilicit

de

droguri

şi

de

arme,

traficul

de

persoane___________________________________________________ 8 8. Traficul de droguri___________________________________________ 8 9. Traficul de arme_____________________________________________ 9 10. Traficul de persoane__________________________________________10 11. Concluzie__________________________________________________ 17 12. Anexa 1____________________________________________________ 18 13. Anexa 2____________________________________________________ 19 14. Bibliografie________________________________________________ 20

3

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane

Introducere „Geopolitica e un produs şi un imperativ al zilelor noastre de viaţă planetară unificată.”1 I.Cornea, 1937 Geopolitica s-a născut ca o doctrină social-politică pe la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, prin contribuţia unor geografi germani, între care Fr.Ratzel, privind raporturile dintre state şi politica lor , pe de o parte, şi factorii geografici, pe de alta. Geopolitica s-a dezvoltat apoi într-un mod deformat, în special în Germania fascistă, în scopul justificării agresiunilor militare. Un rol deosebit de nefast l-a avut, în acest sens, generalul-geograf Karl Haushofer (şeful Institutului pentru Geopolitică, din Munchen). Intrată sub influenţa nefastă a nazismului, ştiinţa adevărată s-a restrâns la unele aspecte de geografie politică. După cel de-al doilea război mondial s-a revenit la geopolitică în sens de ştiinţă. Destul de rapid şi-a amplificat preocupările de la nivele locale şi statale la cele regionale şi globale, devenind o ştiinţă extrem de necesară atât pentru guvernanţi şi politicieni, cât şi pentru publicul larg. Un dicţionar ca Larousse definea această ştiinţă ca fiind: „Studiul raporturilor care există între state şi politica lor, şi elementele naturale, ultimele determinându-le pe celelalte” (1966). Un dicţionar de geografie, francez (1970), includea şi elemente de geografie economică astfel: „Studiul raporturilor între factorii geografici şi acţiunile sau situaţiile politice”. În primul caz, determinismul factorilor fizicogeografici este obligatoriu, în cel de-al doilea caz se rămâne numai la raporturi determinanţi putând fi oricare din factorii intraţi în relaţii.

1

Posea Grigore- „România - Geografie şi Geopolitică”, Editura Fundaţie „România de mâine”, Bucureşti, 1999

4

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane

Terorismul Terorismul constituie2 unul dintre fenomenele cele mai complexe dar şi controversate care se manifestă în diferite state şi regiuni geografice având cauze multiple: •

Naţionalismul exacerbat având rădăcini seculare în constituirea statelor moderne, care a generat în anumite situaţii separatismul etnic (religios) şi iredentismul;

•

Prezenţa unor minorităţi etnice în cadrul diverselor state;

•

Conflicte frontaliere între state;

•

Diferenţe ideologice şi politice între state sau sisteme de state. Într-o clasificare a terorismului mondial se pot deosebi următoarele tipuri: Terorismul naţionalist se manifestă în diferite state de pe glob având

condiţionări complexe de la un caz la altul. În Orientul Mijlociu există poate cel mai pronunţat terorism de tip naţionalist din lume. Rădăcini care datează din antichitate şi reactivate în perioada postbelică prin apariţia statului Istrael (pe teritoriul palestinian în baza unor drepturi biblice) cât şi pe descoperirea şi valorificarea bogatelor zăcăminte de hidrocarburi din regiunea Golfului Persic. În acest context deosebit terorismul palestinian este destul de cunoscut şi mediatizat, coordonat de OEP care îşi are bazele în statele arabe vecine (Siria, Iordania) sau mai îndepărtate (Libia, Iran). Acţiunile teroriste palestiniene sunt concentrate îndeosebi asupra Istraelului, de cele mai multe ori materializate în atentate colective sinucigaşe. De asemenea terorismul libanez îndreptat asupra Istraelului, finanţat uneori din exterior, făcând parte Jihad (războiul sfânt). O altă zonă fierbinte în care se manifestă acest tip de terorism este regiunea Caucaz, în care manifestările naţionaliste au fost controlate în vremea comunismului. După prăbuşirea acestui sistem falimentar şi dezintegrarea URSS, a urmat o perioadă de recrudescenţă a naţionalismului. 2

Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998

5

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane Există numeroase conflicte între Federaţia Rusă şi unele regiuni autonome, culminând cu conflictul armat între Armata Roşie şi Cecenia din anul 1995 sau actele teroriste din Osetia de Nord sau Daghestan. Terorismul politic (ideologic) se manifestă în numeroase state de pe glob ca un reflex al unor frustări politice (ideologice), faţă de sistemele politice tradiţionale având motivaţii economice, sociale, psihologice. Alteori terorismul politic s-a acutizat între sistemele comunist şi capitalist. Majoritatea organizaţiilor teroriste din lume, inclusiv fundamentalismul islamic practică un terorism politic. Obiectivele terorismului politic3 se înscriu în umătoarea scală: •

Cucerirea puterii politice prin violenţă;

•

Opoziţia la imperalism şi oligarhie;

•

Lupta pentru reforme sociale prin distrugerea violentă a celor existente;

•

Lupta pentru putere şi influenţă;

•

Lupta pentru imagine;

•

Lupta pentru identitate;

•

Crearea şi întreţinerea stării de haos.

Forme de terorism politic între sistemul capitalist şi comunist s-a manifestat acut în perioada războiului rece ca modalitate de subminare reciprocă prin violenţă non-statală, îndeosebi în Europa, îndeosebi în zona cortinei de fier pe o axă frontalieră de la Marea Baltică şi Marea Adriatică, fiind mai mult un terorism ideologic. Un alt exemplu îl constituie terorismul politic practicat de OEP, îndreptat asupra Istraelului (acţiunea teroristă din iunie 1987). În momentul de faţă, o mare parte din organizaţiile teroriste din Europa Occidentală, din America Latină, din Asia şi din Africa, inclusiv din lumea arabă, poartă, amprenta luptei împotriva capitalismului. În realitate, este vorba de o luptă pentru putere sau pentru impunerea unui anumit tip de putere. Terorismul religios a devenit cel mai activ tip de terorism în ultimii ani, datorită exacerbării fenomenului religios pe glob, îndeosebi în unele regiuni şi state federale. Cel mai semnificativ tip de terorism religios îl reprezintă fundamentalismul islamic care se manifestă în numeroase state. Agravarea acestui fundamentalism este 3

Centrul de Studii Strategice de Securitate – „ Terorismul – dimensiune geopolitică şi geostrategică”, Bucureşti, 2002

6

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane evidentă în Africa de Nord; în Algeria peste 60.000 de victime din 1992 până în prezent, când formaţiunile politice islamice au câştigat alegerile. Terorismul religios se îmbină cu cel etnic, cazul fostei Iugoslavii, mai precis în Bosnia şi Herţegovina unde se intersectează trei religii: catolică, ortodoxă şi musulmană şi în general al Balcanilor considerat încă din secolul trecut butoiul de pulbere al Europei. Alte cazuri de terorism religios se găsesc în India, în Orientul Apropiat şi Mijlociu provocat de grupările de şiiţi, suniţi, musulmani, evrei ultranaţionalişti şi tradiţionalişti. Nici SUA nu a fost scutită de acte teroriste. Loviturile de la 11 septembrie 2001 împotriva S.U.A.4 au marcat trecerea de la terorismul modern la superterorism sau terorismul catastrofic. Nu mai organizează “acte teroriste”, ci “operaţii teroriste”. Exemplu: ”Operaţia avioanele” din 11 septembrie 2001, “Operaţia Trenuri” 11 martie 2004, “Operaţia Metroul” din 7 iulie 2005. S-au făcut estimări potrivit cărora loviturile teroriste din 11 septembrie 2001 şi efectele acestora asupra economiei americane şi mondiale ar fi produs pierderi de circa trei trilioane (3.000 miliarde) dolari. În acelaşi timp, experţii în materie au estimat că pregatirea celor 19 terorişti care au produs dezastrele de la World Trade Centre şi Pentagon a costat câteva sute de mii de dolari, adică mult sub preţul unui singur tanc (care poate costa între 3-5 milioane dolari). Pentru comparaţie, analiştii americani au evidenţiat că pierderile S.U.A. în primul război mondial au fost de 24 miliarde dolari, cele din al doilea război mondial de 300 miliarde dolari, iar războiul din Vietnam (1964-1975) 150 miliarde de dolari. Rezultă că în urma loviturilor terorismului contemporan de la 11 septembrie 2001, S.U.A. au suferit cele mai mari pierderi din întreaga lor istorie. Pentru acest motiv presedintele G.W.Bush a considerat cele întâmplate la 11 septembrie 2001 nu acte teroriste, ci “acte de război”. De aici ar deriva “dreptul” S.U.A. de a declara război terorismului contemporan, şi de a-l purta “pâna la victoria finală” în cooperare cu “comunitatea internaţională” sau singure dacă va fi cazul. “Comunitatea internaţionala” nu s-a grăbit să-l urmeze decât în mică măsură. Specialiştii militari americani sunt însă conştienţi că războiul împotriva terorismului ridică foarte multe probleme cărora nu li se poate găsi răspuns. După atacul de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941, americanii ştiau măcar unde se află Japonia şi au acţionat în consecinţă. 4

http://www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/simpozion/terorism/garz/index.php

7

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane După cum recunoaşte însuşi preşedintele S.U.A., G.W.Bush, în cuvântarea sa din 16 iulie 2002, “terorismul poate lua forme multiple, se poate ascunde în foarte multe locuri si este de regula invizibil”. Pe lângă alte bariere între state, bariera religioasă constituie un obstacol psihologic deosebit, care în loc să apropie oamenii, îi îndepărtează. Indiferent însă de forma de terorism, există state care practic sponsorizează aceste manifestări ilegale; acestea conform documentelor ONU sunt: Africa de Sud, Libia, Chile, Columbia, Salvador, Guatemala, Irlanda de Nord, Pakistan, Filipine, Palestina, Siria, Iran, Cuba, Noua Caledonie şi altele. În aceste state se află baze de recrutare şi de pregătire pentru grupările teroriste, surse de finanţare dar şi adăpost în urma unor acte teroriste care au loc pe teritoriul altor state în spaţii internaţionale, având ţinte concrete. În concluzie, terorismul reprezintă5 o formă de violenţă extremă, un atentat la ordinea de drept şi constituţională, la democraţie. Faţă de aceste manifestări, statele, comunitatea internaţională au luat măsuri de limitare, control şi radicare a acestuia.

Traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane Traficul ilicit de droguri. Consumul conştient sau inconştient al drogurilor apare încă din antichitate (Orientul Mijlociu şi Apropiat) iar mai târziu consumul frunzei de coca este semnalat la populaţiile precolumbiene din America Latină. În perioada dezvoltării moderne, mai ales în ultimele două secole s-a accentuat folosirea şi consumul de droguri. Drogurile, comerţul ilicit cu aceste substanţe au determinat în secolul al XIX-lea desfăşurarea unor conflicte armate, „războiul opiumului” între 1839 – 1842 între China şi Marea Britanie. După prăbuşirea comunismului se constată apariţia unor noi zone de producere a drogurilor, noi rute ale drogurilor dar şi noi pieţe de consum (inclusiv coagularea pieţei în unele mari oraşe din România). Conform datelor oficiale, în anul 1990 din comerţul cu moartea au rezultat 40,4 mild.USD, care spălaţi în diferite instituţii au îmbogăţit lumea interlopă. Consumul de droguri conduce nemijlocit la dependenţa consumatorilor de aceste substanţe, determinând decesul a cel puţin un milion de oameni anual pe glob, incidenţa maximă înregistrându-se în statele superindustrializate. 5

Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998

8

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane Evoluţia traficului ilicit de droguri din România6 după 1996 reflectă o tendinţă ascendentă evidenţiată prin nivelul crescut al confiscărilor de droguri chiar dacă în perioada 1997-2000 s-a înregistrat o relativă constantă sub aspectul capturilor realizate. În intervalul 2001- septembrie 2002 această tendinţă a fost confirmată de cele peste 68.934 Kg. droguri descoperite, fapt ce a reprezentat o lovitură serioasă dată reţelelor de traficanţi. În primele 9 luni din anul 2002, cadrele specializate din structura antidrog au constatat 1046 infracţiuni de trafic şi consum ilicit de droguri, cu 463 mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului 2001 (+80% ) şi cu 886 faţă de perioada similară a anului 2000 (+553%). Dintre infracţiunile constatate, 615 au fost constatate în flagrant. Faţă de pericolul extinderii consumului şi a morţii albe , statele lumii au luat măsuri de protecţie limitarea sau chiar eradicarea acestui flagel, dar cu rezultate nesatisfăcătoare. Prima reglementare internaţională a fost “Convenţia Internaţională a Opiumului” din 1912 reînnoită în 1950, după care sub egida ONU au fost adoptate Convenţii în 1961, 1971 şi 1991 “Programul Internaţional de Control al Drogurilor”. Statele considerate piaţă de consum au luat măsuri severe de control la frontiere, de anihilare a unor reţele de traficanţi, programe de educare şi programe medicale pentru tineri. Traficul de arme este unul din cele mai înfloritoare comerţuri de pe glob. Politica mondială se îmbină abil cu traficul de moarte; unele conflicte au fost generate fie pentru testarea unor arme şi strategii, fie pentru a stimula comerţul cu arme. Din surse oficiale existente, ca o medie anuală între 1988 – 1992, valoarea exporturilor/importurilor s-a ridicat la 151,014 mil.USD. Principalii exportatori de arme au fost SUA (36,6%), fosta URSS (29,9%), Franţa (6,1%), Germania (5,4%), China (5%), Marea Britanie (5%) şi alte state (12,3%). Principalii beneficiari ai acestui comerţ au fost: India (8,1%), Japonia (6,1%), Arabia Saudită (5,7%), Afganistan (4,9%), Grecia (4,1%), Turcia (4%) şi alte state (67,1%). Zonele conflictuale sunt bine aprovizionate cu arme, legal sau ilicit (Bosnia, Afganistan, zona Golfului, Orientul Apropiat, unele state africane). După cum se 6

http://2002.informatia.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6678&theme=Printer

9

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane constată marile puteri ale lumii sunt şi cei mai de seamă producători şi exportatori (ilicit sau licit). Comerţul cu arme7 uşoare rămâne una dintre cele mai profitabile afaceri din lume. Cea mai mare căutare o au armele de foc individuale, fie că este vorba de armele de vânătoare sau de cele de tip militar. Statisticile arată că, în fiecare an, în lume se fabrică peste şapte milioane de arme de foc. Repartiţia lor în lume se prezintă astfel: 59,2% arme de uz privat; 37,8% arme în dotarea forţelor armate guvernamentale; 2,8% în dotarea poliţiei şi 0,2% în dotarea insurgentilor şi a forţelor neguvernamentale. Traficul cu arme aduce profituri uriaşe. Tranzacţiile cele mai mari se înregistrează pe piaţa Orientului Mijlociu, dar creşteri importante au cunoscut şi pieţele asiatice, în special din India, Pakistan, Taiwan. Cu o populaţie de circa 17,5 milioane de locuitori, Yemenul, deţine între 5 şi 8 milioane arme de foc, fiind considerat una dintre cele mai înarmate ţări din lume. Potrivit Small arms survey (Anuarul asupra armelor usoare, 2002), traficul ilicit de arme reprezintă peste 10% din totalul tranzacţiilor la nivel modial. Asta înseamnă mai bine de un miliard de dolari pe an. Dincolo de câştigurile imense, traficul cu arme constituie principala sursă de alimentare a conflictelor locale, a criminalităţii, a corupţiei. Proliferarea armelor uşoare are consecinţe tragice. În cele peste 100 de conflicte interne care au avut loc în perioada 1989-1999 au fost înregistrate circa 4 milioane de victime, dintre care aproape 90% au fost civili, îndeosebi copii, femei şi bătrâni. Traficul de persoane Traficul de fiinţe umane8 este un fenomen cu multe dimesiuni: este o încalcare gravă a drepturilor omului, un fenomen economic şi social cu consecinţe pentru întreaga regiune şi societate, un aspect al sănătăţii publice şi nu în ultimul rând un aspect penal, în care traficanţii şi nu victimele sunt infractorii. Traficul de fiinţe umane este o infracţiune gravă în care victimele sunt tratate ca bunuri şi vândute pentru obţinerea de profit. Pentru unii, traficul de persoane este considerat a fi o afacere, de cele mai multe ori controlată de crima organizată, care încearcă să obţină maximum de profit din ceea ce ei consideră a fi “bunul” lor, dar care afectează sănătatea, bunăstarea şi securitatea persoanelor. 7 8

http://www.presamil.ro/SMM/2004/01/pag%2040.htm http://anitp.mira.gov.ro/ro/?zone=traficul_de_persoane

10

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane Traficul de fiinţe umane a ajuns să fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni9, situată, în funcţie de venituri, pe al treilea loc în lume, precedat doar de traficul de arme şi cel de droguri. Potrivit datelor United Nations Office on Drugs and Crime, traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit de circa 8 miliarde de dolari, comparabil cu profitul din traficul de droguri. Date ale EUROPOL, arată că traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit cuprins între 6 si 9 miliarde USD. Identificarea este o problema în întreaga lume. Studiile arată că peste 70% din victimele traficului uman nu sunt identificate şi nu beneficiază de asistenţă calificată. Motivele sunt legate de faptul că victimele nu cunosc limba ţării de destinaţie şi nu pot comunica, sunt sechestrate sau ţinute sub strictă observaţie şi nu pot intra în contact cu autorităţile. Deşi traficul de oameni este adesea legat de imigraţia ilegală, există o diferenţă substanţială între ele. În cazul imigraţiei ilegale procesul se încheie în momentul în care o persoană plăteşte o taxă („călăuzei” sau celui care îi facilitează trecerea) şi ajunge într-un alt stat. În cazul traficării partea cea mai rea începe după trecerea frontierei: abuzuri şi exploatare. Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional trans-naţional, înseamnă o grea încercare pentru victime şi se desfăşoară după anumite etape: recrutarea – este momentul în care un “binevoitor” intră în contact cu viitoarea victimă, făcându-i promisiuni mincinoase de angajare în străinătate; transportul – este organizat de recrutor şi se face pe trsee stabilite anterior; trecerea frontierei se face în mod fraudulos, victima trece graniţa însoţită de recrutor şi de o “călăuză”, fiind preluată de primul cumpărător, care, drept garanţie îi opreşte paşaportul; vânzarea este esenţa traficului de fiinţe umane, victimele fiind transformate în marfă; exploatarea este totală, victimele fiind ameninţate şi abuzate, supuse unor tratamente inhumane şi exploatate sexual în regim de sclavie.

9

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_11294/DosarTraficul-de-persoane-UE-lupta-cu-un-flagel-ce-aduce-profituri-uriase.html

11

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane Traficanţii sunt de obicei bărbaţi, dar şi femei, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Majoritatea au ocupaţii legate de locuri care le dau posibilitatea unui contact direct cu potenţialele victime: barmani, chelneri, taximetrişti etc. Ei au aerul unor persoane demne de încredere şi afişează discret semne ale bunăstării. Sunt foarte convingători şi au mereu la îndemână o poveste despre cineva care a plecat şi s-a realizat din toate punctele de vedere în străinătate. Aceşti "binevoitori" dispuşi să ajute o tânără să câştige mai bine peste hotare sunt, uneori, cunoştinţe sau chiar rude ale ei. Traficul de fiinţe umane este una dintre cele mai profitabile activităţi de criminalitate organizată din UE, potrivit Europol. Este o crimă gravă dar şi un abuz faţă de drepturile omului, de multe ori săvârşit împotriva unora dintre cei mai vulnerabili indivizi, cum ar fi copiii. În jur de 250.000 de femei şi copii din Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică sunt transportaţi în fiecare an către alte ţări, putând ajunge chiar şi în Statele Unite. Comisia Europeană şi-a propus să lupte cu traficul de fiinţe umane prin prevenţia fenomenului, protecţia victimelor şi acuzarea şi pedepsirea eficientă a vinovaţilor. În mai 2007, Comisia Europeană a înfiinţat programul Daphne III, având ca scop combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva copiilor, tinerilor şi femeilor, dar şi protejarea victimelor şi grupurilor de risc. Programul sprijină reţele transnaţionale de organizaţii non-profit, cele mai multe fiind ONG-uri. Bugetul alocat programului este de 50 de milioane de euro pentru o perioadă de cinci ani. În ultimii ani, s-a înregistrat o creştere a ponderii traficului pentru munca forţată. Un procent de 32 % din numărul persoanelor traficate sunt folosite ca muncitori neplătiţi şi ilegali la lucrările agricole, în întreprinderi cu condiţii grele de muncă sau ca servitori în diverse familii. Ponderea muncii forţate efectuată de femei continuă să crească semnificativ, ajungând până la 56,6%. Organizaţia Naţională pentru Migraţie şi Comisia Europeană estimează că un număr de 12.000 până la 36.000 de persoane sub 18 ani sunt traficaţi 12

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane anual în Europa în diverse scopuri, inclusiv pentru a fi puşi la muncă forţată, munci casnice, munci agricole, cerşit şi furat. Acţiunile îndreptate împotriva traficului trebuie să ia în considerare atât ţărilesursă, cât şi cele de destinaţie, iar UE a elaborat un Plan de Acţiune care acţionează în ambele. "Statele membre trebuie să-şi înăsprească legislaţia privind munca ilegală şi să controleze mai bine aplicarea legislaţiei în domeniul muncii şi a protecţiei drepturilor angajaţilor", spune europarlamentarul Silvia Ciornei, autoarea mai multor iniţiative legate de lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Aceasta mai susţine ideea ca traficul de copii să fie considerat crima împotriva umanităţii. "Diferenţele dintre legislaţiile naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane subminează activitatea de combatere la nivel naţional şi european. Este o nevoie urgentă de armonizare a legislaţiilor naţionale. Trebuie să existe voinţă politică la nivelul fiecărui stat membru pentru a se armoniza prevederile legale legate de incriminarea traficului, ca de exemplu legislaţia asupra statutului victimei, legislaţia care incriminează intermediarii, de ex. şefii de reţele, legislaţia privind câştigurile obţinute din infracţiuni. Este nevoie să se coordoneze monitorizarea la nivel UE a traficului de fiinţe umane. Ar trebui constituit un Centru european de monitorizare al Traficului de fiinţe umane. România l-ar putea găzdui având în vedere experienţa sa în gestionarea centrului SECI (Southeast European Cooperative Initiative), a precizat europarlamentarul român.

Comisia Europeană va juca rolul de facilitator în crearea unei reţele care să cuprindă toate părţile interesate şi instituţiile implicate într-o strategie de prevenire. În primul rând, această reţea va conţine, serviciile de inspecţie în domeniul muncii, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale. Potrivit datelor Poliţiei Române, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul fetelor şi tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani. Un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani. Dintre tinerele repatriate 13

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane voluntar şi asistate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie - Biroul OIM Bucureşti, în mare parte au fost duse în Bosnia Herţegovina, apoi în Macedonia, Albania, Kosovo, Italia, Cambodgia, restul în alte ţări. În ceea ce priveşte scopul traficului în anumite ţări de destinaţie, printre acestea - Spania, Austria, Germania trafic pentru exploatare sexuală, Grecia - trafic pentru muncă în condiţii ilegale, Franţa, Italia- pentru cerşetorie. România este o ţară-sursă, dar şi o ţară de tranzit pentru bărbaţi şi femei din Moldova, Ucraina şi Rusia traficaţi către Italia, Spania, Germania, Elveţia, Republica Cehă, Cipru, Grecia şi Austria în scopuri de munca forţată şi exploatare sexuală. Minori români sunt traficaţi în interiorul ţării în scopuri de exploatare sexuală şi cerşetorie forţată. Femeile şi fetele rrome sunt foarte vulnerabile în faţa traficului de fiinţe umane. România continuă să înregistreze progrese importante în ceea ce priveşte combaterea traficului de fiinţe umane, dar încă există dificultăţi în a identifica victimele acestor activităţi şi a crea un sistem funcţional de asistenţă pentru acestea, se arată în raportul pe 2007 al Departamentului de Stat. "Guvernul României nu îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane; cu toate acestea, depune eforturi semnificative în acest sens", se arată în raport. În decembrie 2006, guvernul a lansat o bază de date naţională pentru a contribui la procesul de identificare a victimelor. În raport se arată că România ar trebui să îşi intensifice eforturile de dezvoltare a unui sistem şi a unui standard naţional de redirecţionare a victimelor. În plus, Guvernul ar trebui să realizeze o campanie de conştientizare în vederea reducerii cererii, având drept public-ţintă clienţii comerţului sexual. În 2006, 164 de traficanţi condamnaţi au ispăşit pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 15 ani, iar 23 de traficanţi nu au ispăşit pedepse cu închisoarea. Acest lucru reprezintă o îmbunătăţire semnificativă în comparaţie cu anul 2005, când peste 40% din traficanţii condamnaţi nu au executat pedepse cu închisoarea.

14

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane Tot anul trecut, guvernul a stabilit 15 centre regionale de asistenţă pentru victime. Aceste centre răspund de implementarea proiectului de coordonare a victimelor şi de identificarea şi redirecţionarea victimelor către adăposturi administrate de ONG-uri şi de guvern. Deşi guvernul a administrat cel puţin 9 adăposturi pentru victimele traficului de fiinţe umane la nivel naţional, calitatea şi constanta acestora au variat de la regiune la regiune. De-a lungul anului 2006, guvernul a identificat un număr total de 2.285 de victime. Potrivit statisticilor oficiale ale Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP)10, anul trecut au căzut victime traficului de fiinţe umane un număr de 2.285 de persoane, dintre care 2.069 adulţi şi 316 minori. Deşi cifrele sunt mari, statisticile ANITP arată că în comparaţie cu anul trecut numărul persoanelor traficate a scăzut în 2006 cu 266 persoane. Totuşi, în timp ce numărul cazurilor de exploatare sexuală a scăzut, pe parcursul anului trecut s-au înmulţit cele de exploatare prin muncă (de la 541 la 624) şi prin cerşetorie (177 la 183). Studiile au arătat ca 74% dintre persoanele exploatate anul trecut au fost femei (1.701). În ceea ce priveşte traficanţii, statisticile ANITP arată că anul trecut numărul acestora a atins cifra de 1.485 de persoane, dintre care 1.204 fiind cercetate în stare de libertate. Deşi se spune că victimele traficului de persoane rămân cu sechele de ordin psihic, totuşi numărul victimelor care au acceptat să fie consiliate anut trecut este nesemnificativ: doar 424 de cazuri, din care 374 femei (adică 18% din cele 2.285 de victime). Cele mai multe dintre victimele consiliate au fost cele expuse exploatării sexuale (294 cazuri). În ceea ce priveşte modul de identificare a victimelor exploatării traficului de persoane, 1.158 de persoane au fost identificate în urma unor investigaţii, 63 în urma unor razii şi 193 ca urmare a unor sesizări. Deşi ANITP a pus la dispoziţia publicului o linie telefonică gratuită (0800.800.678), numărul celor care au apelat agenţia guvernamentală pentru a sesiza cazuri de exploatare este extrem de mic: 141 de apeluri în perioada ianuarie – aprilie 2007.

10

http://www.atac-online.ro/24-04-2007/Traficul-de-persoane-combatut-cu-pixuri.html

15

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane

Concluzie Terorismul se prezintă ca un fenomen foarte complex, cu manifestări extrem de violente, desfăşurate de cele mai multe ori prin surprindere, împotriva unor ţinte precise, care, în general, nu se pot apăra. El se prezintă ca o reacţie şi, în acelaşi timp, ca o acţiune punitivă împotriva oricui se opune unei anumite idei, unei anumite

16

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane filosofii, unei anumite religii, unei anumite politici. Se spune că terorismul este arma săracului. Traficul de arme şi de droguri şi traficul de persoane reprezintă cele mai înfloritoare forme de “comerţ” de pe glob. Traficul ilicit de droguri şi de arme este o activitate criminală foarte lucrativă, cu caracter supranaţional, care acţionează în conformitate cu legile economiei de piaţă, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum şi ca finalitate, obţinerea unor profituri ilegale fabuloase ceea ce presupune, în mod justificat, interesul statului de a-şi orienta, în mod cât mai eficient, propria politică în lupta antidrog, pentru apărarea sănătăţii propriilor cetăţeni şi salvarea valorilor sociomorale. Anchetele efectuate de organismele naţionale, internaţionale atribuie traficului de droguri şi de arme următoarele caracteristici generale: caracterul comercial şi organizat, caracterul clandestin, riscul, legătura cu mediile criminale, individual şi internaţional. Cercetările in domeniu au demonstrat că fiecare stat (chiar şi colectivităţile sociale din interiorul unei ţări) are anumite „particularităţi“, ceea ce presupune o atentă şi complexă analiză şi concretizare a celor patru vectori care constituie structura fenomenului aflat în discuţie şi anume: drogul – arma – individul – societatea.

ANEXA 111 Primele 30 de organizaţii teroriste în viziunea SUA (1997) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 11

Organizaţia palestiniană Abu Nidal (ANO) Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei Mişcarea islamică de rezistenţă Hamas – palestiniană Hezbolah – „Partidul lui Alah” – libanez Armata Roşie Japoneză (JRA) Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK)

Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998

17

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane 7. Frontul de Eliberare a Palestinei (facţiunea Abu Abbas) 8. Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP) 9. Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP-G.G.) 10. Partidul Popular Revoluţionar de Eliberare (DMKP/C) – turcă 11. Grupul filipinez Abu Sayyaf (ASG) 12. Grupul Islamic Armat (GIA) – algerian 13. Secta Aum Shinrikyo (AUM) – japoneză 14. Euzkadi Ta Askatasuna (ETA) – bască 15. Gruparea Harakatul-Ansar (HUA) – pakistaneză 16. Grupul Islamic Gamal a al-Islamya (IG) – egiptean 17. Gruparea egipteană Al-Jihad 18. Gruparea evreiască Kach 19. Gruparea evreiască Kahane Chai 20. Khmerii Roşii – Cambodgia 21. Tigrii tamili (LTTE) – Sri Lanka 22. Frontul Patriotic al Disidenţilor „Manuel Rodriguez” – chilian 23. Organizaţia Mujahedinilor Khalz – iraniană 24. Armata Naţională de Eliberare – columbiană 25. Jihadul Islamic – facţiunea Shaqaqi 26. Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC) 27. Organizaţia Revoluţionară „17 Noiembrie” – greacă 28. Lupta Populară Revoluţionară (ELA) – greacă 29. „Calea Luminoasă” (Sandero Luminosa, SL) – peruviană 30. Mişcarea Revoluţionară Tupac Amaru (MRTA) – peruviană

ANEXA 212 Repartiţia geografică a zonelor de producere a drogurilor: •

Regiunea Mexicului de Nord şi SV SUA – cunoscute pentru provenienţa substanţelor halucinogene, este cea mai apropiată zonă de consumatorii din SUA şi Canada.

12

Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998

18

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane •

Regiunea munţilor Anzi – pentru culturile de coca, un areal care include marii producători latino-americani în frunte cu statul Columbia.

•

Zone din insulele Caraibe (Cuba, Jamaica, Haiti, Republica Dominicană dar şi Antilele Mici), acestea aprovizionând piaţa nord-americană.

•

„Semiluna de Aur” care include Iran, Afganistan şi Pakistan, unde drogul principal este haşişul, orientat spre piaţa vest europeană şi SUA, pe anumite rute ale drogurilor, care în ultimii ani au străbătut şi România.

•

„Triunghiul de Aur” format din Myanmar, Thailanda şi Laos este probabil cel mai important areal mondial, aprovizionând în egală măsură cu opium atât Europa Occidentală cât şi America de Nord.

•

Turcia – un tradiţional producător de opium, traficul ilicit fiind orientat în principal spre Europa Occidentală.

•

Alte areale în curs de afirmare: fostele state sovietice musulmane din Asia Centrală, în urma prăbuşirii comunismului şi a rolului deosebit al mafiei ruseşti.

BIBLIOGRAFIE 1.

Centrul de Studii Strategice de Securitate – „ Terorismul – dimensiune geopolitică şi geostrategică”, Bucureşti, 2002

19

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane 2. Posea Grigore- „România - Geografie şi Geopolitică”, Editura Fundaţie „România de mâine”, Bucureşti, 1999 3. Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998 4.

http://www.c-cultural.ro/biblioteca %20virtuala/simpozion/terorism/garz/index.php

5. http://2002.informatia.ro/index.php? name=News&file=article&sid=6678&theme=Printer 6.

http://www.presamil.ro/SMM/2004/01/pag%2040.htm

7. http://anitp.mira.gov.ro/ro/?zone=traficul_de_persoane 8.

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles %7CdisplayArticle/articleID_11294/Dosar-Traficul-de-persoane-UElupta-cu-un-flagel-ce-aduce-profituri-uriase.html

9. http://www.atac-online.ro/24-04-2007/Traficul-de-persoane-combatutcu-pixuri.html

20