CUVANT IMPOTRIVA ELINILOR
--cunostinta despre credinta in Dumnezeu nu are atat nevoie de invatatura de la oameni insa chiar daca Dumnezeu si Hristos se pot cunoaste si direct din cuvintele dumnezeiesti totusi credinta aceasta se inmulteste cand e auzita si de la altii --
--‘’daca e frumoasa lumina ,cu mult mai frumos e soarele ,pricinitorul luminii’’ --raul nu a fost de la inceput .Caci nu e nici acum intre sfinti si nu exista deloc in ei .Ci oamenii au inceput sa-l nascoceasca pe acesta mai tarziu si l-au tiparit in ei. --
--
--cunoscand purtarea de grija a Lui pt toate ,ca unul ce se afla mai presus de toate cele supuse simturilot si de orice chip trupesc ,dar e in atingere ,prin puterea mintii cu cele dumnezeiesti si inteligibile in ceruri
--curatia sufletului e in stare sa odihneasca in sine pe Dumnezeu ,precum zice si Domnul :’’Fericiti cei curati cu inima ,ca aceia vor vedea ep Dumnezeu.’’Mt 5,8 --cand s-au despartit de cugetarea lui Dumnezeu si au inceput sa se priveasca pe ei ,au cazut si in pofta truului si au cunoscut ca erau goi;si cunoscand acestea s-au rusinat.Dar s-au cunoscut pe ei goi nu atat de haine ,ci ca s-au cunoscut goi de vederea celor dumnezeiesti si si-au mutat cugetarea spre cele contrare
--nascundu-se in om pofta fiecarui lucru si a multora la un loc au inceput sa se alipeasca de ele si sa se teama de a le parasi .De aici s-au adaugat in suflet si frica si temeri si placeri si gandul la moarte.Caci nevrand sa se desparta de pofte se teme de moarte si de despartirea trupului
--sf atanasie aminteste ca omul vazand puterea sa se foloseste in chip rau de ea vazand ca poate misca mdularele trupului si spre cele rele;de aceea in loc de a privi zidirea isi intoarce ochiul spre pofte,aratand ca poate si aceasta si socotind ca ,odata ce se misca astfel nu pacatuieste ci face ceea ce sta in puterea lui.Caci nu intele ca nu a fost facut numai spre a se misca ,ci ca sa se miste spre cele care trebuie.De aceea si glasul Apostolului ne atrage luare aminte:’’Toate imi sunt ingaduite ,dar nu toate imi sunt de folos’’(cor,6,12)
---raul tinde spre nimic.Daca ar fi prin sine ,n-ar avea nevoie de fiinta.— --ereticii ,departandu-se de invatatura cea adevarata bisericeasca si cazand din credinta ,cugeta si ei in chip gresit ca exista un ipostas(un suport) al raului.
--acestia si-au plasmuti in afara de Tatal adevarat al lui Hristos un alt dumnezeu ,nenascut,facator al raului si calauzitor spre rautate ,dar si demiurg al creatiei
--Sfantul Grigorie de Nyssa a evidentiat faptul ca binele este fara hotar ,pe cand raul este limitat,fata de fiinta creata ,fara de care nu poate fi si pe care nu o poate duce la o totala nestiinta,caci in acest caz ar inceta el insusi sa mai existe… --‘’cel bun exista fara dorinta celui rau,precum si cel rau ,fara voia celui bun… propriu-zis ei au doar iluzia unei libertati’’
--sufletul omului ,inchizandu-si ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu,si-a nascocit cele rele ,in care se misca si nu sitie ca nuface nimic desi I se pare ca face ceva.Caci da un chip celor ce nu sunt,si ceea ce s-a savarsit nu ramane cum s-a savarsit,ci ,precum s-a stricat,asa si apare. --sufletul a fost facut ca sa il vada pe Dumnezeu si sa fie luminat de El --sufletul are ca oglinda in el ratiunea adeavarata,concrescuta cu bunatatea.. --sufletul se intinde in trup ca o planta ce-si are radacinile ei in fundamentul ceresc si trupul isi are radacinile in suflet. --‘’Idolatria este orizontul cosmic al patimilor care considera lumea intreaga ca ultima realitate…’’ --umplandu-se de pofta trupeasca si tulburandu-se de parerile despre ele,omul ii da lui Dumnezeu pe care l-a itat cu mintea chip in cele trupesti si supuse simturilor ,dand numele lui Dumnezeu celor vazute si numai pe acelea le slaveste pe care le voieste si ep care le simte ca dulci.
--Cei care se inchina zeilor sunt de compatimit caci ei vazand se inchina celor ce nu vad si auzind ei se roaga celor ce nu aud;si oamenii care sunt cu totul insufletiti si cuvantatori dupa fire ii proclama pe cei ce nu se pot misca…= >
---Dumnezeu nu este un chip construit in ratiunea omului ci un subiect descoperit acestuia intr-o experienta a Lui ,plina de o suprema raspundere in fata Lui