Secretul Lui Hector Poezie De Ion Pribeagu

SECRETUL LUI HECTOR de Ion Pribeagu

O zi de mai. Nici cald, nici rece Ca atmosfera s-o mai schimbe Prin Cişmigiu, moş Niţă trece Cu Azor şi Hector, să se plimbe Cu cureluşe lucitoare Şi funde, cum la alţii nu-s Câinii îi trec printre picioare Privind în jos, privind în sus... Pe pajiştea cu roşi muşcate Venea o blondă încântătoare Cu picioruşe minunate Şi într-o rochiţă scurtă tare. O ce plăcere...! a zis moş Niţă Privind cu ochii plini de rouă, Ce faci frumoasă cuconiţă? Şi-i pupă mâinile amândouă... - Merci beaucoup! Dar mătăluţă? - Comsi-comsa! Văzând că-i soare, Ieşii la aer o lecuţă Cu pechinezii la plimbare. Şi-n timp ce firea stă să fiarbă Căţeii se jucau nespus Tot tăvălindu-se pe iarbă Privind în jos, privind în sus, Şi mârâiau cu nesimţire Şi se trânteau în prund smintiţi Că ades moş Niţă,scos din fire, Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi! Au mai vorbit de-a ei rochiţă De-al câinilor temperament

Şi pururea galant, Moş Niţă Găsi prilej de compliment: -Ce păr frumos ai, un tezaur De parcă soarele subit Te-a nins în păr cu stropi de aur Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit! Prin prund cu salturi jucăuşe Azor şi Hector cum v-am spus Se încurcau printre picioare Privind în jos, privind în sus… Dar Hector, javră rubicondă Lui Azorel a prins să-i spună: - Moş Niţă crede că e blondă Dar numai noi ştim că e brună!