Calul Lui Guta Poezie De Ion Pribeagu

CALUL LUI GUTA poezie de Ion Pribeagu

Intr-o crasma-n Tatarasi, Doi geambasi, Ion si Guta, Stau de vorba cum va spun, Si pe masa-i o sticluta, Cu vin bun. Mai, a zis Ion din greu, Daca vrei Iti vând tie calul meu. Si caruta poti s-o iei Are roti din lemn de tei Si-mi dai zece mii de lei. Vrei? Uite banii ! S-a facut! Zise foarte vesel Guta Iar Ion satisfacut Ii iabras, A mai dat inc-o sticluta Aldamas. …A trecut ce-a mai trecut… -Ma Ioane intreaba Guta, Calul ce mi l-ai vândut, Cela sur, Spune-mi, n-are vre-un cusur ? “ - Ce cusur sa aibe frate ? E un cal si jumatate! Sânge pur .” -Dar cand e sa urce dealul A-ntrebat Guta banal Urca dealul domnul cal ? Urca! Insa dealu-i deal

’Nalt si drept, De-aia-i bine, draga Guta, Sa te dai jos din caruta, Si tinându-l de dârloaga Usurel Tragi de el Si urca dealul ziua-ntreaga ! Da’ la vale, merge ? Zboara ! Zice Ion privind afara Nici nu-l vezi in zbor cand vine Si se-atine Pe coline Insa vezi tot e mai bine Draga Guta, Sa te dai jos din caruta Sa-i apuci tu sfoarele, Tii si roata o lecuta Ca sa nu vie caruta Sa-i rupa picioarele ! -Dar la ses? -E o grozavie ! Fuge parca e stafie ! Parca e o aratare Uite-o mica, uite-o mare Ce se pierde-n departare….. Dar mai bine-i, cum sa-ti spui Draga Guta, Sa te dai jos din caruta Sa mergi tu-naintea lui Cu grauntele-n desaga Ca atuncea utza-utza, Vin si calul si caruta. Dupa tine Fara saga…… Vad ca nu ne-am înteles, Zise melancolic Guta

Daca e cum zici matale Ca ma dau jos din caruta, Si la deal si la vale, Dar si mai ales La ses ? Atunci pentru Dumnezeu In caruta cand stau eu ? Esti o mare gagautza ! A raspuns Ion cu graba, Pai, când sta calu-n grajd mai Guta, Te asezi tu în caruta, Si cum nu ai alta treaba, Stai acolo ziua-ntreaga, Guta draga, fara saga !