Rinocerii Pierd Lupta Pt Supravietuire

RINOCERII DIN AFRICA PIERD LUPTA PENTRU SUPRAVIETUIRE

MARCU IOANA BIOLOGIE AN III

INCADRARE SISTEMATICA A RINOCERILOR REGN Animalia INCRENGATURA Vertebrate CLASA Mamalia ORDIN Perissodactyla FAMILIE Rinocerotide SPECII -Rinocerul Alb (Ceratotherium simun) -Rinocerul Negru (Diceros bicornis) -Rinocerul Indian (Rhinoceros unicornis) -Rinocerul de Sumatra (Dicerorhinus sumatrensis) -Rinocerul de Java (Rhinoceros sondaicus) CARACTERISTICI GENERALE ALE RINOCERILOR Rinocerul se gaseste in Asia(Rinocerul Indian,Rinocerul de Sumatra,Rinocerul de Java) si Africa(Rinocerul Alb,Rinocerul Negr). Locuieste in savane deschise sau cu tufisuri, dar mai ales in zona dintre savana si padure. Corpul animalului este foarte mare si gras, asemanator cu un butoi, iar capul este mare, avand pe nas 1 sau 2 coarne curbate , unul mai lung decat celalalt formate din cheratina. Picioarele sunt groase si puternice, pentru a putea sustine corpul imens si se termina cu 3 degete, iar pielea are o grosime intre 1,5-5 cm formata din straturi de colagen si acoperita cu par putin si rar.Creierul este relativ mic pt mamiferele de aceasta talie(400-600g).Culoarea pielii este gri (pentru rinocerul alb) sau neagra. Lungimea si greutatea rinocerului difera in functie de specia din care face parte,astfel ca rinocerul negru are lungimea de 3-4 m si 1,30 m inaltime la nivelul umerilor, iar in cazul rinocerului alb lungimea este de 3,5-5 m, iar inaltimea cuprinsa intre 1-2 m. Greutatea rinocerului negru este de 1.000-2.000 kg, iar a celui alb de 2.3003.600 kg. Rinocerul negru ramane in legatura numai cu mama sa, spre deosebire de cel alb, care ramane intr-un cerc de prieteni. Acest animal este ierbivor si se hraneste cu muguri, iarba grasa, frunze, copaci mici si tufisuri. Nu are dusmani in randul animalelor, ci in randul oamenilor. Acestia il vaneaza pentru coltul frontal. Pentru a se apara se ascunde in spatele copacilor grosi, care il ajuta la camuflare Daca pericolul este mare rinocerul se foloseste de cornul din frunte, fiind foarte agresiv. Din aceasta cauza este declarat animal periculos. Este aproape in permanenta plin de noroi, acesta protejandu-l impotriva soarelui puternic si insectelor. Pentru a scapa de acestea din urma permite anumitor pasari sa stea pe spatele lui si sa manance aceste insecte. Rinocerul da impresia ca e gata de atac in orice clipa, pentru ca are vederea slaba dar miosul si auzul foarte bine dezvoltate. Are capacitatea de a alerga cu 50 de km\ora in timp ce loveste in permaneta cu cornul. Se poate intoarce repede intr-un spatiu mic, dand dovada de multa agilitate. Varsta maxima la care pot ajunge este de 60 de ani. Trei dintre cele cinci specii de rinoceri care mai trăiesc pe Terra sunt pe cale de dispariţie, numărul total al acestor mamifere fiind sub 18.000 de exemplare.

Rinocerul negru din Africa, Rinocerul de Java şi Rinocerul de Sumatra figurează pe lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, la capitolul “animale periclitate”. Aceasta înseamnă că, peste câţiva ani, dacă măsurile de protecţie se vor dovedi neputincioase, exemplare ale acestor specii vor mai putea fi văzute doar la Zoo. Rinocerul Alb (Ceratotherium simun) Denumirea corecta pentru acest colos al savanei africane este cea de Marele Rinocer Alb, nume dat de primii europeni care l-au intalnit in tinuturile arse de soare ale Africii, pentru a evidentia inca o data faptul ca este cel mai mare rinocer nu doar in Africa, ci de pe intreaga planeta. Aceasta specie de rinocer este, de altfel, si cea mai numeroasa dintre cele cinci specii de rinoceri care au supravietuit pana in zilele noastre. Denumirea sa este una plina de istorii, confuzii si ilustreaza perfect translatia multilingva a unui nume de animal privit prin prisma oamenilor. Epopeea numelui sau incepe odata cu olandezii care l-au botezat “Wijd” adica “lat” - intr-o traducere directa, aluzie la botul sau lat adaptat a pascut iarba. Din olandeza termenul a trecut in limba afrikaans vorbita de buri, colonistii olandezi, care l-au numit “Wit” . Primii exploratori englezi i-au spus White , preluand incorect termenul de Wit din afrikaans, unde insemna lat. Astfel, nevinovatul rinocer cu botul lat s-a pomenit botezat The White Rhinoceros, adica rinocerul cel alb. Rinocerul alb nu are deloc pielea alba ci, mai degraba, este colorata intr-o nuanta cenusie-alb murdara, foarte asemanatoare de fapt cu coloratia Rinocerului Negru. Termenul a ramas si s-a impamantenit in intregul limbaj international Ca la orice specie de rinocer, trunchiul si capul rinocerului alb sunt enorme, la fel si gatul care este scurt si puternic iar pieptul lat si indesat. Picioarele sunt scurte. Impresia de forta si masivitate este de neuitat. Parca natura s-ar fi straduit sa realizeze un animal atat de solid incat la prima vedere pare chiar butucanos. Acest rinocer nu este doar cel mai mare mamifer terestru dupa elefant, dar enormul pachiderm are cel mai mare craniu dintre toate speciile de rinoceri. Proportiile sale sunt intr-adevar colosale, ducandu-ne cu gandul, mai degraba, la un demn reprezentant al marilor mamifere din Cuatenar decat la un animal din prezent. Un mascul adult de rinocer alb poate depasi greutatea de 3 000 kg, lungimea corpului se situeaza intre 3-4,20 m iar inaltimea la umar poate atinge 1,85 m. Masivul rinocer are in spatele cefei ceea ce s-ar parea a fi o cocoasa alungita spre umeri, insa nu este altceva decat o masa de muschi care actioneaza la ancorarea suplimentara a enormulului sau cap. Pe acest cap rinocerul alb poarta doua coarne impresionante. Arme si podoabe in acelasi timp, coarnele au fost si sunt inca motivul pentru care acest animal a fost intens vanat. Ambele sexe au coarne, cele ale masculilor fiind mai lungi si mai masive. Coarnele cresc pe bot, cel din fata fiind intotdeauna mai mare. In medie acesta atinge o lungime de 90 cm cu toate ca in unele cazuri poate masura chiar si 1,50 m. Cu exceptia smocului de par din varful cozii si cu perii care-i cresc pe marginea urechilor, rinocerii albi au pielea nuda, lipsita de orice alt fir de par. Spre deosebire de rinocerii negri care au varful botului ascutit si mobil, adaptat la apucarea frunzelor si crengutelor de arbusti, botul rinocerului alb este lat adaptat perfect pentru pascutul ierbii Rinocerii albi traiesc in savanele si campiile ierboase din sud-estul Africii. Spre deosebire de varul sau, rinocerul negru, care habiteaza in zonele de savana deasa,presarata cu plante spinoase si arbusti, rinocerul alb este un ierbivor care paste prin excelenta. El se hraneste doar cu ierburi, preferandu-le pe cele mici. De fapt, acesta poate fi considerat, fara greseala, ca fiind cel mai mare pascator dintre toate mamiferele

ierbivore. Bea apa de doua ori pe zi cand intalneste o sursa stabila de apa, dar in cazuri extreme poate rezista si cinci zile fara sa se adape. O zi obisnuita din viata oricarui rinocer alb poate fi impartita in trei niveluri de activitate. In prima treime se hraneste si se adapa, in a doua treime se odihneste, iar timpul ramas il petrece marcandu-si teritoriul si interactionand cu alti rinoceri. La fel ca orice specie de rinoceri, rinocerul alb adora sa se balaceascca in noroi pentru a se racori si a-si acoperi corpul cu o crusta de noroi care, uscandu-se, formeaza o protectie naturala contra intepaturilor de insecte. Viata lor sociala se rezuma la a se aduna in grupuri de maxim 14 exemplare, in majoritate femele. Masculii tineri, imaturi sexual, se adauga deseori acestor congregatii de femele, pe cand masculii adulti duc o existenta exclusiv solitara. Acestia au uneori un temperament agresiv la adresa tinerilor pretendenti la femelele aflate in posesiunea lor. Batranii masculi sunt extrem de posesivi si isi petrec o buna parte a zilei marcand cu urina si excremente marginile propriilor teritorii. Excrementele sunt depuse intr-un mod unic in lumea animala, masculul adult de rinocer alb cautand musuroaie si ridicaturi de pamant pe care le marcheaza. Daca nu gaseste nici una, el isi foloseste cornul spre a ridica o mica movila de pamant. Un mascul activ poate avea nu mai putin de 20-30 astfel de movile care servesc drept avertisment masculilor rivali. Rinocerul alb este un animal cu un caracter in general pasnic. Cel agresiv este ruda sa apropiata, rinocerul negru. Acestea are un temperament mult mai irascibil, atacand deseori oamenii care-i incalca teritoriul. Marele Rinocer Alb este, din nefericire, singura specie de rinocer cu cele mai mari sanse de supravietuire. Rinocerul negru africansi cele trei specii de rinoceri din Sud - Estul Asiei se afla in mare pericol de disparitie. Cauza principala o constituie obiceiul absurd si fara efect, de a considera cornul de rinocer drept un puternic afodisiac. Aceast obicei este originar in China antica si s-a perpetuat din nefericire pana in zilele noastre. Tocmai datorita acestei false credinte, majoritatea speciilor de rinoceri se afla aproape de extinctie. Mitul isi are originea in primele asocieri mentale intre pozitia verticala a cornului si conceptul de erectie solida...Pasul a fost facut si milioane de rinoceri au platit cu viata respectarea acestei bizare superstitii. Spre deosebire de coarnele cerbilor sau ale bovinelor, cornul rinocerului nu are nici o parte osoasa. Este alcatuit, pur si simplu, din cheratina, adica aceeasi substanta din care sunt alcatuite unghiile si parul oricarui vertebrat....Efectul consumului de cheratina in scop erotic este unul complet nul...Rinocerul alb mai traieste in prezent in Africa de Sud, Namibia, Swaziland, Mozambic, Zimbabwe. De curand, a fost reintrodus cu succes in Zambia si Kenya. Populatia totala atinge imbucuratoarea cifra de 11 600 de exemplare, astfel povestea supravieturii cu succes a rinocerului alb sudic aduce o unda de speranta in cadrul conservationistilor angajati in salvarea celorlalte specii. Rinocerii albi din Nord, pe care nu-i regăsim decât în Parcul Național Garamba în Nord-Estul Republicii Democrate Congo(RDC), se află în pragul exterminării, victimă a braconajului, a anunțat pe 16 iunie Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii( UICN). După UICN, în aprilie 2003 existau 30 de rinoceri albi și doar 4 în august 2006.

Într-un mod îngrijorător, cercetările recente de la fața locului au eșuat în descoperirea celor patru rinoceri, a indicat Martin Brooks, șeful echipei UICN însărcinată cu rinocerii albi. Rinocerii albi sunt victimele braconajului pentru coarnele lor, care se vând la prețuri mari în Yemen, une se fac mânere și în Extremul Orient, unde le sunt atribuite virtuți medicinale. Conflictele ce se desfășoară în RDC fac dificilă protecția rinocerilor în Estul țării. În schimb, pe teritoriul Africii, UICN anunță că populația de rinoceri albi a trecut de la 14 500 în 2005 la 17 480 anul trecut, mai ales ca urmare a luptei împotriva braconajului.

-Rinocerul Negru (Diceros bicornis) Rinocerul negru adult are o lungime de 3.3-3.6 metri iar inaltimea pana la umeri e de 1.47-1.60 m.Un adult poate avea intre 800-1400kg femelele fiind mai mici decat masculii.Si rinocerul negru are tot 2 coarne primul fiind mai mare decat al 2-lea. Victime ale lipsei de hrana si ale musculitei tete, rinocerii negrii din parcul Meru (Kenya) nu se mai reproduc. In anii ‘80, Meru era unul dintre cele mai celebre parcuri ale Kenyei. Insa acest spatiu binecuvantat de o frumusete rara si cu ecosisteme variate (savane, maluri de rauri si mlastini) ce se intinde pe 5000 de kilometri patrati, in inima tarii, o fost pradat de braconieri si devastat de somalezii aflati in razboi. Acestea au dus la distrugerea a 90% din biodiversitate si la inchiderea parcului in anii ‘90. Dupa sapte ani de restaurare, Meru a fost din nou declarat un parc “de talie mondiala” in iulie 2007, mai ales datorita mobilizarii internationale. Acum, fauna, dar in special rinocerii albi si negri, sunt protejati de Kenya Wildlife Service (KWS). In mod curios, cercetatorii de la KWS care monitorizeaza acesti erbivori uriasi au observat ca rinocerii negri nu se mai reproduc, acestia fiind deja pe cale de disparitie. De la 70.000 in anii ‘70, numarul lor a scazut pe intregul continent la 2.700 in anii ‘90 iar apoi a crescut la 3.700 in zilele noastre, dintre care 500 in Kenya. “La inceputul anilor 2000 nu mai era decat un rinocer alb in parcul Meru”, povesteste Jean-Pierre Marcelli, director al biroului Agentiei franceze pentru dezvoltare din Nairobi. “Cu mari eforturi am reusit sa ridicam numarul lor la 50, avand acum atat rinoceri albi cat si negri. Ei sunt numarati de doua ori pe zi de cele 50 de persoane care se ocupa de ei (un om la un animal), sunt adevarate comori!” Specialistii de la KWS propun doua posibile explicatii. Prima este legata de lipsa de hrana. In fapt, rinocerul negru se hraneste cu tufisurile prezente in cantitate insuficienta in spatiul mic ce il adaposteste (48 de kilometri patrati), in timp ce rinocerul alb, care se hraneste cu iarna, se reproduce normal. Insa cercetatorii invoca si prezenta musculitei tete. Tocmai a fost lansat un studiu care isi propune sa identifice speciile de muste prezente in apropiere. De fapt, o singura specie poate transmite tripanozomul, un parazit responsabil pentru boala somnului. “Echilibrul dintre mediu si numarul de animale este esential pentru reproducere dar ar fi de-a dreptul uimitor ca musca tete sa

aiba un asemenea efect asupra unor animale salbatice care au supravietuit in natura dintotdeauna”, confirma Dr. Bernard Vallat, director general al Organizatiei Mondiala a Sanatatii Animalelor (OIE). Ca regula generala, dar si pentru beneficiile turismului, care reprezinta 20% din PIB-ul Kenyei, animalele salbatice sunt mutate dintr-un parc intr-altul. Pe langa rinoceri, alte 4000 de animale, dintre care elefanti, girafe, zebre Grevy (o specie amenintata de leoparzi) au fost mutate deja, fiind cel mai mare transfer inregistrat vreodata intr-ul parc. Numărul rinocerilor negri din Africa este și el în creștere și trece de la 3 700 la 4 180. Specia este totuși considerată de UICN ”în mare pericol.” Rinocerul negru din Africa, Rinocerul de Java şi Rinocerul de Sumatra figurează pe lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, la capitolul “animale periclitate”. Aceasta înseamnă că, peste câţiva ani, dacă măsurile de protecţie se vor dovedi neputincioase, exemplare ale acestor specii vor mai putea fi văzute doar la Zoo. Erbivor de talie mare, asemănător unui cuirasat viu, care ne aminteşte de megafauna din erele preistorice, rinocerul pierde lupta cu cel mai redutabil duşman al său, omul. Vânaţi, continuu, din antichitate, pentru proprietăţile “miraculoase” ale cornului lor cheratinos şi alungaţi, tot de om, din motive economice, din habitatul lor natural, rinocerii se împuţinează, astăzi, îngrijorător. În prezent, ei mai pot fi întâlniţi doar în Africa şi Asia, într-un număr total de 17.500 de exemplare, alţi 1.200 de rinoceri trăind în captivitate. Legendarul „corn al inorogului” Principala cauză a tragediei rinocerilor a fost, încă din antichitate, cornul pe care îl poartă în frunte. Proprietăţile curative şi afrodiziace ale acestuia, cunoscute şi utilizate în medicina tradiţională, de mii de ani, au dus la vânarea, fără măsură, a rinocerilor. Cheratina din care este făcut acest corn conţine o proteină cu însuşiri imunostimulatoare, fiind folosită la combaterea febrei şi a convulsiilor. Iar cantitatea mare de fosfor din cornul de rinocer este un stimulator energetic, cu rol afrodiziac foarte apreciat. Pe baza acestor proprietăţi considerate miraculoase, în bestiarul Evului Mediu s-a născut legenda inorogului, un cal cu corn în frunte, care adormea doar în poala unei fecioare şi numai aşa putea fi prins şi deposedat de cornul vrăjit. Este un fapt real că, în secolul al XVl-lea, regina Elisabeta a Angliei a plătit pentru un “corn de inorog” suma de 10.000 de livre, un preţ pe care se putea cumpăra un castel. În ultimii 30 de ani, au fost ucişi 65.000 de rinoceri Faima cornului de rinocer face ca vânarea acestuia să pară de neoprit. Din acest corn se sculptează şi mânerele pumnalelor utilizate în diferite ritualuri, aşa încât aceste obiecte sunt foarte căutate şi bine plătite în zonele în care tradiţiile încă se practică.

Dar şi în Europa şi America, unde sunt cerute de iubitorii de artă africană, care nu se uită la preţ când este vorba de un lucru autentic. Şi, cum cele două specii de rinoceri care trăiesc în Africa, Rinocerul Alb şi Rinocerul Negru, au ghinionul de a purta două coarne în frunte, această calitate le pune în primejdie supravieţuirea. Doar în ultimele trei decenii, numărul rinocerilor africani a scăzut de la 65.000 de exemplare la 2.000. Recordul exterminării lor îl deţine coasta de vest a Africii, unde rinocerii negri au dispărut şi specia a fost declarată “stinsă”.

Unui rinocer impaiat i s-au furat coarnele Persoane necunoscute au spart geamul dioramei care prezenta un rinocer alb impaiat in cadrul expozitiei Muzeului Iziko din Cape Town, Africa de Sud. Conform autoritatilor locale, acestia i-au retezat rinocerului ambele coarne, cu scopul de a le vinde pe piata neagra. Coarnele unui reinocer alb expus la Muzeul Iziko de peste 120 de ani au fost retezate si furate intr-o singura noapte de catre persoane ramase necunoscute, cel mai probabil membrii ai lumii interlope sud-africane interesati sa vanda coarnele rinocerului pentru preturi astronomice in Asia de Sud-Est, unde coarnele de rinocer sunt considerate inca un foarte puternic afrodisiac. Autoritatile muzeului au avertizat pe postul public de televiziune ca nimeni sa nu consume parti din coarnele rinocerului, caci intregul exponat a fost prezervat cu ajutorul unei solutii mixte realizate din arsenic si DDT, ambele substante fiind mortale daca sunt ingerate. “Este o intamplare trista care arata pericolul in care se afla rinocerii in ziua de astazi, rinoceri care nu sunt in siguranta fata de traficantii de coarne nici macar atunci cand stau expusi impaiati prin muzee” declara Jati Bredekamp, sef curator al Muzeului din Iziko. Comertul cu coarne de rinocer este interzis de peste 30 de ani, dar acesta continua sub o forma sau alta datorita cererii uriase din Asia. Autoritatile sud-africane sunt de parere ca odata ce coarnele vor ajunge sa fie vandute in Asia, iar potentialul comparator va consuma chiar si o parte infima din ele, atunci se poate vorbi de un caz de deces sigur, datorita substantelor toxice folosite pentru prezervarea rinocerului impaiat Păziţi cu arme şi elicoptere Bine-cunoscuta organizaţie internaţională CITES (Controlul Comerţului Internaţional cu Specii Periclitate), la care au aderat 113 state, a luat măsuri de protecţie şi pentru rinoceri. Au fost create parcuri naţionale, în care animalele ar trebui să nu mai fie ameninţate de vânători. Dar braconierii încalcă orice lege şi, adesea, pentru ca rinocerii să fie apăraţi de armele lor ucigaşe, paznici înarmaţi îi protejează. Când se întâmplă ca păzitorii să fie depăşiţi de asaltul braconierilor, în sprijinul lor sunt trimise ajutoare, cu elicopterul. Vulnerabilitatea rinocerului, ca specie, faţă de vânătoarea intensivă, este cu atât mai mare cu cât aceste animale se înmulţesc rar. Femela naşte doar un pui, care rămâne lângă mama lui trei-cinci ani, din cei vreo 60 de ani, cât trăieşte de obicei. Pui născuţi în captivitate

Vestea bună pentru cei care cred că rinocerii merită să fie apăraţi este că aceste animale se înmulţesc uşor în captivitate şi există speranţe ca ele să fie reimplantate în habitatele naturale. Oamenii din zonele în care rinocerii au dispărut arată un puternic ataşament faţă de exemplarele care “revin acasă”. Astfel, un rinocer de Sumatra născut într-o grădină zoologică din Cincinatti, SUA, a fost primit ca “un erou naţional” de locuitorii insulei, el făcând parte dintr-un program de salvare a speciei. De asemenea, rinocerul Charly, de provenienţă din Africa de Sud, aflat de 33 de ani într-o rezervaţie din Germania, a fost, în acest interval de timp, de 31 de ori tată, toţi puii lui supravieţuind. Rinocerii adoptaţi cu ziua, cadou pentru adolescenţi Un mijloc în plus de a le da şanse de salvare rinocerilor aflaţi în pericol este şi posibilitatea de a fi adoptaţi. Pe site-ul www.rhinos-irf.org al Fundaţiei Internaţionale de Protecţie a Rinocerilor (IRF), sunt prezentate câteva exemplare care au nevoie de un protector. Ele trăiesc în diferite rezervaţii şi au avut probleme de sănătate, în prezent depăşite, dar necesită o mai mare atenţie în îngrijirea lor, şi, în consecinţă, orice ajutor bănesc le este favorabil. Oricine poate adopta un rinocer, cu 30 dolari pe zi, sau pentru două zile, cu 60 dolari. Prin minifilmuleţe video, amatorii îi pot vedea live pe puiul Andals şi pe tinerii Bina, Torgamba, Ratu sau Rosa, cei cinci rinoceri care sunt oferiţi, spre adopţie, în prezent, site-ul actualizându-se permanent. În opinia celor de la IRF, adolescenţii sunt cei care se bucură cel mai tare când, de ziua lor, primesc în dar un rinocer, adoptat pentru o zi sau două. Pui născuţi în captivitate Vestea bună pentru cei care cred că rinocerii merită să fie apăraţi este că aceste animale se înmulţesc uşor în captivitate şi există speranţe ca ele să fie reimplantate în habitatele naturale. Oamenii din zonele în care rinocerii au dispărut arată un puternic ataşament faţă de exemplarele care “revin acasă”. Astfel, un rinocer de Sumatra născut într-o grădină zoologică din Cincinatti, SUA, a fost primit ca “un erou naţional” de locuitorii insulei, el făcând parte dintr-un program de salvare a speciei. De asemenea, rinocerul Charly, de provenienţă din Africa de Sud, aflat de 33 de ani într-o rezervaţie din Germania, a fost, în acest interval de timp, de 31 de ori tată, toţi puii lui supravieţuind

Nairobi-Numarul rinocerilor din Africa a iregistrat cresteri semnificative, nu insa si o sub-specie a rinocerilor care se intalneste in Congo, ce a fost declarata de specialisti ca fiind pe cale de disparitie.

In timp ce populatiile de rinoceri prospera in alte regiuni, nordicul rinocer alb, ce traieste numai in nord-estul Repuplicii Democrate Congo, in Parcul National Garamba, a fost vanat de braconieri. Baza elvetiana a Uniunii Internationale pentru Conservrea Naturii (IUCN) a declarat ca au fost inregistrate 30 de exemplare in aprilie 2003, si doar 4 exemplare au fost confirmate in august 2006. “Ingrijorator este faptul ca cercetarile de teren au esuat in incercarea de a depista urmele celor patru exemplare ramase”, a decalrat Martin Brooks, liderul Grupului Specializat in cunoasterea Rinocerului African, intr-un raport. “Cu exceptia cazurilor in care animalele sunt gasite in actiunile intensive ce se desfasoara sub directia Fundatiilor Parcurilor Africane, sub-speciile pot fi condamnate disparitiei.” Rinocerii albi sunt vanati de braconiei pentru cornul lor, care valoreaza mult pe piata din Yemen, unde sunt comercializate abuziv, si in Extremul Orient, unde sunt comercializate pentru presupusa lor calitate medicala. Protectia faunei salbatice este aproape imposibila in estul Republicii Democrate Congo, mai ales, din cauza violentei insugentilor care inca lupta dupa un razboi ce s-a incheiat acum cinci ani si care a ucis patru milioane de oameni, majoritatea din cauza foametei si a bolilor. Autoritatile au anihilat in martie o retea suspecta de trafic de gorile montane, o specie rare intalnita in Parcul Virunga din Congo. Iar luna trecuta, un grup de conservare a naturii a declarat soldatilor ca rebeli impreuna cu localnicii au ucis paisprezece elefanti, in scopul satisfacerii cererii de fildes de catre piata chineza. In padurile dese din Garamba, in partea de nord, bandele de braconieri includ grupari de gherila puternic inarmate din nordul Uguandei. In alte regiuni de pe saracul continent, vestile despre rinoceri sunt mult mai bune, conform datelor IUCN, care ofera date despre animalele salbatice ce sunt considerate prioritare protectiei. Eforturile de conservare, incluzand aici si pe cele de stopare a braconajului, au dus la o crestere a numarului de rinoceri albi, de la 14540 in 2005, la 17480 anul trecut, conform datelor IUCN. Cifre mai mici s-au inregistrat in cazul rinocerului negru, care a crescut de la 3730 in 2005, la 4180 anul trecut, totusi este considerat ca fiind in pericol de disparitie de catre IUCN. Karoo si Kruger, doua rezervatii ecologice din Africa de Sud

Ţara are 21 de parcuri nationale, insumand sute de mii de hectare de habitat natural, care sunt o atractie din ce in ce mai mare pentru europenii dornici de explorarea tinuturilor virgine. Pentru o astfel de experienta, multi sunt dispusi sa plateasca zeci de mii de euro. Pesterile, trecatorile, plantele exotice, sutele de mii de hectare de habitat natural pastrat intact de decenii intriga iubitorii de natura, atrag turistii in Africa de Sud. Karoo este parcul cu cele mai multe broaste testoase. Kruger, cel mai mare parc din lume. Karoo Park, cel mai mare ecosistem din Africa de Sud, este imprejmuit de Muntii Nuweveld si are una dintre cel mai bine conservate mostre de viata salbatica din regiune. Multi il considera una dintre minunile "stiintifice" ale lumii. Rocile din aceasta zona contin fosile datand de 310 milioane de ani. Parcul se intinde pe o suprafata de 46.119 ha, iar altitudinea variaza intre 825 si 1.911 metri. 64 de specii de mamifere Mai multe specii, dintre care cele mai numeroase sunt rinocerul negru si zebra, traiesc in habitatul lor originar. De asemenea, cuprinde o mare varietate de plante suculente si de reptile mici. In total, parcul include 64 de specii de mamifere, aproape 200 de specii de pasari si 59 de specii de reptile. La sfarsitul anilor a��50, un fermier local, William Quinton, a militat pentru conservarea acestei arii. Abia in 1970 Administratia Parcurilor Nationale din Africa de Sud a propus ca acest perimetru sa devina parc national, dupa o campanie lansata de South African Nature Foundation (SANF). Dupa ce s-a ajuns la concluzia ca exista un numar suficient de mare de specii care merita protejate, s-a fondat acest parc, in vecinatatea localitatii Beaufort West. Ca suport, consiliul local din Beaufort West a donat 7.209 ha din pamantul comunal din zona de nord a orasului. Aceasta zona constituie nucleul parcului proclamat ca atare in 1979. Starea habitatului natural din Parcul Karoo a ramas aproape Kilometrul 13, cea mai buna panorama Aici s-a deschis o luxoasa tabara turistica. Parcul Karoo este situat la aproximativ 1.000 km sud de Johannesburg si la 500 km nord de Cape Town. Datorita vegetatiei joase din zona, imaginea de ansamblu a parcului poate fi surprinsa relativ usor. Zona din care se spune ca se poate avea cea mai interesanta imagine a parcului este la kilometrul 13 de pe "Lammertjiesleegte" Route. Mamifere mari precum elani, zebre, rinoceri sunt vazute traversand drumurile, la tot pasul. Alte specii nu sunt la fel de vizibile fie din cauza faptului ca sunt in numar mult mai mic, fie hoinaresc mai mult noaptea, fie nu prefera ariile din parc mai sarace in salbaticie. Cele mai multebroaste testoase

Trecatoarea din Klipspringer Mountain nu numai ca le ofera turistilor imagini spectaculoase, dar poate fi luata ca exemplu de marii arhitecti ca precizie a constructiei realizate de natura. De asemenea, o alta curiozitate este Cape Mountain Zebra, o specie pe cale de disparitie inca de la inceputul secolului al XX-lea si care este reprezentata aici cu mai multe exemplare. Parcul Karoo e un rai al reptilelor mari Parcul este considerat si zona de glob cu cea mai mare densitate de broaste testoase. Ministrul Mediului si Turismului, Marthinus van Schalkwyk, a anuntat ca intentioneaza sa largeasca acest proiect si sa proclame parcul national cu numarul 22 din Africa de Sud. Acesta ar include Karoo, la care se va adauga inca o regiune. Propunerea a venit in urma donatiei de 14.500 de hectare pe care a facut-o World Wide Fund for Nature South Africa catre Karoo Nature Reserve pentru a initia acest proiect. Terenuri si bani, din donatii The Peace Parks Foundation si SA National Parks Trust au oferit, la randul lor, donatii in bani catre South African National Parks, pentru ca in urmatorii doi ani sa se definitiveze noul parc. O etapa ulterioara ar fi unirea noului parc cu un altul, Mountain Zebra Parc, pentru a forma un unic African Karoo, care sa protejeze imensa diversitate de plante si animale din zona. Parcul Kruger este unul dintre cele mai bine cotate locuri pentru The Mountain Zebra National Park a fost, la randul sau, extins de la 6.500 de hectare la mai bine de 23.000 de hectare. Unind cele doua parcuri, va rezulta o megaarie conservata de 500.000 de hectare. Oficialii considera ca acest proiect va incuraja si dezvoltarea ecoturismului in zona. Multi turisti prefera sa viziteze Karoo National Park cu masina, pentru o mai mare libertate de explorare. Tabara de sedere din cadrul parcului este situata la 12 kilometri de Beaufort West. Cel mai apropiat aeroport se afla in George, la aproximativ 300 km de Parcul Karoo. Vizitatorii privesc pasarile Parcul atrage si prin densitatea mare de vulturi negri, dar si prin alte specii specifice doar acestei regiuni - Karoo Korhaan, Ludwiga��s Bustard si Namaqua Sandgrouse. Cei mai multi vizitatori sustin ca bird-watchingul este principala atractie a locului. Vegetatia din Karoo National Park este formata mai ales din arbusti, plante mici si uscate. Bird-watchingul este una dintre activitatile preferate De la 1800 de metri pana la 406 m, solul e acoperit de ierburi. Solurile rosii sunt acoperite predominant de nisip. In octombrie, infloresc arborii jacaranda, petalele lor parfumate incarcand aerul cu un miros placut. Copiii care viziteaza acest parc au posibilitatea sa participe la cursuri de protectia mediului si de comportament eco-friendly. Nu departe, in Cape Town se poate

urca pe Table Mountain, pentru o priveliste de vis asupra intregii zone. Telecabina rotativa ofera o panorama asupra orasului la 360 de grade. Kruger, un parc cat Israelul Kruger National Park este unul dintre locurile cel mai bine cotate pentru safari din lume. De dimensiunea unei tari mici, parcul Kruger este impartit in trei sectiuni - partea nordica, centrala si sudica. Partea de sud este considerata "poarta" rezervatiei, deoarece, fiind cea mai accesibila, de aici isi incep majoritatea turistilor explorarea. Este cunoscuta ca fiind sectiunea cu vegetatia cea mai luxurianta datorita caderilor mari de precipitatii. Este si cea mai buna zona pentru observarea rinocerilor albi sau negri, a elefantilor si a leilor. Toata sectiunea de drum care traverseaza partea sudica a rezervatiei ofera surprize extrem de placute, dar, mai ales in timpul sezonului turistic, zona devine destul de aglomerata. Cea mai mare densitate de animale Partea centrala este locul cu cea mai mare densitate de animale salbatice. Astfel, mai mult de jumatate din populatia totala a leilor din rezervatie se afla aici. Vizitatorii au ocazia sa admire sau sa fotografieze zebre, antilope, bizoni si multe alte animale, fie ele de prada sau nu. Ultima sectiune, cea nordica, este cea mai saraca in vegetatie, fiind total deosebita din acest punct de vedere de celelalte doua arii. Acest teritoriu este preferatul hienelor si al cainilor salbatici. Pe cele aproape 50.000 de hectare, cat masoara Turistii fac intai cursuri Odata ce au aterizat in Johannesburg, Cape Town ori au ajuns in apropierea unuia dintre parcurile rezervate incursiunilor in natura, turistii au parte de cateva ore sau chiar zile de instructaj. Sunt foarte multe reguli pe care orice turist trebuie sa le stie inainte de a se aventura in salbaticie. Niciodata nu ai voie sa iesi din masina in timpul plimbarilor, nu ai voie sa te misti sau sa vorbesti in momentul in care un animal salbatic se apropie de jeepuri. Trebuie sa respecti salbaticia si unele reguli cu strictete, deoarece viata intregului grup poate fi pusa in pericol de o simpla actiune nesabuita. Cand vine elefantul, masina sta O expeditie in inima junglei nu este, in niciun caz, ieftina. Poate porni de la 1.500 de euro, cu transport, cazare la un hotel de trei stele si masa asigurata pentru un sejur de sase zile. Dar poate ajunge si pana la 10.000 de euro daca optati ventru varianta de lux, care presupune tururi cu elicopterul, cazare in bungalow-uri speciale, mese festive si ghid de drum. Cel mai ieftin mod in care se poate face safari in Africa de Sud este pe cont propriu. La intrarea in rezervatie, ai posibilitatea de a inchiria o masina pe care o coduci personal. Exista trasee si nu te poti abate de la ele. Iar daca un animal, fie el de prada, fie un

mamifer de dimensiuni mari, cum ar fi elefantul, se apropie de masina, vizitatorul trebuie sa se opreasca si sa stea nemiscat. Un parc urias cat o tara Parcul Kruger a fost declarat ca arie conservata la inceputul anilor a��90. El este, in acest moment, in aceeasi forma din 1926. Parcul include 147 de specii de animale, peste 500 de specii de pasari si aproape 2.000 de specii de plante. The Kruger National Park are o suprafata echivalenta cu cea a Ţarii Galilor sau a Israelului. Latura estica a parcului este delimitata de Muntii Lebombo, in timp ce limita sudica este definita de Crocodile River, iar cea nordica de Limpopo River. Acest rau traverseaza si granita dintre Africa de Sud si Zimbabwe. Limita vestica a parcului este demarcata de cateva rezervatii private.

BIBLIOGRAFIE

http://www.ecomagazin.ro/rinocerii-albi-amenin%c8%9ba%c8%9bi-cuexterminarea-in-republica-democrata-congo/ http://www.ecomagazin.ro/rinocerul-alb-din-congo-in-pericol-de-disparitie/ http://www.ecomagazin.ro/rinocerii-pierd-lupta-pentru-supravietuire/ http://www.ecomagazin.ro/kenya-ingrijorata-pentru-supravietuirea-ultimilor-sairinoceri/ http://www.ecomagazin.ro/kenya-ingrijorata-pentru-supravietuirea-ultimilor-sairinoceri/ http://en.wikipedia.org/wiki/Rhinoceros http://www.adevarul.ro/articole/2007/karoo-si-kruger-doua-rezervatii-ecologicedin-africa-de-sud.html http://www.descopera.ro/dnews/2585714-unui-rinocer-impaiat-i-s-au-furatcoarnele http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.ezibookings.co.za/SA_number ed.gif&imgrefurl=http://www.ezibookings.co.za/SANParks.htm&usg=__Uh_Qr004YxM DJZnmXX3AC6aK_wc=&h=297&w=345&sz=27&hl=ro&start=5&um=1&tbnid=nZUY 4Q6ZywRB6M:&tbnh=103&tbnw=120&prev=/images%3Fq%3DKAROO%2BAND% 2BKRUGER%26um%3D1%26hl%3Dro http://whozoo.org/students/obiibe/rhinos.htm