Revista Licean

Cei mai mult sau mai puţin inspiraţi, știu că ”Nu e dracu’ așa de negru, e mai mult spre gri...” Agache Dorina (Doricel) Avram Laura (Orfelina) Bantaş Elena (Yatzee) Bărbuță Ștefan Horia (Moustache) Bulai Lavinia (Lav) Bumbaru Sorin Ionuț (Silent) Chirila Tudor Averof (Teddy) Chirvase Andreea (AndruskutzZa) Ciubotariu Radu (Radu BOMB) Codreanu Florin Laurențiu (Floricel) Costin Nicoleta (Nicu) Crețu Miliana (Pingu`) Dănăila Dan (Internaționalu‘) Grigoraș Crina Anca (Bine, CRINA!) Izvoranu Andrian Cristian (Pleată) Jalbă Andreea (Dedelicious) Lăpușneanu Giulia (Giulaila) Lupu Andreea (Auuuuu) Manole Marius Cristian (Logicianul) Manoli Dan Claudiu (ClauGOOOL) Mitu Viorica (Pește) Năstase Oana Maria (OanyM) Neagu Cristian Doru (Nelutzu din 39) Nour Andrei (Brazilianu‘) Pascu Adrian (Hadrianu‘) Pistol Livia (Șosețică) Popa George (Zacuscă) Resmeriță Diana Teodora (Dizz) Scîntei Oana (Cassie) Stanca Edith—Ioana (Bebe blond)

REVISTA LICEAN 10D

4

De-ale liceului …

AGACH E DORI

Ceea ce gândea candva, demult... George Bacovia reprezintǎ parţial pǎrerea mea despre locul unde îmi petrec 33 de ore pe sǎptǎmâna si cinci zile din şapte alǎturi de colegii mei ―de suferinţǎ‖. Viaţa de licean este foarte amplǎ, cel puţin aceasta este impresia noastrǎ, temele sunt de fiecare datǎ prea multe, orele prea lungi, pauzele prea scurte si, bineînţeles, ―profii‖ prea severi (evitând sǎ enumǎr alte adjective arhicunoscute în rândul elevilor). Totul a început în clasa a IX-a când eram foarte entuziasmată de noua etapă din viaţa mea. Încă din prima zi de şcoală am fost familarizaţi cu propoziţia: ―Veti munci foarte mult.‖, pe care niciunul dintre noi nu am luat-o în serios. Abia după ce am fost întrebaţi dacă vrem să ne continuăm studiile în străinătate am realizat că domnii profesori cu siguranţă ne pregătesc patru ani de neuitat.

“Liceu – cimitir

Al tinereţii mele, Pedanţi profesori Şi examene grele[…]” G.Bacovia

Şi până acum aşa a fost .Nu trece pauză fără să se audă un glas care să strige : ‖Cine are tema la mate/fizică etc. (după caz)?‖. Întrebarea în sine nu reprezintă nimic nou, partea ―comica‖ intervine în momentul în care se lasă liniştea peste clasă, nu demult gălăgioasă. În afară de copierea temelor, devenit un sport de performanţă, pauzele sunt şi pentru a ne destinde. Cele mai des folosită metode sunt: aruncarea cu diferite obiecte (de preferinţă cretă sau orice cu propietăţi aerodinamice), vizita curţii din spate sau întreţinerea unui dialog foarte elaborat , spre exemplu: [Descriere pozǎ: Ce caut eu in viaţa mea?] ‖Ce oră avem ?‖/ ―Informatica.‖/‖Nu se poate aşa ceva …‖.

Testele sunt şi ele un factor care ne ordonează viaţa într-un fel sau altul, în sensul că înainte de o lucrare este de la sine înţeles că celalate obiecte nu mai există în orar şi dacă ai neşansa să fii ascultat la alt obiect probabilitatea să iei notă mică este foarte mare. Mai există bineînţeles şi testele neanunţate, coşmarul oricărui licean. Ora decurge normal până în punctul în care profesorul spune :‖Scoateţi o foaie de hârtie…‖ , urmează liniştea specifică şi priviri aruncate colegei/ colegului de bancă care exprimă :‖Acum ce ne facem?‖ sau ―POFTIM???‖.

NA

Dar viaţa de licean nu e chiar un ―cimitir‖, ea incluzând bineînţeles momente pe care cu siguranţă nu le voi uita. Cu toate că în timpul orelor se presupune că suntem absorbiţi de spusele profesorilor, nu e niciodată un moment nepotrivit să faci schimb de impresii cu colega de bancă şi să râzi aparent fără motiv. Cărţile cititie (bineînţeles nu din literatura obligatorie), melodiile preferate, ultimul film văzut - toate acestea fac parte din viaţa noastră de adolescenţi visători. Acasă ne continuăm datoria, asta implicând, în cazul meu, somnul de după-amaiaza, intenţia de a-mi scrie temele, dar ajung să ascult muzică, hotărârea fermă de a -mi scrie temele şi încercarea propriu-zisă, dar ajung să fiu frustrată că nu am rezolvat exerciţiile corect şi mă resemnez în terapie prin muzică şi nu în cele din urmă abandonarea temporară, bineînţeles, în muzică, toate acompaniate de o ceaşcă de cafea tare pentru a mă ajuta să mă concentrez în momentul în care mă voi hotărâ să învăţ efectiv. Aceste lucruri fără de care totul ar fi monoton şi plictisitor îmi compun viaţa de Liber Independent Creativ Expresiv Adaptabil Nepăsător.

5

AVRAM LAURA & CO

Cu un an şi jumătate în urmă, ni se înfăţişa un ultim obstacol de depăşit, o ultimă cursă de efectuat până la linia de finiş a Traseului Copilăria. Plini de entuziasm şi spirit de aventură, am spus cu toţii „Piece of cake‖, „C‘est une bagatelle‖ şi „keine Problem‖, căci suntem şi poligloţi. Eu am fost cu siguranţă printre cei mai încântaţi. În capul meu, perioada de patru ani ce urma – liceul, avea un semn mare de egal lângă, după urmând substantive precum maturizare, distracţie,iubiri adolescentine. Am crezut apoi însă mai degrabă liceul „cimitir al tinereţii mele‖, ce mă „pune” să învăţ la informatică deşi nu îmi place, cel ce nu mă „lasă”să ies în oraş pentru că trebuie să lucrez pentru vreun concurs, cel ce mă face să pierd nopţile terminând proiecte. Se terminase imaginea „idilică‖ de „ani de liceu, cu absenţe la română‖ şi cu nopţi în cluburi. Acum am înţeles că liceul este pentru fiecare cum ştie să şi-l facă, trebuie doar să profiţi de fiecare moment. Pentru că farmecul anilor de liceu e-n toate : în ieşit în oraş şi evenimente culturale. În bârfitul cu colegii despre profesori – într-un mod foarte oficial, desigur, se dezbat numai modul de predare şi modul de notare, în chiulitul în Copa şi pe terenul de sport, în mersul acasă în grup, în orele libere în care râdem întruna, în şuşoteala cu colegul/colega de bancă, în pauzele pline de discuţii „filosofice”, în toate glumele cu subînţeles, în solidaritatea dintre noi toţi când trebuie să facem ceva frumos, în temele făcute împreună pe messenger, în minipetrecerile de Crăciun şi de Ziua Copilului, şi last but not least, în îmbrăţişări :D (aka haaaag). Dar liceul e şi în, mai ales în, aş spune eu, tensiunea de dinainte de teste sau ore de ascultat, când tot ce vezi ăn jurul tău sunt feţe concentrate care se gândesc la „oare ce trebuie să mai repet, ce o să-mi pice, ce n-o să-mi pice‖ şi la emoţia când auzi „bă, în clasa, vine profa/profu‘, în satisfacţia de a lua o notă mare la materiile la care pare aproape imposibil – şi nu, nu mă gândesc numai la fizică, în nervii după o notă proastă şi calculele despre câţi de 10 şi câte sarcini suplimentare trebuie să îndeplineşi „ca să-ţi iasă media‖, în emoţiile, bucuria şi dezamăgirile olimpiadelor. Liceul e în ceea ce suntem şi-n ceea ce vrem să devenim.

Liceul „cimitir al tinereţii mele”, “el”, cel ce mă „pune” să învăţ la informatică .

REVISTA LICEAN 10D

6

AŞ T N BA

„Destinul nu este o chestiune de şansă, ci o chestiune de opţiune; nu este ceva care se aşteaptă, ci ceva care se realizează.” W. J. Bryan

N ELE

A

Nu am ştiut că voi ajunge la C.N.V.A. decât cu cinci luni înainte de ... a ajunge aici. Şi când am ajuns, am fost fericită: făcusem încă un pas înainte, şi încă unul destul de mare. Ttrebuia să o iau de la capăt: colegi noi - alţi oameni de depăşit + alţi prieteni, profesori noi - alţi oameni de descifrat + mai mult ajutor, clădire nouă - alt loc în care să mă pierd + alt loc în care să evoluez. Mi-am făcut planuri, speranţe, vise, dar şi griji. Multe griji. Pentru orice, dar mai ales pentru felul în care o să fac faţă. Asta dacă voi putea face faţă. Pe atunci aveam altă impresie despre liceu. Era liceul cu elevi geniali, profesori exigenţi; era cel mai bun liceu. Iar eu ... Eu eram eu. După un an, încă sunt eu. Iar elevii sunt tot geniali, profesorii tot exigenţi, iar liceul tot cel mai bun. Dar am învăţat, m-am adaptat, am făcut faţă, am terminat anul cu o medie mai mare decât aia cu care am intrat, mi-am mai făcut nişte prieteni, am învăţat să mă orientez prin liceu (oarecum ^-^), mi-am luat pisică, am adunat gunoaie în Ţiglina III , am adormit într-o oră, scriind nu în ordinea asta. Am hotărât să evoluez, să reuşesc, să-mi fabric viitorul, să ţintesc mai sus, mult mai sus, să ridic ţinta câte puţin, şi, în acelaşi timp, să mă apropii de ea în fiecare zi, să iau viaţa pas cu pas, secundă cu secundă, zi după zi. Şi am avut şi ajutor, încă mai am, şi presupun că o să am în continuare, pentru că, let‘s face it, voi avea mereu nevoie de cineva care să mă sprijine, să mă sfătuiască, să-mi spună să nu mă duc la L.M.K şi că sunt chestii de care trebuie neapărat să scap ¬_¬ . Pot spune - cu mândrie - că sunt licean C.N.V.A., iar acest lucru mă defineşte ca persoană, îmi dă libertatea de a visa, de a dori, de a fi.

7

ANII DE LICEU Deşi mai sunt doi ani şi jumătate până voi ajunge la acel moment, pe de o parte trist, pe de o parte încrezător în viitor, pot spune că deja anii de liceu vor rămâne în amintirile mele pentru foarte mult timp, iar peste mulţi ani, voi ajunge să le povestesc cu mare dor copiilor mei. Când vorbim despre anii de liceu, nu treBĂRB buie să ne gândim nicio secundă la aspecUŢĂ tul material al acelor vremuri, ci din potrivă, doar la memoriile frumoase şi întâmplările hazlii ce au avut loc. Acestea reprezintă de fapt şi de drept gloria anilor de liceu. Cu mare drag îmi povestea tata despre clasa a X-a şi păţaniile lui, şi eu eram fascinat de ceea ce spunea, deoarece azi numai avem cum realiza ce se întâmpla la acea vreme. Deşi totul era marcat atunci de politica vremii, liceenii mereu au găsit noi metode de a se distra şi a mai încălca regulile. Acum e cam diferit. Sunt zile când simţi că totul te apasă şi singura scăpare este să spui ,,pas‘‘ la câteva ore, şi să mergi într-un parc şi nu doar acolo, pentru a te reculege şi pentru a scăpa de stresul zilnic.

ŞTEF AN H ORIA

,,...asta e, toţi chiulim … azi la logică, apoi….’’

Nimic nu se poate compara cu … câteva ore petrecute pe teren, sau pe holurile liceului, ştiind că domn‘ director ,,patrulează‘‘. Suspansul acelor clipe este unic, şi chiar şi o întâlnire faţă-n faţă cu dânsul nu ar ruina farmecul momentului (prea tare)... Nu sunt momente mai dulci decât atunci când se ia acea decizie indestructibilă în cadrul clasei, când ,,asta e, toţi chiulim azi la logică‘‘ şi absolut toată lumea ,,votează‘‘ cu un ,,DA‘‘ răspicat. Dragi ne vor fi clipele dinainte de lucrările grele, când fiecare dintre noi îşi pregătea câte un mic ajutor, doar în caz că ar uita ceva din lecţie, iar zâmbetul pe care îl schimbi cu un coleg în timpul lucrării îţi conferă un sentiment de siguranţă. (amândoi am reuşit să folosim rezerva strategică) Mai sunt şi altele, dar să nu cădem în nostalgia anilor prea devreme trecuţi. Vor mai fi şi alte întâmplări ce vor merita povestite, până atunci să trăim la maximum fiecare zi din al nostru drag liceu.

REVISTA LICEAN 10D

8

Libertate între două vârste Liceul... perioada cea mai dinamică e existenţei noastre, în care lumea e un freamăt continuu cu acorduri uneori palpitante, alteori nostalgice... perioada cea mai intensă, în care iubim tumultos, ne punem speranţele în cele mai mărunte lucruri şi legăm prietenii suficient de puternice pentru a face faţă timpului şi adversităţilor vieţii... Liceul este trecerea de la o vârstă a răbdării la una a marilor revolte, a viselor ce reuşesc să prindă aripi şi a zâmbetelor pe furiş. Este perioada în care îndrăznim să dăm frâu liber celor mai tainice sentimente, suspinăm când privirea celui ―simpatizat‖ se îndreaptă spre noi, ne întristăm când în ea nu putem citi ce ne-am dori.. Doar un adolescent poate înţelege cum aceste senzaţii pot construi un univers încărcat de emoţie şi profunzime, IA pot clădi lumi paralele cu cea reală şi pot esN I V tompa limite marcate de oameni... de oameni mari. I LA A L U Nu întâmplător perioada liceului corespunde cu adolescenţa. Dar şi iubirea B Unei vârste a non-conformismului i se atribuie un cadru pe măsură. are la bază, la Până în cele mai mici detalii, liceul însumează toate aspiraţiile unui adolescent: un colectiv care, mai presus de unul de elevi, este unul de prieteni, exrândul ei, un alt cursii în care câte un ―virtouz‖ îşi ia chitara şi fredonează cântece de drumeţie (sau rock, de ce nu?), proiecte care degenerează într-o larmă fără precedent, sentiment, de o dar demnă de a rămâne în amintirea fiecăruia. Detaliile sunt cele care se imprimă în memoria noastră şi rămân dovezi de netăgăduit ale intensităţii cu nobleţe care liceul este savurat. Poate cel mai proeminent sentiment ce poate fi relaţionat cu perioada inegalabilă: liceului este iubirea. Iubirea pentru colegi, pentru (unii) profesori, pentru tot ceea ce liceul oferă. Dar mai este iubirea pentru acea persoană cu care ne prietenia. simţim perfect compatibili, capabilă să ne citească gândurile şi să ne împărtăşească ideile. Acea persoană care râde cu noi la aceleaşi glume, acea persoană cu care împărţim mici şi neimportante secrete, dar pe care, oricât ar încerca alţii să le afle, există o relaţie mutuală ce ne împiedică se le destăinuim. Orice coincidenţă este destin, orice privire - o declaraţie de dragoste, orice zâmbet – doza de energie pentru o întreagă zi. Dar şi iubirea are la bază, la rândul ei, un alt sentiment, de o nobleţe inegalabilă: prietenia. Afecţiunea necondiţionată faţă de cei care ne sunt aproape, ne susţin şi ne întind mână când căderea pare inevitabilă. Prietenia este sentimentul fundamental din care derivă toate celelalte sentimente, cheia de boltă a trăirilor umane, pe care liceul, prin simpla lui structură, o susţine şi o amplifică. Liceul este, mai presus de o treaptă cognitivă a existenţei noastre, un amalgam de trări ce se îmbină într-o armonie desăvârşită, o punte de legătură între realitate şi fantezie, o reverie care durează doar 4 ani, dar decurge într-o amintire apoteotica pentru o viaţă întreagă.....

9

Invã

BUM

BAR

US

ORI N

ţat

REVISTA LICEAN 10D

10

DOR U T Ă L CHIRI

“Liceu, cimitir Cu lungi coridoare, Pedanţi profesori Şi examene grele... Şi mintea mă doare... Nimic nu mai vreu Liceu, - cimitir Cu lungi coridoare…” (G. Bacovia-“Liceu”)

Se spune că anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani ai adolescenţei şi totodată ai maturizării noastre. Nu m-am gândit niciodată, că anii gimnaziului vor trece atât de repede şi că mă voi vedea într-o instituţie atât de mare şi atât de necunoscută ca LVA-ul. Chiar dacă la început a fost greu,deoarece am avut impresia că am căzut de prin nori,şi eram cu totul pe dinafară,iar toată lumea vroia ca noi să atingem perfecţiunea din primele săptămâni,am constatat că nu mai suntem în aceeaşi şcoală generală,unde profesorii erau mai indulgenţi,unde orele treceau mai repede,unde ne cunoasteam colegii din cap până în picioare...şi unde notele de 2,3 nu erau la ordinea zilei,când ne permiteam să nu ne scriem la mai multe obiecte,când aveam diverse acitivitati,şi toată lumea era buluc,nu pentru că era aşa interesată,ci pentru că era fuga nebună de a nu sta la ore. Fiind al doilea an ca CNV-ist, deja am început să cunosc mai mult decât aş fi vrut ce înseamnă a fi liceean: teste peste teste şi teme peste teme, şi chiar nu se mai termină. Dar aceste lucruri nu te împiedică să te mai distrezi puţin la şcoală. Am realizat în scurt timp,că viaţa de liceean are şi părţi bune, cum ar fi adormitul în ore din ultimile bănci, bancurile zilnice, cum ne ‗‘pregatim‘‘ serios pentru teste, copiiand de pe fiţuicile făcute la calculator, când nu izbuteşti să copiezi mai repede temele în pauză şi intră profesorul şi întreabă ‗‘ Chirilă,ce faci ?‘‘ …dar există şi părţile rele: când începi o dimineaţă cu un 3 la mate,când nu ai chef de şcoală şi îţi vine să pleci oriunde altundeva în afară de aceeaşi şcoală plictisitoare, când uiţi efectiv că mai ai de învăţat şi la alte obiecte…si toţi sunt revoltaţi. Toate aceste zile trec fără să ne dăm seama,deoarece intrăm într-o rutina, într-un circuit. Mi-am format o idee despre liceu şi despre profesori de abia când am terminat a9a, profesori de elită precum Vasiliu, Ioniţă sau profa de română, Anton. Cu bune, cu rele, eu cred că anii petrecuţi în liceu sunt anii pe care nu îi uiţi, anii în care reuşeşti să te defineşti că om, anii în care faci cele mai proaste dar şi cele mai bune decizii din viaţă, ani importanţi pentru fiecare dintre noi, o perioadă în care îţi întemeiezi o a doua familie, de care va fi greu să te desparţi.

11

Mingea enciclopedicã Ani de liceu... abia al doilea, şi deja destule lucruri de povestit copiilor când vor fi ca noi. Ce timiditate de bobocuţe, ce primi paşi pe poarta liceului ? Din prima zi (ei, poate nu prima orã..) drumul cel bun a fost în direcţia opusã sãlilor de clasã şi îndrãzneala – amarã ca o cafea fãrã zahãr. Sunt zilele de liceu, de neuitat şi de nefrecventat, sunt acele zile perfecte, iluminate de istoria tensiunilor în cine ştie ce logaritm sintactic dintr-o flotare dicotiledonatã a câtorva molecule de acid sulfuric folosit în scopuri ortodoxe... enciclopedia asta în care trebuie sã ne transformãm are nevoie şi de somn. Totul începe dimineaţa când dormi atât de bine şi te trezeşte un sunet ciudat, surd, ultimul pe care ai vrea să-l auzi. Realizezi că e alarma şi te întorci pe partea cealaltă. Doar timpul de somn necesar unei persoane obişnuite este... încă cinci minute. Într-un sfârşit, te ridici din pat cu greu, te duci să faci un duş şi să te îmbraci. Mai durează şi machiatul vreo cinci, zece minute dacă eşti fată.

CHI

RVA SE

AND

REE

A

"Mã…! Ţiai scris la fizică ?"; "Şi-a făcut cineva eseul la română ?"; Ajungi la liceu. Urci scările scările spre clasă şi deja auzi toată zarva. Ur- "Câte pagini am avut la mează saluturile "neatza", "helloooo" sau... deloc, acestea fiind urmate de aceengleză ?" leaşi întrebări, deja cunoscute de fiecare: "Mã…! Ţi-ai scris la fizică ?"; "Şi-a făcut cineva eseul la română ?"; "Câte pagini am avut la engleză ?". Cu "viteza întâi moldovineascã", aşa cum spune proful de fizică, trec şi cele şase sau şapte ore ale zilei. Poate o oră liberă în Tulipe Noir sau Copa dacă nu facem germană (trebuie să ne relaxăm şi noi, deh) sau mai vin de la celelalte clase să facă un anunţ. Ba un bal, ba un concurs pentru săptămâna liceului. Prin pauze auzi că domnul director a făcut o plimbare prin "spate" şi că x,y,z sunt vai de capul lor că au fost ameninţaţi că le vor fi anunţaţi părinţii. În ore, suntem elevii conştiincioşi, atenţi, care răspund cât mai des. În pauze…în pauze e altă poveste. Mingea, băieţi? Şi mingea se rostogoleşte prin aer, peste capetele noastre, dansând cu câte unul din umerii noştri şi lăsând semne de afecţiune colorate-n violet şi indigo, mingea nu-şi atinge scopul, nu ne atinge doar pe noi, ci mângâie tandru sticla prospăta, terminându-şi glorios cursa într-un geam. Aşa şi noi, proaspeţi după oricare oră şi zi din programul educaţional, ne rostogolim prin anii de şcoală, căutând să nu lovim pe cineva, trecem discreţi printre cursuri, ascultări sau teste, sărim peste ce se poate şi trecem… ca prin apa când nu avem alternative. Şi noi, ca o minge cu traiectorie incertă, care după patru ani sfârşeşte zgomotos într-un geam, trecând la ‖o altă etapă a dezvoltarii‖. Şocant deznodământ, nu înţeleg de ce toată lumea aplaudă la secvenţa asta.

REVISTA LICEAN 10D

12

DU

A UR

Anii de liceu - cea mai frumoasă perioadă a vieţii. Aţi auzit-o de multe ori de la părinţi, de la fraţi, prieteni mai mari. Am intrat cu speranţe mari, de a fi mai uşor la liceu, de a avea mai mult timp liber, dar am rămas surprins că s-a întâmplat fix opusul. Provenind dintr-o şcoală de cartier, am crescut într-un mediu în care învăţatul nu reprezenta decât 50% din timp restul fiind alocat năzdrăvăniilor pe care le mai făceam în ore, aventurile cu colegii cum ar fi chiulitul întregii clase de la ore şi datul pe derdeluşul din spatele şcolii fiind urmăriţi de gardian şi petrecutul cu prietenii. Deşi am fost obişnuit cu schimbatul clasei şi a colegilor, pe parcursul trecerii mele prin şcoală schimbând nu mai puţin de 3 clase total diferite, clasa a 9-a a fost un adevărat impact social pentru mine. Fiind dezorientat în marele liceu, am reuşit performanţa de a intra ultimul în clasă, ocupând singurul loc rămas din mijloc, fără coleg. Timiditatea m -a cuprins în prima săptămână, întrucât nu cunoşteam pe nimeni iar ceilalţi parcă se cunoşteau între ei de când lumea. Faptul că nu am reuşit să gust glumele colegilor m-a adus în postură de a mă muta din clasă, însă la intervenţia dirigintei, nu mi s-a permis acest lucru. Iritat la culme, am bombănit un timp, fiind total hotărât să mă mut din semestrul 2. Timpul a trecut însă, relaţiile s-au legat, am petrecut momente de neuitat şi mi-am schimbat părerea despre colectiv. Intrat în clasa a 10-a încep să-mi dau seama ce reprezintă liceul cu adevărat : un proces de maturizare în care ,la final, realizezi că nu mai eşti un copil şi anumite năzbâtii nu mai trebuiesc făcute, un loc în care se leagă prietenii pentru totdeauna, din care eşti propulsat direct în viaţa plină de responsabilităţi. Eşti rebel, plin de energie, îţi descoperi pasiuni, descoperi bucuria de a avea prieteni cu adevărat. În final, promit solemn că voi petrece fiecare picătură de timp din liceu la cea mai mare intensitate, pentru ca în final să pot zice cu adevărat că am fost licean.

RI A T BO

CIU

Radiant Ambiţios Devotat Unit

13

COD

REA

NU F LOR

IN L

O zi în viaţa unui elev al liceului nostru este, în opinia mea, ca lupta permanenta dintre bine şi rău din basm, totul depinde de tine, poţi alege bine sau rău dar la final toţi ajungem în acelaşi loc. Te trezeşti obosit, iar nu ai dormit azinoapte şi acum trebuie să te grăbeşti să şi ajungi la timp la şcoala. Nimic nou mergi în staţie lejer, nu-ţi pasă de nimeni din jur, poate te mai întâlneşti cu cineva pe drum şi te mai destinzi. Când intri în liceu mai treci prin „filtrul‖ profesorilor de serviciu şi dacă ai noroc intri in clasa fără uniforma. Saluţi pe toată lumea şi abia atunci afli că la prima oră ai lucrare şi nu ai învăţat nimic, iar la îndemnul şefului de „trib‖ mai repeţi puţin. E clar că va urma o oră de stres în care nu ştii cum să faci să mai ciupeşti din nota poate-poate iese şi o notă bună, dar mare grijă că pericolul pândeşte după colegul din faţă, eşti în colimator de ceva timp şi dacă nu te opreşti acuma e sigur că o vei primi o notă mai proastă decât dacă nu copiai. Greul nu se opreşte aici; ţinând cont că afară sunt din ce în ce mai puţine grade, căldura nu apare decât din partea colegilor, care mai de care mai încearcă să destindă atmosfera (ce să-i faci, dacă e criză!). Din păcate, mai apar şi alte probleme cum ar fi tema care ai uitat să o faci aseara şi acuma trebuie să te scuzi dar profesorul este pre prost-dispus să te asculte, deci iar o oră în care de abia aştepţi să sune acel clopoţel, semn clar al libertăţii. Totuşi sunt şi foarte multe părţi bune, una dintre ele ar fi colegii, chiar dacă mai apar diferenţe de opinie ei te acceptă aşa cum eşti, şi se rezolvă totul paşnic. Chiar dacă nu pare ceva extraordinar o vorbă bună de la un coleg poate bine dispune o zi întreagă. Pentru mine cel mai plăcut lucru la şcoală este faptul că mă întâlnesc zi de zi cu o persoană, lucru ce face totul mai usor de suportat. Colac peste pupăză cred că la sfârşitul celor patru ani voi fi foarte fericit că am petrecut aceste momente alături de colegi şi cei apropiaţi mie.

AUR

EN Ţ

IU

Căldura nu apare decât din partea colegilor. Care mai de care încearcă să mai destindă atmosfera ( ce să-i faci, dacă e criză!).

REVISTA LICEAN 10D

14

F2=Frici*Fericiri Liceul şi viaţa dusă la extreme… TA

TIN

LE O C I

N

S CO

C

um am mai stat la soare vara asta si

ploile de toamnă ne-au udat puţin, boboceii de anul trecut au înflorit pe ici, pe colo şi 10 Dul a devenit un buchet de o diversitate şi o ―puritate‖ cum nu aţi mai văzut …

“Băi, da’ nici eu nu ştiu nimic la ...”, “Dacă mă ascultă, iau 3...”, “Eiii, de parcă şi-a făcut cineva la …?”

Odată cu începerea şcolii, s-a simţit şi entuziasmul, nebunia şi panica dinaintea orelor, de care chiar nu mi-a fost dor, plus fiorii că vei fi ascultat şi nu ai învăţat nimic, dar nu-i nicio problemă, ai colegi care te încurajează cum ştiu ei mai bine: ―Băi da’ nici eu nu ştiu nimic la ...‖, ―Dacă mă ascultă iau 3...‖, ―Eiii, de parcă şi-a făcut cineva la ...‖, iar alţii mai dezinvolţi: ―Da‘ mă doare-n x de y‖; după o serie de astfel de încurajări, uiţi că trebuia să îţi mai repeţi/copii o temă şi vezi restul turmei adunată la ultima bancă consultându-se, iar când să vii şi tu să mai afli ceva, se sună – teroare – sau nu ? Pentru că profu‘ întârzie din diverse motive, tu te chinui să mai reţii ceva, iar după 15 minute ajunge în clasă repezit că trebuie să predea şi nu are timp de altceva; în acel moment ţi s-a luat o piatră de pe inimă, numai că ţi-ai pierdut o pauză văicărindu-te şi plângându-ţi de milă, dar mai ales, va exista şi o dată viitoare şi încă o alta până când vei fi nevoit să-ţi stresezi neuronii (ghinionul ar fi ca atunci când ţi-a venit vremea, să nu îţi fi învăţat nimic şi să-ţi sară profu‘ în cap...). Dar lăsând stresul de o parte, trebuie să ne bucurăm de o pauză ―bine meritată‖ după atâta agitaţie ( observaţie: suntem o generaţie de profitori) ... Aici încep circul şi reprezentaţiile artistice cu mingea de fotbal sau orice alt obiect cilindric sau care măcar să nu fie ascuţit şi ... echipa improvizată a clasei ( de fotbal, acrobaţii, mariachi – tot ce te ―unge‖ la suflet); pentru că în pauze totul este cu susul în jos la propriu (vezi imaginea), dar şi la figurat căci aici se dezlănţuie sufletele revoltate cât şi cele prea optimiste reunind toate grijile şi fericirile noastre într-un singur glas, Cel al 10 D-ului...

15

Viaţa de licean e un cameleon. În unele zile (cum ar fi cele în care avem fizică, engleză sau română) viaţa e grea, mult prea grea CRE pentru numai şaisprezece ani, viaţa e TU M ILIA obositoare. În alte zile, viaţa devine mai bună, NA mai veselă, mai prietenoasă, parcă ne-ar înţelege pe noi, simpli adolescenţi din clasa a zecea. Viaţa de licean are atât momente bune, în care suntem bucuroşi să petrecem ceva timp cu colegii sau orele în care câte un profesor nu ―apare‖ şi putem să ne ―manifestăm‖, dar şi momente proaste, în care ne unim cu toţii ―foţele‖ pentru a trece peste, cel mai bun exemplu fiind testele, în timpul cărora comunicarea prin diferite mijloace este vitală. Dar până la urmă, lăsând la o parte felul în care mă simt, toate zilele săptămânii par, în mare, copiate la indigo in ceea ce priveşte acţiunile desfăş” Nu conteaza urate. cât traim, ci După numai cinci ore de somn, şi acealea cum trăim. pline de visuri, sau mai bine zis coşmaruri, cum că o Adaugă viaţa la ―lebădă‖ aterizează în catalog exact în dreptul numeani, nu anii la lui meu, alarma de la telefon sună, parcă mult prea viaţă.” devreme, şi deşi tonul este cel al melodiei preferate, o închid. Urmeaza o serie de paşi esenţiali, dar despre care nu are rost să vorbesc. Ca de obicei, fără să-mi dau seama, întârzii uitândumă în oglindă şi îmi dau seama că planul meu, întocmit cu câteva ore mai înainte, de a ajunge mai devreme la şcoala să mai repet câte ceva se duce pe apa sâmbetei. Ajung în sfârşit în staţie...aici ar urma versurile binecunoscutei melodii a celor de la Vama Veche - ―Metrou‖ – cu o singură schimbare : noi nu avem metrou, ci autobuz. La şcoală ajung cu doar câteva minute înaintea profesorului. Nici nu reuşesc să-mi salut ―tovarăşii‖ de fiecare zi şi să-mi pun lucrurile necesare pe banca, care, apropo, se zgâlţâie, că apare profesorul, nici el foarte odihnit sau cu chef de şcoală, dar pe parcurs ne revenim cu toţii. După ore, în staţie, aceeaşi poveste; poate o mică plimbărică până la staţia precedentă ca să găsesc un loc pe scaun. Acasă, cel mai important şi primul lucru pe care îl fac este să mă hrănesc foarte bine, doar am nevoie de puteri şi forţe proaspete pentru ce urmează : eseuri la română, verbe de învăţat la engleză, exerciţii cu grad sporit de dificultate la fizică şi matematică, toate în paralel cu Messenger-ul şi Winamp-ul. La o oră târzie din noapte, îmi aduc aminte că mai urmează o zi şi mă hotărăsc, fie că am terminat sau nu toate sarcinile prevăzute, să mă duc la culcare cu gândul că mâine voi relua toate aceste activităţi, dar cu sentimente diferite, şi cu speranţa că va fi mai bine.

REVISTA LICEAN 10D

16

Ce iubesc eu cu adevărat in C. N. V. A .: spiritul de competitor adevărat, de învingător, pe care domnii profesori îl sădesc în sufletul nostru din prima şi până în ultima zi de liceu.

Îmi amintesc, parcă ar fi fost ieri, când am paşit timid si stingher pe holurile liceului, acum 5 ani. Eram emoţionat, dar şi copleşit de holurile ce mi se păreau imense, asemeni unui labirint, dar si de profesori, despre care auzisem doar lucruri ce atunci mă înfiorau. Timpul a trecut foarte repede,iar anii de gimnaziu s-au scurs fără să imi dau seama şi m -am trezit anul trecut licean. Eram, iată, in faţa unui alt inceput. Acum totul imi părea altfel, fiecare colţişor părea aN mi zâmbi şi a-mi da bineţe. A D şi se bucura de prima LĂ mea ziMădecunoştea I licean. NĂ Ă Încă de la intrarea pe aleea şcolii, D cateva frunze stinghere mă salutau vesele in drumul lor spre pământ. Holurile imi păreau prietenoase, iar sălile de clasa erau pline de lumină şi de voie bună. Doar in suflet, într-un colţ îndepărtat, simţeam o strângere mică de inimă. Nu-mi cunoşteam toţi colegii de clasa, iar de doamna dirigintă nu ştiam decât că este un om foarte exigent. Treptat toată neliniştea din suflet mi-a fost îndepărtată, deoarece noii colegi erau persoane vesele şi comunicative, de care m-am apropiat foarte repede. De doamna dirigintă, ce să mai spun, este exact aşa cum mi-am dorit: un om foarte deschis, apropiat de noi, dar cel mai mult admir faptul că este foarte exigent cu noi si reuşeşte să aibă un suflet foarte tânăr. Ce aşteptări am avut eu de la liceu? Multe, dar am primit din partea lui şi mai multe: profesori severi, dar şi îngăduitori, atunci când concursurile şi olimpiadele se apropie. Ce iubesc eu cu adevărat in C. N. V. A. este spiritul de competitor adevărat, de învingător, pe care domnii profesori îl sădesc în sufletul nostru din prima şi până în ultima zi de liceu. Ce mi-a oferit mie acest an liceu? Multe realizări, dar şi momente de tristeţe peste care am reuşit să trec foarte repede deoarece am înţeles că nu trebuie sa ma las învins. Fiecare rezultat obţinut în acest an, dar mai ales orice moment mai puţin bun din activitatea mea m-au responsabilizat si ambiţionat mai mult si m-au obligat si la mai multă muncă. Important este că atunci cand ajungi pe băncile C. N. V. A.-ului înveţi să crezi în tine, în forţele tale şi de fiecare dată îţi doreşti să te autodepăşeşti. Ce aştept eu de la următorii ani de liceu? Să mă ajute sa mă maturizez şi să mă orientez spre ceea ce voi face mai târziu.

Viaţa de liceu?

17

GR Ce înseamnă a fi licean? Însemnă doar a IGO te afla într-o clasă în care ai intrat în urma adRA ŞC miterii din clasa a VIII-a, sau este mai mult RIN decât atât, este o pregătire pentru viaţă? Viaţa AA NC de liceu însemnă note mari, note mici, câte A un chiul în grup( iertaţi-i pe păcătoşi), competiţie, provocare, prieteni, colegi, teamă, frustrare, iarăşi note mari şi note mici, şi lista poate continua. Ceea ce am crezut cu tărie şi mi s-a confirmat, este faptul că în liceu legăm prieteniile cele mai strânse, şi presupun că fiecare dintre cei care au trecut deja prin liceu sau îl urmează acum poate fi de acord cu afirmaţia mea. Nu am putea vorbi despre viaţa de liceu dacă nu am aminti măcar câteva prime impresii ale primului an. Clasa a IX-a este, la drept vorbind, cea care are impactul cel mai mare asupra elevilor,şi în special asupra mea. Diferenţa dintre vechi şi nou este pur şi simplu covârşitoare: diriginte nou ,o nouă clasă, noi colegi, noi aşteptări, şi dacă am continua lista, se Viaţa de poate să nu ne ajungă o pagina întreagă pentru a înşira toate noutăţile cu care ne liceu însemnă confruntăm ca şi boboci. Bineînţeles, pentru colegii care deja învătaseră în note mari, note CNVA totul părea mai simplu, şi trebuie să recunosc faptul că eram oarecum in- mici, câte un vidioasă pe starea lor de relaxare de care dădeau dovadă, pe când eram într-o agi- chiul în grup ( iertaţi-i pe taţie continuă în încercarea mea de a mă adapta noii vieţi. păcătoşi), Înainte de clasa a IX-a, eram pur şi simplu obsedată de întrebări precum: competiţie, „Cum e proful ăla?”, „Da’ pune note mici?”, „Ce-mi poţi spune despre viaţa de provocare, liceu? E frumoasă?‖. Am primit răspunsuri în mare parte încurajatoare, însă un- prieteni, colegi, ele pot recunoaşte că mă făcuseră sa mă gândesc dacă fusesem perfect lucidă teamă, frustrare, atunci când am ales liceul şi clasa la care mă aflu acum. Numai atunci când am iarăşi note mari fost pusă faţă în faţă cu profesorii şi alte aspecte despre care mă îngrijorasem mişi note mici. am dat sema că eu ascultasem de fapt nişte păreri subiective, fiecare având percepţia sa asupra problemelor ce mă interesau pe mine. Am realizat că depinde de fiecare din noi cum ştim să ne afirmăm şi să convingem profesorii că merităm să le fim elevi. Nu ştiu care a fost prima voastră notă, însă eu ţin să vă mărturisesc că a fost un 4 la fizică. Şocul a fost imens. Cum puteam tocmai eu, care avusesem până atunci numai note de la 8 la 10, să iau o asemenea notă?! Însă nu am luat nota aceasta ca pe-o tragedie, ci ca pe un „rău necesar‖, acel impuls care îi trebuie omului din când în când pentru a da ceea ce este mai bun din el, motiv pentru care m-am ambiţionat şi am acordat o mai mare atenţie nu numai fizicii, ci majorităţii obiectelor. Majoritatea elevilor de liceu( şi nu numai) vor note mari. Dar dacă ai o notă mare în catalog, neapărat însemnă că reflectă nivelul de cunoştinţe al fiecăruia? E în firea noastră să speculăm unele note, căci de aceea ne numim elevi. Însă indiferent dacă ne sustragem de la învăţat la unele obiecte, trebuie ca mereu să avem nişte priorităţi cărora să acordăm atenţie deosebită. Colegii îţi pot face chiar şi zilele tensionate să pară mai frumoase, aceştia devenind o a doua familie a ta cu care petreci în medie 6-7 ore, 5 zile pe săptămână. Pentru aceasta le sunt recunoscătoare şi colegilor mei, care cu energia lor pot face până şi cel mai posac om să zâmbească. Dar nu trebuie să uităm nici de profesori, care chiar dacă uneori par (sau chiar sunt ) exigenţi,sunt de fapt nişte călăuze în drumul nostru către alegerea viitorului. Prin urmare, ţin să mulţumesc tuturor celor care au contribuit la formarea a ceea ce sunt acum, elevă a clasei a X-a D la Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri‖.

REVISTA LICEAN 10D

18

VIATA DE LICEAN

IZVORANU ADRIAN CRISTIAN

Viața de licean trebuie trăită din plin, în care trebuie să învățăm – dar să ne şi distrăm... căci anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani!

19

Ani de liceu Liceul...locul în care îţi începi aventura numită adolescenţă. Locul în care trăieşti clipe de neuitat, clipe de vis sau...de coşmar. E locul unde începi să zbori spre propriul tău drum numit VIAŢĂ. În prima zi de liceu, păşeam neîncrezătoare spre porţile imense ale acestuia, nu ştiam ce va fi, nu ştiam ce se ascunde în spatele unor ziduri reci. Credeam că va fi totul un joc

JAL

BĂ A

pueril de altădată. Nu ştiam că liceul ascunde noi provocări, cărora trebuie să le faci faţă cu sau fără voia ta.

NDR

EEA

Clasa a IX-a a fost primul pas în această aventură numită Liceu. Zilele treceau iar visul meu, cum că liceul e un joc…se spulbera. Au fost multe nopţi nedormite, multe nopţi pierdute. Cu toate acestea, m-am bucurat de fiecare clipă petrecută alături de colegii mei.Mi-am făcut buni prieteni şi am învăţat că în fiecare dintre noi se ascunde un suflet de copil. Îmi amintesc cu mare drag de prima lucrare la fizică. Cum nu am înţeles mai nimic din lecţiile predate…şi nota a fost pe măsură. Ce să mai vorbim de legendara ţâşnitoare? Sau de orele petrecute în parc? Consecinţele au fost şi ele pe măsură, însă le -am suportat cu capul sus. Acum toate acestea sunt doar amintiri vii în sufletul nostru.

CNVA – în ochii celor din jur. Ce cred alţii despre noi? Au sau nu dreptate?

Liceul...locul în care îţi începi aventura numită adolescenţă

REVISTA LICEAN 10D

20

Viaţa de licean ... --> înseamnă să fii liber! --> înseamnă să ştii să îţi trăieşti viaţa! --> înseamnă să poţi să îţi exprimi opinia! --> înseamnă să ştii să colaborezi! --> înseamnă să fii independent!

IULIA NU G

NEA

Ş LĂPU Te duci prin spate .. te întâlneşti cu elevii de la alte clase .. mai stai la o "acadea", cum spun unii. :))

--> înseamnă să fii tu însuţi!

--> înseamnă să legi noi prietenii!

--> înseamnă să fii responsabil! --> înseamnă să fii rebel! --> înseamnă să fii ... un simplu LICEAN! Viaţa de licean reprezintă una din cele mai importante perioade ale vieţii, care îşi lasă amprenta adânc în suflet. Reprezintă ceva mişto, ca să fiu pe dialectul tuturor. :)) Ceva foarte tare ... în unele ore stai ca o statuie în bancă de teamă de a nu te asculta proful/profa, iar în altele râzi, faci poze, asculţi muzică. Pauzele reprezintă cheia timpului petrecut la şcoală. Te duci prin spate .. te întâlneşti cu elevii de la alte clase .. mai stai la o "acadea", cum spun unii. :)) Viaţa de licean, Viaţa de CNVA-ist este viaţa care îmi place. :x Nu voi putea uita niciodată aceste momente inedite. Îmi pup toţi colegii şi îi salut cu drag. >:D<

21

Liceul este cea mai frumoasă perioadă din viaţa unei persoane, este o etapă din viaţă ca oricare alta, cu bucurii şi necazuri. Este perioada în care au loc schimbări extrem de importante, este perioada marilor frământări sufleteşti trecătoare… Este vârsta când începem să gândim… Preferăm discuţiile LU PU libere, nu suportăm critica, avem imAN presia că nimeni nu ne înţelege şi , uneori, DR credem că toată lumea este împotriva noasEE A tră…, dar de fapt, dorim ca toată lumea să ne înţeleagă gesturile, comportamentul, ca privite din punctul nostru de vedere. Liceul este vârsta când ―plouă cu soare‖… suntem îndrăzneţi şi curioşi, suntem veseli, dar cunoaştem şi momente de melancolie, vedem viaţa prin toate prismele posibile; când realizăm ceva, când suntem bucuroşi totul în jur este frumos. Când ceva nu este dus la bun sfârşit viaţa ni se pare mai puţin frumoasă. Viaţa de licean este etapa marilor aspiraţii ce tind spre frumos; este etapa la care ştiinţele te magnetizează, este etapa marcată de aviditatea de cunoaştere a adevărului, de pătrundere în tainele cele mai profunde a tot ceea ce omul a descoperit până acum. Este perioada în care se încheagă cele mai trainice prietenii, este perioada în care nutrim cele mai frumoase sentimente, este perioada când simţim fiorii primei iubiri… Dar totuşi nu trebuie să uităm că „omul nu este o fiinţă perfectă, dar perfectibilă‖, iar liceul este una dintre etapele din viaţa nostră care ne poate duce la perfecţiune...

Viaţa de licean este etapa marilor aspiraţii ce tind spre frumos

REVISTA LICEAN 10D

22

Primul pas in viaţă, liceul

În liceu trecem prin foarte multe, poate chiar prea multe.

Liceul ... cu toţii trecem prin el, fie că vrem, fie că nu vrem. Cu toţii avem amintiri plăcute sau mai puţin plăcute din această parte a vieţii, dar în final ajungem să le acceptăm ca o succesiune firească de acţiuni ce ne definesc, ce arată exact cine suntem. N A Pentru mine, I IST liceul reprezintă poarta spre R SC lumea reală, perioada în care aflăm U I R A cele mai şocante detalii despre viaţă. M E Încercăm lucruri pe care mai târziu le reL NO gretăm şi vrem să uităm de tot ce a fost, construim cu A M minţile noastre ţinte înalte ce trebuie atinse pe viitor, aflăm ce este succesul, eşecul, iubirea, ura, ignoranţa, furia şi frica. În liceu trecem prin foarte multe, poate chiar prea multe. Eu am început să simt acest "proces" din plin din prima noapte nedormită din motive "profesionale", dar am realizat că orice vis are un termen, care ne "vânează" din momentul expirarii lui. Primii mei paşi aici au fost uşor nesiguri. Nu aveam niciun plan de viitor, nicio idee despre cum mă voi simţi într-un colectiv ce are competiţia în sânge. Dar acum mă aflu în "plin" liceu, şi pot spune că este o binecuvântare, dar şi un blestem pe care cu toţii trebuie să îl învingem. Însă, ca orice liceean, am trecut şi eu prin momente pline de tensiune ce s-au terminat cu o porţie neaşteptată de râs. De la mici "distrugeri" ale integritaţii şcolii, la îtâlniri în cele mai neaşteptate momente cu "persoanele nepotrivite", toate pot avea un final absurd, fericit, amuzant sau ciudat şi toate ne învaţă că discreţia, cel puţin aici, este o artă. Deşi în unele perioade primim "palme" din plin, iar totul pare că nu se opreşte, parcă mereu apare acea forţă colectivă ce face o năzbâtie constructivă ce ridică moralul tuturor. Cred că orice clasă are nevoie de cel puţin un elev mereu "mai vesel" , indiferent de situaţia sa. Da ... liceul ... fiecare crede că ştie totul despre el, dar află ca nu are nicio idee cand începe să simtă farmecul său, vraja sa ce ne suceşte minţile, ce ne deschide ochii si în acelaşi timp ne induce visarea.

23

MANO LI DA

N CLA

UDIU „Văd că este

Viaţa CNVA-istului resprezintă, în opinia mea, o continuă luptă ce se dă între dorinţa de a fi „cool‖ și dorinţa de a face performanţă într-un anumit domeniu. Cu toate acestea, să fii elev la CNVA nu înseamnă să fii un „tocilar‖ cum spun unii din „afară‖. Cum te trezești încerci să-ţi amintești ce ore ai în ziua respectivă și arunci câteva caiete în ghiozdan sperând că sunt cele de care ai nevoie. În drum spre liceu te mai întâlnești cu câţiva colegi care te întreabă dacă ţi-ai învăţat pentru lucrarea la fizică sau la informatică. Ei bine, de atunci se rupe filmul. Brusc îţi aduci aminte fiecare cuvânt spus de prof : „2 e vitamina A, 3 vitamina B....‖ și tot așa până la complexul B2 (5). După ce treci de cel puţin un „filtru‖ intri în sfârșit în clasă. Saluţi lumea și te apuci să repeţi câteva ceva pentru lucrare încercând să reţii ceva, sa faci măcar de un 6-7. Cu toate că temperaturile scad de la o zi la alta, caloriferele sunt tot reci. Se poate întâmpla să intre directorul în timpul unei ore să „verifice temperatura‖, iar când constată că avem ţurţuri la nas i se face milă de noi și ne spune: „Văd că este frig, dar nu dau drumul la căldură încă.”(Criza asta...). Noroc că se găsește de fiecare dată câte un coleg care sa destindă atmosfera cu o glumă sau, de ce nu, o gafă. Sunt convins că fiecare elev abia așteaptă vacanţa...de iarnă, primăvară sau vară, nu contează.Sincer, și eu abia aștept și ni se pare că anul trece greu, prea greu, dar la sfârșitul celor 4 ani de liceu, când ne vom uita în urmă vom spune că au trecut prea repede...mult prea repede...

frig, dar nu dau drumul la căldură încă.”

REVISTA LICEAN 10D

24

trecem şi peste asta şi în pauză uităm tot ce s-a întâmplat pentru că de asta sunt colegii

Anii de liceu sunt cei cei mai frumoşi ani din viaţa noastră dar şi cei mai importanţi în formarea caracterului nostru. Până să ajung la liceu consideram că viaţa de licean este mai uşoară, însă aceasta nu constă numai în distracţie ci trebuie să şi învăţam, să muncim foarte mult pentru a ajunge cineva în viaţă. Chiar dacă la început a fost mai greu,că orice început de altfel,când toţi profesorii doreau să fim ‗‘perfecţi‖, trebuia să ne obişnuim cu alţi colegi, altă sală de clasă, alţi profesori, situaţia s-a schimbat mult în al doilea an. ‗‘Marea problemă‖ este atunci când trebuie să te trezeşti dimineaţă şi nu prea poţi pentru că ‗‘ai învăţat‖ până târziu şi când profesorul A doreşte să te asculte de la prima oră chiar dacă RIC tu ai încercat să te faci mic în bancă , aproape O I U V invizibil ştiind că nu te-ai pregătit suficient. T I M Însă trecem şi peste asta şi în pauză uităm tot ce s-a întâmplat pentru că de asta sunt colegii..unul mai spune un banc, altul ne mai povesteşte despre năzbâtiile lui, împreună trecem peste toate. Fără să realizăm, ne intrăm în rutină şi zilele se scurg din ce în ce mai uşor. Când o să realizăm acest lucru vom fi probabil în clasa a 12-a pregătiţi de Bac şi cu lacrimi în ochi că ne despărţim de cei care ne-au fost alături la bine şi la greu timp de patru ani.

25 *Ce înseamnă pentru mine LICEU?*

L- libertate

(ştiţi cu toţii sentimentul, în special când eşti la şcoală după ore şi nu-ţi vine să te întorci acasă) I – iubire (cumva obligatorie, în orice faci trebuie să existe pasiune pentru ca lucrurile să iasă bine) C- cunoastere (doar e vârsta la care învăţăm cel mai bine) E- echilibru (pentru menţinerea emoţiilor şi depăşirea obstacolelor) U- ultimul pas către definirea personalităţii şi aventurarea în lume

NĂSTASE OANA—MARIA *Cum a început? A început cu nerăbdare. Deşi sfârşitul gimnaziului a fost o adevărată tragedie, până la urmă am realizat că aproape tot colectivul a rămas în liceu şi putem să menţinem legăturile în continuare. Eram destul de drăguţi ca bobocei, chiar dacă ştiam liceul, majoritatea profesorilor erau noi şi a durat ceva până ne-am obişnuit cu schimbările. Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi când vom termina. Poate se întâmplă o minune şi ajungem din nou toţi în acelaşi loc sau poate că am să mă cert cu fiecare în parte ca să nu trebuiască să vă duc dorul.:)) *Despre profesori...: Profesorii liceului îi ştiţi şi voi cu bune şi cu rele. Nu-i voi enumera, dar am o ghicitoare: eram anul trecut în ora de fizică şi colegul meu de bancă mi-a spus următoarea frază memorabilă: ―este primul om în faţă căruia îmi tremură picioarele‖ (ghiciţi profesorul, nu elevul : ) ) ) *Despre colegi: Colectivul a fost unit încă de la început. Chiar dacă există diferenţe de caracter şi personalitate ne înţelegem bine şi ne ajutăm reciproc. Intrigi? Da, dar puţine şi neimportante. *¿Seria...evenimente? *Primul bal: Primul bal a fost cu întârziere... nu s-a simţit că a fost chiar petrecerea noastră, dar probabil mai bine un pic decât deloc. *Primul 4: Dar hai să nu vorbim despre asta... *Colegul de bancă: Mereu e ceva despre colegul de bancă. Probabil pentru că ajunge să te cunoască foarte bine şi nu în ultimul rând pentru că e prima persoană cu care împarţi nervii, emoţiile sau frustrările în funcţie de oră. (ms pentru răbdare)

*Şcoală şi romance: Inevitabil trebuie să existe un pic şi din capitolul acesta. Chiar în clasă avem un cuplu de durată pe care îl felicit:*. Restul... e liceul prea mare ca să încep să vă povestesc. *Timpul liber: Asta vreau să rămână secret... sau după cum ar spune unii colegi (despre mine) : mister. *Regrete: - prea puţine ore de engleză -uof... Radu - că nu se organizează tabere în fiecare lună *Ce îmi place la şcoală: (că există şi acele) -momente amuzante (mulţumiri Tudor şi Andrei) - ore de la care suntem învoiţi - zile în care luăm ―zetzi zetzi‖(10) *Ambiţie: -îl cheamă Adi şi e ilegal de bun la engleză; dacă voi reuşi vreodată să-l întrec accept numai premii de la Nobel în sus :D

Lucruri pe care nu le bănuiti: -orele de germană sunt chiar foarte distractive -când am intrat la liceu aveam 10 kg mai mult -nu obişnuiesc să dorm noaptea -l-am votat pe Ştefan : )) -orele de fizică sunt perfecte!! (cu excepţia cazurilor când există posibilitatea să fim ascultaţi)

REVISTA LICEAN 10D

26

GU A E N

Fiecare zi e alta, încărcată de emoţie, speranţă, curaj, energie sau bucurie, de fiecare dată în alte proporţii.

TI RIS

AN

ORU D —

C

În umbra destrămată a toamnei încerc să aştern cuvinte pe coala hârtiei încă albă, gânduri timide de adolescent. Sunetul zornăitor al ceasului de pe birou rezonează cu viaţa mea, viaţa mea de licean. Aud: Tic Tac în miezul dimineţilor de înaintea şcolii. Tic-Tac, TicTac cum mai zboară timpul în orele de extemporal! Tic-Tac rezonează cu emoţiile mele înainte de teza la română, Tic-Tac secundele alunecă pe culoarele doldora de elevi fluturându-şi cravatele în pauza mare. Trăiesc o vreme a descoperirilor fascinante, resurse inepuizabile pentru o minte iscoditoare numai bună să-ţi împrospăteze gustul vieţii. Fiecare zi e alta, încărcată de emoţie, speranţă, curaj, energie sau bucurie, de fiecare dată în alte proporţii. Mă aflu intr-o lume care îmi condimentează atât de interesant viaţa, în care se leagă prietenii neaşteptate dar suficient de puternice încât să poată trece peste scurgerea ireversibila a timpului, dar şi o lume care mă face să o admir şi să mă aplec plin de respect: cea a dascălilor mei. Profesorilor le datorez bucuria cunoaşterii, disciplina minţii şi nevoia de a şti. Acum am înţeles că adevăratele valori sunt mai presus de cele materiale, valori care ţin de minte, spirit şi care hrănesc sufletul. Primesc fiecare zi de liceu ca un dar de la care învăţ ce înseamnă să fii om de bun-simţ, prieten de nădejde, corect faţă de propria -mi persoană dar şi faţă de ceilalţi, fără prejudecăţi si demn de respect, bun şi tolerant într-o lume în care contează prea mult imaginea socială. Tic-Tac! Timpul are suflet, timpul meu de licean are suflet. Mă face să ascult, să cercetez şi să răspund mereu provocărilor, să trudesc. Numai aşa poţi ajunge la stele…

27

NOU

R AN

DRE

I

Mai întâi o clădire mai nouă sau mai veche, coridoare lungi şi drepte sau întortochiate şi misterioase, săli cu mese, scaune şi eventual calculator. Dar şcoala este ceva mai mult şi mai altfel decât alte clădiri. Acest mai mult şi mai altfel face ca şcoala să fie un spaţiu viu, atrăgător şi să rămână mereu în amintire. ARATA, Dacă începe şcoala înseamnă că în fiecare zi trebuie să te trezeşti devreme dimineaţa, să te duci adormit şi sa-ti târăşti picioarele până în clasă, să INCEARCA, te uiţi la diferiţi profesori timp de câteva ore fără să înţelegi. Te duci acasă cât mai grăbit fără să te gândeşti la altceva decât la ce fel SIMTE, TRAIESTE de mâncare o să ai la prânz şi până la ce oră o să dormi la amiază. Odată cu începerea şcolii începe şi perioada testelor după care se apropie tezele, e grav având în vedere că, de cele mai multe ori e mai tentant să te plimbi prin casă sau să ieşi în oraş cu prietenii decât să stai şi să înveţi. E ciudat totuşi că în liceu înveţi toate metodele de copiat şi nu ce ar trebui să copiezi. Şi în fiecare clasă există „geniul‖ care le ştie pe toate şi nu dă niciodată nimănui. În caz de teste neanuntate fiecare improvizează şi se descurcă cum poate. Depinde de inventivitate, şi de curaj, manualul şi cartea din bancă de cele mai multe ori te salvează, iar cei norocoşi ai căror colegi de bancă sunt mici ‖genii‖ au intodeauna ‖spatele‖ asigurat. Eh…si uite-aşa mai trece un semestru în care poţi afirma cu mâna pe inimă că nu ai învăţat nimic, ţi-ai perfecţionat doar tehnicile de copiat şi ai avut timp liber berechet.

REVISTA LICEAN 10D

28

Să fii licean....La început n-o să fie uşor. Când

eşti

―boboc‖

trebuie

să

te

obişnuieşti cu noile reguli ale liceului respectiv,cu noii profesori (şi cerinţele lor) şi cel mai greu va fi să îţi faci noi prieteni, deoarece nu ştii dacă vei pica în aceeiasi clasă alături de colegi din şcoala generală. De asta trebuie să fii pregătit pentru orice. Totul e nou şi ţie ţi se cere să te adaptezi cât mai repede. Să joci fotbal în clasă spre disperarea dirigintei, să chiuleşti de la ore pentru că pur şi simplu nu ai chef să-l vezi pe profesor la faţă

Însă după ce te obişnuieşti,

IAN

C PAS

DR UA

totul devine mult mai uşor şi începi să îţi dai seama că viaţa de

licean e foarte tare. Să fii mereu înconjurat de

prieteni - cu unii din ei legând probabil prietenii pe viaţă - , să pierzi vremea în pauză pe holuri, să joci fotbal în clasă spre disperarea dirigintei, să chiuleşti de la ore pentru că pur şi simplu nu ai chef să-l vezi pe profesor la faţă, să aţipeşti la ora de pshihologie şi să te holbezi la tablă la matematică întrebându-te ce sunt hieroglifele alea. Probabil nu realizezi pe moment, dar mai târziu îţi vei da seama că anii de liceu nu se compară cu nimic altceva. Se întâmplă atât de multe lucruri, încât rămâi cu impresia că ai dori ca această experienţă să nu se termine niciodată. Şi când peste câţiva ani vei spune cât de repede a trecut liceul adu-ţi aminte de colegi, de profesori, de ora de sport, de testele la care ai fost prins copiind, de orele chiulite, de fete şi chiar de colegii pe care nu i-ai suportat niciodată. Mai am 3 ani de liceu şi vreau să-i trăiesc la maxim!

29

Liceul este locul unde vei găsi prima iubire, sau unde îţi vei da seamă că lumea este un pic diferită decât credeai. Cel mai important, este locul unde îţi formezi personalitatea. Printre cele mai "râvnite" obiceiuri, se număra absenţele. Deja putem vorbi de o adevărată modă, fiindcă în fiecare liceu există un anumit segment de oameni "specializaţi" pe acest gen de activitate. Deşi nu este recomandat, "chiulul" face parte din viaţa de zi cu zi a fiecărui PI STO elev. Să fim serioşi, la ce bun este LL IVI viaţa de liceu fără absenţe? A În aceşti 4 ani am ocazia sa învăţ şi ce înseamnă spiritul de echipă, pe care îl voi aplică în cele mai neobişnuite situaţii. Anii de liceu în acest colegiu sunt minunati…împreună cu colegii poţi face multe lucruri frumoase.Împreună putem reuşi! Este foarte mult de muncă ce este drept,dar toate acestea merită … Când vei termina liceul,vei duce dorul atât cadrelor didactice,care au dat tot ce e mai bun pentru ca elevii acestui liceu să aibă rezultate extraordinare, cât şi colegilor care ţi-au fost alături în toţi aceşti ani. Sunt ani unici din viaţa oricui. Anii de liceu nu se compară cu nimic altceva! Se intampla atât de multe ori lucruri, încât rămâi cu impresia că ai dori ca această experienţă să nu se termine niciodată. Peste câţiva ani vei putea spune: "Ani de liceu... scumpii ani de liceu...cât de repede au trecut". Adu-ţi aminte de colegi, profesori, ora de sport, testele, orele chiulite, fete şi chiar de colegii pe care nu i-ai suportat niciodată. Şi nu uita, ai doar 4 ani aşa ca foloseşte-i cu grijă.

"Ani de liceu... scumpii ani de liceu...cât de repede au trecut"

REVISTA LICEAN 10D

30

Viaţa de licean

Adolescenţa este acea fantastică perioadă din viaţa unui om în care totul este posibil, care îţi deschide noi orizonturi, în care ai impresia că întreaga lume este la picioarele tale. Prieteniile se leagă mai greu decât în copilărie, dar vor fi mai profunde şi mai trainice. Adolescenţa

GE

EOR G A P

PO

este sinonimă cu viaţa de liceu, aproape se confundă cu ea.

În gimnaziu mi-am făcut atâtea speranţe, iluzii şi visuri legate de viaţa de licean. Îmi închipuiam că va fi „cool‖, „marfă‖, sau mai ştiu eu cum, iluzii „hrănite‖ de elevii mai mari pe care-i vedeam trecând pe stradă, preocupaţi de problemele şi de persoana lor. Mă uitam cu invidie la ei, mi se păreau deosebiţi, abia aşteptam să ajung la liceu. A trecut deja un an, nu mai am „puf‖ de bobocel, sunt „raţă‖ şi am pene. Nu pot să spun că sunt dezamăgit, dar… Pot să afirm cu toată conNu mai am „puf” vingerea că nu s-au schimbat prea multe faţă de viaţa din gimnaziu. Poate de bobocel, doar rucsacul şi-a dublat volumul, iar „cantitatea‖ de teme şi informaţii a desunt „raţă” şi venit mai consistentă. am pene. Alarma ceasului sună în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră, o oră prea matinală pentru noi, care ne culcăm destul de târziu pentru că există, din fericire, şi calculatorul. Ne înghesuim în troleu, autobuz sau maxi-taxi cu căştile pe urechi şi volumul dat la maxim. Ajungem la şcoală cu puţin înainte de a se suna., fără a avea timp pentru a mai copia tema. În pauze ne întrebăm ce mai avem pentru orele următoare, butonăm telefoanele mobile, ne adunăm în „bisericuţe” sau ne repezim la fast-food, să cumpărăm mâncare nesănătoasă, pe care o înghiţim în grabă, că se sună. Ce mică e pauza mare! Cele şase-şapte ore se termina (în sfârşit!) şi ne înghesuim iar in troleu, autobuz sau maxi-taxi, spre casă, la scumpul nostru calculator. Acest text este un pamflet şi va fi tratat ca atare. Orice asemănare cu fapte sau persoane din viaţa reală este absolut întâmplătoare.

31

AVANTAJUL DEZAVANTAJULUI? RES

ME

RIŢ

Cu toţii ne dăm seama că viaţa de licean nu înseamnă numai distracţie. Este de fapt un serviciu, o slujbă în urma căreia primeşti diplomă de absolvire şi cu ajutorul căreia poţi să îţi cauţi alt loc de muncă unde vei sta mai mult, vei munci mai mult şi cu siguranţă vei primi mai multi bani. Ştiu, este groaznic să te trezeşti o dată cu părinţii care te obligă sa îţi mănânci micul dejun şi îţi studiază ţinuta înainte de a ieşi pe usă. Apoi, după ce că trebuie să aştepţi mult timp până la venirea unui autobuz, îţi dai seama cat este de plin. Dar daca nu te urci acum ca să te înghesui precum murăturile într-un borcan, nu vei mai ajunge la timp la şcoală şi normal că profesorul îţi pune absenţa, iar apoi uita sa o motiveze cand ajungi. Şi e doar începutul. Pentru că urmează stresul fiecărei ore cu profesor sau profesoară, ale căror obiceiuri le ştii pe de rost. Când vrei să te asculte nu te bagă în seamă, iar cand te fereşti de privirile lor chiar atunci te zăresc mai bine şi doresc să le răspunzi. Vai! Şi dacă urmează un test, toţi elevii sunt stresaţi. Unii se vaită cu caietul în braţe (mă ofer drept exemplu), alţii stau liniştiţi în bancă repetând conştiincioşi, iar alţii mai dezinteresaţi pleacă în pauză şi se pierd pe holurile întortocheate ale şcolii. Recunosc că până acum am descris multe părţi negative are vieţii de licean, deoarece odata cu trecerea timpului, şcoala devine mai grea, iar aşteptările profesorilor, şi de asemenea şi a părinţilor, cresc. Şcoala nu este doar aşa. Deşi la început realizezi că nu e uşor, fiecare reuşită, notă mare pe care o dobandeşti şi proiect pe care îl faci îţi vor da ambiţie şi un sentiment de împlinire. În afară de aceste momente care devin magice şi care te înalţă în faţa tuturor, un alt avantaj rămâne mereu posibilitatea de a-ţi petrece timpul alături de colegi care pe parcurs ţi-au devenit prieteni sau în unele cazuri chiar mai mult de atât... Ele sunt persoanele cu care îţi petreci toată ziua, de care te apropii şi cu care îşi împărtăşeşti secretele. Cu unii îşi petreci chiar şi revelionul, fără a mai lua în considerare zecile de aniversari la care eşti chemat. Deşi am spus multe dezavantaje ale vieţii de licean, garantez că privind in urmă toate acestea vor dispărea şi ne vom aminti momentele amuzante de care am avut parte şi că toate eforturile noastre ne-au ajutat să mergem mai departe.

ĂD

IAN

A

Deşi la început realizezi că nu e uşor, fiecare reuşită, notă mare pe care o dobandeşti şi proiect pe care îl faci îţi vor da ambiţie şi un sentiment de împlinire.

REVISTA LICEAN 10D

32

Fişă personală Încercând să găsesc o definiţie a vieţii de licean, m-am încurcat în multe cuvinte, puţine sensuri, şi doar răspunsuri tipice… E locul unde ne dezvoltăm, unde căutăm noul, anormalul, originalul, pentru a atinge succesul cât mai uşor, într-un timp cât mai scurt; e locul unde încerc să fiu altfel decât ceilalţi, să fiu remarcată: când nu pot prin lucruri

NA A O I

&

CO

bune, fac greşeli, învăţ, merg mai departe… Trec prin lucruri rele ca sa ajung

la un singur punct: în care îmi dau seama că mă NTE Î C S maturizez, şi o fac destul de repede pentru că, ce-i drept, văd mai “Nu cunosc nicio cale sigură care să ducă la succes, dar cunosc una care duce sigur la insucces: încercarea de a-i mulţumi pe toţi.” (Platon)

mult rău decât bine uneori. Şi parcă în vremurile astea nici nu vrem să mai auzim de cuvântul copilărie, nu mai ştim ce înseamnă jocul, naivitatea, în schimb suntem tot puţin iresponsabili, delăsători şi poate ghidaţi de anumite principii auzite la cei mari… Ce înseamnă asta? Ne creem personalitatea… Este lumea noastra, cu regulile noastre, pedepsele lor, nepăsare. Sunt diferite tipuri de elevi: vânătorii de note, cei harnici, cei deştepţi care nu-şi dau silinţa pentru că sunt convinşi că pot face totul fără bătaie de cap(lucru foarte rău de altfel), cuplurile, cei care se distrează, cei timizi, visătorii şi într-un final avem limite diferite, dar acelaşi scop: succesul. Grupul e un factor important în viaţa noastră deoarece mulţi, când realizăm defectele celorlalţi, realitatea deci, încercăm să ne separăm de ea deoarce ne schimbă atitudinea, ideile, modul de gândire. Suntem fragili fără să ne dăm seama, dar totuşi nu vrem să cunoaştem eşecul sub nicio formă. Privind şi partea cea mai plăcută a lucrurilor pentru unii, dureroasă pentru alţii, mai este şi iubirea. De cele mai multe ori prima e şi cea mai frumoasă, savuroasă pentru că e nou, e altceva… e un sentiment pe care oricât ai încerca să-l explicit, nu poţi. Astfel, în viziunea mea, să fii licean înseamnă să fii Liber, Independent, Creativ, Experimentat, Adaptabil şi Naiv.

33

Experienţe la liceu Deşi unii spun că adolescenţa este cea mai frumoasă perioadă a vieţii, eu sunt de părere că este de asemenea şi cea mai problematică. E greu să fii adolescent, dar a fi licean, mai ales într-un liceu de prestigiu cu pretenţii înalte s-a dovedit a fi cu mult mai complicat. E începutul celui de-al şase-lea an în care păşesc în fiecare zi pe coridoarele liceului ‗‘Vasile Alecsandri‘‘, purtând cu mândrie vestita uniformă, vorbind cu colegii, profesorii şi chiar prietenii şi cunoscând întotdeauna persoane noi dornice de a învăţa din experienţa ST AN celorlalţi. CA Fac parte din colectivul clasei a X-a D, un colecED ITH tiv unit ce odată cu trecerea timpului a descoperit vitală soluţie a îmbinării utilului cu plăcutul. Ştiţi cum se zice a€€Prima impresie este uneori cea mai importanta‖. Ei bine, privind în perspectivă acest lucru sunt convinsă că anul trecut, cu toţii am ştiut să ne facem apreciaţi de către domnii profesori, lucrând individual sau chiar şi în echipă, fapt ce ne-a adus un renume destul de bun. Sunt de acord cu ceea ce afirmă multă lume, cum că într-o clasă, o persoană nu se poate înţelege cu toţi. În cazul nostru mă surprinde să văd că, am reuşit să depăşim mai mult sau mai puţin obişnuitele neînţelegeri existente oriunde şi că am fost în stare să unim pe cât posibil vestitele ‗‘bisericuţe‖. Ceea ce apreciez foarte mult în cadrul liceului nostru, este binecunoscutul spirit de concurenţă, spirit ce ne determină pe toţi să oferim ceea ce avem mai bun, încercând în mare parte să obţinem diplome la diferite concursuri. Acest fapt ne conferă atât nouă, ca şi elevi, cât şi liceului o imagine mai bună. Personal, consider că de-a lungul timpului acest spirit de concurenţă m-a făcut să realizez că în viaţă nu totul este o joacă, m-a făcut să îmi demonstrez mie însămi că pot face mult mai multe lucruri decât am crezut vreodată. Mă consider o fire optimistă, încrezătoare în forţele proprii, lucru ce cred că ne este necesar tuturor. Încet - încet, am început să realizez cam care sunt regulile jocului, între elevi, în interiorul CNVA-ului. După părerea mea sunt o fire destul de sociabilă, dornică oricând de a oferi o mână de ajutor celui care are nevoie de ea. Însă ceea ce am învăţat este că, deşi popularitatea are şi ea un cuvânt de spus, totuşi nu este necesar să ajungi la extreme. Am fost martoră multor astfel de cazuri, încercând să învăţ câte ceva din fiecare şi de asemenea încercând să nu fac aceleaşi greşeli. Un alt lucru pe care îl apreciez în liceul nostru este relaţia destul de strânsă între elevi şi profesori. Oricând poţi fi sigur că dacă ai nevoie de ajutor vei putea regăsi în profesorii tăi persoane dispuse să ţi-l ofere. În concluzie, sunt mândră că mi s-a oferit şansa de a studia la un astfel de liceu, un liceu datorită căruia îţi poţi clădi cu siguranţă un viitor glorios, viitorul la care ai visat mereu.

După părerea mea sunt o fire destul de sociabilă, dornică oricând de a oferi o mână de ajutor celui care are nevoie de ea.

REDACTORI: (cei responsabili de multele greșeli... )

DAN CLAUDIU MANOLI ANDREEA CHIRVASE GIULIA LĂPUŞNEANU

Vinovată de idee—Prof. Mariana Anton