Recenzie Ruxandra Craciun Asistarea Bolnavului Terminal

O noua problemă, diverse soluţii – Recenzie la volumul “Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial. Situaţia din România” al autoarei Ruxandra Maria Crăciun publicat la Editura Lumen din Iaşi Iaşi aprilie 2009 – Autoarea Ruxandra–Maria Crăciun propune un nou subiect de lectură prin volumul “Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial. Situaţia din România”. Un domeniu nou dar totodată vechi pentru societatea românească, bolnavul în fază terminală devine subiect de cercetare şi de reflexie. Autoarea prezintă un argument pentru acest volum care nu necesită alte completări, astfel ea susţinând că în momentul în care ”ştiinţa progresează, moartea este mai de temut şi mai învăluită de absurditate, de teama de a o accepta ca făcând parte din natura esenţei vieţii. Dacă mai demult moartea era văzută ca fiind ceva normal, astăzi este privită ca fiind un intrus, un outsider. Boala este cea care trebuie combătută, e adevărat, dar moartea însă nu, chiar dacă această confuzie este adesea făcută În momentul în care un copil se naşte, el poartă deja finalitatea în trupul său mic, finalitate pe care noi o numim moarte. Paradoxal, este ca şi cum acesta ar fi sensul vieţii sale, deznodământul vieţii sale, care este acelaşi pentru toţi oamenii.” Acest volum de specialitate atât pentru domeniul medical cât şi pentru domeniul social, arată că asistarea bolnavului în fază terminală trebuie văzută din perspective multidisciplinare, nefiind suficientă doar implicarea medicală. Întreaga “echipă” care ia parte la acest fenomen cunoaşte numeroase transformări şi este afectată din diferite puncte de vedere. Autoarea prezintă în acest volum “echipa” care are ca membri componeţi bolnavul, familia bonavului, grupul de specialişti care sunt acolo pentru însoţirea celui implicat pe ultimul său drum. Într-o primă parte autoarea prezintă diferite perspective istorice şi culturale asupra pasului final din viaţa fiecărui individ, numit “moarte”, pentru a oferi un cadru de iniţiere cititorului. Un cadru de referinţă este acordat “portretului bolnavului terminal” fiind astfel explicate stadiile ce apar în faţa morţii, tehnicile de apărare manifestate de bolnav în perioadele critice. “Portretul familial al bolnavului în fază terminală” cunoaşte stări şi etape similare cu cele prezente la bolnav, însă intensitatea şi modalitatea de trăire a acestora diferă de la membru la membru în funcţie de apropierea faţă de cel în cauză. Necesitatea intervenţie multidisciplinare este dată tocmai de aceste portrete ce apar în cadrul tuturor familiilor ce au un bolnav în fază terminală. Sunt etape psihologice dar şi etape de ordin medical care au nevoie de implicarea socială a specialistului. Acest tip de asistent social, foarte rar şi foarte puţin promovat în rândul sistemlui social are menirea de a ajuta pe cei direct afectaţi de problematica bolilor incurabile. Specialistul ajută clienţii direcţi şi indirecţi să depăşească mai uşor toate fazele, începând de la aflarea veştii până la depăşirea durerii şi şocului suportat de cei ce rămân după plecarea celui drag. Sistemul social promovează o lume a bunăstării, a ajutorului şi suportului acordat celor ce se află în dificulate, în nevoie. În vederea susţinerii celor menţionate doresc să vă invit să

lecturaţi acest volum “Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial. Situaţia din România” al autoarei Ruxandra –Maria Crăciun, publicat la Editura Lumen, care pe lângă teoriile şi menţionările de specialitate prezintă un model de practică specific acestei arii de activitate socială. Oferă un model de AŞA DA pentru cei înclinaţi spre acest domeniu, pentru cei care cunosc sau au în familie un membru aflat în fază terminală. La îndrumarea autoarei m-am oprit asupra unor întrebări…”De unde vin?”, “Unde mă duc?”, “Oare o să te mai văd vreodată?” sau “Ce sens are totul?” şi mai mult de atât susţin principiul transmis de aceasta, care consideră că într-o zi vor veni şi răspunsurile şi vom păşi pe drumul care să ne ofere înţelegere asupra vieţii umane pe care o avem. Un titlu care atrage, un subiect nou dar şi un moment din viaţa omului existent din totodeauna….”Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial” arată lumea din spatele perdelelor de spital, din spatele lacrimilor celor afectaţi, din spatele specialiştilor aparent reci. Simona Ponea www.edituralumen.ro