Razboiul Rece-urss Si Staele Comuniste..docx

Razboiul rece-URSS si statele comuniste.

In 1945 situatia razboiului evolua spre faza finala. Aliatii au considerat ca ordinea politica si economica trebuie reglementata din mers, pentru care se convoaca Conferinta din Crimeea intre 4 si 11 februarie 1945, cu participarea lui Stalin, F.D. Roosevelt si W. Churchill. S-a discutat la aceasta conferinta cu prioritate statutul Germaniei si s-a hotarat impartirea acesteia in 4 zone intre SUA, URSS, Anglia si Franta, rezervandu-se un statut special pentru Berlin. Spre surprinderea occidentalilor, Stalin a respins divizarea Germaniei in zone si a solicitat un singur guvern pentru Germania, controlat in comun de Marile Puteri. Stalin a solicitat in plus ca URSS sa exploateze zona industriala Ruhr si sa fie despagubita cu 80% din industria Germaniei. Privind statele satelite ale URSS, Stalin a fost de acord cu propunerea occidentalilor ca acestea sa fie conduse de guverne pe baza de alegeri libere, insa cu supervizarea sovietica. Conferinta de la Ialta a scos la iveala ceea ce in realitate se petrecea inca din 1944 in schimburile de note diplomatice dure dintre Washington si Londra cu Moscova. La cateva zile dupa terminarea conferintei, Roosevelt respingea observatiile ca a fost concesiv fata de Stalin, spunand: "Rusia va predomina in Europa si nu se pune problema sa ne opunem dorintelor maresalului Stalin, care ar putea sa si le satisfaca prin forta" si in continuare: "De altfel, si domnul Churchill trebuie sa fi fost de aceeasi parere cand a fixat procentele de influenta sovietica in Balcani". (N.B. La 9 octombrie 1944 incepea reuniunea de la Moscova, Stalin-Churchill, unde, pe un petec de hartie Churchill a fixat influenta ruseasca: in Romania la 90% si 10% Anglia; in Grecia 10% rusii si 90% Anglia; in Bulgaria 75% rusii si 25% Anglia, in Ungaria si Iugoslavia 50% rusii si 50% Anglia...) Churchill scria in memoriile sale: "Am scris pe jumatate de foaie de hartie; am impins hartia spre Stalin, care, dupa ce a ascultat traducerea, a urmat un moment de tacere si a luat creionul albastru si dupa ce a facut o bifa mare mi-a dat bucata de hartie inapoi. Totul s-a aranjat in foarte scurt timp". La nici o luna dupa Ialta, prim loctiitorul Comisarului poporului pentru Afacerile Externe ale URSS, Visinski (1944-1946) a rasturnat guvernul de la Bucuresti al generalului Radescu si a impus un Guvern Groza comunist, raspunzand la reprosul ca incalca hotararile de la Ialta: "Ialta sunt eu!" Politica sovietica privind regimurile din statele satelite se manifesta gradat, pe masura ce se contura victoria asupra Germaniei si aliatilor sai. La 2 martie 1944, cand trupele sovietice au atins granita Romaniei stabilita in 1940 la Prut, Molotov facea o Declaratie: "Armata Rosie in inaintarea sa nu se va amesteca in ordinea interna a Romaniei si nu va avea nevoie decat de apa de baut si loc de dormit". In aprilie 1945, intr-o convorbire cu fruntasul iugoslav comunist Milan Djilas, Stalin enunta fara echivoc cum avea sa procedeze puterea invingatoare: "Razboiul acesta nu este ca cele din trecut. Cel care ocupa

un teritoriu isi impune si sistemul sau social. Fiecare impune sistemul acolo unde ajunge armata sa. Altfel nu poate fi". In vara 1946, in Romania, dupa o crunta seceta, care a secerat aproximativ 80.000 de romani (Anuarul Statistic), guvernul nu acorda nici un ajutor infometatilor, lasand ca foamea si mizeria sa faca cat mai multe victime, in felul acesta, potrivit doctrinei comuniste, pentru a se crea un "potential revolutionar" in sanul taranimii. In cele din urma, din calcule politice internationale, a acceptat un ajutor alimentar sub egida Crucii Rosii, adus cu un vapor la Constanta in 1946. De retinut ca dupa descarcarea si distribuirea alimentelor la multe familii de tarani, toti romanii care, in numele Crucii Rosii au ajutat la acest act de caritate, au fost arestati si condamnati pentru inalta tradare. Interventiile diplomatice americane insistente impotriva valurilor de arestari politice au fost respinse de guvernul Romaniei, care le-a continuat in mod ostentativ. Truman, pentru a se informa cat mai direct de situatia din Romania, imputerniceste un ziarist, Mark Ethridge. Cu aceasta ocazie opozitia organizeaza o mare manifestatie la Bucuresti, in Piata Palatului la 8 noiembrie 1945 pentru ziua cand intra in tara trimisul lui Truman si care coincidea cu ziua Regelui. Guvernul comunist trage in manifestanti. S-au inregistrat morti si raniti. SUA si Anglia, prin note diplomatice, conving URSS sa organizeze alegeri libere in Romania, potrivit intelegerilor de la Ialta. La 19 noiembrie 1946 se desfasoara aceste alegeri in conditii de amenintare, teroare si imixtiune la urnele de vot. Rezultatul votului a fost: 80% in favoarea opozitiei, cu toata prezenta armatei sovietice si a guvernului comunist, si sub 20% pentru guvern. Rezultatele publicate de guvernul comunist au fost inversate. De aici inainte se va asterne comunizarea sub pretextul unei legitimari bazate pe rezultatul "alegerilor libere". Anul urmator partidele de opozitie au fost desfiintate. Guvernul comunist a trecut la infiintarea de asociatii comerciale mixte de exploatare a resurselor tarii, denumite "Sovrom", ce vor permite controlul sovietic direct al intregii economii nationale a Romaniei. In aceasta perioada, in toata Europa de Est incepea consolidarea guvernelor comuniste instalate de URSS. Protestele USA si ale Angliei impotriva acestor situatii regizate de URSS prin incalcarea intelegerilor de la Ialta si Postdam au curs neincetat, urmate de raspunsurile URSS duplicitare, ferme si chiar jignitoare. Regimurile instalate, comuniste, dupa un timp vor fi recunoscute politic de USA si Anglia, desi conducatori politici ca Petkov si Dimitrov din Bulgaria au fost arestati si executati si de asemenea in Romania Maniu a fost arestat, condamnat si va muri in inchisoarea de la Sighet, ca si multi alti membri ai elitei romanesti interbelice. Comunizarea acestor state se desfasura metodic, constand din "subjugarea si exploatarea populatiei bastinase prin aplicarea celor 45 de principii", cuprinse intr-un document strict secret al KGB/CE 113, publicat intr-un ziar polonez, Nowy Dziennik, in anii de dupa 1990. In statele de sub ocupatia sovietica a fost infiintata politia politica, ca organ de garantare a mentinerii regimului comunist, dupa modelul si cu sprijinul KGB, pentru "lichidarea dusmanilor poporului, prin teroare rosie ca aparat de represiune si de violenta organizata". "In Romania, Securitatea trebuie sa fie mai dura si mai eficienta decat in celelalte state din Europa de Est, deoarece poporul roman este de origine si cultura latina" asa declara Visinski la Bucuresti. Organizarea interna in Romania a Securitatii a fost initiata si condusa la toate nivelurile de elemente straine neamului romanesc. Paralel cu infiintarea Securitatii, s-au introdus consilierii sovietici in toate domeniile - de la secretarul general pana la administratiile locale. In toate statele din Europa de Est au existat rezistente la politica de comunizare. Securitatile acestor state sustinute de URSS le-au reprimat cu exces de zel producand numeroase victime. USA si Anglia au protestat continuu pentru fiecare stat si de multe ori au acuzat Moscova direct pentru incalcarea angajamentelor internationale stabilite la Ialta si Potsdam. Raspunsurile resping protestele ca nefondate

si ca interventii nelegale in treburile interne. Atunci Churchill a reformulat acuze dure la adresa URSS, care "nu cunoaste decat forta cu care isi impune vointa de expansiune nelimitata in spatiu si timp", exprimand pentru prima data ideea ca "o cortina de fier s-a lasat peste Europa de la Stetin la Triest, in spatele careia o parte din continentul european a intrat sub dominatia absoluta a URSS". URSS convoaca o conferinta a tuturor statelor din Europa de Est de sub ocupatie sovietica si infiinteaza Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) la 23 ianuarie 1949, pentru colaborare economica si dezvoltarea economiei de stat planificate. Asociatia este deschisa si statelor de sub influenta sovietica din Asia. Pe plan militar, URSS incheie tratate bilaterale cu fiecare stat de sub ocupatie si de colaborare militara si organizeaza o conferinta la Varsovia la care s-a hotarat sa se infiinteze Pactul de la Varsovia, in care membri sunt toate statele satelite, sub comandamentul militar unic al URSS, la 14 mai 1955. Stalin isi urmarea cu tenacitate raspandirea comunismului in toate continentele, de aceea cand in 1952 avea certitudinea ca va dispune in 1953 si de bomba cu hidrogen, planuia declansarea celui de al treilea razboi mondial in luna iunie 1953. Ion Eremia, fost ministru adjunct al armatei R.P.R. cand Gh. Gheorghiu Dej era secretar general, a relatat cu amanunte o situatie pe care ulterior a fost gasita expusa pe larg in ziarul "Cotidianul" din 17 martie 1999. Prin calitatea ce o avea si pregatirea sa politehnica a primit misiunea prin E. Bodnaras, ministrul Armatei, membru cu functie superioara in Comitetul Central si omul Moscovei, cu instruire KGB, sa coordoneze punerea in aplicare a unui plan ultrasecret militar sovietic privind un sistem de constructii de bunkere si rampe de lansare rachete, amenajari teritoriale cu caracter strategic si tactic ofensiv destinat armatei sovietice. Planurile erau sovietice. Orientarea sistemului era spre Vestul Europei cu termenul prevazut pentru ofensiva in iunie 1953. Aceleasi lucrari se executau in toate statele satelite URSS. Pentru coordonarea lucrarilor pe ansamblul frontului pe linia nord-sud orientat spre vest, ministrii Apararii si adjunctii din tarile satelite au fost convocati la o consfatuire speciala la Moscova in 1952. Data ofensivei era aleasa in functie de angajarea de mari forte militare ale SUA, Angliei si Frantei pe fronturile din Coreea, Vietnam si in Marea Chinei. La 17 iunie 1953, dupa moartea lui Stalin, se produce un eveniment major: o revolta a muncitorilor germani in Berlinul de Est. Conducerea din Kremlin este total surprinsa. Revolta este strivita de interventia tancurilor sovietice. In urma analizei, Comitetul Central al Partidului Comunist a ajuns la concluzia ca revolta a fost posibila datorita saraciei de "bunuri de larg consum" de pe piata interna, deoarece fondurile financiare erau absorbite de mari investitii in curs de executie cu termene de finalizare indepartate. In august 1968 se dezvolta o miscare populara denumita "Primavara de la Praga" cu doctrina unui socialism cu fata umana, sustinuta de A. Dubcek. Acest curent de innoire sociala este zdrobit de o invazie militara a URSS la ordinul lui Brejnev. Toate fortele Pactului de la Varsovia au participat, cu exceptia fortelor armate ale Romaniei. Justificarea atacului a fost bazata pe noua doctrina a lui Brejnev de "suveranitate limitata". Trebuie retinut ca, in toata perioada dupa terminarea razboiului (1945) pana la alegerea lui Gorbaciov ca secretar general al partidului comunist din URSS, URSS nu a demobilizat, ci a continuat sa-si sporeasca efectivele militare si armamentele. A mentinut fortele de ocupatie in statele invinse (satelite), cu

exceptia Romaniei, de unde le-a retras in vara 1958. Fortele de ocupatie erau insa nejustificat de mari, sub pretextul ca sunt necesare pentru a asigura paza si linistea impotriva unor eventuale actiuni ale invinsilor din razboi. Dar ceea ce era mult mai grav pentru mentinerea pacii, era o impresionanta concentrare de forte militare in interiorul URSS pe linia frontierelor, in dispozitiv ofensiv de lupta. Aceasta pentru amenintarea puterilor occidentale la tratativele internationale in cadrul unui veritabil razboi rece sau, poate, sa "pandeasca" un moment pentru a declansa un atac surprinzator asupra Occidentului. La 3 decembrie 1985, istoria retine o importanta reuniune la Malta pe o nava militara americana intre Gorbaciov si noul presedinte la SUA, G. Bush. Dialogul a fost scurt. Gorbaciov solicita ajutor economic. Bush se declara de acord sa-i acorde ajutorul cerut, dar cu o conditie: URSS sa renunte a mai sprijini statele de sub influenta sovietica din Europa de Est. Gorbaciov a fost surprins si emotionat vadit a declarat dupa mai bine de un minut: "Da, accept". Purtatorul de cuvant al lui Gorbaciov, Ghenadi Gherasimov a declarat la conferinta de presa: "Azi la ora 12 si 45 de minute Razboiul Rece a incetat!" Ce a urmat? In toate statele din Europa de Est, pregatite anterior de noua politica a lui Gorbaciov, s-au produs in cascada miscari populare, care au inlaturat regimurile comuniste.