Razboiul Crimeei.docx

Razboiul Crimeei Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continentul european si în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare.Originea crizei prin care s-a ajuns la Războiul Crimeii stă în chestiunea Locurilor Sfinte. Tarul rus Nicolae I a trimis în misiune, la Constantinopol pe diplomatul Aleksandr Mensikov care a încercat să negocieze noi tratate, care să fi permis să se amestece în afacerile religioase ale Imperiului Otoman ori de câte ori Rusia ar fi considerat inadecvată protecția Sultanului.În același timp, guvernul britanic la trimis în misiune în Turcia pe lordul Stratford, care a reușit să-l convingă pe sultan să respingă cererile rușilor. Imediat după ce a aflat de eșecul diplomatic al lui Menșikov, Țarul a ordonat armatei ruse să intre în Moldova si Valahia , folosindu-se de pretextul eșecului rezolvării problemei Locurilor Sfinte.Tarul Nicolae I a crezut că puterile europene nu aveau să reactioneze la acțiunea rusă de ocupare a unor teritorii periferice aflate în sfera de influență otomană.În această situație, sultanul a declarat război, armatele sale atacând forțele rusești în apropierea langa Tulcea.Ca răspuns, flota rusă a atacat flota otomană pe care a distrus-o în la 30 noiembrie 1853 in batalia de la Sinope.Distrugerea flotei otomane și creșterea amenințării rusești au alarmat guvernele francez și britanic, care au luat măsuri imediate pentru ajutorarea turcilor.După ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunărene, Marea Britanie și Franța au intrat în război de partea otomanilor. Negocierile de pace au început în 1856 , în Rusia fiind pe tron un nou țar Alexanru al II-lea, privilegiile speciale ale Rusiei în Principatele Dunărene fiind transferate către grupul Marilor Puteri. Astfel, Țările Române au intrat sub protecția aliaților, iar Moldova a primit înapoi sudul Basarabie , ocupată de ruși încă din 1806.În plus, navelor de luptă ale tuturor națiunilor le-a fost interzis accesul în Marea Neagră. Flota rusă fusese deja distrusă în timpul războiului. Mai mult, țarul și sultanul au fost de acord să nu mai înființeze nici un arsenal naval militar pe țărmurile mării.Clauza Mării Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoasă pentru Rusia, datorită scăderii drastice a amenințării țariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile Puteri au acționat în direcția respectării independenței și integrității Imperiului Otoman.Se presupune că înfrângerea din acest război l-a făcut țarul Alexandru al II-lea să ia măsura abolirii iobagiei.în 1861.Războiul Crimeii a produs un exod în masă al tatarilor către teritoriile otomane, ducând la depopularea gravă a peninsulei. Distrugerea pacii La Paris, Puterile avusesera drept ambitie gasirea unei solutii definitive la Chestiunea Orientului.Arajamentul la care se ajunsese se baza, in mare parte,pe respectarea integritatii teritoriale a Imperiului Otoman,garantata de puterile europene.De la sfarsitul anilor 1850 incepuse procesul de dezagregare a antantei europene care facuse posibila semnarea tratatului de la Paris. Principatele Romane vor fi primele care vor decansa destramarea treptata a cee ce fusese pus pe picioare la Paris deoarece marile puteri au fost puse in fata faptului implinit prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza . O alta lovitura la adresa stipulatiilor Tratatului de la Paris a fost

autonomia crescanda a Serbiei.De drept ,Serbia este vasala sultanului,in fapt,ea este independenta. O independent ace se raspandeste.Catre sfarsitul anilor 1850,sub influenta propagandei nationaliste sarbe,Bosnia-Hertegovina,totusi in mare masura musulmana si Muntenegru se straduiesc de asemeena sa iasa de sub tutela otomana,dar Poarta va interveni trimitand forte atat in Muntenegru cat si impotriva rebelilor din Hertegovina.Insa,aceasta se va lovi de interventia Europei.Cu toate aceastea,Imperiul se va confrunta cu o alta mare criza “revolta cretana”.Aceasta debuteaza in mai 1856,cand un grup de locuitori crestini ai insulei cer o usurare a impozitelor si o refacere a instasntelor judiciare.Favorabil sultanului,rezultatul crizei cretane pare sa indice faptul ca Sublima Poarta stapaneste in sfarsit instrumental reformelor si ca,datorita masurilor judicious aplicate,se afla in situatia de a opri dezagregarea Imperiului Otoman. In realitate insa , nu este asa deoarece o alta criza se pregateste deja in Balcani.Catre mijlocul verii lui 1875,nu numai intreaga Hertegovina,dar si Bosnia si Muntenegru sunt pe picior de razboi.Reprezentantul Austro-Ungariei,putere interesata se situatia Bosniei si Hertegovinei,este insarcinat sa prezinte Portii concluziile reuniunii printr-o nota.La Istambul,Sublima Poarta ia act si promite reformele cerute.In realitate,vor fi represiuni. In fata incapacitatii imperiului de a rezolva criza prin mijloace pasnice,Puterile vor interveni din nou.Daca Imperiul Otoman nu realizeaza reformele promise,Austria va ocupa o parte din Bosnia,in timp ce Rusia se va extinde asupra Basarabiei meridionale. Criza balcanica După 1873, guvernul otoman s-a confruntat cu o perioadă de secetă și foamete în Anatolia, ce a dus la sărăcie și nemulțumiri. Penuriile agricole au împiedicat încasările de taxe. Aceasta a ajuns până într-atât încât vistieria imperială a rămas fără fonduri adecvate pentru administrația guvernamentală. Rezultatul a fost un colaps financiar major care a obligat guvernul otoman să declare faliment în octombrie 1875. Răscoala care a izbucnit în Bosnia şi Herţegovina în iunie 1875 şi în Bulgaria –în sept.1875 Pt ameliorarea situaţiei din Balcani, în noiembrie 1875 şi în mai, 1876, Gorceakov a propus ocuparea provinciilor balcanice de către trupele austro-ruse, însă marile puteri s-au pronunţat categoric împotrivă, deoarece apreciau aceasta drept o implicare în treburile interne ale imperiului Otoman. Situaţia s-a acutizat prin faptul că la sfîrşitul lunii iulie, 1876, Serbia şi Muntenegru s-au încadrat într-un război împotriva dominaţiei turceşti. După înfrîngera Serbiei, guvernul ţarist a înainat Imp.otoman un ultimatul şi a reuşit să obţină semnarea unui armistiţiu care a oprit invadarea teritoriului Serbiei de către trupele otomane. În decembrie 1876, la Constantinopol a fost convocată o conferiţă între reprezentanţii marilor puteri, care au înaintat un ultimatum imp.otoman. acesta avea forma unui plan de reformare a imperiului şi a unor provincii balcanice, în special. Poarta, însă, a respins revendicările Marilor puteri, iar în aprilie 1877, Imperiul Ţarist declară război Imperiului