Proiect.docx

Mahmud al II-lea si vicistudunule puterii(1809-1821) Negresit ,trebuie sa-I atribuim lui Mahmud al II-lea adevaratul demarj al formelor in Imperiul Otoman.De-a lungul intregii sale domnii(1808-1839)si in ciuda gravelor probleme cu marile puteri si in anumite provincii,el a dus o politica ce urmarea sa reinoiasca sistemul administrative sclerosat al statului,a introdus schimbari considerabile in armata si a incercat sa schimbe mentalitatile din mediile influente ale societatii otomane.Acestea nu s-a facut fara zdruncinari au revolte pe plan internin special,imperiul s-a vazut lipsit de mai multe parti teritotiale ,care si-au dobandit fie independenta(Grecia),fie o autonomie foarte larga(Serbia,Egipt):acesta fiind dezmembrarea Imperiului Otoman. Constrangerea sistemului politc Atunci cand Mahmud al II-lea urca pe tronul ottoman,el are 23 de ani.Experienta sa politica este limitata, insa el a primit o foarte buna instructie la Palat si poseda o oarecare cunoastere asupra a cee ce se intampla in interiorul si dincolo de granitele imperiului.In iulie 1808 ,el nu este inca omul influent din stat deoarece acest rol este detinut de noul mare vizir Bayraktar Mustafa Pasa.Dupa ce i-a inlaturat pe adversarii lui Selim al IIIlea, atat civili,catsi militari,bizuindu-se pe autoritatea dobandita,sultanul a reunit la Instambul principalele notabilitati din provinciile imperiului pentru a le propune un plan de reforme.

In timp ce incerca sa puna la punct o intelegere intre conducatorii din imperiu,Mustafa Bayraktar se straduieste sa reorganizeze vechiul corp militar. Acesta reuseste sa recruteze 5000 de oameni,insa pentru a evita orice opozitie sau rezistenta a ienicerilor,el da acestui corp numele de “noul corp de garda”.Bayraktar Mustafa se credea mai puternic decat era.El il indispune pe sultan prin atitudinea sa autoritara si transanta,supari populatia prin actiunile partizanilor sai,pe ieniceri prin infiintarea noului corp de garda.Acestea declanseaza o noua revolta,pe parcursul careia Bayraktar Mustafa moare .Pe 17 noiembrie este incheiat un compromis ce priveste desfiintarea corpului de garda. Mahmud al II-lea care reuseste sa-si salveze tronul,este convins de acum inainte ca nu este posibila nici o reforma atata vreme cat detinatorii unui system pe care il considera perimat raman in functii.Sultanul considera necesar sa-si restabileasca autoritatea si,in consecinta autoritatea statului. Mehmed Ali in Egipt:un model de urmat? Sultanul a fost precedat de guvernatorul Egiptului Mehmed Ali . in timpul primilor 25 de ani de guvernorat ,Mehmed’ Ali va duce la indeplinire mai multe reforme decat sultanul si va angaja Egiptul pe calea modernizarii.In 1830, el nu isi formulase inca toate revendicarile teritoriale si politice.Cu toate acestea, va reusi sa faca din Egipt o monarhie ereditara distincta de restul Imperiului ottoman,insa nu complet separate. Mahmud al II-lea ii va urma exemplul in diferite sectoare.Un soi de rivalitate in cursa modernizarii se va angaja astfel intre cei doi barbatii,care

apar ca cei mai reprezentativi din evolutia lumii orientale in prima tremie a secolului al XIX-lea. Conflicte sau reforme? Tratatul de la Tilsit dintre Napoleon I si tarul Alexandru determinase Anglia sa incheie pacea si o alianta cu Imperiul Otoman(ianuarie 1809),Razboiul intre otomani si rusi este reluat,in urma esuarii negocierilor de la Iasi,din cauza pretentiilor teritoriale ale rusilor.Acestia pun stapanire pe cetatile otomane din regiunea dunareana si ii incurajeaza pe sarbi sa lupe pentru independenta(1810). . Indepartarea pericolului rusesc ii ingaduie acum lui Mahmud al II-lea sa-si consolideze autoritatea sa si a statului otoman asupra provinciilor balcanice. Infrangerea lui Napoleon I la Waterloo,elibereaza fortele rusesti,care il constrang pe Mahmud al II-lea sa faca din Serbia un principat vasal,cu Adunare Nationala si armata.Totusi, otomanii sun reprezentati la Belgrad de un guvernator si pot avea garnizoane in diferite puncta ale tarii.Abia in 1829,prin tratatul de la Adrianopol,otomanii acorda sarbilor o autonomie totala,dar sunt nevoiti sa plateasca un tribut anual. Esecul reformelor lui Selim al III-lea,infrangerile militare si inceputul procesului de succesiune a diferitelor provincii dovedeau necesitatea reinnoirii imperiului in institutiile si in fortele sale fundamentale, a restabilirii autoritatii sultanului si incredintarii guvernarii unir oameni formati in noile conceptii.Cu toate acestea,nu a fost usor de luptat impotriva

ponderii traditiilor si a privilegiilor si nu a fost usor de schimbat mentalitatii. Pe 12 iunie 1826,o prima incercare de reorganizare apare odata cu crearea corpului de armata,militari selectionati din batalioanele de ieniceri din capitala si meniti sa formeze samburele noii armate.Doua zile mai tarziu,ienicerii se revolta,jefuiesc palatul marelui vizir si cer capul reformatorilor Dovedind energie si hotarare,Mahmud al II-lea primeste sprijimul ofiterilor favorabili reformelor si al ulemalelor . Pe 15 iunie,sub ordinal marelui vizir,artileria bombardeaza cazarmele in care s-au adunat ienicerii,din care majoritatea sunt ucisi.In urma acestor evenimente,corpul de ieniceri este official suprimat.Aceasta schimbare fundamentala a primit numele de “evenimentul fericit”. La putin timp dupa aceasta,era initiata organizarea unei noi armate,sub ordinele unui comandant sef.Eforturile de reinnoire atinge in aceeasi masura cavaleria,artileria si alte corpuri militare care constituie in 1827 armata numita “trupele victorioase ale lui Muhammad”. Marina este si ea reinnoita, scolile de ingineri militari si de marina primesc un nou impuls.In decurs de 3 ani,armata otomana a facut loc unei armate modern , antrenate dupa modelul European de instructor straini, insa careia ii lipseste inca nivelul adecvant de calitate,de coleziune,chiar de antrenare.

Orientul in criza Pentru noul suveran,lucrurile au inceput printr-un dezastru:la cateva saptamani dupa Victoria zdrobitoare a egiptenilor asupra fortelor lui Mahumud al II-lea la Nizib, Ahmed Pasa ,marele amiral al flotei otomane,i- a predate toate navele lui Muhammad ‘Ali pentru a evita caderea acestora in mainile rusilor.La Instambul se declanseaza panica. De iesire din criza depinde intregul echilibru al fortelor din Mediterana. Negocierile vor dura mai bine de 2 ani,marcate in special de rivalitatea dintre Franta si Anglia,.Prima sprijinindu-l pe Muhammad Ali,iar Anglia sustine punctul de vedere otoman.Rusia se simte vizata de criza,insa aceasta este interesata de statutul Stramtorilor dorind ca in viitor Dardanele si Bosfor sa fie inchise navelor de razboi. Tratatul semnat la Londra reda Siria sultanului si da Egiptul lui Muhammad Ali,in schimbul platii unu tribut annual. In aceeasi zi,un al text numit”Conventia Stramtorilor” da satisfactie cererii rusesti si,in paralel,garanteaza integritatea Imperiului Otoman. Cele 2 tratate incheiate la Lomdra rezolva chestiunea egipteana si,provizoriu pe cea a Stramtorilor , insa nu pun capat crizei din Orient. .In Creta anarhia este endemica.Criza libaneza este una dintre consecintele conflictului dintre Imperiul Otoman si Egipt.Aceasta a durat,cu intreruperi 20 de ani.Insa ,in timp ce aceasta intuneca orizonturile orientale ale imperiului,sultanul se

gasea confruntat cu numeroase probleme in Principatele Romane care din 1829 pana in 1834 au cunoscut ocupatia rusa si care acum in ciuda dublei tutele ,se gasesc pe calea desteptarii nationale.Conventia de la Balta-Liman va confirma esuarea revolutiei si tutela ruso-otomana asupra unei Romanii lipsite de acum inainte de multe dintre privilegiile sale.Insa cum nu poate exista o intelegere durabila intre Imperiul Otoman si Rusia,cele 2 puteri isi vor intoarce curand spatele,mergand pana in pragul rupturii deoarece Poarta a refuzat sa-I predea Rusiei pe revolutionarii ungari,valahi si polonezi refugiati in Imperiu.Cu 4 ani inainte de razboiul Crimeei,urzeala unei confruntari majore exista deja. Razboiul Crimeei Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continentul european si în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare.Originea crizei prin care s-a ajuns la Războiul Crimeii stă în chestiunea Locurilor Sfinte. Tarul rus Nicolae I a trimis în misiune, la Constantinopol pe diplomatul Aleksandr Mensikov care a încercat să negocieze noi tratate, care să fi permis să se amestece în afacerile religioase ale Imperiului Otoman ori de câte ori Rusia ar fi considerat inadecvată protecția Sultanului.În același timp, guvernul britanic l-a trimis în misiune în Turcia pe lordul Stratford, care a reușit să-l convingă pe sultan să respingă cererile rușilor. Imediat după ce a aflat de eșecul diplomatic al lui Menșikov, Țarul a ordonat armatei ruse să intre în Moldova si Valahia , folosindu-se de

pretextul eșecului rezolvării problemei Locurilor Sfinte.Tarul Nicolae I a crezut că puterile europene nu aveau să reactioneze la acțiunea rusă de ocupare a unor teritorii periferice aflate în sfera de influență otomană.În această situație, sultanul a declarat război, armatele sale atacând forțele rusești în apropierea langa Tulcea.Ca răspuns, flota rusă a atacat flota otomană pe care a distrus-o în la 30 noiembrie 1853 in batalia de la Sinope.Distrugerea flotei otomane și creșterea amenințării rusești au alarmat guvernele francez și britanic, care au luat măsuri imediate pentru ajutorarea turcilor.După ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunărene, Marea Britanie și Franța au intrat în război de partea otomanilor. Negocierile de pace au început în 1856 , în Rusia fiind pe tron un nou țar Alexanru al II-lea, privilegiile speciale ale Rusiei în Principatele Dunărene fiind transferate către grupul Marilor Puteri. Astfel, Țările Române au intrat sub protecția aliaților, iar Moldova a primit înapoi sudul Basarabie , ocupată de ruși încă din 1806.În plus, navelor de luptă ale tuturor națiunilor le-a fost interzis accesul în Marea Neagră. Flota rusă fusese deja distrusă în timpul războiului. Mai mult, țarul și sultanul au fost de acord să nu mai înființeze nici un arsenal naval militar pe țărmurile mării.Clauza Mării Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoasă pentru Rusia, datorită scăderii drastice a amenințării țariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile Puteri au acționat în direcția respectării independenței și integrității Imperiului Otoman.Se presupune că înfrângerea din acest război l-a făcut țarul Alexandru al II-lea să ia măsura abolirii

iobagiei.în 1861.Războiul Crimeii a produs un exod în masă al tatarilor către teritoriile otomane, ducând la depopularea gravă a peninsulei. Distrugerea pacii La Paris, Puterile avusesera drept ambitie gasirea unei solutii definitive la Chestiunea Orientului.Arajamentul la care se ajunsese se baza, in mare parte,pe respectarea integritatii teritoriale a Imperiului Otoman,garantata de puterile europene.De la sfarsitul anilor 1850 incepuse procesul de dezagregare a antantei europene care facuse posibila semnarea tratatului de la Paris. Principatele Romane vor fi primele care vor decansa destramarea treptata a cee ce fusese pus pe picioare la Paris deoarece marile puteri au fost puse in fata faptului implinit prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza . O alta lovitura la adresa stipulatiilor Tratatului de la Paris a fost autonomia crescanda a Serbiei.De drept ,Serbia este vasala sultanului,in fapt,ea este independenta. O independent ace se raspandeste.Catre sfarsitul anilor 1850,sub influenta propagandei nationaliste sarbe,Bosnia-Hertegovina,totusi in mare masura musulmana si Muntenegru se straduiesc de asemeena sa iasa de sub tutela otomana,dar Poarta va interveni trimitand forte atat in Muntenegru cat si impotriva rebelilor din Hertegovina.Insa,aceasta se va lovi de interventia Europei.Cu toate aceastea,Imperiul se va confrunta cu o alta mare criza “revolta cretana”.Aceasta debuteaza in mai 1856,cand un grup de locuitori crestini ai insulei cer o usurare a impozitelor si o refacere a instasntelor judiciare.Favorabil sultanului,rezultatul

crizei cretane pare sa indice faptul ca Sublima Poarta stapaneste in sfarsit instrumental reformelor si ca,datorita masurilor judicious aplicate,se afla in situatia de a opri dezagregarea Imperiului Otoman. In realitate insa , nu este asa deoarece o alta criza se pregateste deja in Balcani.Catre mijlocul verii lui 1875,nu numai intreaga Hertegovina,dar si Bosnia si Muntenegru sunt pe picior de razboi.Reprezentantul AustroUngariei,putere interesata se situatia Bosniei si Hertegovinei,este insarcinat sa prezinte Portii concluziile reuniunii printr-o nota.La Istambul,Sublima Poarta ia act si promite reformele cerute.In realitate,vor fi represiuni. In fata incapacitatii imperiului de a rezolva criza prin mijloace pasnice,Puterile vor interveni din nou.Daca Imperiul Otoman nu realizeaza reformele promise,Austria va ocupa o parte din Bosnia,in timp ce Rusia se va extinde asupra Basarabiei meridionale. Criza balcanica După 1873, guvernul otoman s-a confruntat cu o perioadă de secetă și foamete în Anatolia, ce a dus la sărăcie și nemulțumiri. Penuriile agricole au împiedicat încasările de taxe. Aceasta a ajuns până într-atât încât vistieria imperială a rămas fără fonduri adecvate pentru administrația guvernamentală. Rezultatul a fost un colaps financiar major care a obligat guvernul otoman să declare faliment în octombrie 1875. Răscoala care a izbucnit în Bosnia şi Herţegovina în iunie 1875 şi în Bulgaria –în sept.1875 Pt ameliorarea situaţiei din Balcani, în noiembrie 1875 şi în mai, 1876, Gorceakov a propus ocuparea

provinciilor balcanice de către trupele austro-ruse, însă marile puteri s-au pronunţat categoric împotrivă, deoarece apreciau aceasta drept o implicare în treburile interne ale imperiului Otoman. Situaţia s-a acutizat prin faptul că la sfîrşitul lunii iulie, 1876, Serbia şi Muntenegru s-au încadrat într-un război împotriva dominaţiei turceşti. După înfrîngera Serbiei, guvernul ţarist a înainat Imp.otoman un ultimatul şi a reuşit să obţină semnarea unui armistiţiu care a oprit invadarea teritoriului Serbiei de către trupele otomane. În decembrie 1876, la Constantinopol a fost convocată o conferiţă între reprezentanţii marilor puteri, care au înaintat un ultimatum imp.otoman. acesta avea forma unui plan de reformare a imperiului şi a unor provincii balcanice, în special. Poarta, însă, a respins revendicările Marilor puteri, iar în aprilie 1877, Imperiul Ţarist declară război Imperiului Otoman