Raza De Noapte - 5capitole

Raza de noapte Capitolul 1. Din nou la inceput Ma simteam in sfarsit libera, libera de o povara prea grea pentru mine. Dupa cele cateva saptamani de panica, de teama de a imi pierde cele mai importante persoane . Se terminase, ei, lasi si fricosi , au plecat, iar noi ne-am bucurat de reintalnirea cu noi insine si cu ceea ce ne va astepta. Imbratiseam viitorul care parea sa straluceasca. Ma simteam asa de fericita, eram usurata, scapasem de un munte ce trebuia sa il car, iar el era prea greu pentru mine. Stiam ca din vina mea se ajunsese aici, din vina mea erau niste nereguli. Apoi, i-am vazut chipul mamei, al tatului meu ce stiam ca stie ce gandesc, si al dragului meu Jacob. Am stiut ca eram in siguranta, am stiut ca nu mai eram vinovata de distrugerea lor. Fericirea nu poate fi masurata in cuvinte. Ma gandeam la Volturi si stiam ca vor veni inapoi, dar nu imi pasa. Eu , aveam destul timp pentru al petrece cu Jake, mami , tati, matusa Alice si unchiul Jasper, frumoasa mea tusica Rose si haiosul meu unchi Emmet, blanda mea bunicuta Esme si neegalabilul meu bunic Carlisle. M-am gandit cat de urat ar fi fost totul fara ei. Daca eu as fi ramas in viata , iar ei nu; nu vroiam sa ma gandesc la asta. As fi suferit enorm, probabil nu as mai fi putut respira si i-as fi rugat sa ma omoare si pe mine, sa nu traiesc cu amintirea mamei rupta in bucati , al tatei arzand in flacari, al lui Jake scheunand fara savare. A trecut, a trecut, linisteste-te, a trecut. incercam sa imi repet intruna. A trecut, da a trecut. O strangeam pe mami in brate in timp ce ne indreptam spre casa; eu motaiam adormita , ar tata ne povestea de ce Nahuel, jumate vampir, jumate om, imi dadea mie atata atentie. - A, dar nu se holba, la Nessie, ci la tine. am auzit vocea cristalina a lui tati. Asta m-a facut curioasa, hm... Pentru ca esti in viata , sopti tata. Oh, da, are dreptate. Mami a ramas in viata, mami a fost salvata. Eu nu am omorato cand m-a nascut, asta datorita lui tati,cand curajos ca intotdeauna, a putut sa reziste. Nu intelegeam cum ,dar a facuto , asta conta. -M-ai pierdut. continua mama discutia

- Toata viata lui, explica el si e cu cincizeci de ani mai in varsta decat mine... -Un mosneag, comenta mama. - Intotdeauna s-a gandit ca e o creatie diabolica, un ucigas din fire. Surorile lui toate si-au ucis mamele , dar nu le-a pasat. Joham le-a crescut sa se gandeasca la oameni ca la animale, in timp ce ei erau zei. Dar Nahuel a fost educat de Huilen, care isi iubea sora mai mult decat oricine altcineva. Acest lucru i-a format intreaga perspectiva. Si , intr-un fel , chiar se ura pe sine insusi. Foarte trist, m-am gandit. Si eu as fi simtit acelasi lucru daca mami ar fi moarta. As fi preferat de 1000 de ori sa nu vad lumina soarelui, pasarelele, pe Jacob al meu, as fi preferat sa mor daca mami ar fi patit ceva la nastere, daca tati nu ar fi salvato. Stiam ce simte, si eu simtisem asta , vina mortii tuturor, din vina mea, ca m-am nascut, pana acum cateva ore. Imi era mila de el, eu aveam totul, el nimic. - Ce trist, murmura mama. - Si apoi ne-a vazut pe noi trei- si si-a dat seama pentru prima data ca doar pentru ca e pe jumatate nemuritor nu inseamna ca e rau prin natura lui. Se uita la mine si vede... ce ar fi trebuit sa fie tatal sau. Acum , ma simteam mandra. Mandra ca il aveam ca tata, era perfect. Si el si mami se potriveau de minune, erau perfecti impreuna, mama fara tata nu ar fi nimic, la fel si tata fara mama. Ca o papusa fara un papusar care sa o miste. Daca unul nu era, nu era nici celalalt. - Pai , esti ideal in toate privintele, mi-a citit mami gandurile. Chicotind, din nu stiu ce motiv, tata reincepu povestirea : Se uita la tine si vede viata pe care ar fi trebuit s-o aiba mama lui. Bietul Nahuel , am gandit eu in timp ce mama imi lua cuvintele din minte. - Nu fi trista pentru el , ne raspunse tati la amandoua. E fericit acum. Astazi a inceput in sfarsit sa se ierte pe sine insusi. In timp ce mama ma punea in patut, deja ardormisem, si mergeam pe taramul unde nu exista teama sau rautate. * M-as fi putut obisnui cu plictiseala, era linistitoare. M-as fi putut obisnui cu monotonia, era ceva dragut sa stii ce faci maine. M-as fi putut obisnui cu orice numai cu asta nu. Dar, mai intainte, sa incepem cu inceputul.

Puteam povestii fiecare zi din anii pe care ii traisem. De fiecare data cand m-am trezit; de fiecare data cand m-am culcat. Chiar daca de fiecare data eram diferita, crescand zilnic. Dar acum era diferit. Vedeam totul in profunzime, parca eram alta. O alta diferita de cea de ieri, se intamplase ceva. Stiam, asta. M-am ridicat din pat si m-am dus la oglinda. Ma uitam la fata mea, sau mai bine zis la fata unei straine. Numai purtam masca de copil, numai eram ca altadata. Ma maturizasem. M-am uitat in jos, la formele diferite pe care le aveam, stiam ca avea sa se intample, numai aveam forme de copil de mult, numai aratam ca un copil de mult. Dar acum s-a schimbat iarasi ceva, numai aratam nici macar ca o adolescenta. Ce s-a intamplat? Apoi , adevarul, realitatea, m-a lovit. Ajunsesem la punctul maxim. Stiam ca nu voi mai creste mai mult de atat, stiam asta, o simteam in fiecare bucatica din mine, umana sau vampirica. M-am schimbat incet; stiam ca isi vor face griji daca nu ies din camera. Chiar daca tata stia ce s-a intamplat, chiar daca si-a dat seama odata cu mine care este problema,nu va zice nimanui. Scumpul meu tata, nici nu parea tatal meu, chiar daca si el se schimbase, si inca mult, tot paream mai mare cu el cu vreo 3 ani. Paream ca sunt sora mamei mele, sora mai mare. Paream ca sunt deovarsta sau chiar mai mare decat Rose. Nu, nu eram batrana. Eram, matura. Mai era umpic, foarte putin, pana implineam 7 ani. - Pregtitiva, vin. am oftat incet cand am inchis usa in urma mea. Mergeam incet, nu , ma taram pe scari. Nu asteptam momentul asta, mai vroiam sa fiu copil. Dar, inevitabilul este inevitabil. Am tras adanc aer in piept si am intrat in sufrageria de basm din casusa noastra de basm. Ma asteptam sa ii vad pe parintii mei si pe Jake al meu aici, asteptandu-ma. Ma asteptam sa fie nerabdatori sa isi confirme adevarul. Dar nu erau aici. Nu imi venea sa cred, era pentru prima data cand nu i-am gasit in casuta. Eram , singura. De obicei Jake ma astepta, m-am speriat la gandul ca cineva ar fi patit ceva. Apoi , am cercetat camera si am vazut biletelul cu scrisul unic al tatalui meu. Nessie, nu te speria. Suntem cu totii in casa mare. Vino si tu cand te scoli, te asteptam. Mii de pupici, mama, tata si Jake

Deci ma asteptau cu totii. Nu m-as fi mirat daca pe veci nebunatica mea matusa Alice nu ar fi facut ditamai petrecerea pentru a sarbatorii "maturizarea mea fizica". Iubeam petrecerile, nu semanam cu mama , care stramba din nas numai la auzul cuvantului, nu, dimpotriva , chiar imi parea rau daca ratam ceva. Dar , acum era diferit. Vroiam atat de mult sa aman asta... Daca ar stii cineva- tata adica- ca gandesti asa, sigur ti-ar trage o palma sa iti revii odata! M-am imbarbatat singura iesind din casa si zburand prin padure. Insa, inainte de a ajunge in locul in care tata mi-ar fi putut auzii gandurile, m-am intrebat singura, de ce imi e frica? Ah.. da mi-am amintit. Cred ca in clipa aceea eram rosie de rusine. Jake... a da.... Imi era frica de ce voi simtii atunci cand il voi vedea. Nu ca nu m-ar fi atras de mii de ori pana acum. Nu ca nu as fi trisat cand eram la vanatoare cu el si nu ca nu m-as fi rasfatat cu buzele lui moi pana acum. Nu... nu era vorba de asta. Pana acum, totul era o iubire adolecentina. Stiam asta din ceea ce mi-a zis Nahuel in ziua cand a plecat( a mai ramas cateva zile dupa ce Volturii au zburat de aici) : inima, sentimentele vor fi si ele precum corpul meu, crescand mereu, maturizandu-se mereu. Mintea era deja matura din toate punctele posibile, dar corpul si sentimentele nu . Da, deci , aveam de ce sa imi fie frica. SI mai ales imi era frica ca tata si unchiul Jazz, vor stii ce am. Oh, da fetito, ai de ce sa iti fie frica, chiar ai. Am privit in jurul meu, totul era magnific, padurile din New Hampshire ( - Adresa noastra se schimbase din Orasul Forks de la cateva luni dupa ce totul redevenise normal, normal pentru o familie de vampiri, un varcolac si un semivampir -) erau superbe. Am tras aerul rece si curat in piept, relaxandu-ma imediat. Dupa mica mea revelatie am pornit imediat spre casa imensa a bunicilor. Incercam sa fiu cat mai linistita si cu ganduri cat mai calme si pacifiste cand am ajuns la usa cladirii numite casa a familiei mele. Stiam ca vor auzi fiecare bataie deja mult mai rapida decat era normal pentru mine, stiam dar nu aveam cum sa o opresc. Am urcat monoton si somnoros scarile si apasand incet clanta usii, ajungand de unde am pornit totul.

Capitolul 2. Legatura Usa se deschise mult prea repede.Mi-am cautat cu privirea familia, nimic. Am incercat sa aud vreun sunet, sa imi dau seama unde sunt, nimic. Atat imi mai trebuia! Imi imaginasem deja un anunt de genul : Familie de vampir disparuta, sunati la numarul 123123 daca ii gasiti!. De obicei as fi ras la un asemenea gand, de obicei. Apoi, cand vroiam sa merg sa ii caut prin poienite, aud un sunet slab din canapeaua din sufragerie. O inima care batea. - Ness, aici, vino sa ne uitam la un film. Spuse Jake inainte ca eu sa pot sa imi incetinesc respiratia, teama sau bataile inimii care se amplificara la auzul vocii lui. Nu puteam sa ii raspund. Dar a trebuit sa imi oblig picioarele sa zboare catre el. Daca inainte vroiam sa nu il vad , acum sentimentele conduceau mintea. Iar sentimentele mele vroiau un singur lucru, pe el. M-am asezat incet pe canapea. Atunci, Jake ma privi si ma imbratisa strans. -Ne uitam la un film iubito? Vroiam sa ii raspund, dar nu am putut. Am dat din cap, si miam asezat capul pe pieptul lui. As vi vrut sa pot sa il intreb unde sunt ceilalti, mama tata, Rose, Alice, restul.... dar bataile inimii imi blocau cuvintele undeva in plamani. M-am uitat in ochii lui negri si profunzi si am lasat sa ma invinga sentimentul acela puternic, sa ma cuprinda ca in ziua in care l-am vazut prima oara. Stia ce vroiam, mereu stia, de asta mi-a cuprins fata in maini si mi-a soptit incet : - Esti cea mai frumoasa. Ceea ce a urmat nu era o noutate. Insa cum am reactionat eu, a fost. Mi-a sarutat incet buzele. Respiratia mi s-a oprit si pentru cateva momente si inima, apoi l-am tras mai aproape de mine mi-am incolacit picioarele in jurul lui si pentru un moment am crezut ca si el vroia ce vroiam eu. Insa m-a surprins cand s-a desprins din stransoarea mea si mia mangaiat incet obrajii.

Ii simteam privirea arzandu-mi dorinta de el. M-am calmat cand m-a sarutat pe frunte si mi-a zis ca nu este bine ceea ce facem. Mi-am dat seama ca are dreptate. - Scuze... nu stiu ce m-a apucat, mi-am cerut eu scuze inca privindu-l cu o intrebare in ochi : De ce? Mi-a zambit strangandu-ma in brate si prefacandu-se ca este atent la film. Si eu eram atenta la ceva, la ceva pe nume Jacob. La fata lui superba, la pielea rosiatica, la ochii lui adanci. Stiam ca nu voi afla daca nu il intreb, si imi era prea teama sa o spun cu voce tare asa ca i-am aratat intrebarea mea. - Pentru ca te iubesc prea mult pe tine si pe familia ta, a noastra defapt, mi-a zis el sincer, bland si totusi ferm. Asa este, imi iubesti familia si cel mai mult pe matusa Rose, mori dupa ea, recunoaste! Am glumit eu cu el luand o fata geloasa. - Ai dreptate Ness, ai dreptate pentru ca eu iubesc orice iubesti tu, orice iti face bine si orice este bine pentru tine, a raspuns el punandu-ma in poala lui, orice , chiar si pe Rosalie sa stii, a continuat el avand un zambet si o urma de amuzament in vorbe. - Te iubesc Jake, te iubesc. Si eu, doar ca putin mai mult decat iti dai tu seama, a replicat el strangandu-ma tare la pieptul lui cald. - Unde au plecat restul? l-am intrebat eu intorcandu-mi fata catre el. - Cred ca au vrut sa ne lase putin timp singuri, atat, a raspuns cu o fata aproape sincera. Aproape caci imi auzeam parintii cum stau spatele casei si ne privesc prin geamurile de sticla. - Nu conteaza.... bine ca am trecut cu bine si de ziua asta. Hey, dar iti place cum arat? Mi-am intrebat eu iubitul, incercand mai mult sa imi pedepsesc parintii pentru ca ma spionau. Stiam ca sufera ca micul lor ghemotoc e mare de acum, stiam si intelegeam asta. Si mai stiam si ca sunt mandra ca ma iubesc si ca inca sunt micul lor ghemotoc, dar nu cred ca bunicul Charlie i-a urmarit la intalniri sau ca bunica Esme asculta cu atentie la tot ce vorbeau ei cand isi faceau declaratii de dragoste. Nu , eram sigura de asta. Esti , frumoasa , ca intotdeauna , iubito. Cea mai frumoasa din toata lumea. Spuse el inmuiandu-ma ca o inghetata in soare.

M-am aplecat sa il sarut insa am auzit o bocanitura in usa apoi cineva a apasat incet clanta usii. Erau mama si tata, zambeau, erau fericiti sau mai bine zis impacati cu ideea ca am crescut. Se vedea in ochii lor ca imi vroiau doar binele, iar binele meu era doar langa Jake. Nimeni nu poate trai fara aer, nici macar vampirii. Fara aer, nu ar mai exista nici oameni nici animale sa se hraneasca, nu ar avea control, putere, speranta, ar vrea sa moara insa ar reusi doar sa se tarasca intr-un infinit pustiit. Nimeni nu ar vrea sa traiasca fara aer. Iar pentru mine, aerul meu era Jake. Mama stia asta, si ma intelegea. Stiam ca si ea e la fel. Imi povestise despre perioada ei umana, stiam cat a suferit fara tata. Stiam si o intelegeam dar si ea ma intelegea. Eram prietene foarte bune. O iubeam foarte mult, fara ea, fara iubirea ei nu as mai fi fost acolo, in bratele lui Jake in momentul acela. Cu tata insa, ma intelegeam cel mai bine, poate pentru ca imi citea gandurile, poate ca ma intelegea. Stiam ca ma iubea pentru ca eram jumatate din mama, pentru ca mama ma iubea si pentru ca si eu o iubeam pe ea. Apoi , veneau urmatoarele motive, ma iubea pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce fac. Au venit inspre noi iar mama ma lua in brate atunci cand mam ridicat sa ii vad si sa ma vada. M-a privit mandra si mi-a spus la ureche ca isi iubeste micuta ei fata mare. Tata imi zambi si ma pupa parinteste pe frunte. Incepeam sa ma inrosesc deja. Ma iubeau prea mult iar eu nu meritam iubirea lor. Insa atunci, tata ma lua strans in brate si ma certa bland: -Sa nu mai crezi niciodata asta! Jake ne privii mirat iar tata ii raspunse si lui sa nu se bage. - E o treaba tata-fiica, glumi tata. - Aha, pai atunci nu ma bag , zambi larg Jake . - Alice, daca vreti sa veniti , faceti-o mai repede, vorbi tata de parca ar fi fost cineva in fata lui si nu la cateva sute de metri distanta. - Ok, ne-ati prins! zambi draceste matusa Alice, nebunatica pe viata, scaparea mea cand aveam chef de adrenalina, cumparaturi sau petreceri. Hm... se pare ca cineva are nevoie de niste haine noi, ranji larg Alice vizibil fericita ca are de facut mici schimbari in garderoba mea mereu in schimbare.

Bunica Esme , bunicul Carlisle intrara si zambira larg vazand ca totul este ok. Bunica ma iubea foarte mult, stiam asta, sentimentul era reciproc. Matusa Rose veni repede dupa aceea cu unchiul Emmet , iar cand m-a vazut si si-a dat seama ca eu chiar nu mai puteam creste mai mult de atat avea ochii parca pierduti si cred ca daca ar fi putut sa planga ar fi inundat pana acum toata casa. Ma lua in brate si imi spuse ca ar mai fi vrut sa mai fiu mica. - Si eu Rose, si eu , i-am facut cu ochiul incercand sa o linistesc, nu iti face griji tot cea de ieri sunt, adica, aproape ca cea de ieri am completat eu in gand. Tata zambi larg in timp ce unchiul Emmet incepea sa spuna o gluma. - Si, uite cum trece vremea, si mie tot nu imi apar fire albe in cap, cred ca ma voi vopsi in cele din urma, asta doar ca sa fiu deoseama cu Nessie, ma tachina el. - Asa este Emmet, insa va trebui sa o lasi pe matusa Alice sa te si machieze daca vrei sa fi deoseama cu mine, poate chiar sa iti puna o rochie , doua , pe tine, nu? am intrat eu in jocul lui - Poate... incepu el sa rada. Imi placea de unchiul Em, mereu stia sa ma faca sa rad, sa uit de lucruri cum ar fi faptul ca eu nu pot sa merg la scoala, sa ies prea mult in oras, adica nu puteam sa fac asta. - Bine ca mi-ai amintit Renesmee, zise tata deodata, trebuie sa mergi la scoala si tu deacum. - Da? Suu-uu-per!!! Deabia astept!!! Ura! Nu te bucura atat, cum vei ajunge acolo iti vei dori sa nu ii fi adus aminte ui Edward de asa ceva, readuse glumele in dialog Emmet. - Asa ceva , raspunse Jake zambind ( el mergea deja la facultate) Chiar si cand unchiul Jasper intra, nu a avut nimeni nevoie de ajutor sa fie relaxat, toti eram deja. Toti radeam, vorbeam, eram ca o familie. Legati prin iubire, amintiri si prin faptul ca suntem o familie. Acum , ma simteam ca o proasta pentru ca crezusem ca ei se vor schimba. Era aceasi familie din totdeauna. Tata incepu sa cante la pian piesa mamei , Jake ma tine in brate in timp ce eu ma uitam la unchiul Em si la unchiul Jazz cum jucau sah fiind ajutati de Alice. Am intors capul si am vazut ca mama si Rosalie ma priveau mandre ca doua mamici, asta si erau. Intre iubirea mamei si a lui Rose nu era mare diferenta.

Rosalie ma iubea ca pe o fiica pe care nu a avut-o, eram fericita ca era asa. Stiam ca daca mama nu ar fi avut sprijinul matusii, eu as fi fost distrusa. Nu eram suparata din cauza asta, tata isi ceruse iertare de mii de ori cand am aflat. Nu ma deranja, motivul era unul bun, si eu as fi facut la fel , as fi vrut sa ma distruga daca mama ar fi patit ceva atunci. Tata schimba melodia la auzul gandurilor mele, canta acum melodia mea preferata. La sfarsitul acesteia, toti eram asezati pe canapeaua din jurul mesei rotunde antice a bunicii. Atunci, Carlisle, gasi un moment in care sa ne spuna un lucru foarte important ce avea sa ne schimbe pe toti candva : - Aici, acum, incepu bunicul, vreau sa ne promitem noua insine ca vom ramane mereu o familie indiferent de ce se va intampla. Chiar daca suntem certati, impacati, in lupta, la vanatoare, acasa, oriunde, vom fi impreuna si ca vom continua sa fim legati prin iubirea ce este in aceasta familie. As mai dori ca fiecare membru al familiei sa jure asta. Linistea se asternu peste toti. Il vedeam pe tata cum incearca sa citeasca fiecare gand din casa, inclusiv pe al lui. Peste cateva secunde foarte lungi, incepu sa vorbesca : - Jur ! spuse tare , incredibil de sincer si cu un ton ce dadea dovada de respect asupra ideii acestea. Apoi, pe rand, mama, eu , bunica, Rose, Emmet, Alice, Jasper, am continuat ce a inceput tata. Carlisle, vazand ca toti sunt de acord a jurat si el cu mare stima pentru toti. Totusi , simteam ca ceva lipseste. Tata si-a dat seama primul ce anume. - Jake? Si tu faci parte din familie. Cu ochii sclipind, se ridica in picioare si atunci, iubitul meu Jacob spuse cu o voce pe care nu i-am mai auzito pana atunci: - Jur! Jur sa fiu mereu alaturi de familia mea, de iubita mea si de tot ceea ce este important pentru ea si pentru cei dragi ei! Ceea ce a urmat a fost pura iubire, cu toti ne-am imbratisat, iar eu , neputand sa imi stapanesc emotiile l-am sarutat pe Jake si mi-am promis ca voi face tot posibilul ca juramantul acesta sa nu fie niciodata incalcat.

Capitolul 3. Inceput de reunire Dupa „cina” in familie, fiecare am plecat in camerele noastre. In timp ce ma pregateam sa adorm mi-am adus aminte de vechile legende Quillete. Lupi, vampiri, batalii, copii omorati, familii distruse, suflete pereche despartite prin unicul mod posibil de a despartii un varcolac de persoana iubita, moartea. Am inceput sa deraiez de la Quillete , la singurul lucru care ma speria. Numele lor nu imi mai provoca suferinta de altadata, acum era ura, o ura imensa. Ochii lor rosii, zambetul politicos prefacut, mantiile lor lungi, incredibil de lungi.... -Nessie,Nessie trezeste-te , ma striga o voce slaba Cum sa ma trezesc, eram deja treaza! Imaginile se schimbau incet pana am vazut fata rosiatica a cuiva cunoscut, parul negru si tuns, muschii incolcindu-se pe umerii sai mari, in jurul lui, o balta de sange, omul tremura ca la cutremur, si-a ridicat fata slabita ,m-a privit cu ochii sai de carbune si a soptit „Volturii!” - Jaakee, nuu!!! Am deschis ochii si mi-am dat seama ca eram din nou in camera mea, cu mama si tata langa mine. Jake, nu , nu, Volturii, nu ,va rog ajutati-ma, unde e Jake? Tipam eu fara ca nimeni sa ma asculte, privirile linistitoare ma inebuneau, unde era Jake al meu? Ce i-au facut? Mi-am dat seama ca patul se zgaltaia, apoi am vazut ca eu tremuram. - Iubito, linisteste-te , Jake nu a patit nimic, imi tot repeta tata. - Nessie, sunt aici, Nessie, scumpo, ce te-a speriat? Am auzit vocea aceea unica, a lui Jacob, Mi-am intors capul si am vazut ca Jake ma tinea strans in brate. Iubito, ai visat urat, atata tot. Imi tot repeta el. Am incercat sa nu ma mai gandesc la visul acela urat si vroiam sa il arunc din capul meu. Tata, vazand ce am visat, ma mangaie incet pe cap si m-a intrebat de ce am nevoie. Am preferat sa nu vorbesc asa ca am gandit De Jake, atat doar... - Jacob, vrei , te rog, sa stai cu Nessie in camera pana se linisteste , il intreba mama, care isi dadu seama cu multa vreme inaintea mea de ce am eu nevoie in momentul asta. Trebuia sa imi aduc aminte sa o intreb daca a patit si ea asa vreodata, sigur a patit, ma intelegea si ma privea cu calm si cu suferinta impartasita.

-

Normal, ii voi goni toaate cosmarurile piticii mele. – ii placea foarte mult sa ma faca pitica, chiar daca eram intre inaltimea mamei si a tatalui meu – - Asa sa faci, il ameninta in gluma tata pe Jake. Inchisera usa si Jacob incepu sa ma mangaie incet pe spate , mi-am pus capul pe pieptul lui si l-am luat strans in brate rugandu-l sa nu ma paraseasca niciodata. - Ar insemna sa fac o crima daca te-as supara cu ceva iubito, si daca tu vrei sa raman cu tine, asta voi face. Te iubesc steluta mea. Cum faci sa imi schimbi poreclele din minut in minut? Trebuie sa recunosc, de la bebelusa micuta si frumoasa am ajuns la pisicuta rasfatata, la inimioara mica, la pitica, la ingeras, la soare , la stele, la tot ce era frumos pe lumea asta. Nu ma deranja lucrul asta, dar vroiam neaparat sa il intreb de ce imi zicea asa - Pai... din mai multe motive, primul este ca tu pentru mine esti cerul,pamantul,aerul, in fine tot ce am nevoie. Am zambit inrosindu-ma apoi i-am aratat ce insemna el pentru mine, adica acelasi lucru doar ca mult mai mult, ma simteam ca fara aer as putea rezista, chiar daca plamanii mei seamana mai mult cu a unui om decat cu a unui vampir, insa fara Jake, fara zambetul lui, fara mainile lui fierbinti , fara mangaierea lor, nu as putea trai nici macar o secunda stiind ca el nu mai este cu mine sau ca el nu va mai fi cu mine. Acest lucru ma durea numai gandindu-ma. - Si al doilea motiv este ca tu esti mult mult mai importanta decat tot ceea ce este pe lume si cum nu exista cineva mai important pentru mine decat tu, trebuie sa te compar cu lucruri marunte.... stelele, ingerasii, etc. Raspunse el zambind si scotand limba. - Stii ca intr-o zi iti voi manca limbuta aia? l-am provocat eu - Daca nu am fi intr-o casa cu inca doi vampiri langa noi as spune sa incerci, glumi ranjind iubitul meu - Voi ce faceti acolo, vorbiti sau dormiti? Ne intreba tata din cealalta camera. - Noi nu v-am intrebat ce faceti voi acolo asa ca taceti si vedetiva de treaba , striga Jake chiar daca stia ca parintii mei auzeau fiecare soapta si fiecare gand de-al nostru. - Dormiti si atat ! striga mama - Bine , bine , nu va certati si asa mi-e somn, noapte buna Jake! Ii sopti eu apoi sarutandu-i buzele dulci de somn usor.

- Dormi puiule, eu trebuie sa iti veghez somnul, ma pupa dragostea mea pe frunte, apoi cu ochii obositi, am cascat si am adormit fara cosmaruri deoarece acestea erau gonite de cavalerul meu. Chiar daca nu era pe un cal , tot l-am visat pe Jake, ca un gladiator gata sa ma salveze si sa ma ascunda de dusmani , sa ma duca in ascunzatoarea sa iar eu sa fiu fericita caci am un asa iubit, scump suflet pereche. * M-am trezit de dimineata foarte fericita, chiar daca avusesem cel mai groaznic cosmar. Eram foarte fericita caci l-am vazut pe Jacob prima data. Nu dormea, se uita la mine ca prima oara cand m-a vazut, eram mica atunci, mult prea mica, si desi il iubeam si atunci, acum mai era altceva, dorinta de el. Dar, trebuia sa ma stapanesc, tata putea sa ma auda si nu vroiam sa ajunga sa imi fie pe urme din nou, caci , inca de pe la 3 ani si ceva, cand aratam deja ca o fata de 14 ani, ma urmarea si incerca sa imi descurce gandurile. Insa stiam sa mi le controlez cand eram langa el. Jacob , insa, deloc. Cand ne-am sarutat prima data eram doar noi doi la vanatoare dintr-o rezervatie din Montpelie* si dupa ce m-a umplusem cu ditatmai ursul, si dupa ce mancase si el cateva caprioare, se dusese sa se transforme in om. Ideea imi trecuse de mult prin minte dar pur si simplu cand l-am vazut atunci, imbracat cu niste blugi trei sferturi si un tricou mulat pe corpul lui atletic, iam sarit la gat si i-am zis ca il vreau. Imi aminteam sarutul acela, fusese decat unul caci mama urma sa vina asa ca ne-am oprit. Imi mai aminteam si ca Jake nu si-a putut tine gandurile departe de tata iar el a aflat de micul nostru pupic adolecentic cum l-a numit chiar matusa Alice, salvarea mea. Insa, timp de un an de zile , tata tot ne urmarea sa vada daca nu cumva face mmai mult de um pupic nevinovat. Am inceput sa rad vazandu-i fata , iar el m-a privit intrebator. I-am aratat gluma si a zambit si el. Atat doar. A zambit caci nu a avut timp sa rada ca am continuat noi amintirea sarutului. M-am ridicat din pat, mi-am luat schimburi, caci eram in niste boxeri si un top si am mers la baie strigandu-l sa se imbrace si el, caci cu siguranta ai mei plecasera deja de la ora 7. Dupa soarele care se vedea foarte slab , fiind acoperit de nori, mi-am dat seama ca acum era noua jumatate. Ciudat, iarasi am MONTPELIE*- Oras din New Hampshire.

dormit mai mult decat era de obicei, HM... asta imi trebuie daca ma culc odata cu vampirii, am inceput eu sa rad in timp ce ma schimbam in rochita de vara , cadou pachet de la matusa Alice, pachet ,caci mai primisem inca vreo 10 astfel de rochite de la ea. Am coborat pe scari. In timp ce l-am auzit pe Jake transformandu-se in lup, mi-a venit o idee. Cand ne mutasem din Forks, Jacob tinu-se mortis sa vina cu noi, nu ca as fi putut exista fara sa il vad o zi. Insa imi era teama ca ii va fi dor de familia lui, de fratii lui , Seth, Quil, Leah, Embry, Jared, Sam, chiar si de Paul, apoi de ceilalti lupi ,care acum erau in procesul de imbatranire caci mama nu vroia sa le distruga vietile, oricum, daca se intampla ceva, ei puteau sa se retransforme oricand. Chiar daca Jake imi zicea ca nu ii e dor, putea sa le auda gandurile cand era lup, si ca eu eram mult mai importanta decat orice pe lumea asta, il credeam, chiar daca stiam ca nu e bine sa fiu atat de egoista incat sa il tin numai pentru mine. El inca era Alfa in haita sa, care defapt erau doua haite intr-una , cu doi Alfa, Jake si Sam si doi Beta, Leah si Paul. Am iesit din casa, si Jacob m-a invitat din priviri sa fac o calatorie cu lupul meu iubit favorit , cum ii ziceam eu in gluma, chiar daca era singurul meu iubit, darmite lup iubit. Jake observa ca eram distrasa de altceva in timp ce alergam asa ca renunta sa ma faca atenta la competitia „care ajunge primul”. Cand am ajuns acasa , aveam deja un plan bine stabilit in minte. Si pentru ca semanam cu mama, cand vroiam ceva, aveam, stiam ca nu ma vor putea refuza. Am intrat in casa iar Jake a venit la vreo jumate de minut dupa mine. - Buna dimineata! Ce faceti? Mi-am salutat eu familia, incercand sa vad daca sunt in toane bune, chiar daca nu erau , eu tot le spuneam. - Buna Nessie, uite , planuiam o vanatoare cu Emmet, Jasper si Alice, ma anunta Rose. Vrei sa vii si tu? - Nu mersi, am alta treaba, am zambit eu la ideea de a merge la vanatoare cu Jasper, nu e vorba se abtinea mult mai bine la mirosul sangelui uman chiar si la vederea lui. Cand ma nascusem eu a trebuit sa treaca o etapa mare a dorintei sangelui, doar ca vroiam sa se distreze la vanatoare nu sa se abtina .

- Unde sunt mami si tati? Incepeam eu linguseala mea de fetita rasfatata. - Aici scumpo , striga mama care citea o carte in timp ce radea de sahul dintre Alice si tata. - Mi-a fost dor de voi am luato eu pe mama in brate. Stiam ca de ea ma va lasa mult mai repede, si ei ii parea rau din cauza ca lupii nu se prea intalneau deloc. Cine castiga ? Am intrebato eu pe tusa Alice. Cred ca eu.... daca Edward nu imi va lua regina, eu voi castiga. - Aha, oricum , va urez succes, stiam ca jocul se va termina remiza, ca de fiecare data. - Nessie, zi mai bine ce ai de spus, isi ridica tata privirea scotocind in mintea mea vazand ca ascund ceva. - Bine, bine.... pai m-am gandit sa fac o reuniune de familie, stiti voi, toaata familia, verisorii din Denali, restul de verisori.... - Restul de verisori? Intreba mama atrasa de ideea asta. Ce verisori mai avem noi? - Pai... aaa... nu verisori... mai degraba.... - Lupii? Incepu tata, citindu-mi gandurile. - Dar , de ce nu? am inceput eu sa ma rog de ei. - Care e treaba cu haita? Incepu Jake sa vorbeasca Renesmee a avut o idee sa facem o „reuniune” de familia. Incepu tata , cuvantul reuniune fiind subliniat de sarcasmul folosit. Ceilalti incepura sa rada, chiar si Jake. M-am incruntat la ei in cel mai urat mod posibil. -Mie mi se pare o idee excelenta, se auzi un clopotel . I-am sarit in brate matusii mele Alice, salvatoarei mele , mai bine zis. - Oh, ok, si pe cine sa invitam noi? Denali, Quilette, toti vampirii pe care ii cunoastem apoi, poate si pe Volturii , am face o petrecere excelenta , incepu Emmet sa rada. - In sfarsit Em, ai si tu o idee buna, se enerva Alice. Chiar ar trebui sa facem asa, inafara de cuvantul „toti vampiri” si „Volturii”. - Si ce vom face noi cu ei? - Pai, bineinteles, nu chemam vampiri traditionali. Ma gandeam doar la Denali, Lupii si poate si pe Nahuel si matusa lui. - SI surorile lui, nu uita ca s-au unit cu toti si au renuntat si ei la sangele uman , ma anunta tata.

-Deci sunteti de acord? Intrebam eu vizibil surprinsa - Hm... ok, au fost ceilalti de acord. - OK, OK.... zise Jake, dar , Nessie, putem merge sa ne plimbam putin? - Bine , am zis eu iesind pe usa si luand-o la fuga spre padure, in cateva secunde Jake ma prindea deja, ne oprisem intr-o poienita unde la vreo 3 mile de casa. - Iubito, tu faci asta pentru mine? - Nu, nu fac asta pentru tine, fac pentru scumpul meu Jake. Sincer, nu ma face sa ma simt vinovata pentru ca din cauza mea, tu esti despratit de haita. - SI DE ACEEA CHEMI TU TOTI VAMPIRII SI VARCOLACII DE PE CONTINENT? Tipa Jacob la mine - Da, pentru asta. Si nu ii chem pe toti, doar pe cei mai importanti. Pe Nahuel si pe surorile lui le chemam doar pentru ca au nevoie de o familie. Stii cat ne-am apropiat de el. - Da, stiu. Scuze ca am zis-o asa, doar ca nu imi place sa te pui in pericol din cauza mea. - Nu e niciun pericol, poate le vom chema si pe amazoane, nu? - Nu, asta ,nu ! Ai zis ca decat vampirii vegetarieni! Atat! Fara comentarii, dupa ce ca accept ideile tale cu privire la nu stiu eu ce fel de petrecere mai vrei sa accept si crime , vorba lu’ Emmet, ii chemam si pe Volturii, facem aici bomba nucleara! Cum sa nu! bombani Jake asa tot drumul spre casa, netinand cont de gluma mea cu amazoanele. Chiar daca erau prietenele mele si ne ajutasera foarte mult in trecut, ele inca erau periculoase, nu pentru mine, pentru oameni. Intelegeam asta, chiar daca nu prea eram de acord....dar asta era alta poveste. Oricine s-ar intreba de ce vroiam asta atat de mult. Atunci nu stiam de ce vreau asta, insa eram sigura ca trebuie sa adun cati mai multi vampiri si varcolaci laolalta. Chiar daca nu eram sigura care era motivul, aveam nevoie de asta. Mare nevoie. Atunci, in zbor mi-am dat seama ca le vroiam pe amazoane aici, si ca asta numai era o gluma pentru al enerva pe Jacob. De la invitarea varcolacilor, ajunsesem la clanul Denali, apoi la Nahuel si surorile sale, acum amazoanele, ce vroiam defapt? Era ca si cum ceva m-ar fi indemnat de la spate sa fac asta. Era ca si cum ceva mi-ar fi acaparat dorintele si sentimentele. Nu stiam ce, sau mai bine zis cine, insa aveam sa aflu asta in curand.

Cap. 4. Ciudat.

Ajungand acasa, imi revenisem pe moment. Nu mai simteam acel lucru care ma domina. Nu a mai fost adus in discutie subiectul “revederea prietenilor”. Nu era terminat, doar un mic impas. Ziua a trecut normal. Mici provocari intre Jasper si Emmet, printre care si lupte de wrestling. Jocuri mai periculoase cum ar fi sahul intre mama si tata ; tata si Alice; eu si Alice. Rezultatele fiind normale pentru noi. Mama si tata- castigator tata. Tata si Aliceremiza. Eu si Alice- castigator , eu , desigur. Cu dureri de cap nu poti sa te concentrezi prea mult, nu? Noaptea veni cu pasii unei feline, rapide si gratioase, invaluind tinuturile de basm cu unele dintr-un film horror. Daca nu as fi avut cu mine pe cei mai buni aparatori din lume, probabil as fi fost foarte speriata. Muntii iesind din pamant ca un tipat de groaza, fara sa vrei ii vedeai si te infricosau, ochii pe care numai noi ii puteam vedea de la departare, bufnite, pume, lupi, zeci de lupi, imi aminteau de niste persoane de undeva de departe, lei, tot felul de animale. Daca nu era Jake langa mine , as fi crezut ca am cazut intr-o poveste de groaza, insa pentru ca simteam caldura emanata de el, stiam ca nu e posibil asa ceva, daca ar fi fost personaj de poveste, cartea ar fi fost un basm, iar el , un print. Zburand prin paduri, catre casa si simteam cum ma cuprinde o stare de amorteala, noi sentimente acaparandu-mi corpul. Nu le intelegeam, nu simteam nevoie sa le experimentez, defapt, ceva ma bloca ca sa le pricep. Ceva ciudat, strain si puternic. Am inchis ochii asezandu-ma in pat, adormind instant. M-am trezit la auzul unui geamat straniu. Padurea, culorile ei vi si omul pe jumatate mort din fata mea, ma facura sa cred ca eram din nou intr-un cosmar. Era acelasi ca si data trecuta, stiam ca omul se va ridica va rosti cuvantul acela aratand fata dragului meu Jacob.

Stiam ce se va intampla, dar nu stiam ca voi tipa cand acesta a pronuntat “ sunt aproape de tine” atat de tare incat se auzise pana in casa bunicilor, la cateva mile departare. Tipam si plangeam, urlam si plangeam si il strigam pe Jake. Fusese de doua ori mai greu sa ma potoleasca ai mei. Nu stiam ce este, doar ca ma speria. Ce insemna asta? Jake cel mort pronunta “ sunt aproape de tine”. Cum asa? Oare vroia subconstientul sa ma anunte cu ceva din viitor? Asta insemna ca in curand Jake va suferi, va ….muri. - NU, nu , nu vreau !!! tipam eu la tata care imi repeta ca visasem. Singurul lucru care ma linistea era chiar Jake, chiar daca el ma facuse sa tip asa. Era 5 jumate dimineata. Jake ma tinea in brate in timp ce tata imi vredona cantecelul meu favorit iar mama ma pupa incet pe frunte incercand toti sa ma calmeze. Le vedeam panica din ochi. Era a doua oara, si ceva ma facea sa cred ca nu si ultima cand voi avea acest ciudat vis. As fi preferat sa fie la nesfarsit visul decat ca acesta sa se indeplineasca. Nu ma gandeam la vis in momentul acela, incercand sa nu imi sperii mai rau tatal. - Vreau sa mai dorm. Cred ca doar am ….visat urat. Puteti sa plecati linistiti, mami, tati. Jake. - Eu stau cu tine, pui. M-ai speriat, cred ca e mai bine asa, nu? Astepta Jake aprobarea parintilor mei. Ma prefaceam ca dorm, dar gandurile imi erau departe. Jake atipise de 10 minute iar Edward si Bella erau plecati in casa mare. Incercam sa nu ma gandesc la cosmar sau la faptul ca Jake ma speria prin acel vis urat. Ce insemna asta? Apoi, mai aveam o problema. Noile dorinte pe care nu le ingelegeam, care ma transformau intr-o alta Renesmee. Ma intrebam daca e din cauza maturizarii. Nu, asta nu avea cum.

As fi putut sa incerc sa le aflu, dar cum ma gandeam la asta, cum ma durea capul mai mult decat era necesar. Asta era o problema, capul. De ce ma durea? Nu era posibil asa ceva. Dar, era ceva usor de ignorat. Deci , nu aveam de ce imi trambalez parintii degeaba si din cauza asta. As fi vrut sa stiu ce se intampla cu mine, dar totusi nu puteam. Poate ca partea vampirica sau partea mea umana se revolta. Dar, ceilalti semi-vampiri m-ar fi anuntat daca se putea intampla asa ceva. Din spusele lui Nahuel, el nu avea nicio putere. Mi-a povestit tot ce aveam nevoie, mie si parintilor mei. Sora lui cea mare, Lihenqya, stiam ca nu mai tinuse legatura cu tatal lor de cand aceasta se indragostise de un fel de varcolac, nu ca Jake si haita. Ci un varcolac transformat prin muscare. Noi nu stiam prea multe despre acei varcolaci, nici nu ne pasa . Sora mijlocie, Zimbyra, statea cu Nahuel de cand aceasta ramasese fara tatal ei, care primise oficial o vizita de la Volturii in urma cu sase ani jumate. Ea intelesese acum ca tot ceea ce i-a spus tatal ei, era o mare minciuna, asa ca ea, renuntase la sangele uman si a trecut la vanat si mancaruri umane impreuna cu sora cea mica ce trecuse la maturitate putin mai inaintea mea. Castrenh, mostenise insa pe mama ei , care se stia ca in tribul ei fusese un fel de clarvazatoare. Castrenh insa, facea altfel de lucruri. Talentul ei semana intr-un fel cu ceea ce facea Zafrina, ea nu proiecta imagini, ci proiecta un altfel de miros, gust, pipait si auz. Acum, stiam ca erau ca o mica familie, Nahuel si cele doua surori, Huilen si perechea lui Nahuel o vampiroaica de pe Insulele Ellsmere, Rossene. Ma bucuram enorm pentru asta, Nahuel imi devenise foarte drag mie , mamei si chiar si tatei. Dar, treaba era ca nu ar fi trebuit sa ma doara capul intr-atat, simteam ca imi explodeaza, asta nu era ceva normal. Mi se intampla doar dupa ce cosmarul se termina iar eu , ramaneam singura. Ceva se petrecea, acolo inauntrul meu.

- Ce este iubito, ai patit ceva? Iti e rau? Ma intreba Jake speriat, bietul Jake, iubirea mea isi facea griji pentru mine. Eu , insa imi faceam mai multe griji, daca visul chiar era aproape sa se intample, si ca Jake va fi incurand aproape de mine, mort , din cauza Volturilor. Ce puteam face? Jacob ma trezi din visare printr-un sarut de buna dimineata. - Nu, nu, sunt bine.... sunt doar, plictisita. - Asta e bine scumpete, cu cat mai multa plictiseala cu atat mai multa normalitate, cu atat mai putine sanse ca tu sa patesti ceva. Asta e bine , ar trebui sa te bucuri Pitic. - Bebe, ma intrebam daca am putea face noi ceva sa distrugem plictiseala asta…. Credeam ca ma va intelege cum o facea de obicei, dar nu se intampla asta. Facu niste ochi mari si spuse tare si raspicat : -Asta nu, asta , nu inca. - Nu ma refer sa ma marit , Jake, am tipat eu la el. Stai linistit, oricum nu ma intelegi. Ce se intampla cu el? De obicei stia ce vreau, ce simt, eram unul si acelasi, acum totul se schimbase. El se schimbase, numai era acelasi Jake al meu, gandeam eu in timp ce mergeam la baie, nervoasa , incruntata si cu o pofta de cearta. Dar, dar, daca eu ma schimbasem? Asta era adevarat, chiar ma schimbasem dar, dca schimbarea asta ducea la faptul ca eu nu mai eram jumatatea lui……. Nu! Trebuia sa alung uratul gand din mintea mea, eu eram sufletul pereche al lui. Eu inca il iubeam mai mult ca orice, bine, doar mama ajungea iubirea mea pentru Jake, mama si apoi tata, si apoi ceilalti. Dar, oare el ma mai iubea? - Jake, tu mai tii la mine? L-am intrebat iesind din baie - Nu tin la tine, te iubesc, si inca mult, de ce intrebi? - Asa…. Mi-a venit si mie Ma saruta pe frunte coborand incet pe tampla, obraji ,maxilar si in cele din urma imi atinse buzele incet si placut, savurand momentul. Dar, ceva, nu stiam ce forta sa nu ii raspund la sarut. M-am retras repede, mult prea repede, el interpretand altfel raceala mea.

- Am gresit cu ceva? Ma intreba cu lacrimi in ochi. - Nu, doar ca .. nu ma simt in stare…. i-am raspuns eu iesind din casuta. Vreau sa ma plimb putin, singura te rog. Nu mi-a raspuns. Am fugit atat de tare fara sa ma gandesc unde merg. Stiam ca l-am ranit mai mult decat puteam eu o face, nu o facusem eu, nu il ranisem eu, lacrimile acelea nu erau din vina prostiei mele incurabile, vroiam sa …. Sa inteleg cine a facuto daca nu eu? Cine ma obliga sa fac asta? Cine imi macina sufletul in halul asta? Simteam ca explodam, iarasi ma durea capul. Nu ma durea, ma omora. Trebuia sa leg toate astea cap la cap. De unde incepuse totul? De la cosmar. De la primul cosmar. De la primul Jake mort, vorbind. Stiam ca dupa asta, eu incepusem sa ma simt ciudat, sa nu ma controlez, sa vreau ceva ce nu vroiam. Mi-am dat seama ce vroiam. Multa lume, o armata. Numai era imaginatie, era o…o viziune. Multa lume stransa intr-o poienita, mama, tata, eu , Jake, Alice, Jasper, Emmet, tusa Rose, Esme, Carlisle, haita,clanul Denali, Nahuel si surorile sale , perechea si matusa lui, amazoanele, egiptenii, romanii, irlandezii, toti nomazii. Stiam ce se intampla, era scena in care asteptam sa vina Volturii. Numai ca acum, toti se distrau, discutau, petreceau,ce? un tort, eu sufland in imensul tort , era ziua mea. Auzeam o voce, una pe care nu o prea intelegeam, era …. Italiana. Cum mi-am dat seama in ce limba erau cuvintele , am inceput sa le inteleg. “ Venind din inaltul cer indepartat Ce au dat vor fi luat. Despartind si cucerind Pe cei ce vor sa ii vada murind. Nimeni nu va avea scapare Cand ei se vor arata in zare” Stiam despre cine era poemul, stiam a cui era vocea barbateasca, o mai auzisem, era a unui vampir, desigur.

Stiam ce vrea, moartea alor mei. Trebuia sa opresc asta. M-am ridicat de pe pamantul umed vrand sa plec. Atunci, o rafala de vant imi arata urma proaspata de vampir. Venisera dupa mine.

Capitolul 5. Sparta. ( acest capitol va fi din perspectiva lui Jake – restul capitolelor vor fi din nou povestite de Renesmee-)

O vedeam cum pleaca , vroiam sa imi misc picioarele dupa ea, sa o strig. Dar nu ma ascultam, singurul lucru pe care l-am facut a fost sa ma trantesc langa un copac, in mijlocul padurii. Ma intrebase daca o mai iubesc. Normal, ea era sufletul meu, tot ce aveam eu mai scump pe lume, de fiecare data cand o vedeam simteam cum fiecare bucatica de mine este luminata de ea, de soarele meu Nessie, ea era o raza de soare care imi lumina noptile. Stiam ca nu are cum sa ma iubeasca mai mult de cat o iubeam eu. Stiam ca am gresit cu ceva, era vina mea. Ma intrebam ce a facuto sa se comporte asa. Eu , am grabit lucrurile? Nu cred. Dar… poate vroia sa le grabim?? Nici asta nu cred. Incepusem sa nu o mai inteleg. Poate e o chestie de adolescent, poate nu si-a trait copilaria prea mult. Poate vroia sa nu o tratez ca o copila. Cand mi-am dat seama ca imi schimbam gandurile la 90de grade, am simtit adevarul. Ea se schimbase, odata cu maturitatea. Poate imi era dat sa ma iubeasca doar ca o adolescenta, doar putin timp. Atunci am simtit cum ma sparg , la propriu, in mii de bucati. Nu mai imi gaseam inima sa ii spun sa nu mai planga, nu mai imi gaseam plamanii sa le spun sa respire, dar nu ma asculta nimeni, Nu ma ascultam. Ea era aerul meu, fara ea nu puteam respira, ea era zambetul meu, fara ea nu puteam fi fericit. Ma bucuram ca nu ma vedea nimeni. Simteam cum capul imi vajaie si ma ia o ameteala, simteam cum fiecare clipa trecea atat de incet chinuindu-mi fiecare particica din mine. Simteam cum coastele mi se rup in doua si inima mi se sparge, simteam cum un gol ma umple si imi arde fiecare sentiment.

Am incercat sa imi revin, gandindu-ma la ea, la fata ei dimineata, la buclele ei aurii, la ochisorii ei ce puteau stinge un vulcan in eruptie doar cu o privire si care puteau sparge cerul doar cu indiferenta, la fel cum m-a spart pe mine. Daca va dori sa plec, as face-o. Daca iubeste pe cineva as lasa-o, plecand departe , dar niciodata uitandu-i fata perfecta, de ingeras , dar niciodata uitandu-i corpul de diavolita. Nu stiu cum ma puteam stapanii sa nu ma gandesc la ea in fiecare secunda din viata mea. Nu am crezut niciodata ca ea este pentru mine. Iubeam sa o iubesc, iubeam sa simt ca ma iubeste. Imi placea cand ma atingea pe fata, sa ma oglindesc in ochii ei era cea mai mare placere pe care mi-o putea da viata. Acum, ochii ei erau departe si reci, ochii ei ma intepau cand ma priveau cu frica aceea, cu durere, de parca cineva murise. Poate ca dragostea ei murise si odata cu ea, si eu eram mort. Asta nu era doar in imaginatia mea, vedeam ca nu ma mai iubeste. Vedeam un fel de gelozie in ochii ei. Ma intrebam ce oare a facuto sa fie asa. Imi aminteam ceva, o amintire veche, in care zambetul ei era numai pentru mine. Incerca sa fie geloasa, eram doar noi doi , aproape de Boston , intr-o padure, noaptea. Imi aduceam aminte ca era o noapte fara luna, era intuneric, chiar si pentru ochii mei, dar ea, lumina totul cu bucuria, nobletea si puritatea ei. Ma lumina pe mine si ma umplea de caldura. Vorbeam despre noi doi. Ma intrebase ce as face daca un alt baiat i-ar face ochi dulci. Am raspuns cu toata sinceritatea din lume. Stiam ca se referea si la faptul ca ea l-ar placea pe el. - Pai… in primu rand, daca baietelul ar fi chiar asa de insistent , iar tie nu ti-ar placea asta… pai cred, defapt sunt sigur, ca tipul ar fi avut un accident mai subit in imediata apropriere. Am facut eu un fel de gluma, vorbind defapt serios. - Aha…pai nu m-ar deranja. Si eu as fi geloasa doar cu gandul ca cineva a pus mana pe tine, si ca mi te-a luat. Apropo…. Sa imi dai

adresa fostelor tale iubite sa le fac o vizita scurta de prietenie mai vampireasca , asa… a zambit draceste spre mine. Stiam ca glumeste, insa atunci, pe moment m-a speriat. Ea nu stia ca mama ei , Bella , fusese indragostita de mine , si eu de ea. Dar sincer, nu avea de ce sa fie geloasa, eu si Bella ajunsesem sa credem ca dragostea aia era din cauza ca jumatate din ea chiar era sufletul meu pereche. Jumatate din ea fiind Nessie, iubita mea care acum era undeva departe. Poate ca acum se gandea cum sa imi spuna ca nu ma mai iubeste. Poate ca atunci as fi acceptat, as fi plecat si apoi as fi lasat ca durerea sa ma inghita,, incet, incet, incet. Durerea care imi despartea inima de restul corpului care era spart undeva , pierdut in mare… Apoi, o speranta licari. Daca eu imi faceam griji degeaba? Stiam ca Nessie ma iubea, stiam ca ea era sufltetul meu pereche. Poate ca era doar o faza pe care trebuia sa o trecem si ca in curand , iubirea mea isi va reveni iar noi vom putea forma un cuplu , probabil cel mai frumos din cate au existat. Simteam cum corpul mi se lipea la loc, cum auzul imi revenea odata cu respiratia. Amorteala imi iesea prin maini iar eu eram intreg din nou, inima inca mai suferea, dar cu aceasta speranta puteam merge mai departe. Trebuia sa fac asta, daca nu pentru mine, pentru frumoasa mea . Am luato la fuga, transformandu-ma. Simteam cum ma schimbam, totusi mintea imi era altundeva, ce noroc ca haita nu era! Aveam nevoie de spatiu in mintea mea, sa imi stabilesc anumite lucruri. Mergeam spre casa mare , spre casa mea. Aveam o familie, una mare si frumoasa. Asta ma ajuta, stiam ca acolo, in familia aceea era un ingeras caruia ii lipseau doar aripile pentru a zbura din lumea asta prea urata pentru ea, pentru frumusetea ei. Ii mai lipseau doar aripile pentru a ma parasi…. Nu! Stiam ca nu va face asa niciodata, niciodata, daca ar zbura ,m-ar lua si pe mine, chiar daca nu as merita sa o ating , doar sa o privesc ca pe o zeita, un bibelou de cristal, foarte firav si gata mereu sa se sparga la primul pas gresit.

Simteam mirosul de vampir, nu ma mai deranja deloc. Eram mai mult decat obisnuit. Iubita mea era mirosul acesta, iar iubita mea era perfecta, deci, si acest miros era aproape perfect. Am inceput sa imi aranjez gandurile, pentru ca nimeni sa nu intre in ele. Am intrat in usa in forma umana, cred ca aveam o fata foarte distrusa, dar am incercat sa ii pacalesc pe ceilalti cu un zambet normal. Ma asteptau. Mai bine zis ne asteptau. Pe mine si pe Nessie, dar Nessie nu era cu mine. - Atunci unde este? Intreba Edward. - Nu… nu e aici? Am intrebat simtind cum cad intr-o prapastie fara fund. - Nessie nu a dat pe aici. Am cautato deja prin padure , nu este. Mirosul ei se opreste undeva intr-o poienita…. Mai era un miros ciudat acolo, am crezut ca esti tu, spuse Rosalie. - Nu, Renesmee a plecat inaintea mea , am spus eu mai mult in gand decat cu glas tare. Am cautato cu privirea pe Bella, de ce nu ma informase ea? Am gasito, era pe canapea cu ochii pierduti undeva, repetand incet niste cuvinte prea greu de inteles. Alice era undeva in viitor iar ceilalti se uitau la ea, intrebator. - Ce e Alice? Ai vazut ceva? M-am rastit eu prea tare, prea speriat , daca patise ceva? - Da…. Dar nu sunt sigura ce, stiu doar ca Renesmee este implicata caci vad partial, doar forme, glasuri prea ciudate, si … multe ,multe tipete, cineva incearca sa se elibereze, cam asta este. Dar , nu stiu cine, Nessie a noastra nu este cu siguranta…raspunse ea privind inspre padure cu ochii aceia absenti , plini de durere si pierduti in viitor. Au continuat sa vorbeasca, dar mie nu mai imi pasa ce vorbeau. Eram jos, ajunsesem la fundul prapastiei, acolo , jos, era o mlastina, mare , adanca si intunecoasa…. Nu puteam iesi de acolo, era prea greu, tot ce am avut se pierduse, era adevarat , eu o pierdusem pe Nessie, si de data asta, nicio speranta nu mai avea sa ma ridice.

Ea nu ma mai iubea, a fugit doar din cauza mea……. Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost fata lui Edward, citindu-mi gandurile, amintirile, tot…. tot curgea la vale, odata cu mine, am simtit cum totul se invarte si devine negru pe masura ce tipetele se auzeau din ce in ce mai incet.