Raza De Noapte 22

Raza de noapte Capitolul 1. Din nou la inceput Ma simteam in sfarsit libera, libera de o povara prea grea pentru mine. Dupa cele cateva saptamani de panica, de teama de a imi pierde cele mai importante persoane . Se terminase, ei, lasi si fricosi , au plecat, iar noi ne-am bucurat de reintalnirea cu noi insine si cu ceea ce ne va astepta. Imbratiseam viitorul care parea sa straluceasca. Ma simteam asa de fericita, eram usurata, scapasem de un munte ce trebuia sa il car, iar el era prea greu pentru mine. Stiam ca din vina mea se ajunsese aici, din vina mea erau niste nereguli. Apoi, i-am vazut chipul mamei, al tatului meu ce stiam ca stie ce gandesc, si al dragului meu Jacob. Am stiut ca eram in siguranta, am stiut ca nu mai eram vinovata de distrugerea lor. Fericirea nu poate fi masurata in cuvinte. Ma gandeam la Volturi si stiam ca vor veni inapoi, dar nu imi pasa. Eu , aveam destul timp pentru al petrece cu Jake, mami , tati, matusa Alice si unchiul Jasper, frumoasa mea tusica Rose si haiosul meu unchi Emmet, blanda mea bunicuta Esme si neegalabilul meu bunic Carlisle. M-am gandit cat de urat ar fi fost totul fara ei. Daca eu as fi ramas in viata , iar ei nu; nu vroiam sa ma gandesc la asta. As fi suferit enorm, probabil nu as mai fi putut respira si i-as fi rugat sa ma omoare si pe mine, sa nu traiesc cu amintirea mamei rupta in bucati , al tatei arzand in flacari, al lui Jake scheunand fara savare. A trecut, a trecut, linisteste-te, a trecut. incercam sa imi repet intr-una. A trecut, da a trecut. O strangeam pe mami in brate in timp ce ne indreptam spre casa; eu motaiam adormita , ar tata ne povestea de ce Nahuel, jumate vampir, jumate om, imi dadea mie atata atentie. - A, dar nu se holba, la Nessie, ci la tine. am auzit vocea cristalina a lui tati. Asta m-a facut curioasa, hm... Pentru ca esti in viata , sopti tata. Oh, da, are dreptate. Mami a ramas in viata, mami a fost salvata. Eu nu am omorato cand m-a nascut, asta datorita lui tati,cand curajos ca intotdeauna, a putut sa reziste. Nu intelegeam cum ,dar a facuto , asta conta. -M-ai pierdut. continua mama discutia - Toata viata lui, explica el si e cu cincizeci de ani mai in varsta decat mine... -Un mosneag, comenta mama. - Intotdeauna s-a gandit ca e o creatie diabolica, un ucigas din fire. Surorile lui toate si-au ucis mamele , dar nu le-a pasat. Joham le-a crescut sa se gandeasca la oameni ca la animale, in timp ce ei erau zei.

Dar Nahuel a fost educat de Huilen, care isi iubea sora mai mult decat oricine altcineva. Acest lucru i-a format intreaga perspectiva. Si , intr-un fel , chiar se ura pe sine insusi. Foarte trist, m-am gandit. Si eu as fi simtit acelasi lucru daca mami ar fi moarta. As fi preferat de 1000 de ori sa nu vad lumina soarelui, pasarelele, pe Jacob al meu, as fi preferat sa mor daca mami ar fi patit ceva la nastere, daca tati nu ar fi salvato. Stiam ce simte, si eu simtisem asta , vina mortii tuturor, din vina mea, ca m-am nascut, pana acum cateva ore. Imi era mila de el, eu aveam totul, el nimic. - Ce trist, murmura mama. - Si apoi ne-a vazut pe noi trei- si si-a dat seama pentru prima data ca doar pentru ca e pe jumatate nemuritor nu inseamna ca e rau prin natura lui. Se uita la mine si vede... ce ar fi trebuit sa fie tatal sau. Acum , ma simteam mandra. Mandra ca il aveam ca tata, era perfect. Si el si mami se potriveau de minune, erau perfecti impreuna, mama fara tata nu ar fi nimic, la fel si tata fara mama. Ca o papusa fara un papusar care sa o miste. Daca unul nu era, nu era nici celalalt. - Pai , esti ideal in toate privintele, mi-a citit mami gandurile. Chicotind, din nu stiu ce motiv, tata reincepu povestirea : Se uita la tine si vede viata pe care ar fi trebuit s-o aiba mama lui. Bietul Nahuel , am gandit eu in timp ce mama imi lua cuvintele din minte. - Nu fi trista pentru el , ne raspunse tati la amandoua. E fericit acum. Astazi a inceput in sfarsit sa se ierte pe sine insusi. In timp ce mama ma punea in patut, deja ardormisem, si mergeam pe taramul unde nu exista teama sau rautate. * M-as fi putut obisnui cu plictiseala, era linistitoare. M-as fi putut obisnui cu monotonia, era ceva dragut sa stii ce faci maine. M-as fi putut obisnui cu orice numai cu asta nu. Dar, mai intainte, sa incepem cu inceputul. Puteam povestii fiecare zi din anii pe care ii traisem. De fiecare data cand m-am trezit; de fiecare data cand m-am culcat. Chiar daca de fiecare data eram diferita, crescand zilnic. Dar acum era diferit. Vedeam totul in profunzime, parca eram alta. O alta diferita de cea de ieri, se intamplase ceva. Stiam, asta. M-am ridicat din pat si m-am dus la oglinda. Ma uitam la fata mea, sau mai bine zis la fata unei straine. Numai purtam masca de copil, numai eram ca altadata. Ma maturizasem. M-am uitat in jos, la formele diferite pe care le aveam, stiam ca avea sa se intample, numai aveam forme de copil de mult, numai aratam ca un copil de mult. Dar acum s-a schimbat iarasi ceva, numai aratam nici macar ca o adolescenta. Ce s-a intamplat?

Apoi , adevarul, realitatea, m-a lovit. Ajunsesem la punctul maxim. Stiam ca nu voi mai creste mai mult de atat, stiam asta, o simteam in fiecare bucatica din mine, umana sau vampirica. M-am schimbat incet; stiam ca isi vor face griji daca nu ies din camera. Chiar daca tata stia ce s-a intamplat, chiar daca si-a dat seama odata cu mine care este problema,nu va zice nimanui. Scumpul meu tata, nici nu parea tatal meu, chiar daca si el se schimbase, si inca mult, tot paream mai mare cu el cu vreo 3 ani. Paream ca sunt sora mamei mele, sora mai mare. Paream ca sunt deovarsta sau chiar mai mare decat Rose. Nu, nu eram batrana. Eram, matura. Mai era umpic, foarte putin, pana implineam 7 ani. - Pregtitiva, vin. am oftat incet cand am inchis usa in urma mea. Mergeam incet, nu , ma taram pe scari. Nu asteptam momentul asta, mai vroiam sa fiu copil. Dar, inevitabilul este inevitabil. Am tras adanc aer in piept si am intrat in sufrageria de basm din casusa noastra de basm. Ma asteptam sa ii vad pe parintii mei si pe Jake al meu aici, asteptandu-ma. Ma asteptam sa fie nerabdatori sa isi confirme adevarul. Dar nu erau aici. Nu imi venea sa cred, era pentru prima data cand nu i-am gasit in casuta. Eram , singura. De obicei Jake ma astepta, m-am speriat la gandul ca cineva ar fi patit ceva. Apoi , am cercetat camera si am vazut biletelul cu scrisul unic al tatalui meu. Nessie, nu te speria. Suntem cu totii in casa mare. Vino si tu cand te scoli, te asteptam. Mii de pupici, mama, tata si Jake Deci ma asteptau cu totii. Nu m-as fi mirat daca pe veci nebunatica mea matusa Alice nu ar fi facut ditamai petrecerea pentru a sarbatorii "maturizarea mea fizica". Iubeam petrecerile, nu semanam cu mama , care stramba din nas numai la auzul cuvantului, nu, dimpotriva , chiar imi parea rau daca ratam ceva. Dar , acum era diferit. Vroiam atat de mult sa aman asta... Daca ar stii cineva- tata adica- ca gandesti asa, sigur ti-ar trage o palma sa iti revii odata! M-am imbarbatat singura iesind din casa si zburand prin padure. Insa, inainte de a ajunge in locul in care tata mi-ar fi putut auzii gandurile, m-am intrebat singura, de ce imi e frica? Ah.. da mi-am amintit. Cred ca in clipa aceea eram rosie de rusine. Jake... a da.... Imi era frica de ce voi simtii atunci cand il voi vedea. Nu ca nu m-ar fi atras de mii de ori pana acum. Nu ca nu as fi trisat cand

eram la vanatoare cu el si nu ca nu m-as fi rasfatat cu buzele lui moi pana acum. Nu... nu era vorba de asta. Pana acum, totul era o iubire adolecentina. Stiam asta din ceea ce mi-a zis Nahuel in ziua cand a plecat( a mai ramas cateva zile dupa ce Volturii au zburat de aici) : inima, sentimentele vor fi si ele precum corpul meu, crescand mereu, maturizandu-se mereu. Mintea era deja matura din toate punctele posibile, dar corpul si sentimentele nu . Da, deci , aveam de ce sa imi fie frica. SI mai ales imi era frica ca tata si unchiul Jazz, vor stii ce am. Oh, da fetito, ai de ce sa iti fie frica, chiar ai. Am privit in jurul meu, totul era magnific, padurile din New Hampshire ( - Adresa noastra se schimbase din Orasul Forks de la cateva luni dupa ce totul redevenise normal, normal pentru o familie de vampiri, un varcolac si un semivampir -) erau superbe. Am tras aerul rece si curat in piept, relaxandu-ma imediat. Dupa mica mea revelatie am pornit imediat spre casa imensa a bunicilor. Incercam sa fiu cat mai linistita si cu ganduri cat mai calme si pacifiste cand am ajuns la usa cladirii numite casa a familiei mele. Stiam ca vor auzi fiecare bataie deja mult mai rapida decat era normal pentru mine, stiam dar nu aveam cum sa o opresc. Am urcat monoton si somnoros scarile si apasand incet clanta usii, ajungand de unde am pornit totul.

Capitolul 2. Legatura Usa se deschise mult prea repede.Mi-am cautat cu privirea familia, nimic. Am incercat sa aud vreun sunet, sa imi dau seama unde sunt, nimic. Atat imi mai trebuia! Imi imaginasem deja un anunt de genul : Familie de vampir disparuta, sunati la numarul 123123 daca ii gasiti!. De obicei as fi ras la un asemenea gand, de obicei. Apoi, cand vroiam sa merg sa ii caut prin poienite, aud un sunet slab din canapeaua din sufragerie. O inima care batea. - Ness, aici, vino sa ne uitam la un film. Spuse Jake inainte ca eu sa pot sa imi incetinesc respiratia, teama sau bataile inimii care se amplificara la auzul vocii lui. Nu puteam sa ii raspund. Dar a trebuit sa imi oblig picioarele sa zboare catre el. Daca inainte vroiam sa nu il vad , acum sentimentele conduceau mintea. Iar sentimentele mele vroiau un singur lucru, pe el.

M-am asezat incet pe canapea. Atunci, Jake ma privi si ma imbratisa strans. -Ne uitam la un film iubito? Vroiam sa ii raspund, dar nu am putut. Am dat din cap, si mi-am asezat capul pe pieptul lui. As vi vrut sa pot sa il intreb unde sunt ceilalti, mama tata, Rose, Alice, restul.... dar bataile inimii imi blocau cuvintele undeva in plamani. M-am uitat in ochii lui negri si profunzi si am lasat sa ma invinga sentimentul acela puternic, sa ma cuprinda ca in ziua in care l-am vazut prima oara. Stia ce vroiam, mereu stia, de asta mi-a cuprins fata in maini si mi-a soptit incet : - Esti cea mai frumoasa. Ceea ce a urmat nu era o noutate. Insa cum am reactionat eu, a fost. Mi-a sarutat incet buzele. Respiratia mi s-a oprit si pentru cateva momente si inima, apoi l-am tras mai aproape de mine mi-am incolacit picioarele in jurul lui si pentru un moment am crezut ca si el vroia ce vroiam eu. Insa m-a surprins cand s-a desprins din stransoarea mea si mi-a mangaiat incet obrajii. Ii simteam privirea arzandu-mi dorinta de el. M-am calmat cand m-a sarutat pe frunte si mi-a zis ca nu este bine ceea ce facem. Mi-am dat seama ca are dreptate. - Scuze... nu stiu ce m-a apucat, mi-am cerut eu scuze inca privindu-l cu o intrebare in ochi : De ce? Mi-a zambit strangandu-ma in brate si prefacandu-se ca este atent la film. Si eu eram atenta la ceva, la ceva pe nume Jacob. La fata lui superba, la pielea rosiatica, la ochii lui adanci. Stiam ca nu voi afla daca nu il intreb, si imi era prea teama sa o spun cu voce tare asa ca i-am aratat intrebarea mea. - Pentru ca te iubesc prea mult pe tine si pe familia ta, a noastra defapt, mi-a zis el sincer, bland si totusi ferm. - Asa este, imi iubesti familia si cel mai mult pe matusa Rose, mori dupa ea, recunoaste! Am glumit eu cu el luand o fata geloasa. - Ai dreptate Ness, ai dreptate pentru ca eu iubesc orice iubesti tu, orice iti face bine si orice este bine pentru tine, a raspuns el punandu-ma in poala lui, orice , chiar si pe Rosalie sa stii, a continuat el avand un zambet si o urma de amuzament in vorbe. - Te iubesc Jake, te iubesc. - Si eu, doar ca putin mai mult decat iti dai tu seama, a replicat el strangandu-ma tare la pieptul lui cald. - Unde au plecat restul? l-am intrebat eu intorcandu-mi fata catre el.

Cred ca au vrut sa ne lase putin timp singuri, atat, a raspuns cu o fata aproape sincera. Aproape caci imi auzeam parintii cum stau spatele casei si ne privesc prin geamurile de sticla. - Nu conteaza.... bine ca am trecut cu bine si de ziua asta. Hey, dar iti place cum arat? Mi-am intrebat eu iubitul, incercand mai mult sa imi pedepsesc parintii pentru ca ma spionau. Stiam ca sufera ca micul lor ghemotoc e mare de acum, stiam si intelegeam asta. Si mai stiam si ca sunt mandra ca ma iubesc si ca inca sunt micul lor ghemotoc, dar nu cred ca bunicul Charlie i-a urmarit la intalniri sau ca bunica Esme asculta cu atentie la tot ce vorbeau ei cand isi faceau declaratii de dragoste. Nu , eram sigura de asta. - Esti , frumoasa , ca intotdeauna , iubito. Cea mai frumoasa din toata lumea. Spuse el inmuiandu-ma ca o inghetata in soare. -

M-am aplecat sa il sarut insa am auzit o bocanitura in usa apoi cineva a apasat incet clanta usii. Erau mama si tata, zambeau, erau fericiti sau mai bine zis impacati cu ideea ca am crescut. Se vedea in ochii lor ca imi vroiau doar binele, iar binele meu era doar langa Jake. Nimeni nu poate trai fara aer, nici macar vampirii. Fara aer, nu ar mai exista nici oameni nici animale sa se hraneasca, nu ar avea control, putere, speranta, ar vrea sa moara insa ar reusi doar sa se tarasca intrun infinit pustiit. Nimeni nu ar vrea sa traiasca fara aer. Iar pentru mine, aerul meu era Jake. Mama stia asta, si ma intelegea. Stiam ca si ea e la fel. Imi povestise despre perioada ei umana, stiam cat a suferit fara tata. Stiam si o intelegeam dar si ea ma intelegea. Eram prietene foarte bune. O iubeam foarte mult, fara ea, fara iubirea ei nu as mai fi fost acolo, in bratele lui Jake in momentul acela. Cu tata insa, ma intelegeam cel mai bine, poate pentru ca imi citea gandurile, poate ca ma intelegea. Stiam ca ma iubea pentru ca eram jumatate din mama, pentru ca mama ma iubea si pentru ca si eu o iubeam pe ea. Apoi , veneau urmatoarele motive, ma iubea pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce fac. Au venit inspre noi iar mama ma lua in brate atunci cand m-am ridicat sa ii vad si sa ma vada. M-a privit mandra si mi-a spus la ureche ca isi iubeste micuta ei fata mare. Tata imi zambi si ma pupa parinteste pe frunte. Incepeam sa ma inrosesc deja. Ma iubeau prea mult iar eu nu meritam iubirea lor. Insa atunci, tata ma lua strans in brate si ma certa bland: -Sa nu mai crezi niciodata asta! Jake ne privii mirat iar tata ii raspunse si lui sa nu se bage. - E o treaba tata-fiica, glumi tata.

- Aha, pai atunci nu ma bag , zambi larg Jake . - Alice, daca vreti sa veniti , faceti-o mai repede, vorbi tata de parca ar fi fost cineva in fata lui si nu la cateva sute de metri distanta. - Ok, ne-ati prins! zambi draceste matusa Alice, nebunatica pe viata, scaparea mea cand aveam chef de adrenalina, cumparaturi sau petreceri. Hm... se pare ca cineva are nevoie de niste haine noi, ranji larg Alice vizibil fericita ca are de facut mici schimbari in garderoba mea mereu in schimbare. Bunica Esme , bunicul Carlisle intrara si zambira larg vazand ca totul este ok. Bunica ma iubea foarte mult, stiam asta, sentimentul era reciproc. Matusa Rose veni repede dupa aceea cu unchiul Emmet , iar cand m-a vazut si si-a dat seama ca eu chiar nu mai puteam creste mai mult de atat avea ochii parca pierduti si cred ca daca ar fi putut sa planga ar fi inundat pana acum toata casa. Ma lua in brate si imi spuse ca ar mai fi vrut sa mai fiu mica. - Si eu Rose, si eu , i-am facut cu ochiul incercand sa o linistesc, nu iti face griji tot cea de ieri sunt, adica, aproape ca cea de ieri am completat eu in gand. Tata zambi larg in timp ce unchiul Emmet incepea sa spuna o gluma. - Si, uite cum trece vremea, si mie tot nu imi apar fire albe in cap, cred ca ma voi vopsi in cele din urma, asta doar ca sa fiu deoseama cu Nessie, ma tachina el. - Asa este Emmet, insa va trebui sa o lasi pe matusa Alice sa te si machieze daca vrei sa fi deoseama cu mine, poate chiar sa iti puna o rochie , doua , pe tine, nu? am intrat eu in jocul lui - Poate... incepu el sa rada. Imi placea de unchiul Em, mereu stia sa ma faca sa rad, sa uit de lucruri cum ar fi faptul ca eu nu pot sa merg la scoala, sa ies prea mult in oras, adica nu puteam sa fac asta. - Bine ca mi-ai amintit Renesmee, zise tata deodata, trebuie sa mergi la scoala si tu deacum. - Da? Suu-uu-per!!! Deabia astept!!! Ura! - Nu te bucura atat, cum vei ajunge acolo iti vei dori sa nu ii fi adus aminte ui Edward de asa ceva, readuse glumele in dialog Emmet. - Asa ceva , raspunse Jake zambind ( el mergea deja la facultate) Chiar si cand unchiul Jasper intra, nu a avut nimeni nevoie de ajutor sa fie relaxat, toti eram deja. Toti radeam, vorbeam, eram ca o familie. Legati prin iubire, amintiri si prin faptul ca suntem o familie. Acum , ma simteam ca o proasta pentru ca crezusem ca ei se vor schimba. Era aceasi familie din totdeauna. Tata incepu sa cante la pian piesa mamei , Jake ma tine in brate in timp ce eu ma uitam la unchiul Em si la unchiul Jazz cum jucau sah fiind

ajutati de Alice. Am intors capul si am vazut ca mama si Rosalie ma priveau mandre ca doua mamici, asta si erau. Intre iubirea mamei si a lui Rose nu era mare diferenta. Rosalie ma iubea ca pe o fiica pe care nu a avut-o, eram fericita ca era asa. Stiam ca daca mama nu ar fi avut sprijinul matusii, eu as fi fost distrusa. Nu eram suparata din cauza asta, tata isi ceruse iertare de mii de ori cand am aflat. Nu ma deranja, motivul era unul bun, si eu as fi facut la fel , as fi vrut sa ma distruga daca mama ar fi patit ceva atunci. Tata schimba melodia la auzul gandurilor mele, canta acum melodia mea preferata. La sfarsitul acesteia, toti eram asezati pe canapeaua din jurul mesei rotunde antice a bunicii. Atunci, Carlisle, gasi un moment in care sa ne spuna un lucru foarte important ce avea sa ne schimbe pe toti candva : - Aici, acum, incepu bunicul, vreau sa ne promitem noua insine ca vom ramane mereu o familie indiferent de ce se va intampla. Chiar daca suntem certati, impacati, in lupta, la vanatoare, acasa, oriunde, vom fi impreuna si ca vom continua sa fim legati prin iubirea ce este in aceasta familie. As mai dori ca fiecare membru al familiei sa jure asta. Linistea se asternu peste toti. Il vedeam pe tata cum incearca sa citeasca fiecare gand din casa, inclusiv pe al lui. Peste cateva secunde foarte lungi, incepu sa vorbesca : - Jur ! spuse tare , incredibil de sincer si cu un ton ce dadea dovada de respect asupra ideii acestea. Apoi, pe rand, mama, eu , bunica, Rose, Emmet, Alice, Jasper, am continuat ce a inceput tata. Carlisle, vazand ca toti sunt de acord a jurat si el cu mare stima pentru toti. Totusi , simteam ca ceva lipseste. Tata si-a dat seama primul ce anume. - Jake? Si tu faci parte din familie. Cu ochii sclipind, se ridica in picioare si atunci, iubitul meu Jacob spuse cu o voce pe care nu i-am mai auzito pana atunci: - Jur! Jur sa fiu mereu alaturi de familia mea, de iubita mea si de tot ceea ce este important pentru ea si pentru cei dragi ei! Ceea ce a urmat a fost pura iubire, cu toti ne-am imbratisat, iar eu , neputand sa imi stapanesc emotiile l-am sarutat pe Jake si mi-am promis ca voi face tot posibilul ca juramantul acesta sa nu fie niciodata incalcat.

Capitolul 3. Inceput de reunire Dupa „cina” in familie, fiecare am plecat in camerele noastre. In timp ce ma pregateam sa adorm mi-am adus aminte de vechile legende Quillete. Lupi, vampiri, batalii, copii omorati, familii distruse, suflete pereche despartite prin unicul mod posibil de a despartii un varcolac de persoana iubita, moartea. Am inceput sa deraiez de la Quillete , la singurul lucru care ma speria. Numele lor nu imi mai provoca suferinta de altadata, acum era ura, o ura imensa. Ochii lor rosii, zambetul politicos prefacut, mantiile lor lungi, incredibil de lungi.... -Nessie,Nessie trezeste-te , ma striga o voce slaba Cum sa ma trezesc, eram deja treaza! Imaginile se schimbau incet pana am vazut fata rosiatica a cuiva cunoscut, parul negru si tuns, muschii incolcindu-se pe umerii sai mari, in jurul lui, o balta de sange, omul tremura ca la cutremur, si-a ridicat fata slabita ,m-a privit cu ochii sai de carbune si a soptit „Volturii!” - Jaakee, nuu!!! Am deschis ochii si mi-am dat seama ca eram din nou in camera mea, cu mama si tata langa mine. - Jake, nu , nu, Volturii, nu ,va rog ajutati-ma, unde e Jake? Tipam eu fara ca nimeni sa ma asculte, privirile linistitoare ma inebuneau, unde era Jake al meu? Ce i-au facut? Mi-am dat seama ca patul se zgaltaia, apoi am vazut ca eu tremuram. - Iubito, linisteste-te , Jake nu a patit nimic, imi tot repeta tata. - Nessie, sunt aici, Nessie, scumpo, ce te-a speriat? Am auzit vocea aceea unica, a lui Jacob, Mi-am intors capul si am vazut ca Jake ma tinea strans in brate. Iubito, ai visat urat, atata tot. Imi tot repeta el. Am incercat sa nu ma mai gandesc la visul acela urat si vroiam sa il arunc din capul meu. Tata, vazand ce am visat, ma mangaie incet pe cap si m-a intrebat de ce am nevoie. Am preferat sa nu vorbesc asa ca am gandit De Jake, atat doar... - Jacob, vrei , te rog, sa stai cu Nessie in camera pana se linisteste , il intreba mama, care isi dadu seama cu multa vreme inaintea mea de ce am eu nevoie in momentul asta. Trebuia sa imi aduc aminte sa o intreb daca a patit si ea asa vreodata, sigur a patit, ma intelegea si ma privea cu calm si cu suferinta impartasita. - Normal, ii voi goni toaate cosmarurile piticii mele. – ii placea foarte mult sa ma faca pitica, chiar daca eram intre inaltimea mamei si a tatalui meu – - Asa sa faci, il ameninta in gluma tata pe Jake.

Inchisera usa si Jacob incepu sa ma mangaie incet pe spate , mi-am pus capul pe pieptul lui si l-am luat strans in brate rugandu-l sa nu ma paraseasca niciodata. - Ar insemna sa fac o crima daca te-as supara cu ceva iubito, si daca tu vrei sa raman cu tine, asta voi face. Te iubesc steluta mea. - Cum faci sa imi schimbi poreclele din minut in minut? Trebuie sa recunosc, de la bebelusa micuta si frumoasa am ajuns la pisicuta rasfatata, la inimioara mica, la pitica, la ingeras, la soare , la stele, la tot ce era frumos pe lumea asta. Nu ma deranja lucrul asta, dar vroiam neaparat sa il intreb de ce imi zicea asa - Pai... din mai multe motive, primul este ca tu pentru mine esti cerul,pamantul,aerul, in fine tot ce am nevoie. Am zambit inrosindu-ma apoi i-am aratat ce insemna el pentru mine, adica acelasi lucru doar ca mult mai mult, ma simteam ca fara aer as putea rezista, chiar daca plamanii mei seamana mai mult cu a unui om decat cu a unui vampir, insa fara Jake, fara zambetul lui, fara mainile lui fierbinti , fara mangaierea lor, nu as putea trai nici macar o secunda stiind ca el nu mai este cu mine sau ca el nu va mai fi cu mine. Acest lucru ma durea numai gandindu-ma. - Si al doilea motiv este ca tu esti mult mult mai importanta decat tot ceea ce este pe lume si cum nu exista cineva mai important pentru mine decat tu, trebuie sa te compar cu lucruri marunte.... stelele, ingerasii, etc. Raspunse el zambind si scotand limba. - Stii ca intr-o zi iti voi manca limbuta aia? l-am provocat eu - Daca nu am fi intr-o casa cu inca doi vampiri langa noi as spune sa incerci, glumi ranjind iubitul meu - Voi ce faceti acolo, vorbiti sau dormiti? Ne intreba tata din cealalta camera. - Noi nu v-am intrebat ce faceti voi acolo asa ca taceti si vedeti-va de treaba , striga Jake chiar daca stia ca parintii mei auzeau fiecare soapta si fiecare gand de-al nostru. - Dormiti si atat ! striga mama - Bine , bine , nu va certati si asa mi-e somn, noapte buna Jake! Ii sopti eu apoi sarutandu-i buzele dulci de somn usor. - Dormi puiule, eu trebuie sa iti veghez somnul, ma pupa dragostea mea pe frunte, apoi cu ochii obositi, am cascat si am adormit fara cosmaruri deoarece acestea erau gonite de cavalerul meu. Chiar daca nu era pe un cal , tot l-am visat pe Jake, ca un gladiator gata sa ma salveze si sa ma ascunda de dusmani , sa ma duca in ascunzatoarea sa iar eu sa fiu fericita caci am un asa iubit, scump suflet pereche. *

M-am trezit de dimineata foarte fericita, chiar daca avusesem cel mai groaznic cosmar. Eram foarte fericita caci l-am vazut pe Jacob prima data. Nu dormea, se uita la mine ca prima oara cand m-a vazut, eram mica atunci, mult prea mica, si desi il iubeam si atunci, acum mai era altceva, dorinta de el. Dar, trebuia sa ma stapanesc, tata putea sa ma auda si nu vroiam sa ajunga sa imi fie pe urme din nou, caci , inca de pe la 3 ani si ceva, cand aratam deja ca o fata de 14 ani, ma urmarea si incerca sa imi descurce gandurile. Insa stiam sa mi le controlez cand eram langa el. Jacob , insa, deloc. Cand ne-am sarutat prima data eram doar noi doi la vanatoare dintr-o rezervatie din Montpelie* si dupa ce m-a umplusem cu ditatmai ursul, si dupa ce mancase si el cateva caprioare, se dusese sa se transforme in om. Ideea imi trecuse de mult prin minte dar pur si simplu cand l-am vazut atunci, imbracat cu niste blugi trei sferturi si un tricou mulat pe corpul lui atletic, i-am sarit la gat si i-am zis ca il vreau. Imi aminteam sarutul acela, fusese decat unul caci mama urma sa vina asa ca ne-am oprit. Imi mai aminteam si ca Jake nu si-a putut tine gandurile departe de tata iar el a aflat de micul nostru pupic adolecentic cum l-a numit chiar matusa Alice, salvarea mea. Insa, timp de un an de zile , tata tot ne urmarea sa vada daca nu cumva face mmai mult de um pupic nevinovat. Am inceput sa rad vazandu-i fata , iar el m-a privit intrebator. I-am aratat gluma si a zambit si el. Atat doar. A zambit caci nu a avut timp sa rada ca am continuat noi amintirea sarutului. M-am ridicat din pat, mi-am luat schimburi, caci eram in niste boxeri si un top si am mers la baie strigandu-l sa se imbrace si el, caci cu siguranta ai mei plecasera deja de la ora 7. Dupa soarele care se vedea foarte slab , fiind acoperit de nori, mi-am dat seama ca acum era noua jumatate. Ciudat, iarasi am MONTPELIE*- Oras din New Hampshire. dormit mai mult decat era de obicei, HM... asta imi trebuie daca ma culc odata cu vampirii, am inceput eu sa rad in timp ce ma schimbam in rochita de vara , cadou pachet de la matusa Alice, pachet ,caci mai primisem inca vreo 10 astfel de rochite de la ea. Am coborat pe scari. In timp ce l-am auzit pe Jake transformanduse in lup, mi-a venit o idee. Cand ne mutasem din Forks, Jacob tinu-se mortis sa vina cu noi, nu ca as fi putut exista fara sa il vad o zi. Insa imi era teama ca ii va fi dor de familia lui, de fratii lui , Seth, Quil, Leah, Embry, Jared, Sam, chiar si de Paul, apoi de ceilalti lupi ,care acum erau in procesul de imbatranire caci mama nu vroia sa le distruga vietile, oricum, daca se intampla ceva, ei puteau sa se retransforme oricand.

Chiar daca Jake imi zicea ca nu ii e dor, putea sa le auda gandurile cand era lup, si ca eu eram mult mai importanta decat orice pe lumea asta, il credeam, chiar daca stiam ca nu e bine sa fiu atat de egoista incat sa il tin numai pentru mine. El inca era Alfa in haita sa, care defapt erau doua haite intr-una , cu doi Alfa, Jake si Sam si doi Beta, Leah si Paul. Am iesit din casa, si Jacob m-a invitat din priviri sa fac o calatorie cu lupul meu iubit favorit , cum ii ziceam eu in gluma, chiar daca era singurul meu iubit, darmite lup iubit. Jake observa ca eram distrasa de altceva in timp ce alergam asa ca renunta sa ma faca atenta la competitia „care ajunge primul”. Cand am ajuns acasa , aveam deja un plan bine stabilit in minte. Si pentru ca semanam cu mama, cand vroiam ceva, aveam, stiam ca nu ma vor putea refuza. Am intrat in casa iar Jake a venit la vreo jumate de minut dupa mine. - Buna dimineata! Ce faceti? Mi-am salutat eu familia, incercand sa vad daca sunt in toane bune, chiar daca nu erau , eu tot le spuneam. - Buna Nessie, uite , planuiam o vanatoare cu Emmet, Jasper si Alice, ma anunta Rose. Vrei sa vii si tu? - Nu mersi, am alta treaba, am zambit eu la ideea de a merge la vanatoare cu Jasper, nu e vorba se abtinea mult mai bine la mirosul sangelui uman chiar si la vederea lui. Cand ma nascusem eu a trebuit sa treaca o etapa mare a dorintei sangelui, doar ca vroiam sa se distreze la vanatoare nu sa se abtina . - Unde sunt mami si tati? Incepeam eu linguseala mea de fetita rasfatata. - Aici scumpo , striga mama care citea o carte in timp ce radea de sahul dintre Alice si tata. - Mi-a fost dor de voi am luato eu pe mama in brate. Stiam ca de ea ma va lasa mult mai repede, si ei ii parea rau din cauza ca lupii nu se prea intalneau deloc. Cine castiga ? Am intrebato eu pe tusa Alice. - Cred ca eu.... daca Edward nu imi va lua regina, eu voi castiga. - Aha, oricum , va urez succes, stiam ca jocul se va termina remiza, ca de fiecare data. - Nessie, zi mai bine ce ai de spus, isi ridica tata privirea scotocind in mintea mea vazand ca ascund ceva. - Bine, bine.... pai m-am gandit sa fac o reuniune de familie, stiti voi, toaata familia, verisorii din Denali, restul de verisori.... - Restul de verisori? Intreba mama atrasa de ideea asta. Ce verisori mai avem noi? - Pai... aaa... nu verisori... mai degraba.... - Lupii? Incepu tata, citindu-mi gandurile.

Dar , de ce nu? am inceput eu sa ma rog de ei. Care e treaba cu haita? Incepu Jake sa vorbeasca - Renesmee a avut o idee sa facem o „reuniune” de familia. Incepu tata , cuvantul reuniune fiind subliniat de sarcasmul folosit. Ceilalti incepura sa rada, chiar si Jake. M-am incruntat la ei in cel mai urat mod posibil. -Mie mi se pare o idee excelenta, se auzi un clopotel . I-am sarit in brate matusii mele Alice, salvatoarei mele , mai bine zis. - Oh, ok, si pe cine sa invitam noi? Denali, Quilette, toti vampirii pe care ii cunoastem apoi, poate si pe Volturii , am face o petrecere excelenta , incepu Emmet sa rada. - In sfarsit Em, ai si tu o idee buna, se enerva Alice. Chiar ar trebui sa facem asa, inafara de cuvantul „toti vampiri” si „Volturii”. - Si ce vom face noi cu ei? - Pai, bineinteles, nu chemam vampiri traditionali. Ma gandeam doar la Denali, Lupii si poate si pe Nahuel si matusa lui. - SI surorile lui, nu uita ca s-au unit cu toti si au renuntat si ei la sangele uman , ma anunta tata. -Deci sunteti de acord? Intrebam eu vizibil surprinsa - Hm... ok, au fost ceilalti de acord. - OK, OK.... zise Jake, dar , Nessie, putem merge sa ne plimbam putin? - Bine , am zis eu iesind pe usa si luand-o la fuga spre padure, in cateva secunde Jake ma prindea deja, ne oprisem intr-o poienita unde la vreo 3 mile de casa. - Iubito, tu faci asta pentru mine? - Nu, nu fac asta pentru tine, fac pentru scumpul meu Jake. Sincer, nu ma face sa ma simt vinovata pentru ca din cauza mea, tu esti despratit de haita. - SI DE ACEEA CHEMI TU TOTI VAMPIRII SI VARCOLACII DE PE CONTINENT? Tipa Jacob la mine - Da, pentru asta. Si nu ii chem pe toti, doar pe cei mai importanti. Pe Nahuel si pe surorile lui le chemam doar pentru ca au nevoie de o familie. Stii cat ne-am apropiat de el. - Da, stiu. Scuze ca am zis-o asa, doar ca nu imi place sa te pui in pericol din cauza mea. - Nu e niciun pericol, poate le vom chema si pe amazoane, nu? - Nu, asta ,nu ! Ai zis ca decat vampirii vegetarieni! Atat! Fara comentarii, dupa ce ca accept ideile tale cu privire la nu stiu eu ce fel de petrecere mai vrei sa accept si crime , vorba lu’ Emmet, ii chemam si pe Volturii, facem aici bomba nucleara! Cum sa nu! bombani Jake asa tot drumul spre casa, netinand cont de gluma mea cu amazoanele. Chiar daca erau prietenele mele si ne ajutasera foarte mult in trecut, ele inca erau -

periculoase, nu pentru mine, pentru oameni. Intelegeam asta, chiar daca nu prea eram de acord....dar asta era alta poveste. Oricine s-ar intreba de ce vroiam asta atat de mult. Atunci nu stiam de ce vreau asta, insa eram sigura ca trebuie sa adun cati mai multi vampiri si varcolaci laolalta. Chiar daca nu eram sigura care era motivul, aveam nevoie de asta. Mare nevoie. Atunci, in zbor mi-am dat seama ca le vroiam pe amazoane aici, si ca asta numai era o gluma pentru al enerva pe Jacob. De la invitarea varcolacilor, ajunsesem la clanul Denali, apoi la Nahuel si surorile sale, acum amazoanele, ce vroiam defapt? Era ca si cum ceva m-ar fi indemnat de la spate sa fac asta. Era ca si cum ceva mi-ar fi acaparat dorintele si sentimentele. Nu stiam ce, sau mai bine zis cine, insa aveam sa aflu asta in curand.

Cap. 4. Ciudat. Ajungand acasa, imi revenisem pe moment. Nu mai simteam acel lucru care ma domina. Nu a mai fost adus in discutie subiectul “revederea prietenilor”. Nu era terminat, doar un mic impas. Ziua a trecut normal. Mici provocari intre Jasper si Emmet, printre care si lupte de wrestling. Jocuri mai periculoase cum ar fi sahul intre mama si tata ; tata si Alice; eu si Alice. Rezultatele fiind normale pentru noi. Mama si tata- castigator tata. Tata si Alice- remiza. Eu si Alice- castigator , eu , desigur. Cu dureri de cap nu poti sa te concentrezi prea mult, nu? Noaptea veni cu pasii unei feline, rapide si gratioase, invaluind tinuturile de basm cu unele dintr-un film horror. Daca nu as fi avut cu mine pe cei mai buni aparatori din lume, probabil as fi fost foarte speriata. Muntii iesind din pamant ca un tipat de groaza, fara sa vrei ii vedeai si te infricosau, ochii pe care numai noi ii puteam vedea de la departare, bufnite, pume, lupi, zeci de lupi, imi aminteau de niste persoane de undeva de departe, lei, tot felul de animale. Daca nu era Jake langa mine , as fi crezut ca am cazut intr-o poveste de groaza, insa pentru ca simteam caldura emanata de el, stiam ca nu e posibil asa ceva, daca ar fi fost personaj de poveste, cartea ar fi fost un basm, iar el , un print. Zburand prin paduri, catre casa si simteam cum ma cuprinde o stare de amorteala, noi sentimente acaparandu-mi corpul. Nu le intelegeam, nu simteam nevoie sa le experimentez, defapt, ceva ma bloca ca sa le pricep. Ceva ciudat, strain si puternic. Am inchis ochii asezandu-ma in pat, adormind instant.

M-am trezit la auzul unui geamat straniu. Padurea, culorile ei vi si omul pe jumatate mort din fata mea, ma facura sa cred ca eram din nou intrun cosmar. Era acelasi ca si data trecuta, stiam ca omul se va ridica va rosti cuvantul acela aratand fata dragului meu Jacob. Stiam ce se va intampla, dar nu stiam ca voi tipa cand acesta a pronuntat “ sunt aproape de tine” atat de tare incat se auzise pana in casa bunicilor, la cateva mile departare. Tipam si plangeam, urlam si plangeam si il strigam pe Jake. Fusese de doua ori mai greu sa ma potoleasca ai mei. Nu stiam ce este, doar ca ma speria. Ce insemna asta? Jake cel mort pronunta “ sunt aproape de tine”. Cum asa? Oare vroia subconstientul sa ma anunte cu ceva din viitor? Asta insemna ca in curand Jake va suferi, va ….muri. - NU, nu , nu vreau !!! tipam eu la tata care imi repeta ca visasem. Singurul lucru care ma linistea era chiar Jake, chiar daca el ma facuse sa tip asa. Era 5 jumate dimineata. Jake ma tinea in brate in timp ce tata imi vredona cantecelul meu favorit iar mama ma pupa incet pe frunte incercand toti sa ma calmeze. Le vedeam panica din ochi. Era a doua oara, si ceva ma facea sa cred ca nu si ultima cand voi avea acest ciudat vis. As fi preferat sa fie la nesfarsit visul decat ca acesta sa se indeplineasca. Nu ma gandeam la vis in momentul acela, incercand sa nu imi sperii mai rau tatal. - Vreau sa mai dorm. Cred ca doar am ….visat urat. Puteti sa plecati linistiti, mami, tati. Jake. - Eu stau cu tine, pui. M-ai speriat, cred ca e mai bine asa, nu? Astepta Jake aprobarea parintilor mei. Ma prefaceam ca dorm, dar gandurile imi erau departe. Jake atipise de 10 minute iar Edward si Bella erau plecati in casa mare. Incercam sa nu ma gandesc la cosmar sau la faptul ca Jake ma speria prin acel vis urat. Ce insemna asta? Apoi, mai aveam o problema. Noile dorinte pe care nu le ingelegeam, care ma transformau intr-o alta Renesmee. Ma intrebam daca e din cauza maturizarii. Nu, asta nu avea cum. As fi putut sa incerc sa le aflu, dar cum ma gandeam la asta, cum ma durea capul mai mult decat era necesar.

Asta era o problema, capul. De ce ma durea? Nu era posibil asa ceva. Dar, era ceva usor de ignorat. Deci , nu aveam de ce imi trambalez parintii degeaba si din cauza asta. As fi vrut sa stiu ce se intampla cu mine, dar totusi nu puteam. Poate ca partea vampirica sau partea mea umana se revolta. Dar, ceilalti semi-vampiri m-ar fi anuntat daca se putea intampla asa ceva. Din spusele lui Nahuel, el nu avea nicio putere. Mi-a povestit tot ce aveam nevoie, mie si parintilor mei. Sora lui cea mare, Lihenqya, stiam ca nu mai tinuse legatura cu tatal lor de cand aceasta se indragostise de un fel de varcolac, nu ca Jake si haita. Ci un varcolac transformat prin muscare. Noi nu stiam prea multe despre acei varcolaci, nici nu ne pasa . Sora mijlocie, Zimbyra, statea cu Nahuel de cand aceasta ramasese fara tatal ei, care primise oficial o vizita de la Volturii in urma cu sase ani jumate. Ea intelesese acum ca tot ceea ce i-a spus tatal ei, era o mare minciuna, asa ca ea, renuntase la sangele uman si a trecut la vanat si mancaruri umane impreuna cu sora cea mica ce trecuse la maturitate putin mai inaintea mea. Castrenh, mostenise insa pe mama ei , care se stia ca in tribul ei fusese un fel de clarvazatoare. Castrenh insa, facea altfel de lucruri. Talentul ei semana intr-un fel cu ceea ce facea Zafrina, ea nu proiecta imagini, ci proiecta un altfel de miros, gust, pipait si auz. Acum, stiam ca erau ca o mica familie, Nahuel si cele doua surori, Huilen si perechea lui Nahuel o vampiroaica de pe Insulele Ellsmere, Rossene. Ma bucuram enorm pentru asta, Nahuel imi devenise foarte drag mie , mamei si chiar si tatei. Dar, treaba era ca nu ar fi trebuit sa ma doara capul intr-atat, simteam ca imi explodeaza, asta nu era ceva normal. Mi se intampla doar dupa ce cosmarul se termina iar eu , ramaneam singura. Ceva se petrecea, acolo inauntrul meu. - Ce este iubito, ai patit ceva? Iti e rau? Ma intreba Jake speriat, bietul Jake, iubirea mea isi facea griji pentru mine. Eu , insa imi faceam mai multe griji, daca visul chiar era aproape sa se intample, si ca Jake va fi incurand aproape de mine, mort , din cauza Volturilor. Ce puteam face? Jacob ma trezi din visare printr-un sarut de buna dimineata. - Nu, nu, sunt bine.... sunt doar, plictisita. - Asta e bine scumpete, cu cat mai multa plictiseala cu atat mai multa normalitate, cu atat mai putine sanse ca tu sa patesti ceva. Asta e bine , ar trebui sa te bucuri Pitic.

- Bebe, ma intrebam daca am putea face noi ceva sa distrugem plictiseala asta…. Credeam ca ma va intelege cum o facea de obicei, dar nu se intampla asta. Facu niste ochi mari si spuse tare si raspicat : -Asta nu, asta , nu inca. - Nu ma refer sa ma marit , Jake, am tipat eu la el. Stai linistit, oricum nu ma intelegi. Ce se intampla cu el? De obicei stia ce vreau, ce simt, eram unul si acelasi, acum totul se schimbase. El se schimbase, numai era acelasi Jake al meu, gandeam eu in timp ce mergeam la baie, nervoasa , incruntata si cu o pofta de cearta. Dar, dar, daca eu ma schimbasem? Asta era adevarat, chiar ma schimbasem dar, dca schimbarea asta ducea la faptul ca eu nu mai eram jumatatea lui……. Nu! Trebuia sa alung uratul gand din mintea mea, eu eram sufletul pereche al lui. Eu inca il iubeam mai mult ca orice, bine, doar mama ajungea iubirea mea pentru Jake, mama si apoi tata, si apoi ceilalti. Dar, oare el ma mai iubea? - Jake, tu mai tii la mine? L-am intrebat iesind din baie - Nu tin la tine, te iubesc, si inca mult, de ce intrebi? - Asa…. Mi-a venit si mie Ma saruta pe frunte coborand incet pe tampla, obraji ,maxilar si in cele din urma imi atinse buzele incet si placut, savurand momentul. Dar, ceva, nu stiam ce forta sa nu ii raspund la sarut. M-am retras repede, mult prea repede, el interpretand altfel raceala mea. - Am gresit cu ceva? Ma intreba cu lacrimi in ochi. - Nu, doar ca .. nu ma simt in stare…. i-am raspuns eu iesind din casuta. Vreau sa ma plimb putin, singura te rog. Nu mi-a raspuns. Am fugit atat de tare fara sa ma gandesc unde merg. Stiam ca l-am ranit mai mult decat puteam eu o face, nu o facusem eu, nu il ranisem eu, lacrimile acelea nu erau din vina prostiei mele incurabile, vroiam sa …. Sa inteleg cine a facuto daca nu eu? Cine ma obliga sa fac asta? Cine imi macina sufletul in halul asta? Simteam ca explodam, iarasi ma durea capul. Nu ma durea, ma omora. Trebuia sa leg toate astea cap la cap. De unde incepuse totul? De la cosmar. De la primul cosmar. De la primul Jake mort, vorbind. Stiam ca dupa asta, eu incepusem sa ma simt ciudat, sa nu ma controlez, sa vreau ceva ce nu vroiam. Mi-am dat seama ce vroiam. Multa lume, o armata.

Numai era imaginatie, era o…o viziune. Multa lume stransa intr-o poienita, mama, tata, eu , Jake, Alice, Jasper, Emmet, tusa Rose, Esme, Carlisle, haita,clanul Denali, Nahuel si surorile sale , perechea si matusa lui, amazoanele, egiptenii, romanii, irlandezii, toti nomazii. Stiam ce se intampla, era scena in care asteptam sa vina Volturii. Numai ca acum, toti se distrau, discutau, petreceau,ce? un tort, eu sufland in imensul tort , era ziua mea. Auzeam o voce, una pe care nu o prea intelegeam, era …. Italiana. Cum mi-am dat seama in ce limba erau cuvintele , am inceput sa le inteleg. “ Venind din inaltul cer indepartat Ce au dat vor fi luat. Despartind si cucerind Pe cei ce vor sa ii vada murind. Nimeni nu va avea scapare Cand ei se vor arata in zare” Stiam despre cine era poemul, stiam a cui era vocea barbateasca, o mai auzisem, era a unui vampir, desigur. Stiam ce vrea, moartea alor mei. Trebuia sa opresc asta. M-am ridicat de pe pamantul umed vrand sa plec. Atunci, o rafala de vant imi arata urma proaspata de vampir. Venisera dupa mine.

Capitolul 5. Sparta. ( acest capitol va fi din perspectiva lui Jake – restul capitolelor vor fi din nou povestite de Renesmee-) O vedeam cum pleaca , vroiam sa imi misc picioarele dupa ea, sa o strig. Dar nu ma ascultam, singurul lucru pe care l-am facut a fost sa ma trantesc langa un copac, in mijlocul padurii. Ma intrebase daca o mai iubesc. Normal, ea era sufletul meu, tot ce aveam eu mai scump pe lume, de fiecare data cand o vedeam simteam cum fiecare bucatica de mine este luminata de ea, de soarele meu Nessie, ea era o raza de soare care imi lumina noptile. Stiam ca nu are cum sa ma iubeasca mai mult de cat o iubeam eu. Stiam ca am gresit cu ceva, era vina mea. Ma intrebam ce a facuto sa se comporte asa. Eu , am grabit lucrurile? Nu cred. Dar… poate vroia sa le grabim?? Nici asta nu cred. Incepusem sa nu o mai inteleg. Poate e o chestie de adolescent, poate nu si-a trait copilaria prea mult. Poate vroia sa nu o tratez ca o copila. Cand mi-am dat seama ca imi schimbam gandurile la 90de grade, am simtit adevarul. Ea se schimbase, odata cu maturitatea. Poate imi era dat sa ma iubeasca doar ca o adolescenta, doar putin timp. Atunci am simtit cum ma sparg , la propriu, in mii de bucati. Nu mai imi gaseam inima sa ii spun sa nu mai planga, nu mai imi gaseam plamanii sa le spun sa respire, dar nu ma asculta nimeni, Nu ma ascultam. Ea era aerul meu, fara ea nu puteam respira, ea era zambetul meu, fara ea nu puteam fi fericit. Ma bucuram ca nu ma vedea nimeni. Simteam cum capul imi vajaie si ma ia o ameteala, simteam cum fiecare clipa trecea atat de incet chinuindu-mi fiecare particica din mine.

Simteam cum coastele mi se rup in doua si inima mi se sparge, simteam cum un gol ma umple si imi arde fiecare sentiment. Am incercat sa imi revin, gandindu-ma la ea, la fata ei dimineata, la buclele ei aurii, la ochisorii ei ce puteau stinge un vulcan in eruptie doar cu o privire si care puteau sparge cerul doar cu indiferenta, la fel cum m-a spart pe mine. Daca va dori sa plec, as face-o. Daca iubeste pe cineva as lasa-o, plecand departe , dar niciodata uitandu-i fata perfecta, de ingeras , dar niciodata uitandu-i corpul de diavolita. Nu stiu cum ma puteam stapanii sa nu ma gandesc la ea in fiecare secunda din viata mea. Nu am crezut niciodata ca ea este pentru mine. Iubeam sa o iubesc, iubeam sa simt ca ma iubeste. Imi placea cand ma atingea pe fata, sa ma oglindesc in ochii ei era cea mai mare placere pe care mi-o putea da viata. Acum, ochii ei erau departe si reci, ochii ei ma intepau cand ma priveau cu frica aceea, cu durere, de parca cineva murise. Poate ca dragostea ei murise si odata cu ea, si eu eram mort. Asta nu era doar in imaginatia mea, vedeam ca nu ma mai iubeste. Vedeam un fel de gelozie in ochii ei. Ma intrebam ce oare a facuto sa fie asa. Imi aminteam ceva, o amintire veche, in care zambetul ei era numai pentru mine. Incerca sa fie geloasa, eram doar noi doi , aproape de Boston , intr-o padure, noaptea. Imi aduceam aminte ca era o noapte fara luna, era intuneric, chiar si pentru ochii mei, dar ea, lumina totul cu bucuria, nobletea si puritatea ei. Ma lumina pe mine si ma umplea de caldura. Vorbeam despre noi doi. Ma intrebase ce as face daca un alt baiat iar face ochi dulci. Am raspuns cu toata sinceritatea din lume. Stiam ca se referea si la faptul ca ea l-ar placea pe el. - Pai… in primu rand, daca baietelul ar fi chiar asa de insistent , iar tie nu ti-ar placea asta… pai cred, defapt sunt sigur, ca tipul ar fi avut un accident mai subit in imediata apropriere. Am facut eu un fel de gluma, vorbind defapt serios. - Aha…pai nu m-ar deranja. Si eu as fi geloasa doar cu gandul ca cineva a pus mana pe tine, si ca mi te-a luat. Apropo…. Sa imi dai adresa fostelor tale iubite sa le fac o vizita scurta de prietenie mai vampireasca , asa… a zambit draceste spre mine. Stiam ca glumeste, insa atunci, pe moment m-a speriat. Ea nu stia ca mama ei , Bella , fusese indragostita de mine , si eu de ea. Dar sincer, nu avea de ce sa fie geloasa, eu si Bella ajunsesem sa credem ca dragostea aia era din cauza ca jumatate din ea chiar era sufletul meu pereche. Jumatate din ea fiind Nessie, iubita mea care acum era undeva departe. Poate ca acum se gandea cum sa imi spuna

ca nu ma mai iubeste. Poate ca atunci as fi acceptat, as fi plecat si apoi as fi lasat ca durerea sa ma inghita,, incet, incet, incet. Durerea care imi despartea inima de restul corpului care era spart undeva , pierdut in mare… Apoi, o speranta licari. Daca eu imi faceam griji degeaba? Stiam ca Nessie ma iubea, stiam ca ea era sufltetul meu pereche. Poate ca era doar o faza pe care trebuia sa o trecem si ca in curand , iubirea mea isi va reveni iar noi vom putea forma un cuplu , probabil cel mai frumos din cate au existat. Simteam cum corpul mi se lipea la loc, cum auzul imi revenea odata cu respiratia. Amorteala imi iesea prin maini iar eu eram intreg din nou, inima inca mai suferea, dar cu aceasta speranta puteam merge mai departe. Trebuia sa fac asta, daca nu pentru mine, pentru frumoasa mea . Am luato la fuga, transformandu-ma. Simteam cum ma schimbam, totusi mintea imi era altundeva, ce noroc ca haita nu era! Aveam nevoie de spatiu in mintea mea, sa imi stabilesc anumite lucruri. Mergeam spre casa mare , spre casa mea. Aveam o familie, una mare si frumoasa. Asta ma ajuta, stiam ca acolo, in familia aceea era un ingeras caruia ii lipseau doar aripile pentru a zbura din lumea asta prea urata pentru ea, pentru frumusetea ei. Ii mai lipseau doar aripile pentru a ma parasi…. Nu! Stiam ca nu va face asa niciodata, niciodata, daca ar zbura ,m-ar lua si pe mine, chiar daca nu as merita sa o ating , doar sa o privesc ca pe o zeita, un bibelou de cristal, foarte firav si gata mereu sa se sparga la primul pas gresit. Simteam mirosul de vampir, nu ma mai deranja deloc. Eram mai mult decat obisnuit. Iubita mea era mirosul acesta, iar iubita mea era perfecta, deci, si acest miros era aproape perfect. Am inceput sa imi aranjez gandurile, pentru ca nimeni sa nu intre in ele. Am intrat in usa in forma umana, cred ca aveam o fata foarte distrusa, dar am incercat sa ii pacalesc pe ceilalti cu un zambet normal. Ma asteptau. Mai bine zis ne asteptau. Pe mine si pe Nessie, dar Nessie nu era cu mine. - Atunci unde este? Intreba Edward. - Nu… nu e aici? Am intrebat simtind cum cad intr-o prapastie fara fund. - Nessie nu a dat pe aici. Am cautato deja prin padure , nu este. Mirosul ei se opreste undeva intr-o poienita…. Mai era un miros ciudat acolo, am crezut ca esti tu, spuse Rosalie. - Nu, Renesmee a plecat inaintea mea , am spus eu mai mult in gand decat cu glas tare.

Am cautato cu privirea pe Bella, de ce nu ma informase ea? Am gasito, era pe canapea cu ochii pierduti undeva, repetand incet niste cuvinte prea greu de inteles. Alice era undeva in viitor iar ceilalti se uitau la ea, intrebator. - Ce e Alice? Ai vazut ceva? M-am rastit eu prea tare, prea speriat , daca patise ceva? - Da…. Dar nu sunt sigura ce, stiu doar ca Renesmee este implicata caci vad partial, doar forme, glasuri prea ciudate, si … multe ,multe tipete, cineva incearca sa se elibereze, cam asta este. Dar , nu stiu cine, Nessie a noastra nu este cu siguranta…raspunse ea privind inspre padure cu ochii aceia absenti , plini de durere si pierduti in viitor. Au continuat sa vorbeasca, dar mie nu mai imi pasa ce vorbeau. Eram jos, ajunsesem la fundul prapastiei, acolo , jos, era o mlastina, mare , adanca si intunecoasa…. Nu puteam iesi de acolo, era prea greu, tot ce am avut se pierduse, era adevarat , eu o pierdusem pe Nessie, si de data asta, nicio speranta nu mai avea sa ma ridice. Ea nu ma mai iubea, a fugit doar din cauza mea……. Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost fata lui Edward, citindu-mi gandurile, amintirile, tot…. tot curgea la vale, odata cu mine, am simtit cum totul se invarte si devine negru pe masura ce tipetele se auzeau din ce in ce mai incet.

Capitolul 6. Inlocuita.

Nu imi aduceam aminte decat o durere imensa de cap. Nu stiam unde sunt, era intuneric, vedeam o lumina in departare, dar simteam ca nu e pentru mine. Eram inchisa, ma simteam inchisa. Nu imi gaseam corpul. Unde eram? - Se pare ca micuta noastra s-a trezit… am auzit acea voce de barbat de care imi era sila. - Unde sunt? Am intrebat, dar nu mi-am auzit vocea. Se parea ca nu vorbeam, gandeam. Nu aveam gura sau macar corp, eram , inchisa in interiorul cuiva. - Hm… asta e o intrebare destul de buna, esti , dupa cum vezi… mai blocata, as putea zice, raspunse Aro la intrebarea mea muta , razand in hohote. - Unde sunt? L-am intrebat din nou, de data asta nervoasa. - Calmeaza-te, esti bine, esti foarte bine, aproape de casa ta, nu vezi? Uitate inspre lumina doar si vei vedea ca spun adevarul ,micuta Renesmee. L-am privit cu dispret ,dar mi-am zis ca nu am ce pierde, asa ca am privit. Vorbea adevarul. Parca ma uitam la un televizor si vedeam copacii din jurul casei mele, imi vedea mainile si picioarele in acel televizor. Vedeam cum ma misc, dar eu nu stiam unde ma misc, nu stiam ce caut acolo. Am incercat sa opresc ,sa ma opresc din miscare, dar nu am putut. -Nu, nu mai am control. Unde dracu’ sunt? Am tipat insa mut. - Esti exact acolo unde te gandesti, micuta si speciala Renesmee. - Mai precis unde ma gandesc ca sunt? M-am rastit la scarba de vampir. - Sa repet mai bine, ii auzeam vocea ascutita, esti acolo unde gandesti. - Sunt inchisa in mintea mea? Nu fi ipocrit Aro! De ce m-ai adus aici? Sigur e o iluzie, cu siguranta.

- Nu draga Renesmee, nu este nicio iluzie, esti in mintea ta, defapt, mintea ta este inchisa si controlata, nu vezi tot ceea ce faci in lumina ? Eu te controlez. Eu. L-am privit,era ca o statuie pe un tron vechi de lemn. Se vedea ca se concentreaza foarte tare. Cum asa , m-am intrebat. - Eh bine… puterea mea, este mult mai speciala decat ai crezut tu , sau familia ta. A fost totul foarte simplu, tu ai fost rupta de mintea ta prin anumite faze, nu am vrut sa facem asa, dar cum tu esti o mica, desteapta si bagacioasa fetita, ti-ai dat seama de tot , mult prea repede. Chiar de atunci, cand ne-am intalnit prima oara, ti-ai dat seama ce pot face, pentru ca, Renesmee, spune-mi sincer, nu ai vazut niciodata de ce cand te gandesti la ceva, iar tatal tau te aude, el numai poate auzi pe moment altceva decat mintea lui? Sau poate nu ti-ai dat seama, ca atunci cand ii arati mamei tale cate ceva, ea nu mai isi poate controla scutul? - Ba da… dar e ceva normal, nu am de ce sa ma tem. Am vazut atunci, ca fata I se lumina, si regreta ceva. Regreta ce mi-a spus. - Aha, pai , chiar este ceva normal. Daca tu nu ti-ai fi dat seama ce ti se intampla, ai fi facut totul mai greu. Mult mai greu, dar acum, nu mai exista nicio scapare. Scuza-ma , dar ma pregatesc pentru ceva important micuta Renesmee. M-ai vorbim. Spuse disparand. Cred ca sunt din nou in vis, sunt sigura ca sunt din nou intr-un vis. E sigur ca sunt din nou intr-un vis. Imi tot repetam. Nimic nu avea logica. Totul era un cosmar bine planuit. In curand ma voi trezi si il voi vedea pe iubitul meu Jake, pe scumpa mea mama, pe nepretuitul meu tata, pe nebutatica mea matusa Alice, pe iubitoarea mea Rosalie,Emmet, Jasper, bunica mea Esme, Carlisle… toti ceilalti… Imi era asa de dor de ei, parca le auzeam vocea. - Nessie, Nessie unde ai fost iubito? Ii auzeam vocea bunicii Esme. - Renesmee Carlie Cullen! Sa nu ma mai faci sa trec prin asa ceva, o auzeam pe mami a mea, mama unde esti? Imi e dor de tine, mami?continuam eu sa imi imaginez vocea lor. - Nessie, Nessie, te-ai intors, nu ai fugit, te-ai intors! Il auzeam pe Jake vorbind obosit, parca reinviand din morti. - Am fost doar la o vanatoare, nu trebuia sa va faceti griji, m-am auzit pe mine? Doamne cred ca visez! Imi auzeam propria voce! Am ridicat privirea spre lumina. Era familia mea in acel televizor, erau defapt doua televizoare, dar cand ma uitam, vedeam un singur lucru. Il vedeam pe Jake venind spre mine, clatinandu-se , cu o fata fericita, plina de speranta. O vedeam pe mama revenindu-si din

sperietura. Am vrut sa imi intorc capul , sa vad mai bine. Dar nu ma controlam, nu imi controlam corpul! Aro avea dreptate, el ma controla! Ajunsesem din cosmar in alt cosmar real. Ma simteam stransa de mii de cutite pana acum. Nu gaseam vreo cale de scapare. Daca ai mei m-ar fi putut auzi, daca as avea o singura secunda , as spune tot. Ar scapa ei! Atunci, o mica licarire imi patrunse in minte. Tata ma putea auzi! Am incercat sa urlu din rasputeri. TATAA! Asculta-ma,Vol…. - Ai zis ceva Renesmee? A spus tata, chair dupa ce Aro si-a dat seama ce faceam. Preluand controlul si gandurilor mele, mi-a spus clar si raspicat : - De acum, mai vorbesti cand spun eu! Asa s-a dus si ultima speranta. Vedeam cum Aro imi controla gura sa spuna intocmai ce dorea el. Sa faca miscarile pe care le faceam eu de obicei. Se vedea ca ma urmarise. Il vedeam pe Jake nesaturandu-se sa ma priveasca, sarutandu-ma incet pe frunte ma ides decat de obicei. Ma vedeam pe mine in bratele mamei sau a lui Rose. O vedeam pe Alice, intrebandu-ma ce am patit la haine Vedeam cum arat, cateva mici rupturi , si multe pete de noroi. Apoi scuza lui Aro. Vedeam cum imi fura viata, castigand increderea familiei mele. De ce tata nu ma putea auzi? De ce Jasper nu putea simtii ce simt eu acum? De ce mama nu isi dadea seama ca nu era acea Renesmee , eu . -Nessie , Nessie, pai , chiar este corpul tau, doar cu mintea mea. Il auzeam pe Aro soptindu-mi . Iti pot auzi gandurile , asa ca fi atenta, nu se stie ce poti pati daca esti rea! Omoara-ma atunci, fa ce vrei! Nu imi pasa! Am gandit. - Nu te omor pe tine, draga si prostuta Renesmee, pot face insa asta pe parintii tai, sau de ce nu pe acest varcolac, Jake, nu? Sau si mai rau, ii pot rani sentimentele foarte grav, nu ai vrea asta ,nu? Cu asta mi-a inchis gandurile, nu vroiam sa pateasca asta. Stiam ca se va intampla, dar nu vroiam sa grabesc asta, poate, mai era o sansa. Trebuia sa ii aflu planurile lui Aro, si sa imi tin si gandurile deoparte. - Priveste-mi planurile, scumpo! Raspunse Aro, zambind. Atunci, trecuse la atac. Capitolul7. Trecut,prezent , viitor. Il priveam cu frica. Stiam ce imi va arata, moartea alor mei.

Dar asta nu avea cum sa se intample, nu, niciodata. - Ei bine, curoajoasa Remesmee, prea curajoasa, priveste totul din perspectiva mea. Muncesti atat sa pastrezi lumea vampirilor in ordine, iti sacrifici timpul pentru asta, risti mereu sa pierzi , dar tu reusesti sa castigi. Iti faci o familie, totul merge foarte bine, primesti cati mai multi vampiri cu puteri neimaginabile, ei te asculta si te slujesc iar tu le oferi o parte din visul tau. Pana intr-o zi cand un anume vampir vine si vrea sa se sinuciga, ii vezi durerea, vezi prin cate a trecut, dar nu poti sa il ajuti , chiar daca ai vrea, caci il cunosti pe tatal sau Carlisle si mai ales vezi ce putere are acesta. El hotaraste sa te infurie, dar este salvat tocmai de motivul pentru care a venit. Ii primesti pe sora lui , pe iubita lui , pe el , ii lasi in viata datorita puterilor lor. Ii lasi in viata, iar ei , peste scurt timp iti calca peste ordine, peste legile tale vechi, facand un copil nemuritor.. - Dar eu nu sunt un vampir, sunt jumate jumate, de ce nu intelegi? - Ba inteleg si am inteles si atunci, am vazut adevarul draguta, si as fi fost in stare sa ii iert si atunci, dar incearca sa vezi prin ochii mei umilirea prin care am trecut cand am vazut o armata, cand mi-am vazut vampirii pentru care am facut atatea intorcandu-se impotriva mea. Le-am dat tuturor inca o sansa, trecand peste toate legile posibile, certandu-ma cu fratii mei, dar alimentandu-mi dorinta de cunoastere lasandu-te in viata. Te infurie faptul ca ei nu iti multumesc si vor sa te atace, ei pentru care ai facut atatea, vor sa te atace la primul pas gresit. - Nimeni nu te ataca Aro ! vezi doar ce vrei tu sa vezi! Noi nu iti datoram nimic, nimic Aro, nimic. Intelege ca nu esti un rege , un Zeu care sa decida moarte sau viata. Tu singur vrei asta, tu singur! - Lasa-ma sa termin draguta, nu ti-am cerut parerea, lasa-ma sa termin! Astepta o clipa si vazad ca asteptam sa vorbeasca , incepu a povestii din nou, nu il ascultam fara sa vreau , ci cu un motiv, daca stiam , puteam sa ajut mai mult. Sperand sa nu ma fi auzit, i-am facut semn sa povesteasca din nou. Le dai sansa, onoarea de a fi in familia ta, ei calca peste tine, peste mandria ta, refuzand. Le dai sansa vietii vazand legaturile dintre ei, iubirea si chiar si puterea pe care cred ei ca o au. Acum, Renesmee, tu nici nu iti dai seama ce putere mare ai! Cand m-ai atins pentru prima data Renata ma apara, iar tu ai vrut sa respingi acest scut ,trecand peste ea si peste puterea mea, vazand tot ce am facut eu in viata mea. Nu trebuie sa ma minti . Stiu ca ai facuto. Stii oare cate intrebari a trebuit sa mi le tin deoparte pana cand eram destul de departe pentru ca tatal tau sa nu le auda? Stii cat a trebuit sa ma rog sa nu fi vazut, caci copila fiind , nu iti stiai toate puterile. Acum , insa

, la maturitate, Renesmee, puterea din tine s-a marit de mii de ori. Nu iti dai seama ce putere ai, iar eu nu te voi ajuta decat daca accepti sa vii de partea mea, sa fi sincera. Intelege Renesmee! M-ai derutat. Cred ca visezi Aro, eu nu am nimic . Nicio putere. Am zis in gand. Chair asta si credeam. Stiam ca vazusem ceva in ziua aceea, ceva ce ma bloca mereu, fiind mai mare decat mine. Dar era ceva ce imi ramasese in minte, un fel de sertar incuiat pe care erau mii de chei si doar una se potrivea. Cert era ca aceea cheie lipesea. Renuntasem de mult sa mai caut raspunsul, zicand ca nu e treaba mea. Tata nu stia de asta, vazuse ceva dar nici el nu intelefea ce anume. Acum pricepusem, nu vroiam ca Aro sa afle ca stiam ,chiar stiam. Totusi, aflase deja -Vezi Renesmee. Stii deja tot. Fiecare miscare, fiecare gand pe care il am. - De aceea aveam viziunile. De aceea ma durea capul, de aceea ma puteai controla, de aceea faceam ce.. - Ce vreau eu, m-a completa el, caci eu nu mai aveam putere sa gandesc, ma deconectasem. De ce mi se intampla mie? De ce eu? De ce nu puteam fi normala, nu puteam sa ma bucur de persoanele pe care le iubeam, de Jake, de ce nu puteam fi o femeie normala, o vampiroaica normala ,macar. Tata avusese dreptate. Imi spusese la ceva timp dupa plecarea Volturilor, inainte de a ne muta in New Hampshire, ca era posibil ca eu le-am intors puterile mamei si tatei, lasam pe toata lumea sa imi intre in cap, citindu-mi gandurile. Dar ce vroia sa imi spuna Aro? Eu puteam sa ii intorc si lui puterea? - Si nu numai mie. Matusii tale, unchiului tau , tuturor vampirilor cu talent. Imi trecuse o idee in minte, deci , puteam sa ii intorc puterea si lui… amuzant. Dar cum sa o fac? - Aici gresesti Renesmee, uiti ceva. Puterea ta , sta prin atingere. Iar tu nu ma poti atinge, eu nu sunt langa tine, este doar o iluzie ca ma poti auzi . Iti pot spune cum ,daca accepti sa vii in familia mea. Te asigur ca vei avea un loc bine meritat de catre tine. Stii…oricat de uimit as fi de puterile familiei tale, oricat de uimit as fi de puterea tuturor vampirilor la un loc, nimeni nu se compara cu tine. Daca m-ai lasa sa te ajut, ai o singura sansa sa te salvezi. Te asigur ca nu voi mai accepta sa imi fie calcata onoarea in picioare!

- Si sansa mea este sa imi omor familia? - Desigur ca nu voi face asta… lua el o fata solemna, demna de respectat, dar eu stiam ca sub acea masca exista un strat groz de minciuna, de teatru ieftin si de mult tupeu. - ....Decat dupa ce voi deveni una dea voastra ,nu? L-am completat. Stii, m-am gandit , si intr-adevar, merita sa fac parte dintr-o familie asa mare ( alt adjectiv nu puteam spune decat tampita, idioata , lasa , asa ca am rezumat la “mare” tot ) si decizia mea, este sa mai imi acorzi un timp... daca Marita Dumneavoastra Mila ar putea sa astepte pana la Pastele Prostilor? Ii spun eu credincioasa, prefacandu-ma, se vedea ca nu imi descoperise gandurile , asa ca era deja uimit, chiar crezuse ca voi face asta vreodata, ha ha ha, ce haios… treaba era ca imi uitasem rasu undeva prin Valea Mortilor, asa ca nu aveam cum sa dau de el. Gandeam exact asa, stiind ca ma va auzi. Vroiam sa il umilesc, stiind acum ca asta il doare. Speram sa pot face mai multe , dar nu stiam ca durerea poate fi atat de mare, pana cand incepusem a ma zvarcoli de durere, nu stiam ca durerea poate fi asa de mare. - Vezi , si asta e doar inceputul? Soptii vocea lui Aro. Sau, vorbise cu voce tare, dar eu nu ma puteam concentra, durerea imi amintea de Jake cel mort, doar amintirea acelui cosmar egala durerea pe care o simteam. Apoi, mi-am dat seama, era aceasi durere. Era….Jane. - Desteapta fetita, vorbi Aro. Am incercat sa ma uit la el, dar nu am reusit decat cand durerea s-a terminat, la cateva secunde incredibil de lungi dupa ce el vorbi. - C..cu..cum? stia la ce ma refer cand i-am adresat intrebarea. Cum puteam fi torturata asa? Imaginea lui, vocea lui, mirosul lui, asta nu stiam din ce cauza se datora, dar durerea? Si mai ales durerea provocata de Jane?? Cum era posibil? Cum? - HM…. Mi-ar face o mare placere sa iti spun ,dar sincer, nu am timpul necesar. Nu imi venea sa cred ca un nemuritor poate spune asta. Chiar daca numai simteam durerea, privirea imi era incetosata, numai puteam privi spre proprii mei ochi ( mi-am dat seama ce era cu televizoarele acelea) , ii simteam din ce in ce mai putin mirosul lui Aro, si ultima soapta pe care am auzito era “ Noapte buna” nu stiam a cui era vocea, nu mai simteam nimic, parca eram moarta, nu eu , ci toate simturile care se pastrasera cat de cat in mine. Totul era un nesfarsit infern in care , cei care conduceau nu aveau bunul simt sa te supuna la ceva, la o durere, la un sentiment macar. Apoi mi-am dat seama, asta chiar era infernul! Un infern creat de familia Volturii, cu ajutorul special a lui Alec , facut la comanda lui Aro pentru mine.

Era mai groaznic decat durerea, as fi preferato de mii de ori. Stiam ca va putea rezista la nesfarsit. Stiam si ca nu aveam vreo sansa. Simteam amorteala ma cuprinde si imi pune lanturi pentru a se asigura ca voi ramane mereu pe teritoriul ei pustiit de necaz, de suferinta din cauza lipsei de dragoste, care era atat de multa in familia mea! As fi putut lua o bucatica de acolo si as putea sa o asez aici , langa mine . Simteam cum vorbele dulci ale mamei ma inveseles, amintindu-mi de momentele in care eram in burtica ei, iar eu eram inconjurata de cea mai mare forta de pe pamant. Forta materna, am continuat sa ma gandesc la tata, la scumpul meu tata, la momentele in care ma lua in brate si imi pupa fruntea, ca un frate mai mare si nu un tata, la momentele in care se uita in ochii mei si vedea toata iubirea pe care ei, familia mea , mi-o dadea, inzecit oglindita catre ei. Simteam iubirea coplesitoare a lui Jake, langa mine, ii simteam mirosul in imaginatia mea pe cale de refacere, ii simteam atingerile delicata ,mangaindu-ma cald pe spate si apoi…….. Apoi, brusc o lumina de speranta se aprinsese….

Cap. 8. Ajutor. -Iubito,ce ai patit? de ce tremuri? Nessie? soptea vocea care ma salvase.

Bietul de el , era ingrijorat, nu avea de ce, ma salvase de intuneric, el si ai mei, el si iubirea lui. Scapsem partial de amorteala. Dar, de data asta, imi simteam picioarele, mainile, era din nou eu. Cum, cum am putut sa scap? A fost doar un vis? M-am uitat unde sunt. In camera mea. -Iarasi ai visat mititico? ma intreba Jake. - Da... cred , cred... in cat suntem azi? Eram sigura 99% ca visasem , restul de 1% ma anunta ca nu era asa, si ca Aro, imi daduse mana libera, sau ca eu il invinsesem. Treaba era ca eu credeam partea mai mica din mine. - Joi , de ce? Oh, deci nu visasem. Trecusera 3 zile de cand nu mai aveam control. Stiam ce trebuie sa fac, sa ii anunt pe toti ce s-a intamplat. -Nessie, de ce intrebi? Nessie, ce ai? - Nimic pana acum, unde sunt mama si tata? trebuia sa ii anunt cat mai repede am gandit. - A... sunt afara... sarbatoresc o ... noua luna de miere, imi zambi Jake. Cat aveam nevoie de zambetul acela! Dar , era mai important ca viata lui Jake si a celorlalti sa continue, deci , trebuia sa ii anunt de pericol. - Vrei sa ii chem? E de rau? Iubito, ce ai? Te doare ceva? Spune-mi! se chinuia sa vorbeasca , vedeam asta, nu stiam cum sa il calmez, asa ca lam sarutat incet si i-am zis sa aibe incredere in mine. Peste cateva minute, eram stransi toti , la bunici in casa. Planul meu era asa : 1. Sa le spun ce stiu. 2. Sa ii conving ca am dreptate, aratandu-le. 3. Sa aflu tot ce au facut ei in astea 3 zile si sa impiedic ce e de rau. 4. Sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Dar mai intai, sa vad cum o voi face. Mama era speriata, se vedea ca ma purtasem urat in astea 3 zile. Tata facu o fata ciudata cand a vazut ce gandeam. Rose era putin nervoasa, dar mai mult ingrijorata , in timp ce Alice si Jasper vroiau sa mearga la vanatoare. Ceilati , erau nerabdatori. Aveau pe fata intrebarea "Ce a apucato?" " A patit ceva?" sau " Poate ne spune ceva.." Toate intrebarile erau corecte, si in curand vroiam sa le spun tot. Am ridicat mana sa il opresc pe tata sa vorbeasca. Ce aveam eu de spus era mai important. - Trebuie sa aflati ceva important.... Totul se petrecuse atat de repede , incat nu aveam cum sa gandesc. In timp ce vorbeam, simteam cum incepuse, Aro, iarasi punea stapanire pe mine. Mi-a revenit in minte petrecerea de ziua mea, si am inceput sa vorbesc.

- Ziua mea se aproprie , si m-am gandit sa facem atunci petrecerea la care sa ne vina prietenii. Avem ce petrece ,nu? Aproape sapte ani de la confruntarea cu Volturii, nu? Asta ar fi un cadou perfect. Auzeam ce spun ,dar nu ma puteam controla, astfel incat sa nu spun asta. - Am mai vorbit despre asta , Nessie , spuse Carlisle, ii vom chema pe toti, asa cum vrei. Daca de asta ai nevoie, normal ca asa vom face, imi zambi bland bunicul. De ce toti se comportau asa? De ce nu ma ajutau?? Simteam ca tata nu ma aude cand gandesc, ca Jasper nu simte ce simt. Eram inchisa din nou in mine, doar ca de data asta, numai eram in portiunea aceea intunecata, acum eram din nou eu, doar ca un eu controlat de Aro. Trebuia sa ma supun, imi spunea fata lasa din mine, dar tot ea imi spunea sa ma supun pana am ocazia sa atac. Cealalta parte din mine, cea curajoasa, imi spunea sa ma opun imediat. Nu era corpul sau mintea lui. In timp ce simteam cum picioarele mi se misca , stiam ca nu aveam cum sa ma opun. Trebuia sa am grija sa pastrez aceasta pozitie, in care am putin control, in care pot vorbi ( cateodata cei drept ) ce vreau, in care aveam grija ca familia mea sa nu pateasca nimic. Asa treceau zilele, planuind cu Alice ziua mea, prefcandu-ma ca totul e ok. Stiam ce se va intampla atunci. Acel cantec va fi implinit. Nu stiam cum vrea Aro sa faca asta. Eu voi fi mereu cu ochii pe tot ce e ciudat. Asa treceau zilele, asteptand sa vina cat mai repede. Asa treceau zilele, invatand cu tata , explicandu-i pe cat puteam ce noua putere credeam ca aveam. Ii explicam ceea ce stiam, defapt ceea ce Aro stia. Ajunsesem la concluzia ca trebuie sa il chemam pe Eleazar. - Dar tata , vreau acum sa vina! imi imploram eu parintele, dupa ce acesta imi spusese ca vom rezolva problema dupa ziua mea, atunci cand toti vor fi. - Niciun "dar" Renesmee! De ce sa il chemam acum, daca peste o luna si ceva vor veni cu totii? Nu are sens deloc Renesmee! Stiam ca avea dreptate. Dar daca as fi putut sa ii spun adevarul, ar fi avut sens si pentru el. - Ce adevar Renesmee Carlie Cullen? ma intreba. Ooo, e de rau , mi-a spus tot numele.... Dar , daca ma lasase sa spun asta , atunci, sa profit pana mai pot ca Aro nu ma aude. Din pacate, vampirul italian mi-a luato inainte, gandind el pentru mine, iar eu, stand la o parte.. Poate va intrebati de ce nu luptam? De ce ma lasam calcata asa de catre Aro?

Si eu ma intrebam asta.... si mereu aveam acelasi raspuns. Inca nu sunt gata. Inca nu sunt. Dupa ce Aro termina discutia cu tata, defapt , dupa ce eu controlata de Aro, am terminat discuta cu tata, m-am retras undeva, pe motiv ca sunt obosita din cauza pregtirilor de ziua mea, dar si pregatirilor pentru scoala. Acum eram in vacanta mare, dar dupa ziua mea, va trebui sa merg , daca vom mai exista, va trebui sa mergem la scoala. As putea amana venirea lor? Daca da, asta ar fi bine. Stiam de ce Aro ma lasase sa reintru in corpul meu, sa nu mai fiu inchisa. Aflasem, defapt visasem asta. In ultimul timp, aveam cosmaruri care ma ajutau intr-un fel sau altul. Cele mai dese si cele mai dureroase erau cele cu Jake mort. Nu ma ajuta prea tare, imi spunea mereu "sunt aproape de tine" , iar asta nu ma ajuta sa ma concentrez deloc, caci , tipetele distrugeau tot ceea ce vroiam sa fac. Apoi, urmau un fel de viziuni, ceea ce se va intampla. Erau chestii de genul ziua mea, ai mei cantandu-mi la multi ani intr-un ritm ciudat, asemanator cu miscarea volturilor. Vedeam locul unde aveau sa ne intalneasca. Era ciudat, caci reusisem sa il dobor pe Aro pentru prima data, dupa ce am avut visul acela. Eram cu tusa Alice si trebuia sa stabileasca locul unde va fi petrecerea. Ea desigur vroia sa facem asta acasa. Inca nu pricepusem de ce Alice nu vedea ce avea sa se intample. Poate ca aveau ceva ce ii facea "disparuti" in viitor, dar lasasem asta pentru mai tarziu caci, imi dadusem seama de ce Aro imi luase putin control pe care il aveam asupra fiintei mele. Stateam in pijamale cu Alice, in patul meu. Aveam o fata somnoroasa, o masca ce acoperea lupta dintre mine si Aro. Vedeam cum sunt neajutorata, in fata planurilor lui. Parea ca nici nu il deranjez, el vorbea cu Alice prin mine , si o convingea sa facem toata aceasta mare cascadorie in poiana unde se ne-am "luptat" cu Volturii , acum 7 ani. Simteam cum in mine creste un foc imens, de parca cea mai mare ura ar creste in mine si mi-ar sparge trupul rabufnind si arzand tot ce imi statea in cale. Am incercat sa imi controlez furia in maini, si atingand gandurile lui Aro, reusisem sa ii intorc pentru prima oara puterea lui. Acum , imi arata fiecare gand pe care il vazuse vreodata, pe care il avusese el vreodata, TOT. Era, ciudat, caci el imi spusese ca nu aveam cum sa fac asta. El era in Italia. Deci nu aveam cum sa il ating. Atunci, ce atinsesem?

M-am scuzat de matusa Alice spunandu-i ca aveam ceva treaba, si am luato la goana, asa in pijamale , spre padure. Imi dadusem seama ca pentru un moment, il dadusem afara pe Aro din mine, totusi , inca nu puteam sa spun nici macar in gand ce stiam. Asta imi mai dadea inca un indiciu, deci nu Aro imi spunea ce sa fac, nu imi daduse acele dorinte, era un alt vampir. Aro insa il controla pe acel vampir... asta era interesant. In padurea calma, diamantata, departe de tata, sau de alt vampir, puteam in sfarsit sa ma eliberez . Vazusem ceea ce stia Aro. Totusi, nu era ceva nou. Parca mai vazusem asta odata, intr-o alta viata, intr-un trecut indepartat. OH. Atunci, imi picase fisa. Deschisesem sertarul acela incuiat, in care se asternuse ceea ce vazusem in mintea lui Aro, acum 7 ani, cand ma atinsese. Asta era. De aceea se speriase, de aceea plecase . Stiam ca asta nu era permanent, caci altfel as fi avut control suficient sa spun tot. Se speriase de ceea ce vazusem. Aici era cheia. O stiusem si atunci si acum. Imi aminteam cu succes cum revenise Aro, dupa ce eu rezolvasem toata enigma. Ii aratasem ca stiu cum trebuie sa o fac. II aratasem ca stiu si ca pot sa il dau de gol. Adevarul era ca nu aveam cum sa il da de gol acum, aveam nevoie de toti Volturii pentru a face asta. Acesta fusese primul ajutor pe care l-am avut din cauza acelor vise. Aro nu stia de ce devenisem de acord cu ceea ce facea. Probabil credea ca imi dadusem seama ca nu aveam sansa. Radeam in sinea mea. Asta era un ajutor foarte mare. Dar era ajutorul de care aveam nevoie sa ii salvez pe ai mei, dupa ce ma salvam pe mine. Si cum sa ma salvez pe mine nu stiam inca. Visele tot continuau sa imi arate lucruri ce nu ma puteau ajuta inca. Apoi, din nou, soarta hotari sa ma ajute ea pe mine..

Capitolul 9. Mirosul. - partea IEra 30 august. Hotarasem sa merg cu Jake, intr-o recreere cu scop nobil. Mergeam cu masina, cu 200 la ora , pe autostrada libera, fara masini sau vreun alt automobil care sa imi deranjeze condusul. Eu conduceam, Jake dormea pe banca din spate. Eram in apropriere de Seatle. Mai aveam vreo jumate de ora pana intram in La Push. Atunci il voi scula pe Jacob, sa imi arate drumul spre locul unde s-a nascut. Imi voi "socrul" "cumnatele" si cumnatii mei cu doua forme , lupii. Facusem un pact cu Aro, el sa ma lase sa imi conduc corpul, caci altfel stia ca nu avea sa se comporte normal printre varcolaci. Nu le suporta mirosul nici lor nici oamenilor, asa ca ei bine, recunoscuse de ce ma lasase sa revin in propriul corp. Din pura lasitate, asa cum era el si ceilalti ca el. Stiam ca ma va auzi, stiam ca va f atat de las incat o va pune pe Jane sa ma "redreseze" cu puterea ei. Daca o facea, nu aveam chef sa suport asta. Azi, el depindea de mine, si nu invers. Stiam ca nu il pot da afara de tot caci nu ma puteam pune cu vampirul cu nume necunoscut care il ajuta sa ma controleze. Atat timp cat eram langa alti varcolaci inafara de Jake, nu avea tupeul necesar sa ma controleze total. Cred ca era din cauza mirosului lor... Jake mirosea pentru mine normal, caci il iubeam. Insa ceilalti miroseau ca niste varcolaci pentru un vampir. Asa ca nici Aro nu putea sa se stapaneasca sa isi calce peste asa zisa natura, cum puteam eu. Imi dadusem seama ca intrasem in Forks cu peste 290 la ora, cu masina de "inainte" a mamei. Ooops... mi-am zis. -Iubire, mi-a venit sa il strig pe Jake, am ajuns in Forks , ar trebui sa te trezesti nu prea ma descurc aici. Cand ma auzise se luminase la fata, se parea ca atunci cand Aro era in locul meu , desi nu il lasam sa il raneasca cu un cuvant pe Jake, ma comportam destul de rece. Suferea din cauza asta si sufeream si eu pentru el. Dar merita asta. Pentru el , merita sa suport orice. Orice chin de-a lui Jane. Orice infern de-a lui Alec. - M-am trezit! imi sopti la ureche, sarutandu-mi gatul. Nu era ceva interzis pentru noi sau pentru o Renesmee fara griji.

Dar eu numai eram eu decat daca ma concentram. Si el ma facea mereu sa simt opusul concentrarii, asa ca m-am retras incet cu o scuza " conduc " - Bine, spuse el, nu parea jicnit, asta era bine, dar putea sa se prefaca. Trecu repede pe scaunul din dreapta soferului, si imi dicta drumul spre LA PUSH. Imi povestise atatatea despre locul asta, incat parea familiar. Am coborat din masina, mergand spre vechea casa a lui Billy. Se vedea fericirea pe Jake. Ma molipsisem si eu umpic. Mergeam incet , simtind briza marii. O respiram odata cu mirosul puternic de varcolac. Era ciudat ca azi nu ma deranja deloc, era poate din cauza ca ma ajuta sa scap de Aro? Dar asta era adevarul... scapam de Aro, dar nu si de controlul lui. Stiam ca era aproape de mine acesta asa ca preferam sa fiu cuminte, pana il voi putea distruge de tot.

Partea II. Cu totii fusesera foarte primitori. Billy era foarte fericit vazandu-ne impreuna. Sam si Emily ne asteptau cu un ospat pe cinste. Nu stiau daca eu mananc si mancare umana, lucru pe care il faceam cand aveam pofta. Emily gatea excelent. Chiar si cu cicatricile acelea, arata extraordinar in nou rol de mamica. Ingerasul ei , Allan de 2 anisori, chiar era un ingeras. Parul ondulat , micut, negru cadea incet pe buzele pline. Ochisorii lui mari erau inchisi, lasandu-si genele intoarse sa se odihneasca pe obrajorii trandafirii. Ma imprietenisem cu Emily. Era suflteista, un suflet bun, deloc egoista, cu simtul umorului cat sa supravietuiasca cu o haita de "catelusi" plini de bancuri. Seth era foarte fericit ca am venit in sfarsit, mai bine zis ca Jake a venit

in sfarsit. Aproape uitam de povara ce ma apasa din nou, si mult mai tare. Quil si Claire, ce implinise 12 ani, se intelegeau perfect. Ca doi frati si buni prieteni. Imi aduceau aminte de niste vremuri,cand aveam tot binele in fata, cand puteam zambi fara sa ma prefac, imi amintea de iubitul meu Jake, care atunci era fericit si nu suparat ca acum. Probabil vedea si el ca nu eram in apele mele. Se parea ca Paul si sora lui Jake erau plecati in luna de miere ce se repeta foarte des in ultimul timp.Ce as fi vrut si eu o viata asa! Baietii, povesteau ce au mai facut, isi explicau unele lucruri, in timp ce eu si Emily radeam de avantajele de a fi impreuna cu un varcolac. Ma simteam asa de bine cu ea. Stia sa imi deschida carapacea care se stransese in jurul meu intr-un scurt timp. Aro prinsese de seama si ma atentiona , dar eu , raspunzandu-i politicos cu un " Taci javra, tu ai nevoie de mine , nu eu de tine! " l-am facut sa ma lase in pace ,sa ma bucur de scurta mea normalitate care devenise arolmaliate. Vedeam ca Emily are sa imi spuna ceva, asa ca am decis sa ii arat in stilul meu, ce vad. - Nessie, pot sa iti zic asa ,nu? - Desigur, Em, ii zambesc eu. - Vrei sa mergem pana acasa la mine ? Cred ca lui Allan ii este foame. - Normal. Baietii ne urara drum bun , chiar daca nu era prea mare drumul. Puteam merge spre casa ei doar urmand mirosul puternic de varcolac de acolo. - Stii Nessie, trebuie sa iti multumesc. - In legatura cu ce? spun uimita. Chiar nu imi dadeam seama ce putea sa imi multumeasca. - Pentru ca existi... pentru ca l-ai facut fericit pe Jake in felul asta. - E cam trist acum, sincer. - Da stiu, zice razand. Nu glumeam, numai eu stiam de ce era asa. Oh, viata asta... - Si mai am sa imi cer iertare. - Emily, pentru ce sa iti ceri iertare? ma uit mai atenta la ea, avea parul negru, negru albastrui. Em? - Stii... acum sapte ani, cand te-ai nascut.... stii ca trebuia sa fie un "razboi" foarte stupid intre varcolaci si familia ta.. - Da, stiu. - Apoi, s-a rezolvat totul si... au aparut voltruii.. - Da Em, imi aduc aminte.Crede-ma ca stiu cum te-ai simtit.... chiar

stiam ce simtise, si imi parea rau, nu trebuia sa fi suferit atat. Fusese si atunci numai vina mea, la fel ca acum. Daca nu ii voi putea opri... oh, de ce se intampla asta?? - Trebuie sa imi cer iertare caci, atunci, recunosc ca te-am urat pentru un moment. Si acum sufar ca am facuto. Sper sa ma poti ierta vreodata. - Nu trebuie sa te iert. Si eu ma uram pentru asta, am linistito razand. Nu trebuie sa iti para rau de asta, nu ai de ce. Chiar este vina mea. - Vrei sa spui a fost vina ta, nu ne mai ataca nimeni , nu? intreba ea mai in gluma. Cat vroiam sa iti pot da dreptate, daca Aro nu m-ar fi oprit, cat as fi anuntat-o sa fuga de langa mine, sa ii anunte pe toti ca din vina mea volturii vor veni din nou. Dar , cineva isi dadu seama. Nu era Aro, era acel vampir pe care nu il cunosteam. Ma opri imediat din dorinta de ai spune amenintandu-ma cu o voce groasa sa nu mai fac asta. Avea dreptate, nu acum o fac. Nu acum. - Nessie, de ce nu imi raspunzi? Nu ne ataca nimeni asa este?intreba deodata speriata Emily. - Normal ca nu ! spuse altcineva in locul meu. Eu nu puteam mintii un om asa de bun. Se simtea vinovata pentru ca isi vroia familia in siguranta. Am tras niste sageti in mine, in timp ce conduceam. Daca ma intreba cineva ceva, sa vorbeasca cine vrea, mi-am spus in gand, sperand ca mesajul sa ajunga la destinatar. Pana la urma, eu trebuia sa fac tot greul? Nu ma lasam impinsa in intuneric. Doar ma lasam condusa. Incepuse o discutie de ziua mea, nu ma interesa. Acum, aveam altceva de facut. Imi dadusem seama de ceva. Eu si Emily aveam mai multe lucruri in comun decat imi dadeam eu seama. Amandoua ne iubeam sufletele pereche. Amandoua am fi facut orice pentru familia noastra.. Amandoua am fi facut lucruri pentru care nu eram in stare. Amandoua am uri chiar si pe cine nu ar trebui , pentru familia noastra. Cat vroiam sa dezleg asta! Stiam ca de aici puteam scoate multe lucruri. Dar nu aveam o minte proprie, ci una din pacate comuna. Oh, nici macar cand nu e tata langa mine nu pot sa am intimitate! Cat ma enerva asta. Simteam cum picioarele ma duc spre micuta casa a lui Emily. Vedeam cum isi aseza baietelul in patut. Cum ma cheama spre bucatarie. Nu puteam sa nu fac comparatia dintre mine si Emily, dintre mine si Aro. Dar nu trebuia sa o fac acum. Acum trebuia sa imi revin la normal. Sa ma gandesc numai la prezent, macar azi, de dragul celor dragi mie.

Chiar daca nu puteam reusi decat cu multa suferinta, trebuia sa o fac. Pentru familia mea macar. Pentru familia noastra , am continuat in gand. *** Auzeam pasii labelor grele ale lupilor nostri calcand pe pamantul umed, carand in gura trunchiuri imense de copaci pentru focul de familie in stilul original al lor. Ma bucura cand ii vedeam cum se joaca. Jake nu era ca de obicei.. Stiam ca s-ar fi bucurat mult mai mult la o astlfel de ocazie. Totusi, salvarea a fost Jared, speriandu-ne de moarte cu povestile lui de groaza. In timp ce ne povestea cum un cuplu in luna de miere mureau tragic mancati de varcolacii "traditionali", eu m-a apropriam cat mai tare de Jake spunand ca imi e frig. Incercam sa par naturala, chiar daca nu imi iesea, dar totusi, daca eu nu am simteam bine, de ce ceilalti sa nu o faca? Eram distrasa de lectia pe care mi-o daduse Emily si imi dadusem seama ca si Aro, ca si mine, vroia numai binele familiei sale. Iar noi, eram asa cum spunea si el "revolutionari" impotriva legilor lui si a familiei lui, prin urmare. Ma gandeam acum ca ce nu as face eu pentru binele familiei mele? As omora oameni pentru asta? Nu, a fost primul meu raspuns. Nu oameni nevinovati. Apoi mi-am schimbat raspunsul, vazand totul din alt unghi. Daca eu ii consideram pe nedrept pe acei oameni periculosi, i-as fi omorat? Da as face-o. Ca o lasa, as face-o. As face orice. Prin urmare si eu sunt la fel ca si Aro, mult mai rea decat el. Aro nu traise intr-o familie ca a mea, asa ca el are scuze ca nu l-a invatat nimeni, inafara de purul instinct, ce e bine si ce e rau. EU nu aveam scuze asta. Eu nu aveam nevoie de scuza asta. Mi-am dat seama ca eram in poalele lui Jacob , care radea de Jared ce se transformase pentru o vizioanare mai buna a fimului de groaza. Ar fi trebuit sa rad si eu, dar nu puteam. Singura scuza pe care am avuto a fost ca ma durea capul foarte tare. Lucru care era de asemenea , foarte adevarat. Simteam cum ceva imi iese din cap si mi-l sparge, apoi intra si repara ce a spart pentru a putea repeta la nesfarsit durerea. - Pe mine ma doare foarte tare capul, sper ca nu va suparati ca ma retrag. Nici nu am dormit azi-noapte , merg la ma culc. - Iubire, vin cu tine. se ruga de mine Jake. - Nu , stai si distreaza-te . am spus degeaba, caci odata ce vroia ceva, asa facea. Speram din tot sufletul ca nimeni sa nu se supere pe mine. Atat mai aveam nevoie!

Mai ales Jake, daca el s-ar supara pe mine, nu as mai putea lupta cu nimic, pentru el faceam asta! Si speram sa nu o fac in zadar. Ne pregateam de culcare. Eu eram franta si se pare aca si Jake la fel. Ieseam din baie in camasa scurta de noapte. Si Alice asta! Numai haine scurte si sexy imi pusese, de parca mergeam in luna de miere pe o insula pustie si calduroasa. Cum ma vede, Jake ma intreaba daca il mai iubesc. Ii pun mana la gura si ii spun sa nu mai intrebe prostii. Stia, normal ca stia, raspunsul. Oh... dar la felul cum ma port, e si normal sa intrebe asta. Continu-i cu un sarut vorba mea spusa fara voie. Apoi continui sarutul cu altele mult mai lungi. Probabil, daca nu as fi fost urmarita de naiba stie cati vampiri, as fi continuat cu ele. Inainte sa se mearga prea departe il tin strans in brate si ii spun ca imi este somn. El imi raspunde cu un val de mangaieri, punandu-mi capul pe perna, si strangandu-ma tare la pieptul lui imens si fierbine. As fi stat acolo o vesnicie, daca o vesnicie ar insemna fericire, o fericire pe care o imparteam numai eu si Jake, as fi ramas acolo. Dar, se parea ca nu numai eu vroiam niste explicatii... si altcineva vroia. Mi-am imaginat totul ca o guma de mestecat gri, la limita dintre niste dinti albi si un cos de gunoi negru. Acum, probabil , ma simteam ca si acea guma. Mai era atat de mult pana sa fiu folosita pentru ce am fost facuta, si atat de putin pana sa fiu aruncata la gunoi. Pentru mine, gunoiul era infernul ce ma urmarea peste tot, ca la primul pas gresit sa ma inghita in durerea sa nesfarsita. Iar dintii albi, era sentimentul pe care il ai cand ai dus la capat misiunea grea pe care o ai in viata. Acum, ma simteam ca un vas ce isi astepta farul in noapte, farul , ca o raza ,trimitandu-l pe drumul cel bun. De asta aveam eu nevoie, de o raza de bunatate, de iubire, tocmai in mijlocul noptii pline de ura si plina de rautate. Simteam cum rautatea ma cuprinse deja, sa fiu in stare de orice, absolut orice pentru familia mea, nu era tocmai un lucru bun. Asta ,daca ma comparam cu Aro. Si el ar fi facut orice pentru asi atinge scopurile. Indiferent priun ce mijloace ar fi facuto, si-ar fi dus misiunea la sfarsit. Asta faceam si eu. Asta as fi facut si eu. Deodata, mi-am dat seama ca eu si Aro semanam, mai mult decat era normal. Partea III Parca intrasem din nou intr-un cosmar. Vedeam niste lucruri de care habar-n-aveam ca le stiam.

Vedeam sange, morti, multi morti, vampiri, varcolaci, prieteni , rude, pe care nu le stiam , omorandu-le. Vedeam viata scurgandu-se prin mine, vedeam cum faceam pe altii sa sufere, cum eu ramaneam neschimbata. Vedeam cum nu aveam mila, cum nu imi pasa de altceva decat de ceea ce am nevoie. Deja nu mai erau amintirile mele, ci a le altcuiva. Vedeam cum imi omoram sora, caci si ea insemna un pericol. Vedeam cum facusem pe cineva bun sa sufere pe vecie. Cum imi obligasem fratele sa ramana in viata caci aveam nevoie de el. Vedeam tot. Simteam fiecare om pe care il ucisesem. Ma vedeam facandu-mi sotia sa sufere. Ma vedeam cum obligam pe altii sa aiba viata asta nenorocita pe care o aveam. Fara nimic. Vedeam cum un sentiment de gelozie crestea in mine si cum ma simteam eu, goala. Deodata, ma vedeam spargand o oglinda si intr-un ciob cazut pe jos, imi vad reflexia fetei mele, schimbate, numai aveam nimic uman , eram un monstru, o statuie cu viata ce nu merita o viata. *** Simteam briza rece, ploioasa ce cadea peste fata mea, tocmai trezita dintr-un cosmar mult prea real. Simteam scartaitul sezlongului pe care tocmai ma pusesem. Priveam picaturile de ploaie ce cadeau incet, pe mine, peste munti, peste tot ce cuprindea pamantul. Nu vroiam sa imi aduc aminte despre cosmar. Era... mult prea real.... mult , mult prea real. Eram eu din nou. NU mai imi pasa de controlul care imi statea pe umeri. Nu mai vroiam sa imi pese. Imi dadeam seama ce insemna tot ce vazusem... nimic in lumea asta nu poate fi oprit. Nimic obisnuit nu puteai opri. Oare oameni de la inceputul lumii au vrut vreodata sa opreasca apusul soarelui?? Oare au vrut sa trimita seceta vreodata altundeva? Oare au vrut sa opreasca picaturile de ploaie sa inunde pamantul? Poate ca au vrut, si nu au reusit. De aceea nimeni nu mai se intreaba asta acum. Cum puteai opri ceva ce cu siguranta avea sa se intample?! Desigur ca oamenii si-au luat masuri de precautie pentru a intalni ploaia, cutremurele, soarele. Desigur ca au inceput sa invete sa prevesteasca vremea. Toate astea pentru a tine piept ceva ce nimeni nu va intelege vreodata. Daca oameni, au fost mult mai curajosi decat mine. Eu cu ce ma mai pot mandri? De sa sa imi tin de mila singura? De ce sa renunt sa lupt pentru ca am o scuza, aceea de a fi singura? NU aveam sa fac asta. Ca si ploaia, venirea Volturilor era inevitabila.

Putea sa vina mai tarziu sau mai devreme, dar avea sa vina. Putea fi prevazuta, sau sa fie o surpriza. Tot ar fi venit. Puteai sa iti iei toate masurile de precautie, ei tot veneau si se luptau cu tine. Cum poti sa opresti inevitabilul? Raspunsul tuturor celor normali ar fi , de ce vrei sa il opresti? Asta ma intrebam si eu. De ce sa opresc inevitabilul? Desigur, nu il opream. Dar puteam face ceva ca cei din partea mea sa fie egali cu cei care ataca. Normal ca puteam face asta. In sinea mea, stiam ca nu vroiam nicio lupta. Stiam a cui viata tocmai o vazusem. Imi era mila de acela. Daca ar exista o sansa cat de mica pentru ca inevitabilul sa se intampla, dar totusi, acel inevitabil sa fie rezolvat intr-un mod amiabil. Ce frumos ar fi atunci!!! NU as mai fi fost o criminala, nici eu nici celalalt. As fi putut trai pana la adanci tinereti cu iubitul meu drag. Daca puteam sa ii spun asta si lui Aro, probabil si el isi va schimba cat de cat opinia sa. Ai fi ca zorii de zi ce cuprind si schimba neagra noapte. Ar fi un perfect perfect. Dar cum puteam face eu asta? Nu trebuia sa ma las descurajata, nici gand asta! Exista o cale, mereu exista una, iar eu cred ca sunt deja pe calea cea buna, imi spun in sinea mea si inchid ochii , exact la momentul cand soarele trece la lupta sa isi reia tinuturile.

Capitolul 10. Adevarul. Simteam cum focul ma cuprinde si ma tine strans in brate. - Jake…am murmurat… incercand sa intru mai mult in vis. - Shhh, dormi puiule. Am simtit respiratia fierbinte pe fata mea, topindu-mi urmele de gheata din inima. Am inceput sa visez din nou, acelasi lucru frumos pe care il cautam de mult. O raza se apleca spre mine, aratandu-mi culorile splendide ale curcubeului. De data asta, fiecare dintre ele avea o personalitate diferita, un suflet diferit, o iubire diferita, o familie diferita. Fiecare culoare isi forma o fata proprie, aratandu-mi portretul unor persoane dragi. Vroiam atat de mult sa le ating, dar ele se indepartau si mai mult la fiecare pas. Am decis deci sa raman pe loc, macar sa le pot privii cat mai mult. Cand ma uitam la o culoare simteam ceva, apoi , uitandu-ma la alta, simteam altceva, totul era prea incurcat pentru a stii ce simt cu adevarat, pe care o plac mai mult. Mereu uitam ce ma faceau sa simt dupa ce imi mutam privirea, de aceea ma uitam din nou si din nou. Deodata, simteam cum culoarea rosie vine catre mine cantandu-mi si tinandu-ma in brate atat de tare incat nu mai puteam sa respir. Dar eu nu vroiam sa se opreasca, imi placea atingerea rosie, de foc a acestuia. Am deschis ochii sa o pot vedea si simtii mai bine, dar il loc sa o vad pe ea, culoarea aceea splendida, am vazut un cer albastru, cu cateva pasari pe el. Atingerea de foc se transforma in bratele iubitului meu, ce sforaia usor, in timp ce amandoi mai aveam umpic si cadeam de pe sezlong. Mi-am intors incet capul, incat sa pot sa il vad.

Avea ochii inchisi, si un zambet sters pe buze… poate visa frumos , cine stie? Capul ii era pus pe umarul meu. Era ca un bebelus, nu defapt, el ma tinea in brate ca pe o bebelusa, ca si atunci cand eram mica. Imi fusese atat de dor de el! Acum intelegeam de ce mama fusese atat de grijulie cu mine inainte sa plecam, iar tata…nici nu voiam sa imi aduc aminte privirea lui pe jumatate protectoare pe jumatate nervoasa. Stiam ca vorbise ceva cu Jake, dar nici unul nu vroia sa imi spuna ce . Apoi, Alice care impachetase atatea haine, cele mai multe lenjerii foarte scurte si destul de…provocatoare, incat a trebuit sa opresc la o benzinarie sa imi cumpar ceva normal. La ce se gandisera? Da, super, in loc sa o iau spre Forks, o iau spre L.A sa ma marit si sa petrec luna de miere intr-o camera de hotel. Imi venea atat de tare sa rad si chiar si incerand sa ma opresc, tot am scapat un chicot, ce aproape m-a facut sa sar de pe sezlong, caci iubitul meu s-a speriat. -Ce , ce s-a intamplat? -Eu ar trebui sa te intreb asta domnule, iau eu o fata serioasa si suparata. - Oh… ah, da, pai, te-am gasit aici si am zis sa nu iti fie frig , asa ca…. imi facu cu ochiul. Asa ca trebuia sa ii provoci lu tata o criza de nervi, cine stie ce il apuca si venea sa ne verifice? Mi l-am imaginat eu pe tata venind cu Guardianul lui, calcand acceleratia catre Forks, pentru a vedea daca suntem cuminti, apoi i-am aratat si lui Jake exact asta. - Cine poate stii? Intreaba cu un suras excelent, imi venea pur si simplu sa i-l sterg cu un mic pupic… nu ca s-ar supara m-am gandit si mi-am ridicat capul sa gust din fructul interzis. Ce dragut, ador scenele romantice. Sunt atat de rare… nu crezi? Foarte dragut, dar crede-ma ca un varcolac nu e bun pentru o astfel de scena. ??? Mi se pare sau chiar il aud pe Aro? Un marait imi scapa printre dinti, exact inainte sa il sarut pe Jake. Cum dracu avea tupeu asta? Nemernicu’. Javra. Idiot. - Iubito, ce este? Spune! Am gresit cu ceva? Imi pare rau, nu vreau sa te superi. - Nu e nimic Jake,aa… mi-am adus aminte ceva, trebuie sa ma plimb. Ii vedeam fata trista, apasatoare in memoria mea, nu gresise cu nimic. Eu am gresit, nu puteam sa imi controlez furia asa ca am

marait si l-am respins mintind. Mereu isi dadea seama cand mint, si acum, sunt sigura ca si-a dat seama ca am mintit. Intr-un fel chiar imi adusesem aminte de ceva, de o ura imensa pe care o inchisesem si care acum rupse gratiile si iesise doar la auzul persoanei care imi inspira si mila si ura deopotriva. Nu cunosteam padurile astea, auzeam scheunatul lui Jake, probabil se transformase… Daca ma rataceam sau daca dadeam de un vampir sau varcolac care nu ma cunoastea norocul meu, voi iesi din lumea asta. Nu ma mai suport. Cum pot fi asa rea? Ma tot invinovateam, stiam ca gresisem. Dar fac asta pentru el! Parca deja am uitat ce am decis acum cateva ore. Nu trebuie sa fiu lasa sau sa acuz pe cineva de ceva! Aro? Vreau sa vorbim. Nu iti face griji. Te las sa vi, sa veniti la ziua mea… adica, ok. Trebuie sa veniti, acum sau mai tarziu nu conteaza. Se va intampla candva, e mai bine acum. Gandestete doar ca puteti muri, daca nu toti, majoritatea, ai putea suporta asta? L-am intrebat asezandu-ma pe spate, simtind stropii de ploaie picurand din frunzele copacilor. Nici nu stii cate am suportat. Asta ar fi nimic. Dar tu ai suporta? Spune? Ma intreaba cu un ton inalt. Nu as suporta. Iti spun sincer asta… Vezi diferenta dintre noi Renesmee? Intr-adevar semanam… dar nu indeajuns, vezi , daca nu te-ai fi hotarat sa te predai teas fi putut considera ruda cu mine. Vorbise de parca tocmai spusesem ca ii dau viata mea. Cred ca batranul asta visa, eu sa ma predau?? Nici gand. Aro, mi se pare mie sau tu confunzi sclavii tai cu mine? Nu ma predau! Capul ce se pleaca nu se taie, dar umilinta il doboara! ! Viata si sclavia nu pot sta impreuna. Nu are cum sa fim in pace cu voi atat timp cat nu suntem egali. Aro! Eu nu vreau sa fiu sclava ta! Nu vreau sa imi leg familia la o eternitate in care sa isi doreasca sa moara. Mi-am adus aminte visul. Am subliniat secventele dureroase astfel incat el sa le simta. Cum putea sa creada asta? Nu seman cu tine Aro, stiu, am aflat asta. Intr-adevar, avem cateva puncte in comun, dar pe langa tine, eu am o inima. Eu am un suflet. Eu traiesc. Eu sunt plina de dragoste. Tu ce ai? Poti sa ne omori. Fa-o! Dar te asigur ca asta nu va umple golul din tine. Nu as fi vrut sa spun asa, stiam ca l-am lovit sub centura, i-am dat o lovitura doar prin vorbe. Nu eram o lasa, dar o merita. Ma surprinzi Renesmee, intr-adevar, nu mai am un suflet, ca si

parintii tai de asemenea, sunt de acord cu taticul tau, nu avem suflet sau inima. De aceea nici nu ma mai doare ce imi arati. Am avut momente in care m-au atins aceste ganduri, dar te asigur ca nu mi-ai facut nimic, nu sufar. Nu mai pot suferi pentru ce a fost. Am trait destul in trecut, e timpul pentru viitor, si cum viitorul meu nu prea e vizibil pentru nimeni acum, hm…. Cred ca ma voi ocupa de viitorul vostru. Ce discurs. Erau atatea neintelegeri. tata nu mai credea de mult ca vampirii nu au suflet sau inima. Cum putea cineva ca tata sa nu aiba un suflet? Sa fim seriosi, prin cate a trecut, doar pentru mine si pentru mama. Si-a invins pofta de sange, a trecut peste orice numai ca sa o tina pe mama in viata. Numai gandindu-ma la modul in care m-am nascut si imi apareau dovezi ce ma aprobau. Nu te pot contrazice Aro, tu nu ai un suflet sau o inima, am incercat sa iti spun ca poti avea o a doua sansa incercand sa te caiesti. Stii ca stiu adevarut, stii ca te-am vazut ucigandu-ti sora, doar pentru ca Marcus o iubea mai presus de orice si tu nu aveai nevoie de un indragostit, ci de un supus. Ce s-ar intampla daca mi-as da drumul la gura exact in momentul in care il intalnesc pe Marcus? Iti dai seama ce scandal ar iesi cand voi spune prin cate inselaciuni l-ai adus pe Caius aproape de tine? Pe Jane? Pe Alec? Cum le-ai omorat mama rupandu-I de o viata normala? TACI!! TACI TACI TACI! SPUI NUMAI MINCIUNI! NUMAI SI NUMAI MINCIUNI! Tipa aproape sa ma surzeasca, in acelasi timp in care o mie de cutite imi intrara in minte. Imi aduceau aminte de tot ce ma durea, de absolut tot ce ma durea. Nu mai imi aduceam aminte de nimic, decat de faptul ca urlam si injuram in acelasi timp, chemandu-l pe Jake sa ma salveze. Eram in mijlocul padurii, nu existau sanse sa ma auda cineva. Simteam cum tipetele devin din ce in ce mai mute, odata ce durerea se dublase. II vedeam fata lui Jane, infuriandu-se si rasucindu-si furia in mine, incercam sa o intreb de ce, spuneam adevarul, Aro ii facuse mult rau. Deodata fata ei angelica se calma pentru scurt timp insa ceva se schimba si isi dadu seama ca zic adevarul. Parca auzeam o soapta, “mama?” insa in acelasi timp nu mai am vazut sau auzit nimic, simteam doar cum cad in niste prapastii cu mii de sabii pe margine, care apropriau de mine si imi rupeau pielea, trecand de coaste, ajungandu-mi la inima exact in momentul in care am cazut

intr-o mlastina rosie, mare, umpluta cu sange urat mirositor, dar foarte cunoscut. *** *** *** Parca tocmai ma retrezisem de dimineata, simteam din nou mainile fierbinti in jurul meu. - Iubito? Esti bine? Ness? Ness, imi pare rau. Scumpo, trezestete, te rog! Imi cerea o voce chinuita. Vroiam sa ii zic ca sunt bine, dar eram amortita, imi simteam inima grea, parca tocmai explodase si se regrupa stramb. - Au, am reusit sa spun. - Stiu , te doare, stiu pui. Imediat vine Carlisle si Edward, si Bella…. - Ce am patit? Unde sunt? Am tras aer incet in plamani, deschizand ochii si vazandu-mi salvarea. Vazandu-mi ingerul cu ochii aceia care ma duceau mereu spre alt taram. - Sh… odihneste-te, te-am gasit in padure,urland. Esti bine,in casa lui Billy. Chiar asa de suparata ai fost pe mine? Ma intreba, parca neputand sa astepte raspunsul. - NU am fost niciodata suparata pe tine, de ce as fi? Am reinceput sa imi recapat vocea. Ma simt deja mai bine, cred ca e din cauza ca stai langa mine. Am inchis ochii, lumina obosindu-ma si dandu-mi dureri mari de cap. - Eu stiu…. Dormi printesa, haita a mers sa iti primeasca familia, vor fi aici in curand, pui scump. - Familia? Am spus nervos, ma rog, aproape nervos caci nu puteam spune mai mult de o soapta. I-ai..anuntat? Jake?! - Sh…nu te enerva, trebuia sa o fac. M-ai speriat, a trecut o zi decand nu ai vorbit, ai dormit o zi, mai mult de 24 de ore. Te-as fi dus la spital daca nu ai fi pe jumatate vampir, si inca de mult. Daca nu ar fi fost Carlisle sa imi dea indicatii probabil as fi inebunit sa te vad asa… pierduta. - Te iubesc Jake. Trase aer incet. Aveam capul in poala lui, iar el ma mangaia incet pe par, isi coborase fata sarutandu-ma incet pe frunte. - Dormi acum… Asta am facut, l-am ascultat. Adica, daca a vedea ce e cu tine cautand intrusii si multe explicatii inseamna a dormi, asta am facut. Jane… ce se intamplase cu ea ? Sau faptul ca o vazusem era doar o halucinatie a durerii? Nu, o auzisem. O auzisem, aceasi voce ca atunci, in poiana. Unde dracu era Aro sa imi dea o explicatie? De ce Prostia Sa nu venea odata. Cat de proasta am fost…. Sa cred ca o persoana – acest drept, de a fi persoana, ar fi trebuit sa I se ia la nastere- ca el s-ar putea

schimba, ma uram pentru faptul ca imi fusese mila de el. Si-o facuse cu mana lui, de ce trebuia sa fiu eu Maica Stareta ca sa fiu obligata sa ii schimb atitudinea? Am incercat sa tip la el, sa ma auda. El sau celalalt vampir. Dar nu ii mai simteam. Deloc. Ciudat… o fi vreo pacaleala de-a lui? Nu avea cum, nu ii mai simteam. Dar, incercarea moarte nu are. - Jake, am ceva sa iti spun, Jake, vin! - Cine vin? Intreba foarte speriat. Stiam ca de aici numai puteam zice nimic, dar spre surprinderea mea, nimeni nu ma opri. Capitolul 11. Paradis Prea multa agitatie...am gandit. Mult prea multa... Era ciudat, timp de cateva saptamani, in care eu stiam de Aro, de Volturi, in care eu eram chinuita, nimeni nu facea nimic , nimeni nu e antrena pentru lupta, nimeni nu isi exersa talentul, nimeni nu facea planuri pentru „ce va fi”. Nimeni. Acum, totul o luase razna. Ramasesem in zona Washington, Forks chiar daca mama nu vroia sa ucida alti oameni nevionovati, tata o convinsese ca aici sau in New Hampshire, era acelasi lucru. Alice, era cu ochii pe Volturii, stiam ca inainte ea nu ii putea vedea din nu stiu ce motiv, ei nu avusesera viitor. Acum insa, ii vedea mai bine ca niciodata. Deci, stiam ca nu erau implicati in planurile lor: varcolaci, Copii ai Lunii, sau chiar si jumate lupi- jumate oameni, ca Jake al meu. Apoi , mama, toata ziua isi exersa scutul astfel incat sa cuprinda cat mai multi vampiri/varcolaci/ sau corcituri ca mine, Nahuel si surorile sale. Un zambet mi se arata pe fata, chiar daca era unul ironic, era o premiera. Volturii nu atacasera inca, desi trecuse ziua mea, azi fiind in 1 octombrie. Adica, cam o luna de cand nu l-am mai simtit pe Aro sau pe Jane. Miam adus aminte fata ei enervata si in acelasi timp enervanta, atunci cand ma atacase, mintal cei drept, cu tot ce putea da. Probabil si-a descarcat toti nervii pe care ii avea asupra mamei pe mine. Am gandit eu , din nou ironic. Dar, nu puteam fi suparata pe ea. Se parea ca adevarul pe care i l-am spus lui Aro, a fost auzit si de gemeni si de necunoscutul vampir. Imi era atat de mila de ea... daca chiar era adevarat ce spusesem, iar

eu eram 100% sigura de asta, stiam ce simtise. Aro ii luase si ei tot. Sau poate, nu ma crezuse. Sau poate fusese doar o halucinatie de-a mea. Nici nu am observat cum canapeaua pe care stateam se misca brusc, din cauza unui vampir care vroia sa ma relinisteasca. Probabil Jasper, probabil mama. Nu imi pasa. Aveam altele pe cap... - Nici unul nici altul, sopti tata. Mi-am intors capul si vrand sa il gonesc, m-am apropiat de el strangandu-l in brate. Inima mi-o luase inainte. - Te iubesc fetita mea, imi spuse cu vocea lui care mereu ma linistea. Aveam nevoie de protectia lui. Aveam nevoie sa ma simt ocrotita, aveam nevoie sa... sa pot respira din nou linistita. -Te inteleg pui mic. De aceea am zis , daca vrei desigur, sa facem o plimbare in nord, numai noi doi. M-am ocupat deja de tot, in caz ca vrei. Pot oare sa imi refuz taticul? Cand mergem? - Cand vrei tu. Aaa... mai luam si pe altcineva? Mai intreba cu un subinteles ascuns foarte bine.. stia ca numai eu imi voi da seama dintre toate urechile bine ascutie din preajma - Hm... nu. Mergem singuri. Vroiam asta, chiar aveam nevoie de un moment respiro. - Merg sa pregatesc masina. - Acum? L-am intrebat, desi nu avea niciun rost itnrebare mea. Acum chiar era momentul cel mai bun. *** Desi de obicei nu imi placea sa stau prin preajma tatei cand ma gandeam la ceva important, acum chiar vroiam asta. Mama intelesese, desi cu lacrimi in ochi – la modul figurat- ne lasa sa mergem unde nici eu macar nu stiam locatia. Jake, era chiar fericit ca ma voi simtii in sfarsit bine. Chiar daca imi spusese de sute de ori ca ii va fi dor de mine, chiar daca stateam doar un weekend, caci deh, timpul nu ne permitea. Si mie imi va fi dor de el. Mult, dar, luna care trecuse fusese putin mai relaxanta pentru mine, chiar daca fusese o agitatie extrema. Imi aminteam cum le-am povestit alor mei despre tot. Alesesem calea cea mai rapida, si anume cea naturala, prin care eu comunicam. Nu vroiam sa spun prin cuvinte ce simtisem, imi fusese si asa greu , sa ii arat mamei, sa vad inca o data prin tot ce trecusem. Decat odata aratasem, caci tata, povestii tuturor mai departe ,scapandu-ma de pedeapsa. Atunci, fusese usor. Ce a urmat era mult mai greu. Strangerea prietenilor chiar fusese grea. Apoi, toate planurile, si asta fusese greu. Apoi, tot viitorul. Da.. chiar daca tot greul cazuse pe tusa Alice, stiam ce simte.... chiar mai mult decat simtea Jasper, caci si eu trecusem prin

asta. Sa vrei sa vezi viitorul si in acelasi timp sa il si impiedici, nu e treaba de orice medium. Tata zambi, in timp ce calca din ce in ce mai tare acceleratia. Iesisem de mult din S.U.A. eram prin nordul Canadei. -Si unde mergem? Il intreb in timp ce i-am luat palma in mana. Cat puteam sa il iubesc pe tata! Stiam ca daca nu am fi amanat scoala inca un an, eu si tata am fi fost considerati iubiti de catre majoritatea gurilor sparte din scoala. Pur si simplu eram foarte apropiati. Ne intelegeam de minune cand vroiam. Dar normal ca iubirea pentru el nu se compara cu iubirea pentru Jake, caci na, pe el il iubeam ca pe tata, ca pe prietenul meu cel mai bun, ca pe salvatorul general din familie, ca pe.. ei bine, sa nu continui capitolul cu laude la adresa lui. - Pai.. m-am gandit sa fie o surpriza. Supeeeer, deci o surpriza pentru amandoi. Cu alte cuvine nici tu nu stii unde. -Ba stiu. Doar ca nu m-am hotarat. Se incrunta el glumet, dart vizibil jenat. - Ok, te las pe tine. Dar sa fie undeva unde sa nu ne gaseasca nici ursii polari. Am inceput eu sa rad si cu asta am terminat conversatia. Am incercat sa adorm , intinzandu-ma pe bancheta din spate. Nu puteam, stiam bine asta. Toate amintirile imi treceau prin fata. Hm... va fi o adevarata vacanta, mi-am zis cand mi-am dat seama ca nu va mai fi niciun vampir pe nume Eleazar nu ma va mai gauri in cap cu talentul meu atat de unic. Ah.. da , talentul meu. Da... nici el nu isi dadea seama prea bine ce este. Se parea ca intr-adevar, nu aveam o putere noua. Era aceasi putere ca inainte. Numai ca era mai mare.... daca inainte eh bine, puteam intoarce puterea din ADN-ul meu. Acum, o faceam si pe altii, doar atingandu-i . Era foarte greu, totusi, era mai usor cu puterile pe care le intalneam zilnic. De exemplu, cu unchiul Jazz a fost cel mai usor. L-am atins, si am vazut pur si simplu lumea in alta culoare. Exact ca in visul cu razele de soare transformate in curcubeu. Acum, toti aveau un fel de curcubeu propriu, de data asta mov. Am apasat culoarea cu privirea. La inceput, nu am observatca eram concentrata pe Rosalie, dar cand movul a devenit atat de strans pe forma corpului ei, s-a incruntat brusc si a marait. Nici nu si-a dat seama ce s-a intamplat. Era pur si simplu nervoasa de-a binelea, insa in acelasi timp, se vedea ca isi dorea ceva. -Incredibil, sopti mirat tata. NU intelegeam ce facusem. Nu as fi vrut niciodata sa o enervez. -Nu fac eu asta, isi intoarse Jasper privirea catre mine.

Cam asta a fost.. Rose isi reveni imediat ce eu nu o mai stransesem cu vopsea mov, cum aveam sa spun mai tarziu asa ziselor puteri. In scurt timp dupa lungi antrenamente si lungi dureri de cap, reusise sa vad aproape toate puterile din preajma. Le simteam ca o bila colorata deasupra vampirului, gata sa se sparga si sa imprastie pe toata lumea cu culoarea din ea, odata ce o atingeam. In sfarsit.. vacanta, am gandit din nou, trezindu-ma din amintiri. Schimbasem masina pe un vaporas perfect pentru spart gheata. L-am intrebat pe tata de ce nu mergeam pe jos. - Nu vreau sa te obosesti degeaba. Apropo... am gasit locatia ideala. Gheata si foc. Doi in unu, perfect,nu? - Nu cred ca am auzit de statiunea asta tata... - A, pai, nu este numele asta. Doar ce ar defini locatia. - ??? Scoase un mic chicot, ce ma enerva de-a dreptul. - Apropo, tati, cat mai avem din vacanta? - Aproximativ, 36 de ore si vreo 21 de minute...cred. L-am lasat in pace cu socotelile „aproximative”. Mi-am intors privirea spre capatul Insulei Baflin. *** *** *** - Pe unde anume o luam si unde ajungem? - Ai auzit vreodata de capatul lumii? Acolo mergem noi. L-am privit sceptica, capatul lumii? Mai avea putin si imi spunea ca acolo sunt balauri gata sa iasa oricand din culcus si zane albe de cristal gata sa se lupte cu ei. - Chiar exista. Vei vedea. Hm... sa zicem ca am incredere. M-am uitat atenta. Intr-un fel chiar avea dreptate, in departare, tinuturile „verzi” ale Groenlandei se vedeau sclipitoare si neatinse. In celalalt colt , Insula Elizabeth ne facea primirea cu stanci parca sculptate din diamante gri-verzui atragandu-te acolo prin frumusetea lor. Brr.... mi se facuse frig, ne aflam doar la 750 km de polul Nord. Aveam noroc, nu cred ca erau mai mult de 8 grade C. -Tata, pe unde o luam? Nu mai mergem mult cu barca asta? - Imediat. Imediat, inca umpic. Trecand de golful Bafin, dupa geografia mea trebuia sa fim aproape de insula.. - Ellesmere. Bravo Nessie, stii ceva geografie nu gluma. - Acolo mergem? - Dap. Acolo. Am fost acolo acum vreo 40 si ceva de ani, si stiu o pestera grozava. Sunt aici niste animale, cum nu vei mai gusta prin alte parti.

Am ras de entuziasmul lui. Avea dreptate, mirosul uman nu se simtea deloc. Erau cateva statii de cercetare la marginea insulei, insa acolo unde mergeam noi, nu cred ca pasise vreodata omul. Am coborat incet din barca, incercand sa nu alunec pe gheata veche de sute de ani, luandu-mi tatal de mana. Marea era atat de inghetata incat a trebuit sa oprim la cateva sute de metri distanta de golf si insula. - Mai bine te tin in brate, nu as vrea sa cazi. Nu crezi ca m-ar manca Bella de viu daca ar pati fetita ei mica ceva? Izbucni el in ras alaturi de mine, subliniand inca o data fetita mica, cu sarcasmul sau irezistibil. - Asa este, in cel mai bun caz te va da afara din casa. Dar nu iti face griji, vine ea dupa tine, cum sa reziste atata timp fara Edward al ei? Am inceput si eu cu ironia... adoram faptul ca puteam glumi cu tata despre orice. - Ai dreptate, nici eu nu as putea sta prea mult, iti dai seama,nu? - Da... dar hai sa nu mai vorbim despre dor ca ma gasesc singura in mijlocul desertului de zahar! M-am suit in carca lui , intr-adevar era prea greu pentru mine sa ma obosesc incercand sa fac imposibilul. De ce sa fiu incapatanata si sa nu fiu si comoda? - Daca iti este prea frig sa imi spui, da Ness? - Da tata... l-am aprobat, desi stia ca sunt imuna la frig si la cald, mai bine ca un vampir chiar. Departe de agitatia lumii, Insula Ellesmere era atat de izolata, intr-un tinut atat de ostil incat parea purificata de dealurile albe, cu urme de lava pe ele. Aerul era atat de curat acolo incat intregul peisaj – vasta intindere de gheata, munti golasi si ghetari impunatori- se contura clar in mici detalii impuse de norii ce cadeau spre noi, prea grei si prea obositi dupa o lunga calatorie, oferind impresia ca totul este atat de aproape insa in acealasi timp, prea departe pentru a putea fi urmarit. Dupa cum arata, ca marime ar fi trebuit sa fie de doua ori mai mare decat Islanda. Plimbandu-ne incet, astfel incat puteam observa unde soarele se intalneste cu zapada, topind glazura muntilor. Frisca stancilor era insa amestecata cu ciocolata neagra-cenusie pe fondul orbitor al albului din jur. Unii munti aveau o silueta rotunjita, nivelata de gheata franjurata de fiordri sapate in ele. In ciuda frigului, insula nu era plina de zapada , doar un strat subtire acoperea desertul de gheata. Trecuram de fiordul Grise, singura asezare, care era situata in sud, numarand mai putin de o suta de eschimosi.

Dupa ce eram indeajuns de departe de sat, tata incepu sa zboare spre locul care imi povestise. Vedeam in graba flori salbatice ofilite din lipsa copacilor. Aproape de o pasune alba, neatinsa decat de urme mici mici de animale, care aveau sa se acopere in curand, tata opri, intrebandu-ma daca as vrea sa vanam. - Normal, ce avem in meniu? I-am soptit, desi stiam ca nu era nimeni care sa ma auda, nu vroiam sa stric puritatea acelor tinuturi impaienjenite de cateva paraiase . - Hm... avem mii de iepuri polari, special comandati de catre restaurantul Sange a la Vegetarian, boi moscati, din nou foarte foarte multi, avem deasemenea o groaza de vulpite polare, si mai avem un desert daca ati dori.... Vazandu-ma ca stramb din nas la auzul numelor prea inocente ale animalelor, continua : - ... Lupi ceva mai mari.... - Tata?! Doar nu ma pui sa mananc lupi, si asa imi e dor de Jake! - Pai da, si asa il tii cu tine, prin sangele lupilor alora... Nu l-am lasat sa continue. - Ma voi multumii cu iepuri si cu vulpi. - Mai sunt si ursi polari. Zambi el vazand ca ma suparasem, avea o fata de parca tocmai si-a adus aminte ceva care il facea sa rada. - Atunci, pe ei! I-am facut cu ochiul si ne-am luat la intrecere. Ce e drept, chiar daca el se misca mai tare decat orice alt vampir, eu il mostenisem pe el aici, si desi eram pe jumatate vampit pe jumatate om, am reusit sa il prind intr-un sfarsit. Aproape uitasem amandoi de vanatoare, caci ne luasem cu joaca. In zori, dupa multi iepuri ,vulpi si boi mascati si dupa ce eu prinsesem inaintea tatei un urs polar, ne asezaram in pestera despre care imi vorbise el. Facu un foc sa ma incazlesc. Era asa de bine! Tata mereu ma intelegea. -Ness, putem sa vorbim ceva? Spuse tata luand o fata dintr-o data foarte serioasa.

12. Promisiuni Ma sperie privirea sa, era serioasa, plina de durere dar si de intelegere. - Da tata, spune... nu vroiam sa spun cu vocea aceea sparta, dar am facuto, se parea ca vazuse ca ma speriasem. - Nessie... ai crescut, acum intelegi si tu anumite lucruri, nu vroiam sa ajungem la discutia asta, dar e inevitabil. Stii, si data trecuta cat ne-au atacat Volturii, ar fi trebuit sa discutam despre asta. Dar nici eu nici mama ta nu am putut sa iti spunem, erai prea mica in ochii nostrii. Acum, ai crescut si , chiar daca intelegeai si atunci, chiar mai bine ca noi... - La ce te referi tata? Spune-mi direct, fara ocolisuri. I-am soptit, chiar daca stiam ce imi va spune. - Deci, chiar daca noi am castiga, e posibil ca vreunul sau mai multi dintre noi sa pateasca ceva. Chiar daca toti Volturii vor fi cazuti, noi tot am avea pierderi. - Stiu asta.. e inevitabil. - Daca, daca...se opri deodata, se vedea ca avea nevoie de putin ajutor, suferea ca imi spune asta, suferea ca va fi asa. Daca, eu sau mama ta vom pati ceva... stii, nu am putea sa traim unul fara altul. L-am oprit inainte sa spuna ceva prea dureros pentru el dar si pentru mine.

Te inteleg tata, stiu ca as ramane o...orfana. in acel moment, o lacrima imi cazu din ochi, si imi tatua obrazul cu durerea ce stiam ca avea sa vina. - Mersi, tu esti cel mai scump lucru pe care il avem noi, eu si mama ta, si nu am vrea sa te facem sa suferi. Stim ca ai nevoie de noi, dar.... stii, am incercat odata sa ramanem separat. Inainte ca mama ta sa fie vampir, inainte sa mergem in Voltera, prima oara. I-am facut semn sa continue, nu aflasem pana acum nimic de genul asta, Jake a vrut odata sa imi spuna, dar mama il oprise. - Atunci, au fost cele mai grele momente din viata mea, inafara de momentul in care am crezut ca va voi pierde. - Da tata, inteleg... nu mai aveam cuvinte sa vorbesc, stiam ce se va intampla. - Si inca ceva, am vrea sa , sa incerci sa te impaci cu ideea asta, stiu ca vei suferi, si noi vom suferi ca vom lasa un ingeras ca tine pe pamant, singura..... Am sarit in bratele lui, durerea semana cu Jane... nu , nu semana , era mult mai mare. As fi preferato acum pe Jane, ar fi fost un fel de atingere de pana pe langa faptul ca simteam cum viata mea zboara si imi distruge tot ce iubesc. Lacrimile imi frecau pielea, formand mici lacuri pe plovarul tatalui meu. Desi nu vroiam sa ma gandesc la asta, mi-a trecut prin minte un fel de scena, in care eu stau si ma uit la ei cum ard de vii, in care eu urlu, in care eu sufar, in care eu ma voi simtii asa de goala si disperata fara ei. M-am uitat la fata tatei. Parca ar fi plans si el. Vroiam sa il rog sa nu faca asta, nici el nici mama. Vroiam sa ma opresc din ganduri de genu : Nu imi va fi greu si fara un parinte? Dar fara doi? Vroiam atat de mult sa nu ma gandesc decat la prezent. Totusi , nu reusam. Durerea era coplesitoare si lacrimile ingreunau situatia. Totusi, am deschis incet buzele lasand sunetul sa imi iasa din plamani : - Promit ca , ca voi avea grija. Promit ca c...a voi ramane tare. As s-ssssuferi si mai t-ttt-are daca vre-unu-l din..tre voi , ar ramne cu mine, in timp ce celllalalt e...e ..e MORT! Am izbucnit din nou in plans, numai la auzul cuvantului. Cum as fi putut rezista o zi fara un cantec de-a lui tata? Cum as fi putut rezista o singura ora sa stiu ca mama nu ma asteapta acasa, sa ma stranga in bratele ei, sa stiu ca persoana care mi-a dat viata nu va mai fi cu mine. Persoana care m-a iubit chiar daca am facuto sa sufere si aproape am omorato. CUM? - Sh.... stiu ca e dureros si stiu ca nu te va alina, insa singura nu vei ramane, mereu va fi cineva care sa te iubeasca, esti iubita de niste criminali deja, de niste vampiri!

-

Nu, nnnuu imi paaasaaa!!! Am tipat iarasi. Shhh.... nu pune problema asa, nu vom muri sigur, e doar o posibilitate, insa.. - Insa nu incerca sa ma impaci! Daca nu veti fi voi va fi altcineva! Daca nu va fi altcineva , voi fi eu! Te-ai gandit, daca mor eu? - Renesmee Carlie Cullen! Asa ceva nu se va intampla cat timp exist eu ! - Dar daca voi muri eu in timp ce tu nu mai existi? Na, spune tu acum! Spune! Daca, daca va muri Jake? Stii ca e acelasi lucru ca la voi! Daca el pateste ceva, si eu voi pati, daca eu patesc ceva si el pateste! La asta te-ai gandit? Am inceput eu cu acuzarile... nu avea cum sa faca asta. Era exact acelasi lucru, aceasi durere, aceasi suferinta. - M-am gandit la asta. Stim ca e acelasi lucru Renesmee, spuse el strangandu-ma in brate mai strans. De aceea , voi , voi, nu veti participa la lupta. Nici tu nici Jake. Veti pleca departe... daca pierdem, voi face tot posibilul sa il omoram pe Demetri, ca sa nu fiti gasiti. - ??? ce? Ati inebunit ,asa e? Inseamna ca nici voi nu participati la lupta. Eu nu vreau o viata fara voi. Intelegi? Daca eu nu lupt, nici voi nu o faceti! Dupa cate am facut ca sa aflu atatea despre ce fac Volturii, cum poti zice sa nu ma razbun pe ei? Tata, nici nu stii prin cate am trecut! Zile fara sa pot gandi, sa ma pot misca, zile in infern tata! Fara niciun sentiment, fara nimic. Nici macar cu o durere! Apoi, cand eram constienta, mai erau orele intregi in care ma chinuia durerea, durerea pe care si tu ai simtito! Durerea facuta de Jane , tata. Numai ca tu ai simtito cateva secunde. Eu mii de ore intregi! Nu intelegi ura pe care o am asupra lui Aro! Nu intelegi. Nu ai dreptul sa ma scoti din lupta. Nu il ai ,am spus tare si raspicat, cu ultimele puteri. Spusesem tot. Chiar daca nu as fi vrut niciodata sa o spun, o facusem. Se vede in ochii lui suferinta reflectata in mine. Imi parea rau ca il supusesem la asta. Nu ar fi trebuit. Acum, cu siguranta va lupta pana va muri. Acum, eram sigura de asta. Ii ura mai mult decat mine, se vedea prin privirea lui. -Bine, Nessie, ai dreptate. Veti lupta, vom lupta. Ceea ce va fi , vom vedea. Pana atunci, sa traim prezentul. Trebuie sa dormi. Incearca sa dormi. Apoi, vom vedea si restul insulei, da printesa? Dormi acum si incearca sa ma ierti ca am deschis subiectul,da? - Da tata. Am reusit sa zic, dupa ce mi-am dat seama ca are dreptate, si ca sunt franta de oboseala. Dar tu promiti sa ma lasi sa lupt? Si ca daca pateste ceva Jake, ma lasi sa ma duc dupa el? - Imi voi calca pe inima si te voi lasa. Eu, da. Dar mai este mama ta. Nu stiu daca va intelege. Acum, dormi, ai nevoie. Imi spuse el si imi

inchisese ochii incet, infofolindu-ma intr-un sac de dormit, si strangandu-ma tare in brate. *** *** *** Dormisem aproape foarte bine, nesimtind frigul. Aproape foarte bine... il auzeam pe tata oftand din cand in cand. Vroiam sa ii intorc puterea pentru o secunda, sa pot auzi ce gandeste. Dar am rezistat. Am incercat sa readorm si o facusem. In perioada in care eram controlata de Aro, dar totusi eu conduceam, nu mai avusesem cosmaruri cu Jake mort. Acum, ele se reintoarsera. Si continuau sa imi vorbeasca. De fiecare data, visul era acelasi , dar totusi diferit. Vorbele sale, cateodata erau spuse pe un ton, cateodata pe alt ton. Vorbele sale, cateodata erau acelasi, cateodata diferite. Vorbele sale, cateodata aveau accent normal, cateodata diferit. Intrasem deja in cosmar. Nu mai vroiam altul! Le stiam deja pe derost. Nu mai vroiam! Sa ma trezeasca cineva odata! De data asta, Jake, nu mai vorbea odata, sa se termine odata tot. Brusc, se ridica din balta de sange si spuse „Mersi, dar, ce vi s-a intamplat?” Raspunsul lui ma soca. Deodata, numai simteam nimic. Totul se invartea iar tata incerca sa ma linisteasca. Ma trezisem. Tata era cu mine. Eram bine. Ma gandeam doar la Jake. Trebuia sa aflu ce face. - Sh... tocmai i-am sunat. Am fost pe continent, i-am sunat , sunt bine. - Da? Si Jake? - Da puiule.. linisteste-te, sunt bine toti. Ti-a transmis un mesaj, te iubeste mult si ii e dor de tine. Wow, Jake a zis ca ma iubeste de fata cu tata, si tata nu a facut o criza. O premiera! Extraordinar!!! Tata izbucni in ras. -Nu e nicio premiera, sa stii tu cate „te iubesc” am putut sa rezist sa le aud in mintea lui Jake. - aha... am facut eu o fata inocenta. - Si in a ta sa stii.... veni din nou un alt val de ras - Tata! Nu e amuzant! M-am rastit eu la el. Daca ti-as citi si eu mintea, tie sau mamei, te asigur ca „ te iubesc” e mult mult mai repetat. Mai ales noaptea, am inceput eu sa il tachinez scotand in acelasi timp limba. Terminaram cum mult mult ras discutia. Nu imi venea sa cred cate povestisem... tata pusese problema si unei casatorii intre mine si Jacob asta inainte sa vina Volturii. Dar, mult prea rusinata , am zis sa ramanem intr-un impas.

Nu puteam sa ma gandesc la mine si la Jake ca sot si sotie. Nu puteam, si nu stiam de ce. Poate ca ma voi vedea doar cand voi fi deja sotia lui. Am mers sa ne plimbam acolo unde „ focul intalneste gheata” cum zicea tata. Nu il intelegaeam deloc pana nu am vazut. Ma dusese in carca caci pana acolo nu aveam cum sa urc de una singura. Era ceva ce numai un vampir putea vedea. Nici macar varcolacii eram sigura ca nu puteau. Acolo, in linistea completa, un marait iesi din ceea ce semana cu un vulcan. Vulcanul, negru-visiniu, supura lasand sa iasa aburi negri din el. Foarte rapid, dupa nici cateva secunde, acesti aburi fura repede inlocuiti cu zgomote teribile, ce parca se luptau sa vada cine este cel mai tare, cu un cutremurat ce putea intrece cu siguranta o haita intreaga de varcolaci gata de transformare, si in cele din urma, focul iesind din gura „balaurului”. Nu stiam de ce tata vroia sa imi arate cum animalele sunt distruse de ceva mult prea mare pentru ei, cum focul solid vine , stapanind prin senin imprejurarile. Nu stiam de ce trebuia sa vad cum gheata isi aduce armata nelasand focul sa se raspandeasca, pentru a salva celalalte animale. Gheata se transforma in apa , iar focul in piatra. Stiam ca animalele care fusesera prinse de lava vor fi uitate de celalalte salvate. Gheata le salva, dandu-si viata si transformandu-se in apa ce intra incet incet in piatra. Lava care tot venea era deja impiedicata sa treaca granitele impuse de zapada. Era ceva inevitabil. Era ceva atat de frumos dar in acelasi timp dureros si trist. Imi aducea aminte de viata mea. Atunci, tata hotara ca suntem gata de plecara. O zbugniram spre vaporas, tata urcandu-ma atent. Stia ca imi dadusem seama de ce vroise el atat de tare sa imi arate asta. Misiune indeplinita i-am transmis si am inchis ochii asteptand sa ajung acasa. 13.

Rabdare.

Dupa ce tata imi arata cum unii trebuie sa moara pentru a trai altii, ma deconectasem. Cam asta imi aratase el. Cum, pentru ca sa putem trai in pace si in liniste, fara presiunea „ cand vor veni”si fara alte amanari, cineva trebuia sa se sacrifice pentru a intalni „focul” ce ne ameninta.

Cei ce se vor sacrifica vor fi ei, desigur, parintii mei. Nu trebuiau sa faca asta, dar o vor facea pentru ca au in inima lor motivul „ nu e lupta lor” aici, referindu-se sa ceilalti vampiri sau varcolaci care ne vor ajuta. Vor face asta pentru mine in special, pentru mine si pentru viitorul meu care il va cuprinde si pe Jake. Cum puteau face asta? Cum puteau sa ...sa se sinucida in halul asta. Da, sa fie primii doborati de catre Volturii, incercand sa ii omoare intai pe cei mai puternici, era o sinucidere curata. Mi-am adus aminte de gheata ce se topea sub roci. Asa vor face si ei, vor fi omorati in timp ce ii vor omori pe Volturii. Poate va intrebati de ce ne era atat de frica, da, intr-adevar nu prea aveam de ce sa ne fie frica inainte ca Alice sa ne zica ca Volturii tocmai si-au procurat cateva zeci de duzini cu nou-nascuti. Asta era o noutate. Alice deabia mai putea sa se opreasca din urlat cand i-a vazut in viitor. Rai, puternici, bine antrenati, unii cu puteri miraculoase. Oare si cel care ma controlat era un nou nascut? Ajunsesem sa ma intreb. Eram prin Edmonton cand, pentru prima oara imi dadusem seama ca nu erau sanse. Cu sau fara mine, tot vom muri. Daca il vor omori pe Demetri, eu voi putea fi in siguranta. As ramane in viata. Ma rog, aproape in viata, viata nu se poate numi viata cand esti gol, singur, plin de rani in interior, rani dintre cele mai grave. Care sa iti deschida pieptul sa iti roada inima lasando sangerand, rupandu-ti coastele si in acelasi timp , rana sa iti readuca aminte de tot ce ai pierdut. - Nu vei fi singura. Il vei avea pe Jake. Spuse tata cu o voce impacata. L-am lasat in pace cu tot cu alinarile lui. Cum de devenise asa de impacat ca o va pierde pe mama? Ca ma va pierde pe mine? Ca va pierde tot? Cum de era asa de calm cand auzea maraiturile si injuraturile si ura si durerea din mintea mea? De ce nu mai eram in desertul de zapada, acolo unde fricul iti ingheata durerea si o da afara? Acum, soarele incepuse sa rasara, era dimineata. Ma uitam la soare , in timp ce el imi topea scutul care invaluise credinta in viata, iubirea, pacea, tot, tot ce aveam. De ce nu am putut fi o fata normala? O fata care sa sufere numai din simplul motiv ca nu si-a gasit pantoful potrivit, ca nu a fost invitata la dans de catre un baiat, ca a luat nota mica la scoala? De ce nu am putut avea o iubire normala?

O casnicie in care sa suferi decat ca nu ti-ai gasit rochia potrivita de mireasa sau din cauza unor mici certuri? De ce nu am fost un copil normal care sa aiba timp sa invete, sa se maturizeze, sa creasca! Nu , eu trebuia sa cresc in 7 ani cati altii in 27. Eu trebuia sa am o minte care sa intreaca pe una a unui om de stiinta. Eu trebuia sa iubesc un varcolac. Sa am o familie sugatoare de sange. Sa am o familie care trebuie sa se lupte cu niste criminali, pana la moarte. De ce ? Ce aveam eu mai special? De ce naibii nu m-a dat mama afara cand avea ocazia? De ce? Vreau raspunsul! Il vreau! - Imi pare rau Nessie, nici noi nu vroiam sa se intample asa. Imi pare rau ca nu ai avut o viata asa cum ti-ai fi dorit. Totusi, daca ai ramane cu Jake, ati putea avea macar putin din ceea ce ti-ai dori. Insa, sa stii ca nu imi pare rau ca sunt tatal tau. Nici mie si nici Bellei. Te iubim. Mult mai mult decat ai crede vreodata. Insa imi pare rau ca nu am putut fi niste parinti normali, umani. Tu ai fi meritat o viata plina de realizari si iubire, insa o viata umana. Imi pare rau ca nu ti-am putut oferi asta. Imi spuse cu o voce terminata. Cum am putut gandi asta? Ce fel de criminala sunt? Cum imi pot rani tatal asa? Eu nu vroiam o alta viata! Eu nu vroiam o viata umana. Eu ii vroiam numai si numai pe ei. Ce ar insemna viata mea fara ei? Nimeni nu a mai spus niciun cuvant in drumul spre casa. Era seara cand ajunsesem. Tata parea sa fi uitat tot. Speram sa fie asa. Nu eu spusesem cuvintele alea fara noima, nu eu, ci partea egoista din mine. Pana la urma, aveam bucati umane. L-am luat pe tata in brate. Inca tinandu-l cu o mana si el pe mine, ne daduram plovarele mult prea groase jos, si ne-am grabit spre casa. Mama si Jake ne asteptau. Erau nerabdatori. Amandoi alergasera spre noi cand ne auzira. - Mama! Jake! *** -

Iubito, mai mananci sandvisul ala? Ma intreba Jacob. Nop. Poti sa il papi tu . i-am zis si l-am sarutat. Bleah, sunt la masa! Spuse Seth si facu o strambatura Atunci mananca si taci! Raspunse Jake si arunca cu o furculita inspre el. Mancarea o imparteam cu cativa dintre varcolacii care nu erau de garda. Nu stiam de ce tineau cu tot dinadinsul sa faca ture asa. Seth, Leah, Quil , Embry si inca vreo cativa varcolaci din „ elita noua” cum se lauda Sam ca era.

Sam redevenise varcolac, chiar daca el nu vroia, Emily ii ceru asta. Nu imi venea sa cred cat de minunata poate fi! Stia si ea, la fel ca mine, ca nu erau sanse, insa totusi, isi calcase pe inima si il trimise spre moarte. Daca as fi putut fi ca ea, si nu ca o egoista ce sunt... lumea ar fi fost mai buna. - Ce e pui? Ce ai patit? Sunt probleme? Se panica repede Jake... de cand aflase prin ce trecusem, numai asa imi facea. - Nop. Sunt bine. - Okey... sa zicem ca te cred.... imi scoase el limba. - Ma provoci ?? l-am intrebat eu dornica de o intrecere. Provocarile de genul asta, ma linisteau, dandu-mi ocazia sa nu mai gandesc prea multe prostii ce mi-ar face rau. - Sa zicem ca asa este, sopti el apoi sari in picioare si incepu sa alerge. Exact in momentul in care incepeam eu sa alerg, Castrenh, sora cea mica si talentata a lui Nahuel ma opri: - Putem vorbi putin? Ma privi ea cu ochii ei verzi si patrunzatori. - Desigur, i-am spus eu parca vrajita. Departe de lupi, si la o distanta sa zicem aproape de tata, incepu sa isi ceara iertare ca „ ma vrajise asa” - Uitasem de talentul tau, i-am zambit. - Da... am auzit ca cineva te controla cand.. stii tu... Volturi... spuse incet asezandu-si corpul subtire si inalt pe jos. - Da... de ce intrebi? - Stii... cu ajutorul puterilor mele, odata ce arat ceva unei persoane , cu sau fara atingere, ea face ce vreau. Adica, pot sa o controlez, insa in mica masura. Gasesc intr-un fel dorinta pe care eu o vreau si o maresc in acea persoana... - Aha, fusese singurul lucru pe care reusisem sa il spun. Nu intelegeam de ce imi spunea asta. - Pai, atunci cand ai fost controlata , mama ta mi-a spus ca reusai sa vezi unele lucruri... si te simteai, inchisa. - Da.. dar nu prea vreau sa imi aduc aminte, m-am retras eu incet. Ma durea sa imi aduc aminte. Sa simti ca totul este pe dos si ca tu nu esti tu si ca nu mai poti fi tu, in timp ce ceilalti pot pati atatea... sincer... e greu si dureros i-am zis, descarcandu-ma. - Inteleg foarte bine. Stii... atunci cand tata a fost omorat, desi stiu ca nu merita pentru ca ne-a mintit, eu si Zymbria tot am suferit foarte mult. A fost chinuitor sa il vedem asa... pana la urma, ne daduse viata. Insa, mai vroiam sa iti spun ca atunci cand ne-au vizitat, era cu ei un tip, Rick. - ??

- Si tipul asta, a fost rugat de Aro, sa ii faca „ o demonstratie” ... si a facut-o. Pe mine. Nu mai aveam cuvinte. Nu incercam sa inteleg ce vrea sa zica. - A fost cel mai sinistru lucru din viata mea. Am simtit cum imi apare ceva in cap, apoi, un mare intuneric vedeam cum se aproprie, si deodata, m-am simtit inchisa in mine, vedeam ce fac, dar vedeam ciudat. Foarte ciudat. O vedeam pe sora mea cum pleaca, si eu raman. SI.... simteam cum il vedeam pe el, in mine si .. si nu aveam control. Ma vedeam cum ma misc, si apoi, un fel de incurcaturi de puteri, durere, apoi nimic, apoi o invalmaseala, cineva imi citea mintea, cineva imi schimba sentimentele, apoi... apoi cel cu parul negru si lung a spus sa se opreasca. Am simtit cum revin la normal. Si am luato la fuga. Nu alergam prea repede. Dar spre surprinderea mea, nu ma alerga nimeni. A fost.. ciudat. Foarte ciudat. Nessie? Nessie mai esti? Nu mai eram. Alergam mai repede decat o facusem in viata mea. Trebuia sa le spun. Trebuia! - Nessie, stiu deja imi striga tata cand eram aproape de el. Stim cu totii. - Deci? Stim ca Volturii au un astfel d...de v..ampir, gafaiam eu. Ce vo.vom face?? - Nimic, vom avea rabdare. Ma anunta mama. De cand avea ea rabdarea asta? - Nessie, mama ta are dreptate, spuse Alice. Intr-adevar Rick acela exista. Il vad antrenandu-se . E puternic. Dar nu uita ca nu poate face asta odata ce mama ta are scutul pornit. - Cum asa? - Nessie, spuse tata. In noaptea a treia noapte in care nu ai mai avut cosmaruri.. adica in a treia noapte decand Aro te conducea, mama ta si-a scapat putin scutul, nemaiputand sa ...sa se abtina. Si, i-a dat drumul. El cuprinzandu-te , nimeni nu a mai avut control asupra ta, decat simplul ordin care era implantat in mintea ta. Spuse tata, linistindu-ma in timp ce mama se inrosi de-a dreptul . Wow, deci eu am fost atunci salvata din cauza faptului simplu ca mama si tata... incercasera prea tare sa imi faca un frate? Super. Gandi eu special ca tata sa auda. - Mersi mama. Deci acum? Ce vom face? - Pai... raspunse mama, vom avea rabdare. Vom incerca sa ne antrenam cat mai mult si, desigur, voi tine scutul peste toti. I-am rugat deja sa stea cat mai aproape de mine. - Mama, este foarte greu! Poti rezista?

-

-

Normal ca pot. Numai cand te vad pot si mai multe. Nu trebuie sa iti faci griji pentru mine. Tu trebuie insa sa te ocupi de talentul tau. Ai multa treaba. Oh... am mormait in timp ce imi aduceam aminte de tot greul. Stiu cum e , crede-ma ca stiu! Incepu mama sa rada dandu-mi o senzatie de curaj, forta si bunatate, numai amintindu-mi de momentele in care o vedeam cum se straduie sa ii dea drumul scutului. Deodata, Alice cazu din canapeaua pe care se sprijinea, ramanand in viitor. Alice ce este? Alice? Am intrebato eu , mama , tata si unchiul Jasper in acelasi timp. Termenul... spuse Alice, incercand sa nu sufere. Ce? Intreba mama speriata. Termenul limita, vorbi tata , asezand plapuma sinistra asupra noastra.

14.

Ciudat.

Nimeni nu stia ce vroia sa spuna tata, insa in acelasi timp, fiecare stia despre ce era vorba. Volturii. Alice ne spunea cand vin Volturii. - Cand? Intreb eu mai mult soptind. Tata isi schimba fata. Luand una foarte fericita. - Peste trei luni. Cum putea fi fericit acum? Eu, noi mai aveam atat de putin pana la lupta si el era fericit? - Da Nessie, este o perioada destul de lunga. Asa vom putea sa facem nunta. - Ce nunta? Intreba Jake, furandu-mi cuvintele din gura. - Nunta voastra, spuse Alice. Nu mai aveam cuvinte. In loc sa se concentreze pe ce era mai important ei isi pierdeau vremea cu ceva nesemnificativ. Eu il iubeam pe Jacob si fara un act. Se parea ca si Jake era de aceasi parere cand tata spuse: - Nu va fi o nunta mare, doar noi, cei stransi si Emmet, si-a luat licenta de pe net. - Tata! Avem atatea de facut! Iarasi incepeti prostiile cu nuntile? De obicei nu as fi fost deloc impotriva cu nunta dintre mine si Jake. Dar acum... acum cand aveam pe cap Volturii? Cum isi permiteau? - Tatal tau are dreptate, trebuie sa o faceti. Mergeti si in luna de miere, daca vreti. Incepu mama. Mama? De acord mama cu asa ceva? Cum

putea sa minta in halu asa. O recunosteam dupa fata. Se uit lung la tata de parca astepta ceva. Jake avea o mutra de parca tocmai ar visa ceva frumos dar in acelasi timp totul ar fi un miraj. Alice schita o rochita „mini” de mireasa. Esme si Carlisle erau deconectati. Tata si mama erau pe aproape, incercand sa ma faca sa inteleg ca e bine. - Voi sunteti siguri ca nu vor veni mai devreme? Daca.. .daca vin? - Nu vor veni Volturii, te asigur, ma tot linistea Alice. - Dar, sa zicem ca facem nunta, ne ia cateva saptamani, apoi luna de miere alte cateva saptamani, se ajunge la luni. Pierdem timpul degeaba, va zic eu ! spuse Jake care parca se trezise dintr-un cosmar. Se parea ca si el ma vroia asa cum il vroiam eu. Dar... dar, Jake al meu vroia ceva stabil . Nu cateva saptamani in care sa ne prefacem ca totul e perfect si apoi... murim. La fel ca mine. - Cine a zis ca nunta va fi in cateva saptamani? Avem totul gata. - Cum asa? Intreb eu mirata. Am avut timp inca de acum un an sa fac pregatiri. Spuse zambind draceste. Cum putea fi asa relaxata?? Felicitari draga! Sari ea sa ma pupe pe obraz. Maine te mariti! Spuse apoi fugi din casa sa dea anuntul. Eu, maritata? Maine? Era ceva nou. Foarte nou si ciudat. Eu, maritata. Maine. Se parea ca si Jake era in aceasi situatie. Tata se cam incrunta cand ii citea mintea. Hm... dragut. L-am luat pe Jake de mana si am mers la o plimbare. Ce ciudat era. De cand nu mai fusesem noi doi la o plimbare? Ne-am luat strans in brate, asezandu-ne la umbra unui copac. Am vorbit despre luna de miere. Despre cat de bine va fi cateva saptamani. Despre... ciudata mea Alice si ciudatul meu tata care ar fi trebuit sa vrea orice numai asta nu. - Poate, poate si-au dat seama ca nu mai avem timp. Bine.. decat 3 luni. Dar, totusi, si-au dat seama ca putem sa profitam de timpul asta cat mai mult, nu? spuse el. Cine stia? Eu una, nu . Era clar ca familia mea punea ceva la cale. Cand am ajuns acasa, toti vampirii se comportau ciudat, la fel si varcolacii. Toata lumea ne spune fals „ Casa de piatra” de parca le era frica sa vina ziua de maine.

Ce naiba se intampla? Foarte foarte foarte ciudat. - Jake, vi cu mine la vanatoare? Il chema tata pe Jake, poate vroiau sa vorbeasca despre nunta. Wow, nunta mea! Inca nu ma obisnuisem cu asta. Jake pana la urma nici nu ma ceruse de sotie. Deci, ratasem momentul acela romantic! Eh, de parca asta ar conta... Mama se comporta ciudat. Iar eu deja ii simteam lipsa lui Jake. Totul era asa de inabusitor, nu puteam nici macar sa ma simt pe mine. Am inceput deodata sa ma linistesc si sa fiu nerabdatoare. Cineva se juca cu sentimentele mele. Jasper. Vroiam atat de mult sa ii dau o doza din propriul sau medicament, pana am descoperit ca imi face bine, intr-un fel anume. Macar asta sa am si eu... liniste. *** Dormeam incet in patul meu. Moale, pufos, extra-mare pentru cazurile in care Jake doarme cu mine, patul asta era preferatul meu, poate ca aici m-am trezit din cosmar? Nu stiu.. poate pentru ca aici l-am visat pe Jake atatea nopti? Poate pentru ca ii pastreaza mirosul lui? Nu stiu. Poate putin din toate. Eram din nou in vis. Era neobisnuit.Maine ma maritam. Nu ma visam deloc ca „ doamna Black”. Auzeam soapte „ mai tari” din sufragerie. Se vedea ca cineva se certa. Cearta devenii mult mai mare cand o voce groasa isi facu aparitia. Nu imi puteam da seama daca visam sau chiar auzeam. - Nu am cum sa o mint asa! Spuse vocea groasa. - Trebuie, pentru binele ei, al vostru. Spuse un clopotel. - Isi va da seama, nu e proasta! Spuse din nou vocea groasa. - Am putea incerca, raspunde un alt clopotel diferit prin ton. Se vedea clar ca nu ar fi vrut sa zica asta. - Isi va da seama ca totul e o .. o farsa. Zise vocea groasa si disparu, lasand razboiul castigat de sunetele inalte. Auzeam pasii apropriandu-se aproape de camera mea. Apoi... apoi totul disparu. ****** Soarele se juca pe pielea mea. Vedeam fiecare particula de praf din camera.Simteam fiecare miros pe limba. Totul era normal, si in acelasi timp, anormal. Ziua nuntii mele. Nu il aveam pe Jake cu mine. Poate ca asa era traditia. Nu imi pasa. Trebuia sa fie cu mine! Tata? Unde e Jake, Tata!? Stiu ca ma auzi, il vreau pe Jake! Acum!

- Jake a plecat , se auzi o soapta, ce credeam ca e a tatei. Vine mai tarziu. Pana atunci, trezeste-te somnoroaso! Numai de asta am chef acum, de voi si de nunta voastra. Pana la urma e a voastra.. nu a mea. Se paru ca nu ma baga in seama. Mai bine. Am vazut pe scaun rochia alba pe care trebuia sa o port. Nu era una de mireasa. Era mai frumoasa. Simpla, dar originala si pe placul meu. M-am imbracat, machiat si aranjat singura. Nu aveam nevoie de ajutor. Nu prea consideram asta o nunta. Mai degraba „ o chestie ca sa imi linistesc parintii” Poate nici Jake nu vrea nunta asta... de aia nu a venit la mine... Nunta, daca asa se poate numi masacarada asta, nu era deloc pe placul meu. Eu, as fi vrut o nunta ca in basme. Cel putin traditionala. Cel putin cu un preot adevarat. Cel putin cu un inel. Cel putin cu un iubit care sa ma fi cerut de nevasta, nu pe care sa il oblige tata. Observam ca vorbeam cu voce tare. Ciudat! Cineva bocanea la usa. Vroiam sa ii zic sa intre, dar am preferat sa deschid eu. - Ce vrei? Zic eu crezand ca e tata. - Am venit sa iti spun ca te iubesc si ca nu e adevarat ceea ce crezi. Spuse cavalerul meu la costum. Nu il mai vazusem asa pana acum - O! Am reusit sa spun. Eram blocata. - Atunci... ne vedem jos. Spuse Jake zambind si plecand. M-am rusinat. Ma auzise. Of, doar asta imi lipsea. Dar... macar acum stiam ca nu face asta din obligatie. M-am simit usurata. Deabia atunci am simtit adevaratele emotii. Eram... fericita. Atat. Nu mai imi era frica de Volturii. De nimic. Puteau sa vina daca vroiau. Nu aveau cum sa ma distruga. Eram prea fericita. Jane putea sa ma tortureze milioane de ani. Ar fi fost nimic. Nimic. Aro putea sa incerce sa ma controleze cat vroia. Nu ar fi reusit. Simteam cum fiecare bucatica din mine reinvie din hibernare, si este atrasa ca un magnet de Jacob, de unicul meu Jacob. Trebuia sa ma misc cumva, sa ajung la el. Am coborat incet scarile, dupa ce m-am privit in oglinda cea mare din camera mea sa nu fi uitat ceva. Jos, tata ma astepta, imbracat , minunat bineinteles, de catre matusa Alice. Cred ca tusa dadu-se o fuga si pe la Jacob. Mama cred ca ar fi fost toata rosie si ar fi plans acum. Rosalie nici nu vroia sa se uite inspre mine. Suferea sau era fericita, nici eu nu stiam. Nu stiam nici de ce sunt asa ele , nu era o nunta. Era... o chestie, care ma va lega , daca se poate mai mult, cu Jacob. Dar... asta doar cat mai aveam de trait.

Varcolacii erau fericiti. Parca imi ascundeau ceva... dar , erau fericiti. Se uitau la mine si incercau sa zambeasca normal. Dar... asta nu era zambetul lor. Poate sufereau ca mai pierd un burlac din haita. Poate sufereau ca timpul trece. Cine stia? Amazoanele, prietenele mele , amazoanele, ranjeau fericite. Ma luara strans in brate si imi spusesera ca desi regreta ca ma marit, tot ma iubesc si imi doresc tot binele din lume. Maggie, micuta de ea, imi sopti la ureche ca la intrebat pe Jake daca ma iubeste si daca va avea incredere in mine si ca a spus adevarul. - Oare ce adevar a spus? Am intrebato eu, stiind deja adevarul. - Da, desigur, spuse ea, razand. Ma simteam vinovata ca in curand , in trei luni mai bine zis, ea nu mai va avea cum rade. De ce nu pleca daca stia ca nu sunt sanse? Of... sa nu las tristetea sa ma doboare acum, in asa zisa cea mai frumoasa zi din viata mea. Chiar era cea mai frumoasa zi din viata mea, il aveam pe Jake. Familia Denali, sau mai bine zis, familia noastra extinsa , Denali, sclipeau de-a dreptul , erau fericiti si ei , iar Carmen veni langa mine si imi spuse : - Nu imi vine sa cred, my querida se marita! Spuse ea razand. Apropo, esti minunata! - Mersi Carmen. I-am zambit . Eleazar, cel pe care aproape l-am urat cateodata , acum imi zambea. - Sper ca ma poti ierta ca te-am batut atat la cap. Trebuia sa o fac. - Da... am ras, apoi i-am intors puterea. - Dragut.. acum nu mai pot auzi niciun gand, spuse tata. Cand ii intorceam puterea lui Eleazar, anulam toate puterile, mintale sau fizice. Le anulam insa pentru putin timp, atat cat mi-ar lua sa le descopar. - Vreau viitorul Renesmee! Tipa Alice.. oops, uitasem ca ei nu ii place. I-am inchis in pace.. daca nu stiau de gluma. Ne-am intdreptat spre casa mare. Era minunat azi! Soarele stralucea, ma rog, nu atat de tare ca vampirii de langa mine. Pe mine, soarele nu ma atingea atat de tare. Daca as fi iesit in oras, as fi putut spune ca m-am tavalit in sclipici. Aproape de casa, puteam asculta rasetele celorlalti „invitati” si a slujbei marelui „preot” Emmet. - Bine ati venit dragii mei la nunta dintre aceste faptuuuuri! Incepe Emmet cu un glas gros. - Emmet, daca vroiam un clovn in loc de preot te anuntam! Spune vocea ce o cautam atat de tare. Totusi, si ea radea. Intram incet, ca la inceputul unui mars.

Tata ma tinea de cot. Ce l-a apuca pe tata t? - Tu vroiai ceva traditional, spuse el zambind strengareste. - Uite si nuntaaasiiii!! Veniti sa va casatoriti in casa domnuluuuui.... Carlisle!!! Urla de nebun Emmet. Aleluuuiaa! Am oftat. Va fi o slujba lunga. Ma rog... una plina de bancuri. - Sa incepem sa unim aceste doua corcituri pline de viata!! Fie ca iubirea dintre ei sa dureze pana in luna de miere Ammiiinn! Ziceti dupa mine dragii mei! Fie ca Existenta lor , prea minuntata sa dureze, pana pana in panzele albeee! Amin! Nimeni nu il asculta pe „preot” toata lumea radea. Numai eu nu. Dar, stiam ca nu aveam cum sa scap. Pe la sfarsit, dupa ce Emmet traduse slujba oficiala in sluijba a la Emmet ( adica una plina e bancuri de genul „ Sa ne faca multe minunatii unice si fie ca ele sa semene cu mama lor ca sa nu aibe par prea muuult”), cu totii am ras prea mult poate, asa ca atunci cand trebuia sa spunem „Da” Jake sughita. - D...d.d..a! - Din pacate, mirele nostru nu e decis! Deci nunta se amana!! Spuse preotul razand. - Mai tta.ci Em! Spuse Jacob. Da! Da! Da! - Ok... aceasi intrebare si pentru tine domnisoara viitoare doamna Black, sunteti de acord sa luati pe vecie de barbat.. ma rog de catel de companie pe acest scump varcolacel? ( Intrebarile nu erau exact la fel, pe Jake il intrebase daca e de acord sa se insoare cu o jumatate vampir cu riscul de a fi supt de sange in dimineata de dupa nunta) - Da! Spun eu plictisita. - Acestea fiind spuse cu puterea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, ma rog, netu, prea maritul Internet, va declar sot si sotie, adica Varcolac si Vampir, adica corcituri, adica v-ati prins voi spuse el, arancandu-si sortul de bucatarie de pe el ( alta haina de preot nu a gasit) si lasand la iveala costumul de nuntas, imbratisandu-ne si ne urara o luna de miere cu vedere la luna plina, terminand cu un traditional „ Auu!” dupa ce Jake ii dadu un pumn direct in spate, desigur pumn frateste. Petrecerea, mica petrecere, cu multa mancare, a fost „sacrificata” pentru varcolaci. In timp ce vegetarienii mancasera deja. Toti eram stransi la focul de tabara. Chiar si Romanii. Ei pareau cei mai fericiti. Mai demult imi spusesera povesti de groaza din tara lor. Vampirii erau cunoscuti acolo. SI ca de acolo se zice, ca au inceput vampirii sa se nasca. Dar ca desigur ca oamenii au deraiat de la adevaratele povesti si au format povesti precum „ Dracula” De aici si glumele lui Jake cu Dracula 1 si Dracula 2, deci.

Haios. Imi obosisera obrajii de la atata ras. Cand veni vremea sa plecam, mama, cu lacrimi in ochi ,ma stranse in brate atat de tare incat nu m-ai puteam respira. -Mama, vin inapoi! Ii spun eu incercand sa o linistesc, dar totul avand efect opus. Ca si mama, matusa Rosalie era foarte suparata. Asa or fi toate mamele cand fetele lor se marita? Wow, nasol. Alice imi ura drum bun cu un zambet aproape trist. Toti o urmara, cu acelasi zambet amar si fals. Of... de ce erau toti asa ciudati? Parca eram la inmormantare nu la nunta mea! Tata ne duse pana la aeroport, cand veni vremea sa plecam. Si el parea trist, dar am preferat sa nu il bag in seama. - Unde mergem deci? Ii intreb eu. - Nu stiu. Intreaba-l pe Edward, pardon pe tata- socru. Incepura ei sa rada. - A....sa va zic sau sa va fac o surpriza? - Tata! Am spus eu si Jake in cor, dar el adaugase si un socru la sfarsit. - Ok... ma gandeam sa va duceti pe insula Esme. Aveti bilete in Brazilia, dar daca nu vreti, vi le pot schimba. - Nu tata e super ok . il anunt eu. Normal ca era. Dar atat de departe? Il intreb eu. - Lasa Nessie, e mai bine asa , spuse el luandu-ma in brate, dar cu privirea spre tata. Parca vorbeau ceva intre ei. Poate era doar o discutie gen tata socruginere cum spunea Jake. Poate... dar ei erau ingrijorati. Urcam in avion. Jake ma lua strans in brate si imi spuse sa dorm. Asa am facut. Am adormit stand cu capul pe umarul lui. Urma sa fie ceva distractiv. Totusi ma ingrijorau ai mei. In primul rand, e comportatara de-a dreptul ciudat. Am trecut in revista tot : 1. Imi facura nunta. 2. Soaptele pe care le auzisem in sufragerie, inainte sa adorm, nu stiam daca erau in vis sau real. Dar.. daca era a doua varianta, era ceva ciudat. 3. Discutiile prin priviri ale lor. 4. Zambetele false si chinuite care ma speriau 5. Suferinta de la sfarsit a lor. 6. Tot. Cum imi puteau face asta?

Nu stiam motivul. - Ingeras, tu dormi? Ma intreba deodata Jake. - Incerc, ii spun eu, desi stia si el ca nu voi putea. *** Ajunsesem pe insula dupa 7 ore din cauza unor defectiuni. Se parea ca Jake luase lectii de navigatie. Radeam amandoi de glumele lui Emmet ,cand ma ridica in brate si ma trecu pragul. - Amuzant ,ii zic eu sarutandu-i buzele fierbinti. Ma ridica si mai sus, tinand si bagajele in acelasi timp. - Unde sa ne asezam ? sopti el Nu am avut timp sa ne asezam caci se pusese deja in primul pat pe care l-a vazut . M-a tras dupa el. Iar eu i-am continuat jocul. Stand pe pat, nu am vazut telecomanda si din greseala am apasat pe un buton de-al ei, iar televizorul se aprinse. - Inchide-l,sopti amenintator de dulce Jake. Asta si faceam dar brusc... imagini inflacarate si vocea ingrozita a braziliencei ma sperie. Din cata portucheza stiam eu, traducerea venea cam asa „ Foc intens in zona Washington/ Forks Aprozimativ toate padurile din zona aceea ard acum cu putere din cauze nestiute. Un asemenea eveniment nu s-a mai intamplat pana acum. Muntii ard complet iar pompierii spun ca focul nu se va extinde din cauza ploii, insa copacii vor arde aproximativ 70%” Apoi aratau niste imagini cu padurile de unde stiam ca Volturii vor veni. De unde stiam ca parintii mei sunt acolo. De unde stiam ca cele mai dragi persoane vor intalnii acolo moartea peste cateva luni. M-am uitat la Jake cu furie. Ce insemna asta? SI el ma privea, si cerandu-si scuze imi spuse: - Nu m-au lasat sa ti-o spun, dar e posibil ca Alice sa se fi inselat cu termenul limita....

15. Fuga. - Imi pare rau Nessie, sincer , nici eu nu stiam ca vin zilele astea..Nessie ma asculti? Nessie nu mai plange! Te rog, te rog! Nessie, iubito, nici eu nu stiam decat ca vor veni mai repede... - Minti! I-am spus cu ultimele puteri. Esti un mincinos! Cu totii sunteti! Am inceput iarasi sa plang. Jacob, c—cum ai putut sa imi faci asta? Am urlat. De ce? Ce ti-am facut eu ca sa ma distrugi asa? De ce nu mi-ai spus! As fi putut sa ii ajut! - Nu ai fi putut puiule... nu mi-au spus ca acum, cat suntem noi aici... vin Volturii. Intelege-ma! E mai bine asa.... - Vrei sa zici ca nu ai vrut sa stii ! Nu ai vrut Jake! Te cunosc, te-au convins sa pleci cu mine departe, asta au facut, si tu , tu ... Aveam incredere in tine...Aveam! Acum sunt morti, iti place? M-ai distrus! - Sh.... sh... nu mai plange, gata.... stiu ca e greu... si eu sufar, Nessie, gata nu mai plange, ii scapa o lacrima. - Esti un idiot Jacob Black! Cum sa nu mai plang cand, cand viata mea e distrusa... am tipat incercand sa ma eliberez din stransoarea lui. Asa o tineam de o ora... de cand a aprobat tot ceea ce vazusem la televizor. Daca acum, acolo, tocmai ii filma pe ei muuu..rind?! - E numai vina ta! De ce ai fost de acord?! De ce? De ce ?De ce mai adus aici? Mamaa, mama unde esti? Mama!! Am nevoie de tine, de ce m-ai lasat? Mama...am soptit, numai aveam putere nici sa plang, ochii imi secasera. Mama... mama... mama unde esti? Am nevoie de tine, de ce m-ai lasat, cine ma va ajuta ? imi strigam eu mama,care acum era in cer, sus, la ingerasi. - Sh.. Nessie ,poate nu au murit. - Taci Jake, taci, cine dadea foc la paduri si la casa? Taacii, din vina ta s-a intamplat tot, din vina ta sunt morti! Taci! - Renesmee, nu aveau sanse nici cu tine nici cu mine.. Nu ai fi facut altceva decat sa mori , intelege-ma ca am fost de acord sa plecam in luna de miere fara sa stiu ca Volturii vin asa de repede... - Dar stiai ca vin! Stiai, stiati, si nu mi-ati spus , de ce? - Sa.. sa nu patesti ceva, nu mi-as fi iertato niciodata...ma ruga el sa il iert. Nu puteam sa o fac. Eram distrusa. - Mai bine! Mai bine muream! Nu intelegi! Nu mama si tatal tau au ars de vi! Nu intelegi! Ochii ii sclipeau de durere, nu vroia sa imi arate dar el suferea si mai mult , pentru ca au murit ei... si pentru ca eu eram deja moarta. Totusi, eu continuam cu vorbele grele... Nu intelegi! Jacob, te iubesc la fel cum imi iubesc viata, iar viata mea

este familia mea! din nou valuri de durere imi chinuiau inima, sunt morti sunt morti , lovea ea , dandu-mi senzatia de golaciune ... ce ma fac eu fara ei? Spune! Te urasc! Te urasc! Da-mi drumul, trebuie sa merg, da-mi drumul! Te uraassc..... Asa au trecut alte cateva ore; pana ce gura nu mai ma putea ajuta sa mai spun ceva, pana ce plamanii imi explodara si nu mai puteau respira. Jake ma privea cu un aer terminat... stateam cu capul la el in poala, dar nici nu simteam, avea in minte decat chipul tatei in pestera aceea... chipul frumos al tatei cand ma lua in brate... mama, de asta era mama asa distrusa, cum a putut sa ma minta asa? Mai bine ma lasa sa mor cu ei, decat sa astept ca durerea sa ma macine si in cele din urma sa ma arda la fel ca si rugul pe care Volturii l-au creat pentru ei... - Sh... nu mai plange... Plangeam? Lacrimile astea erau lacrimi? Aveam fata rosie, intr-adevar.. nu mai aveam lacrimi, plangeam cu lacrimi de sange... poate, daca as plange asa in continuu as muri in cele din urma... nu... moartea nu avea cum sa fie asa usoara. - Sh... continua Jake. Era mai suparat ca mine, el nu putea sa se descarce prin lacrimi... trebuia sa fie puternic pentru mine. Inima imi batea cu putere. Cum putea sa bata asa cand... cand cea care a ajutat-o sa vina pe lume murise... cum? - - Daca voi avea febra... cine ma va face bine? Cine va dormi langa mine cand am cosmaruri? Nimeni.. nu mai am mama. Mama, mama unde esti? Mama, ai zis ca vei fi langa mine mereu, mama!! Am inceput deodata sa urlu... numai ma simteam... aveam nevoie de mama. Mama!! Trebuia sa uit cuvantul asta acum... oare asa se simtea Nahuel cand isi aducea aminte de mama sa? Oare asa isi dorea sa mearga dupa ea? Oare asa de neocrotit se simtea? Nu.. nu avea cum.. el nu isi cunoscuse mama, nu o facuse; acum, acum poate este cu ea, da,Nahuel e foarte fericit acum ,e cu mama sa... - Mama, am vrut sa urlu din nou, dar decat o soapta mai avea aer sa se formeze... mama.... mama! Am inceput iarasi sa plang... Imi aduceam aminte fiecare secunda traita cu mama. Cand ma mangaia si eu eram in burtica ei... cand am distrus-o la nastere, cand i-am supt sangele, cand monstrul din mine iesise atunci... mama ma iertase,era prea buna. Mama fusese o luptatoare, mereu a luptat pentru cei dragi, pentru mine, sa ma nasca. Ce femeie renunta la tot, la un sot iubitor, la o familie perfecta, ca sa nasca un monstru? Mama mea... mama mea, ea s-a luptat cu toti si a reusit... mi-a dat viata. Si eu asa am rasplatito, lasand-o sa moara. Mama!!! Am inceput iarasi

sa urlu. - Cine imi va mai zice povesti? Cine ma va mai creste? Am nevoie de mama ,sunt inca un copil, Din pozitita in care eram, puteam privii cerul, acolo unde un nor luase forma fetei mamei mele... acolo era mama? Puteam cumva sa o strig? Poate ma auzea... Speram sa ma auda. - Nessie, nu mai plange, sh... arzi Nessie, arzi mai tare decat mine... Poate asa voi lua foc si voi ajunge sus, la ea, imi ziceam in gand . Dumnezeu nu avea cum sa ma pedepseasca si sa ma trimita altundeva decat langa mama mea. Dar daca, daca mama era sus in cer iar eu trebuia sa merg altundeva... as fi putut sa o privesc, doar atat, sa o vad cum se misca, cum zambeste cum ma ia in brate. - Mama o vreau, te rog, da-mi voie sa mor! il imploram. - Sh... Nessie, poate nu e adevarat, sh... tot ma linistea cineva. Nu imi pasa cine, acela ma mintise. Se jucase cu mine. Cu inima mea, si mi-a distruso. Cine l-o fi convins sa faca asta? Tata. Cu siguranta el. El era mereu protector... si tata era un mincinos, nu isi respectase promisiunea, acum nu mai conta, el poate era fericit, era cu mama. - Si inca ceva, am vrea sa , sa incerci sa te impaci cu ideea asta, stiu ca vei suferi, si noi vom suferi ca vom lasa un ingeras ca tine pe pamant, singura. Imi aduceam aminte acele cuvinte. Ma lasasera singura. Acum, chiar aveam nevoie de protectia lui. Aveam nevoie de iubirea lui parinteasca. De sentimentul ca sunt in siguranta... numai tata putea face asta. Numai tata. Si acum, va trebui sa uit si asta. Nici tata nu mai era, si tata ma parasise. Nu mi-am dat seama ca Jake vedea tot ce gandeam. - Nu Edward a vrut asta... Be...Bella a vrut sa fi in siguranta. Nu il credeam. Mintea. Mereu o facea. Mereu. Mereu! Nu il voi ierta pentru ca mintea. Niciodata. Niciodata. Cand i-am auzit numele mamei, am simtit cum in inima mea intrau mii de cioburi si o strapung, si o lovesc, si nu le era mila... Ma uitam la cer... si imi imaginam fulgere, fulgere care imi distrugeau vaporul parasit pe mare... cel care nu gasise niciun far, nici-o lumina. Viata lor se sfarsise.. totul.. existenta.... totul.. iubirea... tot. De aceea matusa Rosalie era asa trista. De aceea nu putea sa se uite la mine. Daca s-ar fi uitat... acum as fi si eu cu ei. Cred ca si ea a suferit enorm. Alice... Alice, nebuna de ea. Nu se gandea cat ii voi duce lipsa. Parca fara ea nu mai aveam trup. Jasper, Nu eram noi doi prea apropiati,cat regretam asta;

acum aveam nevoie de el. Emmet, cat sufeream ca nu am ras cand am putut! Daca as putea da timpul inapoi..... daca as putea. Esme, bunicuta mea. Iubita mea bunica. Cea mai buna bucatareasa. Cel mai bun umar pe care sa plangi. Cum a putut sa plece stiind ca am nevoie de ea? Carlisle, daca mai imbolnaveam? Daca ma impiedicam si ma rupeam in doua? Cine m-ar fi ingrijit? Daca aveam nevoie de cartile lui, de mintea lui sclipitoare? De compasiunea lui? De mila lui? Carmen , macar tu sa fi ramas in viata. De ce? Oh... Amazoanele. Cele mai bune prietene. Cred ca nici nu le-a pasat de mine. Nimanui nu i-a pasat de mica Renesmee. Nimanui. Pana la urma, cui i-ar pasa de o orfana? Asta sunt. O orfana. Lacrimile iarasi formau lacuri. Defapt, pana acum, nu se oprisera. Ma intrebam cat mai pot plange cu lacrimi sau cu sange... Pana la infinit, pana nu voi mai suferi. Suferinta mea intrecea infinitul. I-am aratat lui Jake ca vroiam sa fiu singura. - Nu, nu vreau sa faci ceva gresit. Stau cu tine. Spuse el luandu-ma strans in brate. -Numai de tine nu am nevoie acum i-am spus si m-am eliberat cu o putere care nu era necesara. *** Nu as fi vrut niciodata sa il ranesc asa. Il iubeam in ciuda a tot ce imi facuse. Dar... poate ma iubea prea mult si era prea egoist ca sa ma vada murind. Nici eu nu il vroiam mort. El ar fi putut sa traiasca fara mine. Asta as fi vrut sa o faca. Eu, daca as ramane in viata, as putea fi confundata cu un mort. Stiam ce trebuia sa fac. Sa continui lupta. Nu aveam sanse. Dar, daca reusam pentru o secunda sa ii dobor, aveam si eu armele mele pana la urma. Trebuia sa o fac. Trebuia sa merg in Voltera. Era neaparat. Trebuia sa ma razbun. Trebuia sa il vad pe Aro si sa il fac sa sufere. Daca, daca leas arata fratilor lui cate a facut Aro...Mai ales lui Marcus. El l-ar fi torturat pe Aro pana acesta ar suferi atat timp cat a suferit si Marcus. Trebuia sa ajung in Voltera neaparat. Eram intr-un colt, ascuzandu-mi fata de Jake. El se uita la mine, nu ma scapase din ochi pana acum Vroiam sa ii vorbesc cu blandete : - Merg la baie! Dar, nu reusisem, suna dur si plin de ura. - Bine.. spuse plecandu-si capul . Am mers spre baia care era in spatele lui.

Trebuia sa o fac. M-am imbarbatat singura. M-am spalat pe fata plina de sange, obosita si pe care se citea suferinta , apoi am luat doua sticle groase in mana din mini-bar, , si mergand cu pasi de felina, am ajuns la spatele lui. Trebuia sa o fac. Pentru mine, pentru el. Pentru el in special. Nu il va omora, era varcolac. Doar, il va anestezia pentru vreo ora. Suficient cat sa iau un avion pana in Italia. I-am soptit rapid: te iubesc ! Apoi, nelasandu-l sa se intoarca, i-am dat pe rand cu sticlele in moalele capului. Nu imi voi ierta niciodata daca va muri. Dar i-am testat pulsul, era doar lesinat. Nu aveam timp. Trebuia sa fug cat mai repede. Trebuia sa ma razbun. *** Eram in avion. Trecusera 45 de minute decat il lovisem pe Jake. In cateva ore speram sa ajung in Italia. Apoi, Voltera. Si in cele din urma, aveam doua variante : moarte sau viata. Eu nu vroiam viata. Vroiam sa le zic ce stiu, apoi eu le voi cere moartea. As fi putut sa o aleg prin alte mii de feluri. Eram pe jumatate umana. Puteam sa ma innec. Dar daca as fi facut asta, focul din mine tot nu s-ar fi stins. Puteam sa imi injunghii inima. Dar asta nu ar fi oprit durerea. Doar un singur lucru ar fi putut. Volturii. Eram sigura ca asta vroiam? Da. Ei erau morti. Jacob nu se pricepea sa ma minta. Stia ca Volturii vor veni, dar nu stiau ca imediat dupa nunta. Nunta? Farsa vroiam sa zic. Jake suferea ca familia mea a murit. Suferea caci si a lui murise. Toti murisera. Acum, vampirii erau liberi sa omoare pe cine vroiau ei. Oare Charlie nu va suferi cand va vedea casa cea veche a noastra arsa din temelii?? Bine ca nu ii va vedea pe ei... familia mea. Erau morti. Toti. Se putea viata mai grea? Nu. Nu se putea. Am inchis ochii, privind apusul, asteptand ca si soarele din viata mea sa se duca la culcare.

16. Panica. ,

( Acest capitol va fi scris din perspectiva lui Jake apoi voi continua cu Renesmee )

Imi aminteam decat o durere mare. Capul. Totul era o mare ceata. Asteptam sa treaca ameteala si in acelasi timp sa imi aduc aminte unde sunt. Unde eram? Hm... Mi-o aminteam pe Nessie plangand, de ce plangea? Foc.. sange... foc ... durere. Atunci, am inteles tot. M-am ghemuit in pat. Trebuia sa aflu ce se intamplase. Iubita mea plangea. Mult. Din vina mea. Din vina mea ea nu stiuse ca vor veni Volturii mai repede. Trebuia sa o gasesc. Ea chiar nu intelegea ca erau sanse ca ei sa fie in viata? De ce sa ma mint? Erau morti. Ca si iubirea lui Nessie pentru mine. Ma ura acum. Unde e Nessie? M-am ridicat incet din pat. Era 21:16. Ce se intamplase? Am vazut cioburile si mi-am dat seama. A vrut sa fuga. SI... a plecat. Cum era posibil? Trebuia sa ma astepte, as fi mers cu ea chiar si dupa moarte. Desigur ca as fi aparato mai intai, dar... cum a putut? Stia ca voi fi distrus si totusi a facuto. Mai puteam fi distrus? Edward, Bella, Emmet, Jasper, Esme ( cea pe care o iubeam ca pe o mama ), micuta Alice, Carlisle, chiar si Rosalie... imi vor lipsi, nu se putea spune cat de mult. Erau familia mea. Erau tot ce imi puteam dori. Bella... o iubeam atat de tare, din doua motive, era mama unei zeita ce din intamplare ma iubise si ea pe mine, si imi era cea mai buna prietena. Acum... era moarta. Lacrimile imi curgeau numai gandindu-ma la suferinta lor... Edward. Cred ca cel mai bun prieten, sau chiar si tata sau socru pe care il putea avea o fiinta. Ce sfarsit ... Nessie avea dreptate, sunt un las. Un MARE las. Cum am putut fi deacord? Am facuto pentru Nessie, intr-adevar nu am vrut sa ma interesez prea mult. O iubeam, si ea era o prioritate. SI daca ar fi putut invinge, ar fi facuto si fara noi. Nu... EA nu trebuia sa participe, eu ar fi trebuit sa merg la lupta. Dupa ce m-am dezmeticit, mi-am luat telefonul si am sunat-o. „ Acest numar nu este alocat , va rugam....” raspunde vocea robotului. La naiba! Am sarit pe usa si i-am adulmecat mirosul nu era greu daca mersese pe insula. Ceea ce nu avea cum sa fie adevarat. Se indreptase spre mare. Mai degraba, eram sigur ca merge spre Forks. Dar... daca vampirii aceia inca erau acolo? Daca Volturii o vor gasi si o vor distruge ?

M-am grabit inapoi in casa, am luat banii si pasaportul, si m-am indreptat spre aeroport. *** Eram intr-un scaun prea confortabil. Avionul mergea prea incet. Mult prea incet. Mai aveam putin pana in Seattle. Putin. Oare mai era in viata? Oare mai erau in viata? Speram sa fie asa.... familia mea, viata mea... Nessie a mea... ce ma voi face daca ei chiar vor muri? Probabil, as pleca si eu, daca asta ar face-o fericita pe Nessie. Daca Nessie va vrea sa ...moara, si eu o voi face. Nu imi puteam imagina viata fara ea. Durerea era coplesitoare, amintindu-mi fata ei distrusa.... cand i-am spus ce stiam, ma transformase intr-un dusman. Nu... nu ea ma transformase – eu o facusem. Cum am putut fi asa ? Iubita mea, curajoasa ca intotdeauna... eram sigur ca venise aici. Trebuia sa stie daca ei sunt in viata. Daca as fi ajuns prea tarziu.... as fi stiut. Mi-ar fi spus. Ar fi gasit ea o cale. Cat de nobil era sufletul pe care eu tocmai il ranisem! Semana atat de mult cu parintii ei... care facusera atatea pentru ea, pentru noi. Imi venea sa imi dau cu ceva in cap numai gandindu-ma ca in trecut vorbisem si crezusem ceva rau despre familia Cullen. Edward, dupa cate i-am facut, ma iubea ca pe un frate, asa cum tineam si eu la el. Chiar si cu Jasper ma imprietenisem, Emmet, cei mai buni frati pe care nu i-am avut. Sufeream atat de mult, incat chiar daca as scrie de milioane de ori durerea mea, in diferite forme... nu ar fi putut fi cuprinsa. Ma imaginam deja, eu intr-o lumina, poate in ceruri, cine stie? O familie ca si cea a lor, a noastra, nu avea cum sa nu aiba un loc clar stabilit in ceruri. Desi omorasera multi oameni, isi indreptara raul inzecit. Ma vedeam deja, calcand intr-o lumina si vazandu-i, asezati la o masa, nu ca niste vampiri, ca niste oameni. Primisera in sfarsit viata vesnica precum niste oameni normali. Nessie era cu ei, ma chema la ea, arata minunat! Era cel mai frumos ingeras din toata Imparatia! Ea ar merita acel loc. Stewardesa ma anunta ca mai aveam putin pana ajungeam in Forks, putin pana visul meu ( care speram sa fie real in cazul in care muream) se implinea. Si putinul acesta se transforma intr-o eternitate in care Nessie a mea avea nevoie de mine. Iar eu nu eram langa ea. As fi vrut sa ma transform acum, aici, pentru a speria odata pilotul sa mareasca viteza. Pur si simplu mergea prea linistit si prea relaxat! Uram toate zambetele oamenilor astia. Vroiam cat mai repede sa ajung la Nessie. Speram sa nu moara. Sa nu fi murit... sa o mai vad odata macar... cum puteam sa imi schimb parerile asa des? Pai... visul era valabil doar daca

familia mea murea. Daca ea ar trai, daca ei ar trai , nu as mai vrea altceva decat sa ii mai ating odata pielea fina, sa ii mai simt odata mirosul ei unic, al iubitei mele, al ingerasului meu care imi lumina viata. Trebuiau sa fie in viata. Trebuia. Cand in sfarsit avionul ateriza, am furat cea mai rapida masina de acolo, desi nu prea aveam de unde sa fur, am reusit sa ajung cat se putea de repede in padurile unde credeam ca este Nessie. Totusi, nu ii simteam mirosul. Nici in aeroport nici aici.... Iar urmele Cullenilor erau vechi... nu erau urme recente. Am privit spre copacii ce scanteiau, nu mai erau multi. Locul asta arsese prea mult. Se vedea ca fusese un foc controlat caci, nu se extinsese inspre oras, tinta era poiana unde stiam ca va fi lupta, si casa noastra. Cat de mult se putea schimba un loc in doar 2 zile! Mirosul nostru era inca aici. Persista. Era amestecat cu miros de copaci ars.... rumegus, fier incins, si niste urme de vampiri foarte diferite. Mai intalnisem urmele astea, erau urmele Volturilor. Deci... chiar murisera. Familia mea a murit. Am cazut jos, si m-am transformat in lup. Simteam cum ma schimb, cum totul se schimba. Unde era Nessie? Poate, daca eram lup, as fi putut auzi gandurile haitei. Am asteptat o clipa, incercand sa aud cat mai bine. .... Nimic. Nimeni nu ramasese in viata, dar ar fi ramas, acum ar fi in forma de lup, sa imi spuna ca sunt bine, sunt in viata. Atat aveam nevoie . De un sunet. Atat. Am asteptat. Nimic. Nu mai puteam suporta, trebuia sa alerg, trebuia sa simt ca pot rezista. Trebuia sa ma mint incercand sa fac asta. Si cel mai important, trebuia sa imi gasesc iubirea. Nu ar fi avut unde altundeva sa mearga decat aici. Daca as fi fost in locul ei aici as fi venit, sa imi demonstrez ca ei chiar nu sunt in viata. Dar eu nu eram Nessie, nu stiam inca ce parte intelegeam din ea, partea umana sau partea de vampir. In orice caz, cateodata credeam ca pe niciuna si ca noi nu suntem niste suflete pereche traditionale ( sufletele pereche simt , inteleg ceea ce vrea partenerul). Totusi, noi nu eram niste suflete pereche normale. Nessie, iubita mea! Unde esti? M-am intors spre casa mare, ma rog, resturile din casa mare, poate imi lasasera vreun biletel, Vampirii si varcolacii sau Nessie. Unii dintre ei trebuia sa se fi gandit ca voi veni aici.

Am cautat peste tot. Era greu, mirosea puternic a Volturii. Imi era greu sa ma abtin, sub forma umana, sa nu innebunesc de-a dreptul doar la gandul ca acele persoane inca existe, persoanele care mi-au distrus tot. Tot. Trebuia sa ma concentrez pe ceea ce trebuia sa fac. Am cautat peste tot ceva alb, pe fundalul cenusiu-rosiatic. Am urcat sus, la etaj. Unde ar fi putut ascunde ceva? In camera lui Edward de aici, mi-am zis. Nimic. Am sarit pe fereastra,tinandu-mi blugii in gura, transformandu-ma in lup. Poate gresisem directia, poate era in casa mica ceva. Am cautat si aici peste tot, nimic. Am fugit spre camera lui Nessie. Totul era distrus, nimic bun. Nimic alb, inafara de micul petic de pe patul ei. O scrisoare, mi-am spus. Si avusesem dreptate. Am citit grabit. „ La Push, Billy Black” Erau acolo, Nessie sau altcineva era acolo. Am luato la fuga spre La Push, direct dupa ce ma asigurasem ca Charlie era in viata. Daca cineva nepoftit era acolo, la tata. La bietul tata.... ce ma faceam? Nu, era Nessie, sunt sigur. Sau Bella sau Edward, sau unul dintre vampiri. Sau de ce nu, chiar varcolaci? Nu simteam niciun miros ciudat sau diferit in curtea tatalui meu. Nu mai sinusem seama de nimic , si am alergat cat am putut de tare su forma umana, inspre tata. Stia ce se intamplase. Arata ciudat. Suferise mult. Emily si baietelul ei erau si ei aici. - Fiule, nu e timp. Te asteapta ...niste vampiri la Sam acasa. - Ce fel de vampiri? L-am intrebat nervos. - Traditionali. Imi spuse, apoi vrand sa completeze ceva, se sperie caci eu o luasem la goana. Poate vroia sa imi spuna sa am grija. Poate vroia sa imi spuna ca sunt supravietuitori. Nu imi pasa. Cand am ajuns aproape de casa lui Sam, am simtit ceva ciudat in aer, ceva dulceag dar totusi ciudat. Am privit spre umbre, acolo, ascunsi de privirile curiosilor, stateau cei pe care ii uram atat de tare. Puteam sa le fac fata. Trei la numar . La cata durere aveam in mine, acesta era singurul lucru care m-ar fi ajutat sa imi dau drumul.

Cand sa atac, Alec, ma privii cu ochii lui rosiatici, nu cum as fi crezut, cu superioritate sau sila, ci cu o privire greu de inteleasa, nemaivazuta la un Voltur pana acum, ma privi total diferit. - Buna ziua Jacob. Credeam si speram sa fie si Renesmee cu tine, dar nu e nimic. O vom gasi noi si pe ea. Nu-i asa? Le spuse celorlalti vampiri facandu-le un semn ciudat. Esti pregatit? Ma intreba, apoi, ramasesem pentru a doua oara uimit.

17. Revenirea.

Eram in stare? Puteam sa o fac? Nu simteam deloc ca aveam putere, curaj. Imi imaginam ingerasi, aici sus, unde sunt eu. Oare unde e mami acum? Dar tata? Dar toti ceilalti? Un semn ca au ajuns cu bine, acolo unde ma asteapta. Ii voi urma. Sunt bine.. au scapat de durere. Sunt fericiti. Ma asteapta. Dar Jacob? Dar iubitul meu? El ce face? El... poate e bine. Sper sa fie bine. Il simteam asa departe... fara el, pielea imi inghetase. Aveam nevoie de caldura lui, de linistea pe care mi-o dadea. Eram deja cazuta intr-un gol care niciodata nu va putea fi umplut. Vroiam sa ii strig sa nu ma lase sa ajung jos. Jake, nu imi da drumul, Jake! Dar imi dadusem seama ca deja o facusem. Nu el imi daduse drumul, eu o facusem. Eram departe de el. Eram in drum spre razbunare. Nu ma facea mai fericita gandul acesta. Simteam auzul unor clape, triste, fara sfarsit, rasunandu-mi in ureche lunga calatorie pe care o voi face. Aterizarea avionului , lina, placuta, imi aducea aminte de venirea unui inger. Eu eram micuta pe langa acel ingeras. El venea spre mine, si privindu-ma, parca ma reintregeam. Nu vroiam sa imi iau la revedere de la Jake asa. Puteam sa il sun. Sa ii spun ca el va fi bine. Nu va pati nimic. Asta vroiam. Nu va fi singur, de acolo, de sus nu il voi uita. Nu vroiam sa moara. De aceea stiam ca cei care il vor pune in pericol, vor fi morti. Strigatul lui ma facu sa tresar, venea spre mine, alerga spre mine, nu ma putea prinde, eram prea departe, cazusem deja prea departe in inalta prapastie, imi aduceam aminte de mangaierile pe care le avusesem acum cateva ore. Il iubeam. Si imi iubeam familia si mai tare. Nu mai era nimic care sa ma doboare acum. Nu stiam cum prinsesem puterea, dar , cand adierea din Italia imi strabatu fata, ceva crestea in mine. Curajul, iubirea, puterea, ma ajutau. Ele vor fi cu mine. Dar odata cu aceste sentimente, va fi si durerea. Si ea crestea. Insa, durerea ma ajuta cel mai mult. Asa imi simteam parintii mai aproape.

Nu ii pretuisem la momentul potrivit, nu am putut sa imi dau seama ca de ei aveam nevoie, ca ei erau reali atunci. Acum , nu mai erau. Cerul se sparsese in mii de bucatele, in timp ce ei urcau acolo. Poate acum ma priveau. Poate erau de acord, sau nu. Nu conta. Nu vroiam sa le stiu parerea. Tot ce vroiam acum era o explicatie. Furasem o masina din Roma. Nici nu bagasem de seama ce model era. Nu imi pasa. Mergeam cu viteza. Nici nu intelegeam de ce ma grabeam asa... ma grabeam spre moarte. Oh..... Preferam sa nu mai gandesc. Sa nu mai simt. As fi vrut, ca acum, sa fie Aro cu mine. Nu l-as fi omorat sau gonit. L-as fi lasat sa ma controleze. Sa simta durerea. Dar.. nu putea sa o faca. Ii era frica. Mai bine.. puteam sa simt fiecare particica din ultimele sentimente pe care le voi purta. Vedeam deja cetatea. Veche, antica. Precum ei. Stiam deja fiecare loc din acel castel. Fusesem in mintea lui Aro, precum si el in a mea. Va fi usor. In primul rand, il voi cauta pe Marcus. Daca m-ar asculta pentru o clipa, totul ar fi mers spre bine. Apoi, daca puteam, urmau Jane si Alec. Aro le facuse mult rau, meritau sa stie adevarul. Nu aveau cum sa ma omoare, le puteam oricand intoarce puterile, chiar la toti deodata. Imi simteam puterea gata de atac. Apoi... urma garda. Le voi povestii si arata tot. Toate mijloacele pe care le-a folosit Aro, ca ei sa fie vampiri, sa fie de partea lui, sa fie in acest nemarginit infern. Pana la urma, l-am mai impiedicat pe Aro odata. Puteam sa o fac si a doua oara. Intrarea in cetate a fost usoara, era noapte, si nu era mai nimeni pe acolo. Nimeni... locul era foarte sinistru. Cateva mici cladiri, si un turn mare cu ceas. Era 11 noaptea. Tarziu. Destul de tarziu. Am luato pe scurtatura pe care o stiam din capul lui Aro. Nu bagam de seama decoratiunile. Nu bagam de seama nici frigul. Nici teama care imi invelea spatele.

Am rezistat totusi, si am mers mai departe. Auzeam niste miscari deasupra mea. Apoi niste susoteli. Simteam briza pe care o aducea trupul micut, alergand a unui vampir. Ii vedeam fata si frumusetea diabolica. O cunosteam de mult. Era fata aceea care ma chinuise de mult. Era Jane. - Renesmee? Tu esti? Ma privii ea cu o oarecare teama dar si fericire. Ce cauti aici? Esti in pericol! Ce se intampla daca nu eram decat eu aici? Sau, i-ati prins? Renesmee, de ce stai ca muta? Isi schimba ea tonul. - Jane, i-am spus privindo cu ura. Nu inteleg ce e toata mascarada asta. Am venit sa aflu niste raspunsuri. *** ** *** Ii povestisem tot ce stiam. Avea o fata incurcata dar miloasa. Eram in fata castelului. Nu stiam de ce ma tine aici. Daca Aro era in castel, stia ca sunt aici. - Inteleg.. nu stii ce s-a intamplat, nu? - Normal ca nu. Stiu ca parintii mei sunt morti din cauza Volturilor. - Da... inteleg... - Eu nu inteleg , i-am taiato. - Renesmee, de ce te comporti asa cu mine? Ups.. am uitat, imi pare rau ca te-am chinuit. Nu eu o faceam, Rick imi lua puterea si te chinuia. Rick l-a controlat chiar si pe Aro cateodata. Stii... decat de cateva ori, cand ma enervai de-a dreptul – spuse zambind dar cerandu-si scuze- si atunci.. cand ai spus de mama mea. - Da? Atunci ce se intamplase? M-ai crezut asa este? Eu, eu doar ti-am zis ce vazusem in capul lui Aro. - Stiu, linisteste-te, mi-a spus, stiam si atunci ca ai spus adevarul. Mi-am dat seama. Dar... Rick a inceput sa aiba grija si de mine, sa nu afle Alec. Dar.. e o poveste lunga. Ai timp de ea? - Jane! Nu am timp sau chef. Vreau explicatii. - Desigur. Scuze ca nu pot sa te invit in castel, unii nu sunt de acord cu asta... spuse auzindu-mi maraitul ce suna incet din piept.

Deci... si eu am fost controlata de Rick. - Rick? Vrei sa spui ca de Aro? - Nu.. Rick a luat controlul pana si lui Aro. Desigur, Aro vroia asta la inceput, dar apoi... iti dai seama ce iesise. Au fost clipe grele si aici. Decat eu, Aro, Rick si Alec stiam de tine. Restul banuiau ceva, dar asteptau o hotarare. Asta ca matusa ta sa nu stie nimic. Te vedeam in mintea lui Rick, stii.. el are puterea de a absorvi , combina si folosi toate puterile pe care le intalneste. Asa i-a iesit „reteta controlului” cum spunea Aro. Cand ai spus de mama, eram si eu de fata. Atunci, Rick ma convingea ca minti ca minti, si chiar a facuto, chiar daca in adancul meu stiam ca zici adevarul. Mama murise din cauza lui Aro. Mama fiind o vrajitoare temuta... era normal ca si gemenii ei sa fie puternici, nu? Chiar mai puternici decat ea. Acum inteleg de ce intr-o zi mama a murit, iar Aro „ ne-a ajutat” sa fim vampiri. Imi era mila de ea. Dar unde ajungea? Vroiam explicatii! Se vedea asta pe fata mea ,nu? Dar sa trec direct la faza cu lupta, spuse cu o voce angelica. Nu a murit nimeni dintre membrii familiei tale. Insa nici nu stiu ce au facut sau unde sunt. Atunci cand am ajuns in Forks, aproape toti stiam ca Aro nu mai este Aro al nostru, chiar daca a facut greseli monstruoase, a facut si multe fapte bune. Insa acum, Rick il „detronase” si desi eu personal nu ii suportam pe niciunul. Asa ca , noi, Marcus, Alec, Chelsea, Afton, Corin, Heidi, Santiago Felix, Demetri chiar,si inca cativa, am hotarat sa facem tot posibilul sa nu ajungem sa murim. In schimb, Rick si nou nascutii da. Celorlalti nu le spusesem de ce mi-ai spus tu mie, atunci... aveam, cum, sa iti spun... - O interdictie? - Da, exact asa! Rick nu ma lasa pur si simplu sa zic.... sunt sigura ca stia ce vom face noi. Dar nu se astepta la ideea pe moment a lui Alec. - Adica? - Adica sa intervenim cu foc. Am ars padurea... exact in momentul in care era pe cale sa se declanseze lupta. Familia ta, nestiind ce vrem sa facem, si cum tatal tau nu stiam de ce nu ne aude gandurile, au fugit. Rick a fost foarte enervat, insa Alec a reusit sa

il orbeasca pe moment, cat sa putem scapa de el si de cei ce ii tineau partea. - Stai putin, de ce va este frica de Rick asta? Nu inteleg, el este un singur vampir si voi erati atatia si mai aveati si puteri. - Renesmee, spuse Jane pe o fire copilaroasa dar serioasa, Rick este puternic. Ne controleaza puterile, chiar si talentele fizice. Nu poate fi invins nici pentru ca are atatia nou-nascuti nici pentru ca Caius este foarte orb si nu vede in jurul lui. Caius crede doar ca lui Aro i-au venit mintile in cap! Macar Caius sa cfi fost de partea noastra. Erau prea multi! Am facut doar ce puteam face cat sa le intindem o capcana lor. Atat. Am fugit. Defapt, Alec a ramas sa il tina pe loc. Iar Felix si Demetri au ramas sa ii caute pe Culleni sa le spuna ca totul e bine. Acum.. acum nu stiu unde sunt. - Stai putin, voi stati aici, frumos, la caldurica in timp ce nebunu ala de Rick si cati naiba stie vampiri sunt in Forks? Daca ai mei sau intors si au luptat cu ei? Apoi, uiti ca daca va-ti fi aliat cu parintii mei, mama putea sa va ajute, uiti ca ea poate neutraliza puteri? - Nu si pe a lui Rick. Dimpotriva.. Rick poate avea puterea mamei tale... poate de asta Edward nu ne putea auzi. Ce pacat... spuse oftand. Incepeam sa o urasc din ce in ce mai tare. Apoi, mi-a venit o idee. - Daca parintii mei au invins? Inseamna ca totul e bine! - Nu te bucura asa... nu e adevarat. Noi nu stam pe loc , cum crezi. Daca m-ai gasit pe mine aici, nu inseamna ca stam degeaba. Marcus a plecat dupa varcolaci si Copii ai Lunii. Chemam ajutoare. Apoi, ceilalti sunt in Washington... Rick este inca in Forks. Pe Alec sau pe familia ta nu i-a vazut sau mirosit nimeni. Am avea o sansa. Dar trebuia sa fi cu noi. - Cum asa? - Renesmee, chiar si Rick a recunoscut ca este impresionat de tine. - De ce? Am intrebato fara pic de curiozitate. Gandul imi era numai si numai la familia mea si la iubitul meu. - Pai.. el poate combina absolut toate puterile. Insa tu, i-o poti intoarce pe a lui. Nu te-ai prins? Tu ne poti ajuta, dupa ce vor venii Copii Luni vom merge catre Fork... hey Renesmee!? Unde

mergi? Ma intreba cand vazu ca ma suisem in masina. Renesmee?! I-am pus conditiile in fata: - Daca vrei sa vin cu voi, veniti acum in momentul asta. ACUM! - Sa le spun celorlalti... spuse cu o voce mica - Nu trebuie sa spui nimic nimanui Jane. Spuse o voce groasa. *** - Marcus, l-am salutat. - Am venit cu niste prieteni. Va prezint Copii Lunii, Kullin , Akmola si Rovno. Impreuna cu alti prieteni mai vechi, varcolacii Hims, Herat si Nantes. Erau si fete printre ei, frumusele de asemenea, insa imi aduceau aminte de niste salbatici, se vedea ca trecusera prin multe si ca facusera un mare efort sa vina pana aici. - Multumim ca ati venit , spuse Jane pe tonul ei superior dar atat de gingas. Acum,Renesmee , suntem gata de plecare, zise ea exact in momentul in care iesisera toti Volturii care erau in castel.Pe langa Copii Lunii, Volturii pareau mici bebelasi. Barbatii aveau muschi peste muschi, de aceea poate nu puteau trai cu oameni , poate. Aveau corpul atat de inuman. Se parea ca totul era in ordine. Soarta tinea cu noi. Incepand de maine , stiam ca va fi luna plina. Si asa am pornit, pe jumatate fericita, pe jumatate inca plina de ura si dusmanie pentru cei care aveau sa ma salveze. Cum puteam sa ii urasc? O faceam pur si simplu, daca nu ar fi existat ei, nu s-ar mai fi ajuns la asta. Cum puteam sa ii multumesc Domnului ca i-am intalnit? Pai asta insemna ca exista o speranta pentru mine, familia mea era in viata. Era o speranta mica, dar totusi... daca ei ar fi fost in viata, doar un minut sa il opresc pe acel Rick, sa ii dau „ o doza” din ceea ce facea el, si chiar daca as fi murit, as fi facuto. In cazul in care familia mea era moarta... il chinuiam pe Rick pana muream singura. Pentru mine insa era o speranta, insa pentru micuta Jane? Micuta... nu as zice, pe fata ei inca se vedea clar ura chiar si pentru mine, insa la fel ca si mine, punea familia pe primul loc. Alec, fratele ei era in pericol. Oare ce se intamplase cu el? Cu ei? *******

Pe la jumatatea drumului Italia- Seattle, l-am sunat pe Jake. Scumpul meu, trebuia sa il anunt ca sunt bine si sa ramana in Rio. Cu telefonul la ureche, aud vocea robotului: - Acest numar nu este alocat... I-am inchis si am sunato pe menajera care trebuia neaparat sa mi-l dea pe Jake la telefon. A raspuns! Mi-am zis in gand, apoi intreband-o in portugheza unde era Jacob, imi spusese ca a mers dupa mine acasa, imediat dupa ce am plecat eu. Am scapat telefonul in avion. - Renesmee? Ce s-a intamplat? Ma intreba Jane, trezindu-se din visarea in care era. - Jacob... e in Forks. - Grozav, asta ne mai trebuia, mormai ea facand o grimasa, in timp ce eu ma ingrozisem. - Stai calma! Ajungem. Incepea ea cu falsa ei parere de rau. Adevarul era ca nu ii pasa de Jacob . Era normal... si apoi, se comporta asa cu mine pentru ca eram o cale de salvare. - Nu intelegi, Jake e acolo! Cu un idiot tampit pe nume Rick. Daca ii face ceva rau? Daca? Trebuie sa ajungem cat mai repede acolo, am marait eu la ea, atragand atentia tuturor pasagerilor. - Linistete-te! Ce vrei sa faci? Stii sa pilotezi un avion? Daca da, du-te si grabeste si eu vreau sa imi vad fratele si familia cat mai repede. Se uita la mine cu cea mai chinuita si chinuitoare privire. Suferea. Ea suferea la fel ca si mine. Avea dreptate... fusesem egoista. Era si familia ei in joc. Ea nu avea decat vina ca Aro a fortato sa fie in familia lui. Aro o schimbase asa. Iar ea , acum suferea. O merita, nu zic ,nu . Dar stiam ce simte asa ca am preferat sa tac din gura si sa o aprob. Mai era putin pana ajungeam la familia mea, la Jake al meu, sau la moarte, sau la toate trei. Stiam ca ceva rau se va intampla. Oare de ce a plecat Jacob? Am analizat tot ce am facut... intr-adevar, avea motive. EU plecasem asa si el avea nevoia sa ma protejeze, deci, nestiind ce am eu in cap, plecase catre Forks. Normal ca acolo se astepta toata lumea sa merg.

Eu gresisem, nu el. Eu il trimisesem in gura lupului. Daca va pati ceva, nu mi-o voi ierta. Stiam ca daca se va intalni cu oricine din familia Volturii... va muri. Pentru ca cei de acolo erau controlati de Rick ( un idiot tampit, nesuferit, pe care il urasc din tot sufletul) si pentru ca Rick ma vroia pe mine, normal. Sau, daca as avea umpic de noroc, Jacob s-ar intalni cu vreun Volturi care nu e controlat de Rick. Dar cum ziceam, umpic de noroc caci Jacob i-ar ataca imediat ce ii vede. Sau, daca Dumnezeu tinea cu mine, Jacob nu ar fi gasit pe nimeni sau ar fi mers dupa mine in Italia. Ceea ce nu era deloc valabil. M-am uitat in jurul meu. Vampirii cei mai rai din lume trecusera pe locul doi in topul „persoanelor pe care le urasc”. Varcolacii si Copii ai Lunii care de obicei erau in topul „ lucrurilor care ma sperie” trecusera pe locul doi. Iar eu , acum dintr-o fata curajoasa, pe cont propriu care uraste Volturii din tot sufletul, ajunsesem sa colaborez cu o parte dintre ei. Totul pentru a ma razbuna pe un vampir mult prea tampit care nu stie ca ma enervez usor. Totul pentru familia mea. Totul pentru toti pe care ii iubesc. Totul pentru Jacob al meu, care desi este un prostut care s-ar fi potrivit secolului „cavalerilor in armura ce se lupta pentru a salva domnitele la ananghie” , este prostutul meu, si il iubesc asa cum este. Pentru ei asa face orice, chiar si asta. Pana la urma toti aveam acelasi scop, sa ne salvam familia. Ceea ce o voi face in curand. Nu ma las asa usor invinsa, nu cand exista sansa ca familia mea sa ramana in viata. Avionul cobora incet inspre pamantul rece si umed , iar eu, am zambit stiind ca acum nimic nu ma va opri atat timp cat ei sunt inca in viata.

18. Urma. Totul era in ceata. Vroiam sa treaca cat mai repede. Jane spunea sa nu ma dau batuta orice ar fi. Nu ma voi da batuta, incercam sa ma conving. Ma documentasem despre Rick. Pana acum stiam ca puterile noastre erau atat de puternice, a mea si a lui, incat am putea muri de epuizare incercand sa ne doboram unul pe celalalt, desi el este vampir. Daca va fi sa mor, o voi face, voi trage de timp astfel incat el sa arda in timp ce eu ma voi chinui sa il tin pe loc. Nu stiam exact unde il vom gasi. Trebuia sa dam de Alec, apoi de familia mea, caci, zicea Jane, ca daca Alec a supravietuit, si familia mea a facuto. Alergam prin paduri, mirosind. Recunosteam mai bine fiecare urma de prin preajma. Paduri am spus? Vroiam sa spun un loc pustiu, distrus. Fara nimic, fara viata, distrus, ars. La fel ca inima mea.

Doar timpul o va repara dezastrul. La fel cum numai o eternitate alaturi de familia mea va putea repara durerea din mine. Prinsa in ganduri, imi lasasem instinctul liber. Omul din mine, slab, plapand, era undeva bine tinut si ingrijit , lasat sa bandajeze crapaturile din interior, in timp ce vampirul, insetat de ura , puternic si dornic de razbunare iesise la suprafata negand durerea sau transforamand-o in combustibil pentru ura nemarginita pe care o simteam. Pe cine uram cel mai mult? Rick? Aro? Volturii? Padurea distrusa? Toate amintirile cu parintii mei ? Parintii mei care ma mintisera? Care se dusesera spre moarte, protejandu-ma de ea, dar dandu-mi ceva mai groaznic decat moartea? Defapt, pe nimeni nu uram mai mult decat ma uram pe mine. Un vampir marai. Il deranja ceva? Cine o facuse? Nu observasem cine pana nu am vazut ce il deranja, adica ce ma deranja, caci eu maraisem. Mirosul. Un varcolac trecuse pe aici acum cateva ore. Dintre toata mirosurile, acesta imi era cel mai drag, desi mirosea urat, pentru mine insemna iubire. Jake. - Ce este? Spuse Jane venind repede spre mine. - Jake. A trecut pe aici. E o urma noua, de cateva ore... o anuntasem desi deja simtea si ea. - Atunci, sa o urmarim. Spuse repede dandu-si ochii peste cap si avand o fata de genu „ si de ce dracu nu ai facuto pana acum?” Nu aveam chef sa ma iau de ea, acum vreau sa zic. Devenea din ce in ce mai ciudat. Urma de lup mergea spre casa mare, vechea casa mare, apoi spre casuta de basm a mamei din care ramasese doar amintirea. Deodata, urma se oprea, se transformase in om aici. Putin mai departe, o ruptura in ruine, ce imi dadea o explicatie. Jake se enervase si se transformase in lup, vazand ceva ce il deranjase. M-am uitat prin casa, nimic ciudat. Ma rog, ciudat pentru starea in care se afla acum vechea mea casa si locul in care am copilarit. Sus, in camera mea, cotrobaind dupa urme, simtisem cel mai puternic miros. Se ducea spre pat, acolo unde o hartiuta fusese mototolita.

„La Push, Billy Black” Am facut repede toate legaturile. Scrisul frumos nu putea fi a lui Jake, asta se invata numai in trecut. Alec. Mi-am zis. Puteau fi doua sanse. Ori Alec ii daduse lui Jake un mic indiciu ca sa se intalneasca cu totii la Billy acasa, ori Alec imi condusese iubitul inspre moarte, chemandu-l la el si trimitandu-l la Rick. Nu se putea, totul devenea din ce in ce mai incurcat. - Repede! Am tipat la ei, trebuie sa mergem spre La Push. - Ce? Striga Marcus. - Nu avem timp, Jake e acolo. Marcus nu zise nimic, facu un semn de aprobare apoi incerca sa ma prinda, caci eu alergam deja prin padurile catre La Push, catre iubitul meu suflet pereche. Nu stiam de ce Marcus se comporta asa. Cand era destul de aproape de mine, i-am aratat ce aveam in cap. - Din mai multe motive spuse el incetinind cat sa pot auzi ce spune. - Adica? - Relatia dintre voi... tu si acel „schimba forma” aveti o relatie foarte stransa... doar la voi si la parintii tai am mai vazut asa ceva. Apoi, daca luam relatiile de iubire familiara, iti spun sincer, ca nu am mai vazut asa ceva. Imi zambise parinteste cu un aer dulce, ce nu credeam ca poate veni dupa fata lui plictisita si mereu in alt timp. - Poate te intrebi de ce sunt asa... imi spuse trist. - Nu.. stiu de ce. Sotia ta... a murit. - Da. Si tu stii cine a facuto. Jane mi-a spus insa a zis ca nu poate spune cine anume, doar stie. - Marcus, desi ma grabeam ,m-am oprit atunci pentru a vorbi cu el. Nu e treaba mea, insa adevarul este ca Aro a facut asta... pentru ca tu sa nu pleci de langa el. Stia ca v-ati fi saturat de viata pe care o duceati cu el. Asa ca... - Inteleg, spuse cu o voce franta. Si eu il intelegeam pe el. Pot sa iti cer o favoare? - Depinde, i-am spus luand-o la fuga, caci indiferent de situatie, mai aveam putin pana la Billy acasa. Pana la Jake al meu.

- Vreau sa ma omori dupa ce se termina tot. Nu neaparat tu, insa, nimic nu ma mai tine de pamant, care a devenit un infern pentru mine. Vreau sa merg la sotia mea, desigur, dupa ce imi termin ultima datorie din eternitatea asta, care a durat prea mult. Spuse si incepu sa ramana in urma, asteptandu-i pe ceilalti, si nelasanduma sa am sansa sa il refuz. Nici nu te-as fi refuzat. Mi-am zis in gand. I-am lasat pe ceilalti in padure, si grabindu-ma spre casa lui Billy, observasem cum urmele lui Jake sa revina. Fusese aici. - Billy! Emily! Billy, unde esti? Sunt eu Renesmee! Am strigat spre el si deschizand usa ce dadea intr-o casa parasita, am vazut biletul de la Billy, adresat lui Jacob. „ Tinere, stiu ca iti este greu, insa nu mi-as ierta si nici tu daca Emily , baietelul ei, Charlie si Sue ar pati ceva, de aceea ii duc la sora ta, stii tu unde anume. Sper sa ramai in viata, te iubesc mult fiule si sper ca tu sa gasesti asta inaintea acelor vampiri” Jake.. in pericol. Se intalnise cu ei. Cu vampirii. Jake, o nu! - Jane! Marcus! Repede! Am tipat la ei. Urmariti mirosul. Ne duce la Rick sau la Alec, sau la unul dintre ei. Repede, am soptit mai mult pentru mine ultimul cuvant. Poteca facuta din urmele iubitului meu era atat de stransa, si din ce in ce mai tare se invartea , devenea mai mare apoi mai mica, apoi se multiplica , apoi cerul devenea o gaura imensa care ma inghitea din ce in ce mai tare. Ametisem.. mai aveam putin pana la capatul urmei, unde se intersecta cu alte si alte mirosuri. Nu era o ameteala obisnuita, mai simtisem asta odata. Puterile imi erau blocata, dar le simteam. As fi putut indeparta amorteala, dar nu simteam nevoia , pur si simplu, stiam ca imi gasisem sfarsitul. Vampirii din fata mea... nu ii recunosteam, nu ii vedeam. Ceva, o lumina era blocata de o persoana inalta, bine facuta, cu ochi rosii , Rick... ii auzeam rasul cand a vazut „amenintarea din mine” si imi vedeam iubitul stand ca o statuie, apoi intreaga familie, care la auzul tipetelor mele stateau nemiscate. Deodata, simturile imi fusesera luate, iar puterea imi era stransa intr-o cusca imensa, ce parea mult prea puternica pentru mine.

Acea cusca semana cu Rick. Urata, puternica. Desi totul se petrecea extrem de repede, la vederea persoanelor pentru care muream , cusca se micsorase brusc, iar puterea mea depasi barele acelea imense, care intr-un fel devenira de plastic. Reusisem sa ating puterea despre care vorbea Jane. Despre care imi spunea Aro. Cea pe care Eleazar, ma tot rugase sa o recunosc. Vederea imi revenise odata cu celalalte simturi, odata cu ura imensa pentru Rick. Mi-am intins forta mai departe, varsand un lac de culoare totul devenind alb galbui, iar toti ceilalti revenindusi din pozitia de statuie. Jake avea ceva ascutit in mana. Jake inca nu isi revenise. Soarele atinse obiectul care deveni stralucitor, aratandu-si forma. Un cutit. - Inca un pas si iubitul tau moare, sopti Rick , vazand ca nu ma poate controla. Varcolacul este inca al meu. 19. Chin. Ce tot spunea? Nu avea cum. Mi-am indreptat toate fortele spre Jake. Nu mai imi pasa de nimic. Dar, nu puteam. Ma bloca. Se parea ca nici nu se concentrase pe familia mea. Doar pe Jake. Isi daduse seama de punctul meu slab. Ingerasul meu... - Ce vrei pentru el? L-am intrebat cu lacrimile in ochi. - Pe tine. Tine-i pe ceilalti departe in timp ce tu iti vei salva catelusul...zambi el. Apoi, voi pleca. Atat vreau. - C-cum? Bine. Ma ai. Da-i drumul lui. - Nu asa Renesmee. Te vreau pe tine, omorata de acel cutit. Spuse ranjind in timp ce se uita la cutitul din mana lui Jake. Tu sau el. Alege. E foarte usor... zise si in secunda urmatoare Jake ridica cutitul , avand ochii de gheata , si apropia partea ascutita de pieptul sau. - Nuu! Am tipat , iar o lacrima imi uda fata nu demult uscata. - Tu alegi, repeta. - Bine, mor. Iar in clipa aceea Rick le reda viata parintilor mei. - Ei vor vedea asta. Spuse referindu-se la familia mea, ce era in cerc stransa, ca un zid.

Mama ma privi, incerca sa se miste dar nu putea. - Ei vor fi bine? L-am intrebat. - Desigur, eu voi pleca imediat, iar ceilalti pot ramane in viata. Nu ei sunt scopul. - De ce eu? L-am intrebat - Tu in sus...tu in jos...fara intrebari. Tu si gata. Tragi de timp cumva? M-am uitat in ochii lui rosii si haini. Nu stiam ce vrea, dar nu trebuia sa stau prea mult timp pe ganduri. Am facut primul pas. Durerea ma acapara din nou, incet...incet. - Nuu, tipa mama. Nu, fetita mea, nu! - Renesmee, nu il asculta, nu muri te rog, tipa tata prea indurerat. M-am uitat pentru ultima oara inspre ei. - Renesmee, nu o face. Gasim noi o alta sansa. Nu o face. Nu..nu intelegea. Era acolo, Jake. Si chiar daca era varcolac, chiar daca se vindeca foarte repede... nu avea vreo sansa daca inima nu ii mai batea. Trebuia sa il salvez. Ce ma voi face fara el? - Fiti fericititi si incercati sa ramaneti in viata. Am spus printre lacrimi si incercand sa nu am gandesc prea tare la ceea ce faceam. Am scurtat distanta dintre mine si Jake. Mai aveam trei pasi pana la el. Rose, Esme, mama...toti, toti sufereau. Ar fi spus mai multe insa Rick nu le dadea voie. Maraituri, tipete idurerate ma implorau sa nu o fac. Dar cum sa nu o fac? Jasper incerca sa ii consoleze pe ceilalti, dar nu putea, nu avea cu ce sa ii consoleze, si el era prea trist. Alice tipa cand am mai facut un pas. Oare spunea adevarul? Trebuia sa il spuna. Daca se prindeau de ceea ce am sa fac, vor avea timp suficient cat sa il distruga pe Rick. Era o sansa. In clipa in care voi muri, in care voi salva soarele vietii mele, voi elibera toata puterea si asa, vor avea cateva secunde sa il puna la pamant pe Rick. El va fi ocupat cu Jake. Am gandit cat de clar puteam, pentru ca tata sa inteleaga „ Jane sa il opreasca in timp ce Alec il va pune la pamant, apoi va trebui sa il rupeti si sa ii dati foc, da? Aveti grija... va iubesc. Trebuie sa o fac.

Oricum, tot as fi facut asa daca pateati ceva. Va iubesc. Mult. Imi va fi dor de voi si iti...iti multumesc ca mi-ai dat viata. Fa ce te-am rugat te rog si ai grija de mama. Nu mi-as ierta nici moarta daca ar pati ceva.” Lacrimile imi curgeau, nu imi mai pasa de ochii mei mult prea obositi , care isi pierdusera din dexteritate din cauza plansului... dar totusi am observat ca tata ma ascultase. -Nessie, nu fetita mea, nu! plangea mama, Lasa-ma sa merg la ea! -Nici sa nu te gandesti la asta! Spuse Rick si in momentul acela am crezut ca stia si el de ceea ce aveam in plan. Nu va las sa ii salvati, nu aveti cum. Edward, nu incerca sa trisezi, fata ta va muri oricum. NU ai cum sa o salvezi. Iar voi..ceilalti veti privi toate astea. Ea sau cainele . Am rasuflat usor, nu auzise. Eram in siguranta. Cineva incercase sa ma opreasca. Nu erau sanse. - Renesmee. Grabeste-te nu am toata eternitatea la dispozitia ta. Nu i-am raspuns. Am mers incet spre Jake. Scumpul meu. Nu se misca. Era ca o stana de piatra. As fi vrut sa ma auda. As fi vrut sa imi simta fiecare bataie a inimii care plangea cantand incet „ Jake...Jake”. Totul numai din vina mea. Daca l-as fi anuntat. Daca i-as fi spus ca sunt bine ,sa nu vina dupa mine. Daca l-as fi luat cu mine. Acum..el ar fi fost in regula. Nu ar fi putut muri. Numai din vina mea. Numai din cauza ca sunt prea egoista. De aceea voi si muri. Cum de nu am putut sa ii ofer toata dragostea cand am putut? Cum de nu am putut sa il apreciez atunci cand am putut? Cum? Surorile lui Nahuel plangeau impreuna cu Leah si Seth, iar ceilalti varcolaci maraiau sub forma umana. Sper sa reziste cu totii pana la capat. Benjamin imi trimise o rafala de vant ce ma incuraja sa merg mai departe. Nu puteam sa imi sacrific sufletul pereche. Nu puteam sa sacrific niciun alt suflet de aici. Mama, tata, Alice, Jasper, Emmet, Rose, Esme, Carlisle, Carmen , Tanya, amazoanele, toti ceilalti...nu , nu puteam. Asa Emily il va avea din nou pe iubitul ei sot cu ea. Asa Claire va putea sa traiasca fericita cu Quil. Asa fiecare dintre cei de langa mine vor trai impreuna, fericiti.

Nu, nu puteam sa decid moartea lui Jake. Stiam ca ma va uri pentru ca nu l-am omorat pe el. Dar, nu puteam sa il vad in balta aceea de sange din visul meu. Nu, nu puteam. Trebuia sa o fac. Pentru ei, pentru familia mea mare si unita, pentru ei. Nu imi vor simtii lipsa prea mult. Poate ca intr-o zi vor fi cu mine. Intr-o zi indepartata. Iar eu de sus ii voi pazi. Eram fericita, totul avea sa se termine cu bine. Tata si ceilalti vor fi salvati, Rick v-a muri, dar pana atunci, el imi controla iubitul, si odata cu el si pe mine. Cand voi fi sigura ca el e in siguranta, ma voi stradui sa le dau o sansa la viata celorlalti. Trebuia sa ma inteleaga cu totii. Nu puteam sa imi opresc picioarele sa ma indrepte spre moarte. Nu puteam sa imi opresc inima sa nu alerge dupa Jake. Nu, nu puteam. Eram atat de aproape de cutitul din mana lui Jacob, incat o singura miscare a mainii lui si eu eram moarta. Am putut vedea mai bine cutitul, era ca in ciudatele mele vise. Exact ca in ele. Dar stiam ca, precum in vise, Jacob imi va multumii cand il voi salva. Il voi salva de la balta aceea de sange, il voi apara de Rick. Poate ca in cer voi afla toate raspunsurile, toate. Pana atunci trebuia sa mor. - Sunt gata, am soptit incercand sa nu bag in seama urletele. Mi-am eliberat incet puterea, iar cand eu voi fi aproape moarta, Rick nu va mai avea deloc controlul acesta. Nu vroiam sa ma uit inspre mama, inspre cei cu care mi-am trait scurta mea viata. Scurta dar implinita. Zambetul prefacut al vampirului care imi controla iubitul, se transforma intr-un ranjet si in acel moment Jake isi misca mana. Mai era putin si cutitul imi trecea de bluza, dar in acel scurt moment ceva se schimba in ochii sai. - Nu, nu! soptea el. Isi revenise, Jacob isi revenise? M-am uitat atenta la el. Ma privea pe mine, dar in acel timp in el sa dadea o lupta, stiam cat de greu ii era. Dar trebuia sa o faca. Vedeam cum fara ajutorul meu castiga teren, apoi isi deschise cu greu gura iar cutitul din mana lui se intoarse incet, lasand o gaura imensa in haina. - Te i..iubesc. sopti apoi , desi stiam ca el castigase, mi-a zambit si a facut cel mai dureros lucru pe care il puteam simti vreodata.

Incheietura mainii i se rasuci, iar zambetul lui frumos i se sterse cand cutitul ii zdrobi inima. - Nuuuuuu! Jake, Jake spune-mi ca nu ai facut asta!!! Jakkkeee! Trezeste-te, nu nu nu nu nuu! Rasul oribil al ucigasului ma trezi din durere si lasand trupul mort al dragostei mele jos , pe pamant in balta de sange ce deveni locul cosmarului meu, am alergat spre Rick si folosindu-mi toata ura pentru el l-am chinuit cu tot ce aveam, desi se opunea, nu avea cum sa imi intreaca puterea ce era mereu si mereu mai dureroasa mai chinuitoare pentru el. -Nessie , opreste-te , e de-ajuns imi spuse tata, ne ocupam noi de aici... Nu. Nu putea sa imi spuna asta. Trebuia sa il chinui pana nu vam ai putea, pana ma va implora sa il omor. Pana va prefera iadul decat pe mine. - Nessie, nu ..asta nu il va aduce inapoi, mi-a soptit. Avea dreptate. Jake al meu. M-am dus la el... ce ma voi face fara el? De ce se omorase? Eu il vroiam pe el in viata. Atat. Mama ma lua strans in brate. Si ea suferea, cu totii o faceau. Plangeam si ma rugam sa se termine. De ce? - Unde e Aro, o auzeam pe Jane. - A fost ars de viu de catre Rick. Ii spuse cineva... Nu mai imi pasa de nimic. Il vroiam doar pe Jake al meu... de ce a trebuit sa moara? De ce? - Vreau sa morr, i-am spus mamei. - Nu zice asta, el te-a salvat, nu trebuie sa faci asta , Nessie. Ness, te rog sa nu faci o prostie. - Ba da.. vrrreau sa o fac. Nnnu am ce sa mai fac pe pamannnt. Voi sunteti bine, eu trebuie sa merg la el. Daca e prea singur acolo? Ce ma fac fara el?? Am urlat si i-am tinut strans in brate trupul, incercand sa ii ascult bataile inimii ce lipseau. Sangele din prejur nu ma deranja nici pe mine nici pe ceilalti vampiri... durerea era prea mare. Toata lumea suferea. Clanul Denali stia cum este sa pierzi pe cineva drag, cu totii stiam. Dar eu nu stiam ce voi face fara el, fara scumpul meu? Cum de l-am parasit? Cum? Cat am gresit....eu l-am omorat.

Am continuat sa plang si nu imi pasa daca era sa raman oarba de la atatea lacrimi, ii strangeam corpul cu toata forta mea, incercand sa il misc, sa ii refac pulsul la loc... dar nu aveam cum. Era mort. Ca si mine. Credeam ca daca imi voi gasi familia in viata , durerea se va sfarsi. Dar nu era asa. Familia mea era aici cu mine, dar eu lipseam. Eu plecasem cu Jacob spre alte taramuri. Trebuia sa il ajung mai repede. Daca ii era frica? Trebuia sa ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de el pana il voi ajunge eu. Dumnezeu trebuia sa ma asculte, stiam ca Lui ii era mila de cei care sufera. Eu aveam nevoie acum de pace, pace si Jake. Nimic altceva. Tata se prabusi pe jos, langa mine si mama si ne lua strans in brate. Suferea, isi pierduse copii. Pe mine si pe Jacob. Toti ceilalti se stransesera aproape de noi, cat le permitea „abtinerea” dar deja nu imi mai pasa. Poate imi dadea cineva ajutorul de a ma omori. Jane si Alec se imbratisau...ma bucuram pentru ea isi atinsese scopul. Nu imi pasa ce fac acolo dar parea ca se cearta sau se sfatuiesc..nu imi pasa. Imi pasa doar de scumpul meu Jake... plangeam peste el stergandu-i sangele uscat cu lacrimi prea rosii...mult prea rosii. Vroiam sa mor... numai suportam. Rana din mine imi rupsese fiecare bucatica , arzand-o si arzand-o fara sa o transforme vreodata in cenusa. Simteam ca nu se mai termina. Totul se invartea in jurul lui. Iar el era mort acum. Nu mai era vreo sansa. Soarele ar fi putut sa apuna de milioane de ori, dar eu nu i-as fi dat voie sa imi usuce iubitul. Luna ar fi putut sa se sfarame din nou si din nou, dar eu nu as fi lasato sa imi atinga iubitul. Nimic nici macar timpul nu ma va opri sa ajung la el. Cum puteam iubi asa de tare pe cineva? Iubirea? Ce era ea? Ca un soare... te ajuta, te lumineaza, te bucura pana ce apune, rosie, indurerata, trista spre o alta lume, spre un alt capat. Te foloseste pana nu mai ai vlaga, te foloseste pana ce totul se innegreste, stelele, fricoase dispar, fiindu-le frica sa ti se mai arate, fiindu-le frica sa te ajute. Luna se pare ca ti-a intors spatele, lasandu-ti drept putere doar o mica luminita,mult prea indepartata, pe care nu o intelegi.

Eu nu aveam cum ajunge la ea. Nu aveam cum... totul disparuse.... ea era prea departe, mult prea departe. Iar eu, prea obosita pentru o astfel de calatorie. Totul disparuse.. tot. Deodata, lumina se aproprie si se dubla, iar ea, cu o voce cristalina sopti : - Renesmee, eu si Alec trebuie sa va zicem ceva... 20. Rasarit. Ma durea undeva de ce aveau ei sa imi spuna. Erau vinovati. Mai vinovati decat oricine. Ar face bine sa plece cat, cat mai repede. M-am uitat insa pe fata ingerasului meu si mi-am dat seama ca el ar fi vrut sa ii ascult, sau nu. Dar oricum, nu le puteam zice ce anume vroiam eu in momentul asta. Am facut un semn mut sa inceapa odata. Nu aveam timp de ei. Nu vroiam sa am timp decat pentru iubitul meu. Scumpul meu, ce ma fac acum fara tine? - Incepeti, va asculta. Spuse tata, inainte ca gandurile sa imi fuga altundeva decat erau programate. - Ne intrebam daca ai putea intoarce puterea lui Alec si a mea, astfel incat, cine stie. Poate e o sansa? Lacrimile mi se dezlantuira atunci. Nu ii intelegeam, intelegeam doar ca ceea ce spun ei e o prostie care nu ma intereseaza. - Pentru ce anume sansa? Am marait la ei. - Pentru caine. Adica, pentru Jacob. Spuse Alec cu un ton francez. Nu intelegeam ce sansa putea sa aiba. Murise... - Renesmee, au pe o parte dreptate, daca Alec are puterea de a lua simturile iar Jane de a te face sa suferi, daca le-ai intoarce puterea...continua tata. - Nu imi pasa! Lasati-ma. Vreau sa fiu singura. Nu exista sanse, de ce sa ma amagesc degeaba? Am urlat. - Incearca, ma ruga mama privindu-ma cu ochii ei aurii tristi. Nu vroia sa isi piarda copii, vedeam asta. Nici eu nu vroiam asa ca mam intins inca cu Jake in brate, inspre obrazul ei si am pupato cat mai mult. Urma sa o pierd in curand, din nou. - Nu cred ca pot. Nu pot..nu...am zis franta. Cate se intamplasera? Cat mai puteam suporta? Dar totusi, o mica parte din mintea mea stia ca e postibil asa ceva. M-am intors spre vampirii micuti din spatele meu. Ok, voi incerca. Am spus apoi, cu ultimele puteri , mi-am strans la

piept iubirea si strangand din dinti, am inceput intai cu Jane. La inceput mi se parea ca merge, o parte din rani i se vindecara. Dar nimic mai mult...nu se trezea. Inima nu ii batea. Nimic. Mama, distrusa dupa aceasta ultima speranta, incepu sa planga fara lacrimi, ca o melodie de la sfarstitul operei „ Romeo si Julieta” Astia eram noi defapt, ura unora ne-a distrus increderea in noi, si el iubinduma mi-a salvat viata ,chiar daca eu gresisem. Iar eu il voi urma. Nu il pot lasa balta. Daca m-as fi gandit vreodata la moartea lui Jake, probabil mi-as fi imaginat ca voi muri cu siguranta atunci in clipa aceea, de durere. Acum , simteam durerea, ii simteam cantitatea si stiam ca o pot suporta doar gandindu-ma la iubitul meu si la mine strangandu-l in brate de atatea ori de cate o facusem. Cine ma va face sa zambesc? Cine imi va mai acorda ajutor la poker? Cine ma va plimba cand sunt obosita? Cine ma va scoate din monotonie atunci cand sunt plictisita? Cine? Ce sanse erau ca eu sa rezist pe pamant fara el? Ce motive aveam sa fac asta? Niciunul, as fi fost a cincea roata de la caruta, as distruge mica fericire a familiei mele prin simpla mea prezenta!! Oare Dumnezeu ma va pedepsi intr-atat incat sa ma lase fara suflet, fara corp , fara inima, fara sentimente? Oare? Oare nu ma va lasa sa merg cu sufletul meu, cu corpul cu inima si cu sentimentele mele langa Jake? El fiindu-mi tot. Mama, tata. Ei erau bine. Eu aveam toate sarcinile indeplinite. Puteam sa fiu libera sa aleg ce vroiam. - Nessie, te rog, mai incearca, ma tot ruga Leah si cu ea toata haita. Toata familia si toti prietenii. Cu totii sufereau pentru mine. Cu totii se imprietenisera intre ei, formam deja cu totii o familie. Defapt, ei formau...eu nu puteam face parte din ceva fara dragostea mea. - Nu merge Leah! Nu merge! I-am raspuns, stergandu-mi in acest timp toate visurile toate sperantele cu care ma alesesem in timpul celor mai fericiti ani , toti anii anii traiti. Tata parea ingandurat parca ii daduse cineva o idee. - Incearca mai intai cu Alec, el da viata pana la urma. Spuse o alta voce care ma sperie, era cea a bunicului, al scumpului meu doctor Carlisle. Am dat din cap, si cu o speranta ce rodise in inima la auzul vocii , desi nu vroiam sa o las acolo, in inima, i-am intors puterea lui Alec. Culoarea ce o vedeam era poate cea mai frumoasa, crem cu picaturi negre si albe, si nuante rosii deschis, inspre roz. Era culoarea vietii. Cu un suras pe buze, am inceput sa atrag culoarea spre iubitul meu, se misca foarte greu, imi era aproape imposibil sa o chem la mine, insa

cand mi-am dat seama ca pentru Jake al meu, nimic nu e imposibil, culoarea, insasi Viata, isi dadu seama ca am atata nevoie de ea, incat ma lasase sa o conduc incet, incet spre soarele meu ce acum apusese. Carlisle, care in ultimii ani devenise expert in patru feluri de rase , vampiri,oameni, varcolaci si semi-vampiri, se pusese langa Jake si ii apasa pe piept in speranta ca poate, ceva se va intampla. Simteam, da in sfarsit , simteam cum inima lui batuse odata, apoi lenes, pornise intr-un ritm ciudat. Fiind varcolac, inima i se repara..o auzeam. - Nes, repede, Jane. Nu ii da drumul lui Alec. Ai grija. Nu am mai stat pe ganduri, avea dreptate, cu corpul ce prindea viata in propriile mele brate, i-am luat puterea sangerie a unei fete-vampir ce ii daduse sansa vietii varcolacului meu drag, si cu cea mai mare grija, incercand doar sa indepartez foarte putin puterea lui Alec, am atins corpul lui Jake cu ea, si atunci am vazut cum soarele meu rasarise din nou, mai mandru si mai frumos, dupa cea mai neagra noapte ce imi bantuise viata. ********* -Jake! Jake ! Se trezeste!!! spuse nimeni alta decat Rosalie, care se bucura doar umpic mai putin decat ma bucuram eu. Nu imi venea sa cred, ii vedeam ranile disparand, odata cu ranile din mine, ele se limpeazeau, se curatau si incet, se vindecau. Ii auzeam sangele ce ii curgea alene prin vene, iubeam acel sunet! Balta de sange se parea ca disparea, insa oricum, nu deranjase pe nimeni mirosul ei, durerea mortii lui durea mai tare de mii de ori decat arsura din gat. Inca reinviand din morti, inca nedeschizand ochii, inca nevindecat complet , isi deschise frumoasa lui gura si imi soptii numele cu durere si cu o mare grija, de parca eu eram in pericol si nu el. Parca o auzeam pe mama exclamand bucuroasa ca nu o voi parasi, ceva de genul „ Si cu un picior in groapa si tot o iubeste!” Era adevarat. Era in viata. Era aici cu mine. - Nu pentru mult timp daca nu il stabilizam, sopti tata extrem de obosit, insa tonul fericit pe care il folosise ma facea sa cred ca soarele meu imi va incalzi din nou pielea cu razele sale. - Se pare ca vrajitorii sunt buni si la altceva, vorbeau Stefan si Vladimir intre ei. Speram sa nu tina ura din nou pe mica parte din Volturii, pana la urma, isi indreptasera aproximativ tot raul facut,nu? - Jake, nu! tipa Carlisle. Ce ? Se intampla ceva cu scumpul meu? Nu, murise, nu !!! Nu ! Te rog sa nu, te rog, te roog!!

- Jake, nu te ridica acum. Nu stim cate fracturi ai. - Nu.Prea. Imi. Pasa. Acum. Asta. Spuse vocea atat de pretioasa care imi luminase noaptea. - Jake, sunt aici. Stai calm, iubire, sunt aici. Shh, i-am soptit sarutandu-i fruntea uda de la atatea lacrimi pe care le varsasem. - Ness....esti b...bine? - Da, shh...sunt aici. Bine datorita tie. Si cam asta a fost tot dialogul intre noi. In ziua aceea, i-am spus tatei ce ma rugase Marcus. Cand a vazut din ce cauza vroia asta, a acceptat. Il va ruga pe Jasper si pe Alec sa o faca. Totul era bine. Iubitul meu trebuia sa se faca bine asa ca dupa ce am fost siguri ca totul va fi bine , am urcat in primul avion, impreuna cu clanul Denali care vroia sa ne fie alaturi. Desi ceilalti , chiar si Alec si Jane, vroiau sa afle ce vom face in continuare au preferat sa se ocupe de restul taberii „Rick”. Sam ramasese si el cu cativa varcolaci ca sa isi cheme familia inapoi din hawaii in Forks. Respirand din ce in ce mai normal, dupa un somn bun, tras in avion ( a trebuit as ma fortez ca sa il trezesc dormea asa de frumos in bratele mele) si dupa ce s-a asezat destul de confortabil in camera „ de garda” din casa noastra, Jake putea deja sa povesteasca ce se intamplase, sa faca glume impreuna cu Emmet si chiar sa o cicaleasca destul de cuminte pe matusa Rosalie. Nu vroiam sa fac nimic altceva decat sa ma uit la el, desi nu dormisem de cateva zile foarte lungi, tot nu puteam sa adorm atata timp cat el era in pericol. Tata ma linistea, totul , zicand el, va fi mult mai bine. Dupa niste controale foarte lungi , si dupa ce ii fusese vindecat tot corpul, ne-am retras cu totii sa spunem ce se intamplase defapt. - Deci, dupa ce ati plecat, si nu vreau sa ma innebunesti acum cu intrebari de genu „ de ce m-ai obligat sa merg in luna de miere?”, comenta tata incruntat, stiind cu totii ce se va intampla, am incercat sa ne grupam foarte bine, am reusit, Alice era cu noi, puteam vedea fiecare miscare care o vor face, mai putin treaba cu focul. Insa, se pare ca nu le auzeam gandurile Volturilor, nici macar pe cele a le lui Rick. A fost foarte greu. Exact cand ar fi trebuit sa incepem batalia, am vazut focul si simtind ca puteam scapa cu totii, am ales sa fugim. Nu a stiut nimeni ce se intamplase, dupa o scurta vreme in care am alergat cu totii, ne-au prins Volturi, o parte dintre ei, si desi fiecare a incercat sa lupte, Rick i-a controlat puterea mamei tale si de cat ei au fost cei protejati...restul probabil stiti , noi ne-am trezit abia cand te-am vazut pe tine acolo, nu-i asa?

-

-

-

-

-

Da, aprobara toti ei care fusesera acolo. Iar eu,am zburat inspre Forks si...incepu Jacob. Stai putin, ce motiv aveam eu sa merg in Forks?, l-am intrebat pe Jake. De ce ai mers tu, cireasa de pe tort, in Forks? Eu am mers in Italia, unde era si normal sa merg. Acolo se presupunea ca sunt Volturii. Scumpo, pai credeam ca verifici si tu inainte sa mergi la aia acasa, e vina mea ca esti intr-atat de desteapta incat sa mergi dupa ajutoare, ma rog, tu credeai ca si noi ca Volturii , adica partea aia de Volturii sunt ei bine, rai. Da..ai dreptate i-am spus scotandu-i limba. Cine era el sa ma judece? Adica...avea dreptate totala, adica era cel mai frumos soare de prin preajma si pentru mine, eu gravitam pe langa el nepasandumi de nimic altceva, deci nici de tichinarile destul de dragute ale lui. Asa... am cautat urme, incepu din nou Jacob, si am gasit un bilet in care scria sa merg la tata. El trimitandu-ma la Sam acasa, i-am vazut pe vampirii aia, cum ii chema? Aaa, da Alec si..aaa.. nu conteaza , asa deci i-am vazut si salutandu-ma destul de periculos, am vazut ceva in privirile lor care erau rugatoare, de parca mi-ar fi spus sa plec, sa plec sa nu ajung undeva, dar nu mi-am dat seama decat dupa ce a aparut si Rick ( desigur ca era oribil,nu se abtinu Jake sa comenteze) si apoi, urmatorul lucru pe care l-am vazut a fost ca veneai tu inspre mine si eu aveam un cutit si o voce care iti spunea tie sa fi omorata de cutitu ala din mana mea. Si normal ca am vrut sa te apar..nu stiam nici macar ce se intampla dar am incercat, si tot nu puteam si.. Si a trebuit tu faci pe salvatoru national. I-am spus atinagand micuta cicatrice , ultimul semn care inca mai era pe pielea rosiatica a lui Jake. Nu aveam ce sa fac , se planse el. Si mai bine mor la infinit decat sa te vad pe tine murind. Da si stii prin ce am trecut eu? M-am rastit la el. Gata terminati, rezolvati-va ceruri din astea in dormitor nu in fata mea, zise terminand seara unchiul meu pe veci glumet, Emmet. Tot una e, intra Jake in jocul sau, apoi, cu totii l-am urmat cu zambetul pe buze. ****** ***

- In sfarsit! Va incepe vacanta si pentru noi, spuse tata intr-un tarziu. Mai avem ceva in lista de facut inainte sa trag un somn bun,la figurat, desigur? - Aaa...pai normal ca mai avem, suna clopotelul nerabdator al vocii matusii Alice. Daca Renesmee zicea ca nunta a fost o mascarada, pai atunci facem alta. Am strambat din nas la auzul vestii, o nunta , in momentul acela ma innebunea. - Da chiar iubito, vrei sa fii sotia mea? Ma intreba Jake stranganduma tare tare intr-o imbratisare la pieptul lui fierbinte. Cand isi capatase puterea inapoi? Si cand isi capatase tupeul asta inapoi? - NU! am spus tare si raspicat atragand privirile familiei pentru a nu stiu cata oara in seara aceea. PS: Fanficul nu s-a terminat, deci stati fara griji ;) Pupici, Adriana. PSS: Puteti sa imi spuneti parerea voastra despre fanficul meu, prin comentarii sau la adriana_gradila ( id-ul meu) .

21. Bine. - Ok, ok, nu e treaba voastra ce fac eu. Acum, daca puteti sa ma lasati sa am macar trei zile libere? Va rog? I-am intrebat. Desi vroiam sa petrec cat mai mult timp cu ei, stiam ca voi avea loc si pentru ei in agenda mea care acum era ocupata cu ceva, ma rog, cineva pe nume Jake. - Aa....Nessie? ma intreba tata. Te rog sa nu ma certi. Nu e vina mea ca nu imi pot controla ganduril,I-am spus eu cu un gand inocent tatalui meu drag si scump si care nu ma cearta deloc caci sunt fetita lui cuminte si iubita am completat atenta. - Nu despre asta e vorba pai, nu ziceai ca vrei la scoala? Trebuie sa reluam cursurile. SI daca vrei, te putem inscrie si pe tine. Sora mea sau a mamei tale? Spuse privindu-ma atenta si zambind strengaresc ( lucru care o facea pe mama sa fie putin mai rozalie pe obraji) - Vorbesti serios? Super! Am inceput eu sa tip. Merg la scoala. Merg la scoala si voi nu ma tineti in casa si merg la scoala. Da, da da da da da!!!! Jake mai avea putin si incepea sa topaie de bucurie. Cand l-am intrebat de ce mi-a raspuns scurt la ureche : - Nu mai ma despart de tine nici cateva ore. Vocea lui pur si simplu ma topea. Nu ma gandisem la asta. Ce noroc ca nu ma inroseam atat de usor ca un om, caci altfel as fi inventat cea mai concentrata culoare de rosu de pana acum. SI din nou dorinta de a ramane singura cu el ma invada. Singura - am spus in gand, trimitand un mesaj discret catre taticul meu. - Bine gata, trebuie sa ne pregatim pentru...aa... altele, se ridica tata de pe canapea, acordandu-mi cel mai de pret ajutor pe care il puteam avea in momentul asta. L-am luat pe Jake de mana, si aratandu-i ca vroiam sa vorbim cate ceva, am iesit de pe usa, grabindu-ma. - Iubito, nu ma pot transforma inca in lup. - Nu e nimic.... te tin eu, i-am zambit dulce si prefacandu-ma ca nu ii vad intrebarile din ochi, am inceput sa alerg cu el pe umeri. - Nu sunt prea greu pentru o fetita mica ca tine? imi sopti provocator de incet la ureche. - Nu cand fetita mica vrea sa vorbeasca ceva cu sotul ei. - Deci inca mai esti doamna Black?

Aproape am strambat din nas. Nu mi se potrivea numele Black. Eu aveam pielea alba. - Da, da... da... dar sa nu ma pui sa iti fac de mancare ca divortez. N-ai sa ma vezi cu sort amestecand in zece feluri de mancare, pe cuvant ca divortez atunci. Am incercat sa fac o gluma care era cat se poate de adevarata. Eu suportam mancarea umana, puteam sa o mananc, puteam sa gatesc la o ocazie anume, dar in fiecare zi pentru cel mai flamand lup din lume, nu mersi. - Serios? Nu ai avea cum, nu pot sa traiesc fara tine. M-ai lasa singur? Stiam ca suntem destul de departe de tata, asa ca m-am oprit din alergat. Mi-am intors privirea. Jake se intinsese pe iarba umeda cu o privire trista, ganditoare. Smulse un fir de iarba si incepu sa il priveasca atent. Nu vroia sa ma priveasca. - Nu iubire, m-am aplecat spre el si l-am strans in brate. Am ramane in concubinaj, i-am zambit si l-am mangaiat incet cu buzele pe frunte. Mi-am pus mainile pe gatul lui si i-am aratat ca talentul meu de a arata lucruri nu ar functiona in cazul in care ar trebui sa exprime iubirea mea pentru el. Il iubeam enorm, defapt niciun cuvant nu ar putea incapea sentimentul ce el il trezea in mine, numai si numai el, salvatorul meu, prostutul meu, intelegatorul meu, Jake al meu. Proprietatea mea, a mea si numai a mea. Si fiecare particica din mine ii apartinea jumatatii mele, un singur trup, o singura minte, un singur suflet, un suflet pereche ce se va iubi mereu pentru vesnicie, pentru o eternitate plina de bucurii, plina de familia mea, de mama, de tata, plina de EL. - Te iubesc imi sopti atent la ureche si sarutandu-ma, ne-am pierdut amandoi in soarele ce atipise, lasand amurgul sa se stearga incet. ***** ****** *****

Nici nu observasem ca eram in varful muntelui. Padurile imprejmuiau totul, cascadele ce coborau tragand sunetele clopotului, poiana bine ascunsa in care ne jucam cand ploua , totul, incepusem sa cred ca

pana si pasii pe care ii faceam pe acolo ramaneau undeva, intr-un registru stiut doar de „martorii” padurii. Deodata vedeam si simteam totul, roua diminetii ce imi racorea fata fierbinte, soarele ridicandu-se ca de obicei , serpuind prin umbre dese facute de copaci, fiecare frunzulita care stralucea in dimineata, scuturandu-se de racoare si acceptand luminitele calde. Precum lacrimile, mii, sute, frunzele erau peste tot. Eu scapasem de lacrimi, numai vroiam asa ceva. - Buna dimineata, o adiere sopti. Timpul se opri cand buzele acelui vanticel fierbinte, ma atinsera. Asteptam sa se termine repede, dar in acel timp vedeam cum langa mine s-ar putea pierde vara, toamna ar putea trece precum un fulger, iarna putea sosi, nu as pati nimic, l-as avea pe EL sa ma protejeze pana cand primavara mi-ar reinvia dorinta de altceva. - Auu! Am zis deodata. - Ce s-a intamplat? Intreba Jacob trezindu-ma din visul meu real. - Ma dor buzele! Am inceput noi sa radem. - Scuza asta nu prea merge sa stii sopti, el strangandu-ma in brate si sarutandu-mi umarul. Mie mi-au amortit buzele de mult si nu m-am plans, a inceput din nou sa rada, dar vorbind serios. - Aha... pai atunci iti dau alta scuza. Scoala? Oricum, tata a zis CATEVA ore.... nu o noapte intreaga. - Pai , ce sa facem, i-ai spus ca vom avea multe de discutat,nu? Adica, am avut un dialog foarte mare, amintiri din copilarie, aaa.... ti-am spus cum sa te integrezi mai repede la scoala...stii tu, zise pe un ton serios, provocand alte valuri de rasete. Cand ne-am ridicat in sfarsit sa mergem spre casa, trecuse sigur de opt dimineata. Si chiar daca am incercat sa nu fim vazuti cand intram in casa ( am fost auziti din pacate ) nu am putut ocoli chicotelile lui Emmet. - Deci pana la urma raman eu preotul vostru, asa e? Se bucura unchiul. - Ce? SI sa imi faci iarasi „slujba” ca aia? - Dar a fost haiooos! Zise miorlaindu-se mai ceva ca un copilas caruia ii iei acadeaua. - Nu Nessie, chiar a fost haios, plus ca Emmet a dat cele mai bune glume pe care le avea in repertoriu din cauza ca nu avea destul timp sa le spuna...stii tu....urmau Volturii, ma anunta tata. - Aha...asta nu stiam. Deci ati complotat cu totii sa ma enervati pe mine la maxim atunci, nu? am scos eu un marait jucaus, terminand dialogul si urcand in camera mea, cu o noua misiune, aceea de a ma pregati pentru scoala.

Dupa Volturii, de scoala imi era cel mai frica....era o frica copilareasca, dar era ceva nou. Stiam ca am sa ma descurc in ore, era ceva simplu, insa era mereu problema „ sa nu faci ceva gresit”, „ sa nu atingi pe cineva din greseala si sa ii arati stii tu ce” „ sa nu musti pe cineva „ lucruri care ma enervau cateodata, eram mai controlabila decat ei toti. Insa, cum zicea mama, nu putem afla viitorul . (In cazul meu desigur) Asa ca , ne rezumam la a fi cuminti, la locul nostru si sa nu ne facem griji. Imi repetam lucrurile astea in minte, in timp ce aranjam cartile in geanta de la Alice, „ speciala pentru carti, semnata de un mare mare creator”. M-am incruntat. Imi era din nou frica, acum cand numai aveam de ce sa imi fie frica, mie imi era. De ce? Ma simteam singura si goala, imi lipsea ceva. - Shhh, va fi bine iubirea mea, imi spuse strangandu-ma in brate. Exact de el aveam nevoie. Nu imi lipsea ceva, imi lipsea cineva. L-am sarutat, iar el luandu-mi fata in mainile lui mari , m-a privit cu ochii lui calzi si mi-a repetat : Va fi bine. Va fi bine, este si va fi bine; nu trebuia sa uit asta vreodata.

22. Arte. Toc, toc, toc. Stai calma. Toc, toc. Nu te uita la privirile alea. Toc. Mai ai putin.

Toc, toc , toc-toc, apasa clanta incet si apoi intri, vezi cat de usor e? Am inspirat adanc, si am facut ceea ce imi porunceam singura. Camera deschisa de mine, se largi apasandu-ma cu alte douazeci de perechi de priviri. - Buna! Am spus scurt, si cautand ceva fete cunoscute, am mers catre profesorul de „Arte Plastice”. Am mai tras o gura de aer destul de intepatoare ( noroc ca am vanat cu Jake cateva capriori!!!) apoi m-am prezentat profesorului care imi arata cateva locuri libere. Desigur ca voi sta langa blegu ala caruia ii trebuie un servetel...bleah, mai are putin si saliveaza!! Mi-am spus auzind un chicot transformat in tuse seaca, pe semne tata. Am cautat pe cineva in clasa. Te rog sa fi liber, te rooog! Am spus gasindu-mi tatal, ma rog, fratele mai mic mai nou, care statea cu sora vitrega Bella. Normal ca stati impreuna si va neglijati fata de numai cativa ani, ar trebui sa va spun protectiei copilului! Am spus in gand apoi, m-am asezat langa mucosul care deja mai avea putin si trebuia sa isi stranga fata de pe jos. Nu are televizor acasa, sau i s-a stricat cablul? Dar daca era sa fiu corecta..cam toti din clasa aveau cablul dereglat de acasa. Se pare ca ( uraaa!!!!) devenisem atractia principala a meniului din sezonul II. Mama, tata, Alice, Rosalie, Jasper, Emmet ocupasera primul sezon, acum era randul meu sa fiu „comandata” prin privirile destul de chinuitoare pentru mine ale baietilor, si „ pocita” prin barfele ce deja incepusera ale fetelor ( care desigur ca aveau o cariera asigurata prin „tzatza floarea de sat” sau prin ceva mai „ comentatoare de meciuri sportive” sau de ce nu, „ vedeta la radio” ? ). Jake... cand am eu nevoie de tine, nuu, niciodata nu esti cu mine. Oh. Ih. Ih, ih, ih, am urlat in gand zambind politicos clasei, si scotandu-mi cartile din ghiozdan m-am gandit ca totusi, nu eu joc rolul cel mai rau... acela ii era destinat tatei care asculta chiar fiecare gand din sala. Am privit spre coltul celalalt al clasei, unde imi erau dragii parinti, si parca vazusem ca tata tocmai aproba ceva din cap. Cu mine vorbesti? Sa stii ca daca aveam transmisie si invers, adica sa iti ascult si tie gandurile, puteam fi cei mai mari copiatori ai secolului, nu ne trebuiau biletele!! Desi nu aveam chef de glume, trebuia sa indulcesc situatia. Era enervant. Trebuia sa imi ascult iubitul. „ – Fi calma, nu te enerva, asa sunt toti, si la mine se uitau cand am venit la scoala, nu trebuie sa te superi cu ceva, sunt pur si simplu..oameni. Asa ca vreau sa fi cuminte si sa nu .... „ Brusc m-a intrerupt profesorul care ma intreba ceva pe un ton „ Neata, Pamantul catre Luna, ne auzi Luna??”

Aa... desigur, Vibratia fracturala, aa...desigur, este dispunerea tuselor in sensul formelor? Am spus cu un ton cat mai sigur, desi nu stiam daca vazusem bine in cartea deschisa a „super colegului meu” caruia ii gasisem in sfarsit o calitate. - Da domnisoara, corect raspuns, dar, cui ii este deschisa cartea? Spuse profesorul, incordandu-si corpul durduliu ( si mai sunt si modesta) spre mine. - M..m..mm...mie domnule! Spuse dragul meu coleg, e bine ca macar e curajos ca altfel imi schimbam oraru. Peste cateva minute, si dupa ce am raspuns catorva interviuri profesorului ce se parea ca vroia sa ma testeze, am observat un bilet pe caietul meu, plin de notite plictisitoare. Doamne! Parca acum cateva zile, ce zic eu zile, alaltaieri, eram pe partea cealalta a continentului luptand cu niste vampiri fiorosi, si plangand amarnic dupa un sinucigas care imi salvase viata. Wow! Acum, stau si ma lupt cu pensule pe partea stanga a foii de desen, incercand sa patez cu rosu o sfera cromatica ( ce mai nume). Am deschis biletelul. O aventura gigantica, sa nu ma tai in hartie! Deci doar asta va fi de acum in colo? Avea dreptate Emmet. Ce mai dulce viata! Nu mai fi rea, te auud! Da, stiu ca e greu fara transmisie Edward- Renesmee, dar de asta sunt facuti colegii tocilari cu cartile deshise. Si da, e mai greu in postura mea, si da ar trebui sa te duci direct la protectia copilului, as vrea sa le vad fata alora cand imi vad fetita mai MARE decat mine. Teoretic, tu ai douazeci si ceva de ani... huhu, ce mare cresc copii astia, vorba bunicului tau Charlie... Ai grija, si respira! Tata... -

Da, respir. Respir, nu iti face griji. Mi-am continuat pictura „ artistica” in liniste. ******* - Deci tot asa va fi? Oh.. plictisitor. Am zis asezandu-mi capul pe bratul lui Jake. - Da... dragut,nu? Nu mai fi trista, avem urmatoarele ore impreuna. Doar desenul si sportul care il ai cu Em nu le ai si cu mine. Spuse mascariciu meu ce se uita pentru a zecea oara in orarul meu. Atat, sublinie el si se apleca catre mine sa ma sarute. - A, a , a . Va rog, e o scoala respectabila! Nu aveti voie sa va pupati pe aici. Nu avem nevoie de probleme. Daca vor face colegii vostri,

baietii, o greva din cauza ca CHIAR nu au fete frumoase libere prin scoala asta?!?! Rose a mea , nu, Alice , nu, Bella nu, cum sa fie Bella libera, doar sa nu ii pocneasca vreo vena lui Edward, Doamne, nu vrem asta... si acum tu? Cum sa fi si tu ocupata? Nu vom mai avea colegi in scoala asta, doar colege , te asigur pe cuvant ca nu vom mai avea. Greva zice pe scoala asta! - Mai taci! Spuse mama razand si ea. Am oftat. - M-am plictisit. M-am enervat. Acum m-am plictisit. Serios, nu e nimic interesant in scoli? - Ba da, cum sa nu fie! Gaseste-ti o cantereata, si sa vezi cum incepe aventura! Pardon, un cantaret... sa nu jignesti traditia. Desi toti am inceput sa radem, atragand pentru a mia si a mia oara priviri in primele cinci ore pe care le-am facut, tata ii trase , un „pumn prietenos” in umar unchiului. - Gata, la ore! Spuse tata imprastiindu-ne pe toti la orarul fiecaruia. M-am rezemat de Jake in timp ce mergeam. Chiar ca nu se putea mai plictisitor. - Stai cu mine in banca? Da pui? - OK... ok... spuse ganditor si apoi, deschizand gura larg, intr-un semn O, continua. Dar nu vrei sa facem ceva mai... distractiv? - Cum ar fi ce? M-am apropriat de el provocator. - AI noroc, tocmai ai primit o oferta pe care nu ai cum sa o refuzi. - Ce oferta am? Zic zambind, intrand in jocul lui brusc interesata. - Hai sa chiulim de la ultima ora.. istorie... nu avem altceva decat sa istorisim plictiseli. - Aha... si ce altceva sa „istorisim”? l-am intrebat strangandu-l in brate si impingandu-l spre caloriferul antic si de demult din zona. - Pai.. eu stiu? Istoria luptelor aaaaa..... istorice? Dar mi-a venit o idee si mai buna.. istoria umanizarii vampirico-varcolacice- umane. - Perfecta idee! Am zambit si dand-o la fuga pe holul gol , aud un pas. Apoi inca unul si inca unul. -Unde va grabiti domnilor? Spuse o fata severa, barbateasca. - Noi mergeam la ore.. doamna directoare.spuse Jake. Ora doamnei Watson? Aha.. deci sperietoarea de ciori, imbracata barbatesc , tunsa barbatesc, cu fata mai degraba barbateasca.... nu era domn, ci doamna? Wow... e clar ca nu am iesit prea mult in lume. - Atunci, ce mai asteptati? Clasa doamnei Watson este ceva mai in spate de mine. Astept sa mergeti, spuse rostind ultimul cuvant cu o satisfactie pe buze, ce ne strica noua toata „ chiulealea”. - Nu e nimic.. ne-a prins. Mare lucru, imi sopti Jake si asezandu-ma langa el, dupa ce ne-am cerut scuze de intarziere si dupa ce am

-

-

trecut peste tot „protocolul” cu prezentarile, mi-am privit iubitul ciudat. Cum a facut asta? Suntem un semi vampir si un varcolac, ar fi trebuit sa o auzim, sa o simtim... nu avea cum sa ne prinda ce naiba! Am soptit. Da... si atentia noastra era extrem de mare, zise ironic, dandu-mi raspunsul. Da.. foarte atenti mai eram, am zambit intorcandu-mi capul catre noua tabla din clasa, noile banci din clasa, si noile priviri din clasa. Ne vom obisnui noi.. avem o eternitate sa ne obisnuim. Nu? Da. O eternitate. Apropo, tu cum crezi ca vor arata scolile peste cateva sute de ani? Nu imi imaginez.. dar vom vedea. Bine, sa nu uiti sa imi aduci aminte peste cateva sute de ani ca team intrebat asta. Desigur, eu sunt un mare „note-book” care tine minte tot iubire. Ai dreptate... nu tinea minte mai niciun detaliu. Lasa, voi tine eu minte, i-am soptit si am scris data pe caiet. „ 16 Mai, 2016 „