19. Raza De Noapte

18. Urma. Totul era in ceata. Vroiam sa treaca cat mai repede. Jane spunea sa nu ma dau batuta orice ar fi. Nu ma voi da batuta, incercam sa ma conving. Ma documentasem despre Rick. Pana acum stiam ca puterile noastre erau atat de puternice, a mea si a lui, incat am putea muri de epuizare incercand sa ne doboram unul pe celalalt, desi el este vampir. Daca va fi sa mor, o voi face, voi trage de timp astfel incat el sa arda in timp ce eu ma voi chinui sa il tin pe loc. Nu stiam exact unde il vom gasi. Trebuia sa dam de Alec, apoi de familia mea, caci, zicea Jane, ca daca Alec a supravietuit, si familia mea a facuto. Alergam prin paduri, mirosind. Recunosteam mai bine fiecare urma de prin preajma. Paduri am spus? Vroiam sa spun un loc pustiu, distrus. Fara nimic, fara viata, distrus, ars. La fel ca inima mea. Doar timpul o va repara dezastrul. La fel cum numai o eternitate alaturi de familia mea va putea repara durerea din mine. Prinsa in ganduri, imi lasasem instinctul liber. Omul din mine, slab, plapand, era undeva bine tinut si ingrijit , lasat sa bandajeze crapaturile din interior, in timp ce vampirul, insetat de ura , puternic si dornic de razbunare iesise la suprafata negand durerea sau transforamand-o in combustibil pentru ura nemarginita pe care o simteam. Pe cine uram cel mai mult? Rick? Aro? Volturii? Padurea distrusa? Toate amintirile cu parintii mei ? Parintii mei care ma mintisera? Care se dusesera spre moarte, protejandu-ma de ea, dar dandu-mi ceva mai groaznic decat moartea? Defapt, pe nimeni nu uram mai mult decat ma uram pe mine. Un vampir marai. Il deranja ceva? Cine o facuse? Nu observasem cine pana nu am vazut ce il deranja, adica ce ma deranja, caci eu maraisem. Mirosul. Un varcolac trecuse pe aici acum cateva ore.

Dintre toata mirosurile, acesta imi era cel mai drag, desi mirosea urat, pentru mine insemna iubire. Jake. - Ce este? Spuse Jane venind repede spre mine. - Jake. A trecut pe aici. E o urma noua, de cateva ore... o anuntasem desi deja simtea si ea. - Atunci, sa o urmarim. Spuse repede dandu-si ochii peste cap si avand o fata de genu „ si de ce dracu nu ai facuto pana acum?” Nu aveam chef sa ma iau de ea, acum vreau sa zic. Devenea din ce in ce mai ciudat. Urma de lup mergea spre casa mare, vechea casa mare, apoi spre casuta de basm a mamei din care ramasese doar amintirea. Deodata, urma se oprea, se transformase in om aici. Putin mai departe, o ruptura in ruine, ce imi dadea o explicatie. Jake se enervase si se transformase in lup, vazand ceva ce il deranjase. M-am uitat prin casa, nimic ciudat. Ma rog, ciudat pentru starea in care se afla acum vechea mea casa si locul in care am copilarit. Sus, in camera mea, cotrobaind dupa urme, simtisem cel mai puternic miros. Se ducea spre pat, acolo unde o hartiuta fusese mototolita. „La Push, Billy Black” Am facut repede toate legaturile. Scrisul frumos nu putea fi a lui Jake, asta se invata numai in trecut. Alec. Mi-am zis. Puteau fi doua sanse. Ori Alec ii daduse lui Jake un mic indiciu ca sa se intalneasca cu totii la Billy acasa, ori Alec imi condusese iubitul inspre moarte, chemandu-l la el si trimitandu-l la Rick. Nu se putea, totul devenea din ce in ce mai incurcat. - Repede! Am tipat la ei, trebuie sa mergem spre La Push. - Ce? Striga Marcus. - Nu avem timp, Jake e acolo. Marcus nu zise nimic, facu un semn de aprobare apoi incerca sa ma prinda, caci eu alergam deja prin padurile catre La Push, catre iubitul meu suflet pereche. Nu stiam de ce Marcus se comporta asa. Cand era destul de aproape de mine, i-am aratat ce aveam in cap. - Din mai multe motive spuse el incetinind cat sa pot auzi ce spune.

- Adica? - Relatia dintre voi... tu si acel „schimba forma” aveti o relatie foarte stransa... doar la voi si la parintii tai am mai vazut asa ceva. Apoi, daca luam relatiile de iubire familiara, iti spun sincer, ca nu am mai vazut asa ceva. Imi zambise parinteste cu un aer dulce, ce nu credeam ca poate veni dupa fata lui plictisita si mereu in alt timp. - Poate te intrebi de ce sunt asa... imi spuse trist. - Nu.. stiu de ce. Sotia ta... a murit. - Da. Si tu stii cine a facuto. Jane mi-a spus insa a zis ca nu poate spune cine anume, doar stie. - Marcus, desi ma grabeam ,m-am oprit atunci pentru a vorbi cu el. Nu e treaba mea, insa adevarul este ca Aro a facut asta... pentru ca tu sa nu pleci de langa el. Stia ca v-ati fi saturat de viata pe care o duceati cu el. Asa ca... - Inteleg, spuse cu o voce franta. Si eu il intelegeam pe el. Pot sa iti cer o favoare? - Depinde, i-am spus luand-o la fuga, caci indiferent de situatie, mai aveam putin pana la Billy acasa. Pana la Jake al meu. - Vreau sa ma omori dupa ce se termina tot. Nu neaparat tu, insa, nimic nu ma mai tine de pamant, care a devenit un infern pentru mine. Vreau sa merg la sotia mea, desigur, dupa ce imi termin ultima datorie din eternitatea asta, care a durat prea mult. Spuse si incepu sa ramana in urma, asteptandu-i pe ceilalti, si nelasanduma sa am sansa sa il refuz. Nici nu te-as fi refuzat. Mi-am zis in gand. I-am lasat pe ceilalti in padure, si grabindu-ma spre casa lui Billy, observasem cum urmele lui Jake sa revina. Fusese aici. - Billy! Emily! Billy, unde esti? Sunt eu Renesmee! Am strigat spre el si deschizand usa ce dadea intr-o casa parasita, am vazut biletul de la Billy, adresat lui Jacob. „ Tinere, stiu ca iti este greu, insa nu mi-as ierta si nici tu daca Emily , baietelul ei, Charlie si Sue ar pati ceva, de aceea ii duc la sora ta, stii tu unde anume. Sper sa ramai in viata, te iubesc mult fiule si sper ca tu sa gasesti asta inaintea acelor vampiri” Jake.. in pericol. Se intalnise cu ei. Cu vampirii. Jake, o nu!

- Jane! Marcus! Repede! Am tipat la ei. Urmariti mirosul. Ne duce la Rick sau la Alec, sau la unul dintre ei. Repede, am soptit mai mult pentru mine ultimul cuvant. Poteca facuta din urmele iubitului meu era atat de stransa, si din ce in ce mai tare se invartea , devenea mai mare apoi mai mica, apoi se multiplica , apoi cerul devenea o gaura imensa care ma inghitea din ce in ce mai tare. Ametisem.. mai aveam putin pana la capatul urmei, unde se intersecta cu alte si alte mirosuri. Nu era o ameteala obisnuita, mai simtisem asta odata. Puterile imi erau blocata, dar le simteam. As fi putut indeparta amorteala, dar nu simteam nevoia , pur si simplu, stiam ca imi gasisem sfarsitul. Vampirii din fata mea... nu ii recunosteam, nu ii vedeam. Ceva, o lumina era blocata de o persoana inalta, bine facuta, cu ochi rosii , Rick... ii auzeam rasul cand a vazut „amenintarea din mine” si imi vedeam iubitul stand ca o statuie, apoi intreaga familie, care la auzul tipetelor mele stateau nemiscate. Deodata, simturile imi fusesera luate, iar puterea imi era stransa intr-o cusca imensa, ce parea mult prea puternica pentru mine. Acea cusca semana cu Rick. Urata, puternica. Desi totul se petrecea extrem de repede, la vederea persoanelor pentru care muream , cusca se micsorase brusc, iar puterea mea depasi barele acelea imense, care intr-un fel devenira de plastic. Reusisem sa ating puterea despre care vorbea Jane. Despre care imi spunea Aro. Cea pe care Eleazar, ma tot rugase sa o recunosc. Vederea imi revenise odata cu celalalte simturi, odata cu ura imensa pentru Rick. Mi-am intins forta mai departe, varsand un lac de culoare totul devenind alb galbui, iar toti ceilalti revenindusi din pozitia de statuie. Jake avea ceva ascutit in mana. Jake inca nu isi revenise. Soarele atinse obiectul care deveni stralucitor, aratandu-si forma. Un cutit. - Inca un pas si iubitul tau moare, sopti Rick , vazand ca nu ma poate controla. Varcolacul este inca al meu. 19. Chin. Ce tot spunea? Nu avea cum. Mi-am indreptat toate fortele spre Jake. Nu mai imi pasa de nimic.

Dar, nu puteam. Ma bloca. Se parea ca nici nu se concentrase pe familia mea. Doar pe Jake. Isi daduse seama de punctul meu slab. Ingerasul meu... - Ce vrei pentru el? L-am intrebat cu lacrimile in ochi. - Pe tine. Tine-i pe ceilalti departe in timp ce tu iti vei salva catelusul...zambi el. Apoi, voi pleca. Atat vreau. - C-cum? Bine. Ma ai. Da-i drumul lui. - Nu asa Renesmee. Te vreau pe tine, omorata de acel cutit. Spuse ranjind in timp ce se uita la cutitul din mana lui Jake. Tu sau el. Alege. E foarte usor... zise si in secunda urmatoare Jake ridica cutitul , avand ochii de gheata , si apropia partea ascutita de pieptul sau. - Nuu! Am tipat , iar o lacrima imi uda fata nu demult uscata. - Tu alegi, repeta. - Bine, mor. Iar in clipa aceea Rick le reda viata parintilor mei. - Ei vor vedea asta. Spuse referindu-se la familia mea, ce era in cerc stransa, ca un zid. Mama ma privi, incerca sa se miste dar nu putea. - Ei vor fi bine? L-am intrebat. - Desigur, eu voi pleca imediat, iar ceilalti pot ramane in viata. Nu ei sunt scopul. - De ce eu? L-am intrebat - Tu in sus...tu in jos...fara intrebari. Tu si gata. Tragi de timp cumva? M-am uitat in ochii lui rosii si haini. Nu stiam ce vrea, dar nu trebuia sa stau prea mult timp pe ganduri. Am facut primul pas. Durerea ma acapara din nou, incet...incet. - Nuu, tipa mama. Nu, fetita mea, nu! - Renesmee, nu il asculta, nu muri te rog, tipa tata prea indurerat. M-am uitat pentru ultima oara inspre ei. - Renesmee, nu o face. Gasim noi o alta sansa. Nu o face. Nu..nu intelegea. Era acolo, Jake. Si chiar daca era varcolac, chiar daca se vindeca foarte repede... nu avea vreo sansa daca inima nu ii mai batea. Trebuia sa il salvez. Ce ma voi face fara el? - Fiti fericititi si incercati sa ramaneti in viata. Am spus printre lacrimi si incercand sa nu am gandesc prea tare la ceea ce faceam.

Am scurtat distanta dintre mine si Jake. Mai aveam trei pasi pana la el. Rose, Esme, mama...toti, toti sufereau. Ar fi spus mai multe insa Rick nu le dadea voie. Maraituri, tipete idurerate ma implorau sa nu o fac. Dar cum sa nu o fac? Jasper incerca sa ii consoleze pe ceilalti, dar nu putea, nu avea cu ce sa ii consoleze, si el era prea trist. Alice tipa cand am mai facut un pas. Oare spunea adevarul? Trebuia sa il spuna. Daca se prindeau de ceea ce am sa fac, vor avea timp suficient cat sa il distruga pe Rick. Era o sansa. In clipa in care voi muri, in care voi salva soarele vietii mele, voi elibera toata puterea si asa, vor avea cateva secunde sa il puna la pamant pe Rick. El va fi ocupat cu Jake. Am gandit cat de clar puteam, pentru ca tata sa inteleaga „ Jane sa il opreasca in timp ce Alec il va pune la pamant, apoi va trebui sa il rupeti si sa ii dati foc, da? Aveti grija... va iubesc. Trebuie sa o fac. Oricum, tot as fi facut asa daca pateati ceva. Va iubesc. Mult. Imi va fi dor de voi si iti...iti multumesc ca mi-ai dat viata. Fa ce te-am rugat te rog si ai grija de mama. Nu mi-as ierta nici moarta daca ar pati ceva.” Lacrimile imi curgeau, nu imi mai pasa de ochii mei mult prea obositi , care isi pierdusera din dexteritate din cauza plansului... dar totusi am observat ca tata ma ascultase. -Nessie, nu fetita mea, nu! plangea mama, Lasa-ma sa merg la ea! -Nici sa nu te gandesti la asta! Spuse Rick si in momentul acela am crezut ca stia si el de ceea ce aveam in plan. Nu va las sa ii salvati, nu aveti cum. Edward, nu incerca sa trisezi, fata ta va muri oricum. NU ai cum sa o salvezi. Iar voi..ceilalti veti privi toate astea. Ea sau cainele . Am rasuflat usor, nu auzise. Eram in siguranta. Cineva incercase sa ma opreasca. Nu erau sanse. - Renesmee. Grabeste-te nu am toata eternitatea la dispozitia ta. Nu i-am raspuns. Am mers incet spre Jake. Scumpul meu. Nu se misca. Era ca o stana de piatra. As fi vrut sa ma auda. As fi vrut sa imi simta fiecare bataie a inimii care plangea cantand incet „ Jake...Jake”. Totul numai din vina mea.

Daca l-as fi anuntat. Daca i-as fi spus ca sunt bine ,sa nu vina dupa mine. Daca l-as fi luat cu mine. Acum..el ar fi fost in regula. Nu ar fi putut muri. Numai din vina mea. Numai din cauza ca sunt prea egoista. De aceea voi si muri. Cum de nu am putut sa ii ofer toata dragostea cand am putut? Cum de nu am putut sa il apreciez atunci cand am putut? Cum? Surorile lui Nahuel plangeau impreuna cu Leah si Seth, iar ceilalti varcolaci maraiau sub forma umana. Sper sa reziste cu totii pana la capat. Benjamin imi trimise o rafala de vant ce ma incuraja sa merg mai departe. Nu puteam sa imi sacrific sufletul pereche. Nu puteam sa sacrific niciun alt suflet de aici. Mama, tata, Alice, Jasper, Emmet, Rose, Esme, Carlisle, Carmen , Tanya, amazoanele, toti ceilalti...nu , nu puteam. Asa Emily il va avea din nou pe iubitul ei sot cu ea. Asa Claire va putea sa traiasca fericita cu Quil. Asa fiecare dintre cei de langa mine vor trai impreuna, fericiti. Nu, nu puteam sa decid moartea lui Jake. Stiam ca ma va uri pentru ca nu l-am omorat pe el. Dar, nu puteam sa il vad in balta aceea de sange din visul meu. Nu, nu puteam. Trebuia sa o fac. Pentru ei, pentru familia mea mare si unita, pentru ei. Nu imi vor simtii lipsa prea mult. Poate ca intr-o zi vor fi cu mine. Intr-o zi indepartata. Iar eu de sus ii voi pazi. Eram fericita, totul avea sa se termine cu bine. Tata si ceilalti vor fi salvati, Rick v-a muri, dar pana atunci, el imi controla iubitul, si odata cu el si pe mine. Cand voi fi sigura ca el e in siguranta, ma voi stradui sa le dau o sansa la viata celorlalti. Trebuia sa ma inteleaga cu totii. Nu puteam sa imi opresc picioarele sa ma indrepte spre moarte. Nu puteam sa imi opresc inima sa nu alerge dupa Jake. Nu, nu puteam. Eram atat de aproape de cutitul din mana lui Jacob, incat o singura miscare a mainii lui si eu eram moarta. Am putut vedea mai bine cutitul, era ca in ciudatele mele vise. Exact ca in ele. Dar stiam ca, precum in vise, Jacob imi va multumii cand il voi salva. Il voi salva de la balta aceea de sange, il voi apara de Rick. Poate ca in cer voi afla toate raspunsurile, toate. Pana atunci trebuia sa mor.

- Sunt gata, am soptit incercand sa nu bag in seama urletele. Mi-am eliberat incet puterea, iar cand eu voi fi aproape moarta, Rick nu va mai avea deloc controlul acesta. Nu vroiam sa ma uit inspre mama, inspre cei cu care mi-am trait scurta mea viata. Scurta dar implinita. Zambetul prefacut al vampirului care imi controla iubitul, se transforma intr-un ranjet si in acel moment Jake isi misca mana. Mai era putin si cutitul imi trecea de bluza, dar in acel scurt moment ceva se schimba in ochii sai. - Nu, nu! soptea el. Isi revenise, Jacob isi revenise? M-am uitat atenta la el. Ma privea pe mine, dar in acel timp in el sa dadea o lupta, stiam cat de greu ii era. Dar trebuia sa o faca. Vedeam cum fara ajutorul meu castiga teren, apoi isi deschise cu greu gura iar cutitul din mana lui se intoarse incet, lasand o gaura imensa in haina. - Te i..iubesc. sopti apoi , desi stiam ca el castigase, mi-a zambit si a facut cel mai dureros lucru pe care il puteam simti vreodata. Incheietura mainii i se rasuci, iar zambetul lui frumos i se sterse cand cutitul ii zdrobi inima. - Nuuuuuu! Jake, Jake spune-mi ca nu ai facut asta!!! Jakkkeee! Trezeste-te, nu nu nu nu nuu! Rasul oribil al ucigasului ma trezi din durere si lasand trupul mort al dragostei mele jos , pe pamant in balta de sange ce deveni locul cosmarului meu, am alergat spre Rick si folosindu-mi toata ura pentru el l-am chinuit cu tot ce aveam, desi se opunea, nu avea cum sa imi intreaca puterea ce era mereu si mereu mai dureroasa mai chinuitoare pentru el. -Nessie , opreste-te , e de-ajuns imi spuse tata, ne ocupam noi de aici... Nu. Nu putea sa imi spuna asta. Trebuia sa il chinui pana nu vam ai putea, pana ma va implora sa il omor. Pana va prefera iadul decat pe mine. - Nessie, nu ..asta nu il va aduce inapoi, mi-a soptit. Avea dreptate. Jake al meu. M-am dus la el... ce ma voi face fara el? De ce se omorase? Eu il vroiam pe el in viata. Atat. Mama ma lua strans in brate. Si ea suferea, cu totii o faceau.

Plangeam si ma rugam sa se termine. De ce? - Unde e Aro, o auzeam pe Jane. - A fost ars de viu de catre Rick. Ii spuse cineva... Nu mai imi pasa de nimic. Il vroiam doar pe Jake al meu... de ce a trebuit sa moara? De ce? - Vreau sa morr, i-am spus mamei. - Nu zice asta, el te-a salvat, nu trebuie sa faci asta , Nessie. Ness, te rog sa nu faci o prostie. - Ba da.. vreau sa o fac. Nu am ce sa mai fac pe pamant. Voi sunteti bine, eu trebuie sa merg la el. Daca e prea singur acolo?