Capitolul 6

Capitolul 6 : Surpriza!!! Am pornit la plimbare cu Jake, pe jos. Eu am vrut o inghetata cu 2 cupe: tiramisu si lamiae dietetica. Jake a preferat sa se multumeasca doar cu privitul aromelor. Ne plimbam pe faleza ca 2 anemici…dar era frumos. Uneori ma invarteam toata faleza, avand in vedere k era cam pustiu. La un moment dat Jake ma lua in brate si se invarti cu mine. Era atat de frumos. Ma simteam o adolescenta implinita. Saruturile sale si atingerile imi aduceau aminte de filmul “Liceenii”. Asa ma simteam. Ca o liceana. Eu eram Dana , doar ca nu eram timida , iar Jake era Mihai, doar ca el era mai bine facut. Era ceva diferit de ceea ce simteam fata de Edward. Cu Edward ma simteam foarte matura…in schimb cu Jake ma simteam exact eu cea de toate zilele. - Mergem undeva? La un hotel? Am intrebat, de data asta plina de tupeu. - Chiar vrei asta? Intreba nesigur Jake. - DA … 150% chiar. Haide. Undeva , la un hotel frumos. Hai la Delta. 4 stele. Ce zici? - Ce vrei tu pisi.

Ma grabeam…stiu. Dar ce puteam sa fac? Nu se stie cat voi mai avea de trait. Trebuie sa profit de fiecare clipa. La receptie, in timp ce Jake cerea o camera, eu ma uita prin usile de sticla, in restaurant. In momentul acela am simtit o emotie speciala. Am simtit ca acolo e cineva. Cineva foarte special. Fara sa-mi dau seama, deja eram la intrare in restaurant. Nu…nu e ea. E imposibil. Ce sa caute ea aici? Am luat-o la goanna printer mese, si in cateva secunde am sarit in bratele ei. DAAAAAAAAA!!!!!!!!!!! Era chiar ea. Prietena mea de-o viata. Jumatate din inima mea. ALEXANDRA!!! - Chiar esti tu? Am spus eu emotionata, socata si bucuroasa in acelasi timp. - VAAAAAAAAAAAAAAAI!!!! Nu pot sa cred. Elena ….cat ma bucur sa te vad mai PISI!!...nu te-am vazut din tabara. Nu ne-am vorbit de 2 luni. Am crezut ca ai uitat de mucoasa de mine. -

Nu….nu…nu pot sa cred ca esti aici. Cum…cum crezi ca as fi putut sa te uit? Au fost niste chestii care m-au impiedicat sa mai iau contact cu lumea. - Ce bine-mi pare ca ne-am intalnit in sfarsit PISI.

- Da Honey….i missed u. -

Stiu. ) Si mi-e mi-a fost dor de tine.

- Dar, Ale’, ce cauti aici? Am intrebat confuza.

- Nu vezi? Atunci am vazut ca Ale’ era cu Simona, una dintre prietenele ei. - Buna Simona. Imi pare bine, in sfarsit ne cunoastem. - Si eu ma bucur sa te vad mai PISI ELLY. - Tot nu inteleg. Am spus eu in timp ce am bufnit in ras. Ma cauti pe mine? Ai gresit drumul spre mare? Ce e? - Am venit aici sa il vedem pe Marian. El ne-a invitat. Dar la el spatiul e prea mic, asa ca stam la Hotel. Avem pile. Unchisu’ e manager , asa ca stam moka. - Super tare!!! Am spus eu. Deodata, aparu Jake. - Elena, beib’ , hai, e gata. Luam si o sampanie? -

Staaaaaaaaay! Uite cine e aici?

- Ah …da….Buna fetelor. - Buna….au spus Ale’ si Simo socate. In urmatorul moment le-am vazut topit pe amandoua. Nu intelegeau nimic, sunt sigura. - Eu sunt Simo…..tu…..chiar esty Jake? - Da …eu sunt…. Ale’….murea…vedeam asta in ochii ei. Nici nu am terminat bine de gandit acest lucru, ca s-a si repezit la Jake, darmand in urma ei paharele si farfuriile de

pe masa. Intr-un cuvant – HAOS. Era clar deci cat de multi l dorea pe Jake. Ce sarut!!!!! Jake nu s-a opus….ba chiar a luat-o in brate si a bagat viteza….sus presupun. - Simona…reactioneaza!!!! Am inceput sa rad….lasa ca iti gasesti sit u un print aici la Dunare. - Nu pot sa cred!!! Unde l-ai gasit? - La el acasa. Looool. Haide, vino! Nu cred ca ar trebui sa mai stam pe aici. - D-soara, nota…cuprinde si pagubele provocate. - Aaaa…….da…desigur. [[nu aveam in buzunar niciun ban]]. Treceti totul in contul Cullen. - Ooooh….sigur sigur…nici o problema. Mai treceti pe la noi. - Ok….cum spui tu.

Capitolul 7 : Evadare Am luat-o pe Simona si am mers la receptive unde iam lasat un mesaj lui Jake.

Ma durea ca nu-mi iesise planul cu Jake, dar ce era sa fac? Nu puteam sa ma iau la paruiala cu prietena mea cea mai buna. De asemenea, nu puteam sa ma iau de cineva cu care nu petrecusem decat cateva minute. Am hotarat sa mergem la mall, la apartament. Sper sa fie bine sis a nu faca Simona infarct. - Unde mergem? Spuse Simona. - Undeva unde vom fi in siguranta… - La tine acasa? -

Nu chiar…uite, l-ai vazut pe Jake, si chiar daca nu-ti vine sa crezi, el si Ale’ sunt acolo, sus, si fac exact ceea ce crezi ca fac. Si…Jake nu e singurul. Mergem la Culleni acasa.

- Visez nu? - Aaaah………..nu. - WOW….ce “ciocan”. Nu pot sa cred. - Nici eu. Dar incerc sa ma obisnuiesc. Pot sa jur pe toata galaxia asta ca Edward a presimtit ceva. Sau i-a citit gandurile lu’ Simo. - Elena….unde e Jake? Chiar e….cu…. - Da…chiar e. Ed, ea e Simona. Una din cele mai bune ale prietenei mele cele mai bune Alexandra. Iar

Alexandra e ocupata cu Jake. Vor veni in cateva ore…. cred. - Bun….la raspuns cam iute. Parea furios. - Bella…am strigat eu. Bella , vii putin? Vreau sa-ti prezint o prietena. In tot acest timp Simona era muta. Se albise ca varul. Stiam ca totul e OK, asa ca am continuat. - Elena, ai venit. Unde e Jake? - Are putina treaba. Ceva personal. - Aha. Cine e prietena ta? - Simona. Imi pare bine sa te cunosc . au fost primele cuvinte de cand am intrat in apartament. Incet incet, Simona s-a mai dezghetat si s-a imprietenit cu toti din familie. Majoritatea pareau amuzati de accent, dar ea se simtea bine. - Elena, vreau sa vorbim ceva. Se poate? - Da, Edward … spune. - Nu aici. - Aaaah. OK. Stiu ce voia…sa ma traga la raspundere pentru ce urma sa fac. Am iesit la o plimbare in afara orasului cu masina. - Pot sa conduce u? Te rog? - Sigur…dar ai varsta legala?

- Hahaha….am ras sarcastic. - Hai vino aici. M-a luat in brate la el si m-a invatat cum sa fac. In cateva minute conduceam masina, iar Edward ajunsese pe bancheta din spate. Semn ca nu isi folosea forta in preajma mea. Chiar era atras de mine… -

Conduc….nu pot sa cred!!! Ce viteza am…parca as zbura.

- Te pricepi…n-am ce zice. - Normal…eu invat…si-mi place adrenalina…nu ca impiedicata de sormea. - Ai grijaaaaaa…….. - As putea spune “Ups…scuze…”, dar n-am s-o fac, pentru ca asta e adevarul. Accepta-l sau reneaga-ma. - Fie…cum vrei tu. Nu accept sa te pierd. Te iubesc prea mult. Esti prea importanta. Te voi ocroti cu pretul eternitatii mele. - Wow…wow….wow…mai usor cu versurile. Ma simt ca intr-o telenovela de epoca. - Si…? Incerc sa fiu mai bland…incerc sa te descifrez…sa te fac sa te simti in al 10-lea cer. - Asa…n-o sa reusesti niciodata… - Dar Jake cum a putut? A spus pe un ton cam ridicat.

- Cine te crezi tu, sa imi ceri mie socoteala? Nu e treaba ta ce fac eu cu viata mea, idiotule!!! Daca vreau , ma aruns de pe acoperis. - Stii ca te voi prinde. - Poate…sau poate nu. O sa-l rog pe Jasper sa ma omoare el. - N-o va face. Nu mai are probleme… - Ahh……..nu pot s te prind si eu….si totusi…as putea sa ma indrept spre Victoria…. - N-ai cum. Eu sunt aici…ai uitat? - Mda…apropo de Victoria…cand vine? - Peste 3 zile. - Azi plecam …? In America? - Nu. - Nu? - Nu. - Ok… - Hmm….era ganditor….Elena, chicoti, ce-ti mai fac hormonii? - O.o…LOOOL….radeam….cred ca si Emmet ma auzea. Cred ca bine… -

Cred ca foarte curandau s-o ia razna….

- Aaaa…da? De ce? - Pentru ca am sa te sarut…. Parfumul sau ametitor, respiratia , erau prea mult. Ma inebuneau. Era peste puterile mele sa ma opun. Eram ametita. Dar ma simteam in al 9 –lea cer. - Am ajuns in al 9-lea cer…..am spus eu coplesita. - Curand vei fi si in al 10-lea. Iarasi????? Nu mai voiam. Simteam ca nu e momentul. Imi era frig. Nu ma simteam bine. Am opus rezistenta, iar Edward s-a prins repede. - Edward, inteleg ca esti barbat, dar intelege-ma….NU…. - Nu, nu, nu….scuza-ma ! Eu sunt de vina. Cer prea mult… - Hai s-o lasam balta. …Ce facem acum? - Ne intoarcem? - OK…imi e foarte frig… - Conduci tu? Spuse optimist. - Te las pe tine de data asta…am spus eu zambind.