Psihologia Referat

1. Crima în serie Crima în serie reprezintă uciderea de victime disparate în timp, de la zile la săptămâni sau luni, între ele. Aceste pauze de timp între omoruri sunt denumite şi ca perioade de „calmare”. În terminologia psihiatrică, un criminal în serie poate fi clasificat fie ca psihotic sau psihopatic, depinzând de informaţiile examinate ca şi de faptele crimei. Din experienţa lui Vernon J.Geberth, totuşi, criminalul este rareori psihotic(De la psihoza – 1.stare patologică constând în tulburări profunde ale activității psihice. 2) Tulburare a sistemului nervos manifestată prin apariția involuntară în conștiință a unor idei sau temeri obsedante.). Ei sunt de obicei psihopaţi (De la psihopatie - 1. denumire generică pentru bolile psihice. 2. stare morbidă prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter.)sexuali care au o criminalitate profundă şi sunt, în mod cert, în legătură cu realitatea. În cazul unui ucigaş psihotic, acesta poate sugera că el ucide din cauză că psihoza lui îl împinge să ucidă, iar în cazul unui ucigaş psihopat, în special un criminal în serie, Vernon J.Gerberth sugerează pe baza studiilor FBI şi a experienţei personale, că el ucide pentru că îi place să ucidă. Criminalii în serie au fost descrişi ca inteligenţi, fermecători, şmecheri, încântători şi, în general, arătoşi. Ei sunt indivizi mobili, capabili să călătorească kilometrii întregi în căutarea victimei „potrivite”, care să fie vulnerabilă şi uşor de controlat. Victimele lor pot fi femei, copii, vagabonzi, homosexuali şi prostituate. Criminalii în serie sunt extrem de manipulativi şi sunt deseori capabili să „vorbească” victimelor lor, mai ales pe terenul lor, descris ca „zona de confort”: un loc unde ei îşi pot controla victimele. De multe ori ei folosesc un truc ca să rămână singuri cu victimele lor, îşi perfecţionează continuu acest truc şi au o iscusinţă stranie în recunoaşterea potenţialelor victime. Un criminal în serie, în ciuda aparenţelor exterioare, este un individ nesigur. El nu are nici o putere până nu are victima sub controlul său. El se simte în siguranţă în acea superioritate temporală. Mulţi criminali în serie au o fascinaţie pentru procedurile poliţiei: unii chiar au lucrat ca ofiţeri de poliţie sau gardieni publici şi îşi folosesc această experienţă ca să evite identificarea. Ei sunt cunoscuţi ca nişte obişnuiţi ai poliţiei şi trag cu urechea la conversaţiile de pe marginea cazului. Unii dintre ei chiar s-au strecurat singuri în investigaţie. Unii criminali în serie se întorc la locul crimei sau la locul unde a fost descoperit cadavrul, fie ca să evalueze investigaţia, fie ca să tachineze poliţia cu indicii suplimentare. Aceştia se bucură de publicitatea crimelor lor din acelaşi motiv. Ei urmăresc probabil îndeaproape evenimentele în ziare şi au acea satisfacţie conştientă că au învins poliţia. Crimele în serie sunt considerate de unii psihologi ca reprezentând ultima extensie a violenţei. Din punct de vedere raţional, crimele în serie sunt acte complet iraţionale. Totuşi, criminalul în

serie simte o mare plăcere în exercitarea puterii şi a controlului asupra victimei, incluzând puterea vieţii şi a morţii, actul sexual fiind secundar. El este excitat de cruzimea actului său şi, frecvent, va tortura victima până la moarte. Criminalul poate înregistra pe casete, ţipetele de durere ale victimei sale, pe care le poate folosi pentru a-şi spori fantezia atunci când nu are o victimă „cu care să se joace”, sau poate folosi aceste înregistrări pentru a teroriza viitoarele victime. Orice mutilare a victimei va fi făcută fie ca să şocheze autorităţile, fie ca să facă neidentificabile rămăşiţele cadavrului. Cu toate că mulţi criminali în serie au fost cunoscuţi că au întreţinut relaţii sexuale normale cu o femeie iniţial în viaţa lor, ei chiar nu au nici un fel de relaţii satisfăcătoare cu cineva. Ei sunt întro stare de automulţumire până la un punct, de unde nimic nu mai contează(Trombiţaş Francisc (fost căsătorit, apoi văduv), autor a 5 omoruri cu mobil sexual, comise de-a lungul a 8 ani de zile într-un mediu relativ restrâns – comunitate sătească, zonă de deal, munte -, cioban primitiv, fără instrucţie şi educaţie, tensionat pulsional sexual, răspunde biociclic dicteului criminal, faptele fiind favorizate de consumul de alcool. Atacul criminal, viol şi sugrumare (fără jaf) este precedat de componente ale comportamentului animalic: pândă pe cărări singuratice, surprinderea femeilor în locuri izolate (apariţie bruscă şi atac surpriză)

).

Mulţi criminali în serie au declarat că au fost abuzaţi în copilărie, de obicei, de mamă sau de un părinte/bunic. Mulţi agresori au declarat că sub influenţa alcoolului sau a drogurilor, în timpul crimelor, au trăit stări ireale, fără a putea percepe gravitatea şi cruzimea actelor lor şi fără a putea avea o explicaţie logică a faptelor lor. Mulţi agresori au fost identificaţi sub influenţa alcoolului şi drogurilor, în momentul crimei, ceea ce are tendinţa de a le exagera fanteziile sadice. Omuciderile unui criminal în serie au tendinţa să crească pe măsură ce trece timpul. Apare evident faptul că ei trebuie să ucidă mult mai des pentru a-şi satisface plăcerea pe care o obţin săvârşind acest act. Mulţi criminali în serie au fost prinşi accidental, pe măsură ce deveneau mai îndrăzneţi în urmăririle lor şi mai indiferenţi faţă de risc. Acest tip de criminal nu se opreşte niciodată din ucis, până nu este prins şi încarcerat în închisoare pe viaţă. Nu există nici un tratament pentru a vindeca un psihopat sexual sadic care devine un criminal în serie.

2. Explicatia mobilului de natura psihanalitica in motivatia criminalului in serie. Opiniind pentu definirea crimei in serie ca “reprezentand uciderea de victime diferite, in timp, de la zile, saptamani, sau chiar luni intre ele, comise cu relativ acelasi mod de operare si de catre acelasi autor in functie de determinarile pulsionale imprevizibile ale dicteului sau genetic activate conjunctural”, vom considera ca:

a) Procesul repetat este posibil a fi explicat la criminalii in serie prin defectarea instinctualitatii de tip sexual in sensul formarii unui mecanism repetitiv(bioinstinctual), hormonal constitutional, care preseaza ciclic, determinand tensional orientarea sexuala in directia violului cu suprimarea vietii si pe care episodic, psihopatul sexual, desi o constientizeaza critic, nu o poate controla, deturna sau stapani(motiv pentru care faptele sale sunt savarsite cu intentie directa, prevederea rezultatelor socialmente periculoase, facandu-l deplin responsabil).In sprijinul acestor realitati constatate gasim excelenta exemplificarea a autorilor americani Robert K. Ressler si Tom Shachtman care in lucrarea lor se refera la mesajul disperat al criminalului in serie Williams Heirenes, student al Universitatii din Chicago, care cu rujul uneia dintre victime, scrisese pe o oglinda: “Pentru numele lui Dumnezeu, arestati-ma pana nu ma apuca din nou. Nu ma pot abtine!” Cat tragism! b) Intelegerea motivatiei criminale si mai ales orientarea predictiva(din pacate nu si cu certitudine previzibila) este totusi extrem de utila in identificarea si capturarea urgenta a criminalilor in serie inainte ca acestia sa o comita din nou. De aici importanta de exceptie a identificarii amprentei psihocomportamentale in baza careia se desprinde stiinta si arta in materie caci, o mare parte a efortului trebuie canalizat spre intelegerea motivatiei criminalului pentru ca, “cei care nu ucid pentru bani se deosebesc fundamental de ceilalti asasini, ucigasii si violatorii nu cauta profitul, ei cauta dimpotriva, un fel de placere perversa”. c) Un serial killer este permanent motivat(se afla sub presiune tensionala orientata sexual) de frustratie repetitiva, el ramane mereu in deficit pentru ca, de fiecare data, crima cea mai recent finalizata nu reuseste sa-I satisfaca in intregime fantasmele(acest “deficit” retensioneaza relatia individului in sfera sexual motivationala, in sensul ca, din acel moment acesta proiecteaza o noua fapta, jocul fantasmelor fiind orientat catre obtinerea, de aceasta data – in proiectia sa – a satisfacerii depline). Exemplu: “La naiba, am omorat-o prea repede. Nici nu am avut timp sa profit. Trebuia sa o torturez mai mult, altfel ar fi trebuit sa fac, trebuia sa o sodomizez…etc.” Cultivat de asemenea ganduri, ucigasul isi anticipeaza deja urmatoarea victima, care de aceasta data va fi perfecta, nimic altceva, ca si fapt constatat de noi, decat perpetua si mereu iluzoria proiectie a faptuitorului, de a-si apropia realitatea criminala de propriile-i fantasme. In sustinerea acestei idei este prezentat urmatorul exemplu: Jack “Spintecătorul”: Timp de trei luni, între sfârşitul lunii august şi până la începutul lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei a fost martora unei seriii de crime

odioase—încă

nerezolvate.Asasinatele

se

caracterizau

printr-o

sălbăticie

nemaiîntâlnită;fiecare dintre cele cinci victime—toate prostituate—au fost atacate pe la spate şi

tuturor li s-a tăiat beregata; în patru cazuri, corpurile au fost supuse unei asemenea mutilări şi disecţii, cum numai o minte bolnavă sau un maniac sexual putea să-şi imagineze. Durata acestui mister, care s-a transformat probabil în seria celor mai faimoase crime din lume, a dat naştere unei biografii foarte ample. Prima victimă a fost Mary Ann Nchols (zisă Polly), care a pierit pe 31 august1888, întro vineri, pe Buck’s Row. Raportul poliţiei din ziua următoare preciza:”Nu se cunoaşte o crimă mai brutală şi mai feroce ca aceasta”. Pe 8 septembrie, a urmat “Întunecata Annie” Chapman de 47 de ani, care a fost asasinată cu cruzime pe Hanbury Streeet. O crimă dublă s-a înregistrat duminică, 30 septembrie. Primul cadavru a fost găsit în jurul orei unu noaptea, de un căruţaş ce se afla cu treburile lui în Berners Street:”Cadavrul aparţinea unei femei şi avea o tăietură foarte adâncă în jurul gâtului, de la o ureche la cealaltă”. A fost identificată ulterior ca fiind “Lungana Liz” Stride. În colţul de sud-vest al lui Mitre Square s-a găsit al doilea cadavru, cel al Catherinei Eddowes: ”În acest caz, victima era atât de desfigurată,încât identificarea a fost foarte dificilă; abdomenul îi fusese practi smuls şi o parte din intestine scoase şi înfăşurate în jurul gâtului…Omorul era opera unei mâini de profesionist..” Ultima crimă şi cea mai îngrozitoare—pentru că Spintecătorul a avut timp suficient la dispoziţie—a avut loc la 9 noiembrie: Mary Jane Kelly a fost ucisă în propria ei cameră din Miller’sCourt. Gâtul îi fusese secţionat de jur-împrejur cu un cuţit, despărţind aproape capul de trup. Abdomenul îi fusese spintecat şi deschis parţial, braţul drept şi sânii tăiaţi, ca şi capul ce atârna de trup ţinându-se numai de piele, nasul retezat, pielea de pe frunte jupuită, gambele detaşate de picioare şi răzuite de carne. Abdomenul fusese tăiat cu un cuţit “adânc, în cruciş”, măruntaiele din partea inferioară şi ficatul smulse. interiorul corpului şi părţi din coaste lipseau, dar ficatul, se spune, fusese plasat între picioarele bietei victime. Criminalul aşezase pe o masă carnea de pe coapse şi de pe gambe, împreună cu sânii şi nasul, iar una din mâini o înfipsese în stomac.” (Illustrated Police News)

3.Clasificare tipurilor de asasini in serie: Din analize psihologice aprofundate s-a stabilit că asasinii în serie intră în patru mari categorii sau “genuri”:Vizionarii, Misionarii, Hedoniştii şi Căutătorii de Putere. Vizionarii Această categorie include criminalii care acţionează ca răspuns la unele “voci” sau alter ego-uri şi unde “instrucţiunile” primite servesc la justificarea şi legitimarea actului crimei. De exeplu, convingerea lui Herbert Mullin – ratificată de voci şi de ceea ce el denumea “mesaje telepatice “ – era că, prin vărsare de sânge, el şi numai el putea evita un seism catastrofal care ar fi distrus California.

Din cauza naturii psihopatice a comportamentului vizionarului, el ar

aparţine unei categorii mai uşor de indentificat printre concetăţenii comparativ sănătoşi la minte. Misionarii E vorba de ucigaşii care “curăţă”, care acceptă o responsabilitate autoimpusă de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi de a descotorosi societatea de “elementele sale indezirabile”. Victimele “vizionarilor” pot avea aproape orice ocupaţie, orice religie şi orice credinţă politică, deşi în cele mai multe cazuri, grupurile ţintă sunt alese pentru că ele constituie obiectul condamnării societăţii – practicantele prostituţiei, homosexualii şi minorităţile rasiale.

De

exemplu, Billy Glaze, un nord american cu sânge de indian în vine, credea că toate femeile indiene trebuie violate şi ucise. Carroll Cole executa “femeile libertine”. Hedoniştii Constituie o categorie complexă, care include genul de ucigaşi pentru care, în sens larg, “plăcerea” este răsplata asasinatului. Se cunosc trei subgrupuri ale acestei cateforii : 

Cei care ucid din placere ;



Ucigaşii din emoţie ;



Ucigaşii pentru câştig.

Căutătorii de putere O complicaţie comună persoanelor cu un nivel slab al respectului de sine este dorinţa de a deţine controlul asupra vieţii şi morţii altora într-un asemenea grad, încât se ajunge ca aceasta să servească drept mobil intrinsec al crimei. Adesea e dificil ca ucigaşii pentru putere să fie

deosebiţi de grupul mai larg al ucigaşilor din voluptate, pentru care dominaţia este, deasemenea, un motiv puternic. 4. Profil de personalitate si mod de operare la serial killer-ul de tip organizat (de regula psihopat sexual – crime comise cu premeditare) - capacitate de adaptare si improvitatie excelente(de regula avand un QI peste medie); - poseda joc actoricesc(in copilarie a fost copil problema, obraznic, agresiv, cu preocupari sexuale precoce etc.); - cauta compania altora, in grup este in largul sau; - manifesta atitudini provocatoare, sfidatoare, de regula are servicii care cer calificare, dar pe care le paraseste repede datorita atitudinii sale conflictuale si revendicative; - nu interiorizeaza complexe de inferioritate(subapreciaza sau sfideaza politia si expertii psihologi, crezandu-se superior, inteligent si abil); - dezvolta simptomatologie de tip paranoic: seducator, persuasiv, creeaza legende credibile; - de regula are relatii multiple dar putin durabile, cultivate in zona hedonist perversa, chiar masochist pe suport sexual erotic; - in relatiile interpersonale este dispretuitor(toti sunt niste incapabili si se coalizeaza impotriva sa, el este singurul competent si are solutii la toate – laudaros si mitoman, dispune de posibilitatea de miscare avand o masina bine ingrijita); - se adapteaza usor circumstantelor situationale; - isi exteriorizeaza usor trairile si sentimentele; - se profileaza ca personalitate de tip “pinotelian”, insensibila, egocentrica, imorala si agresiv-excitabila(fara simtul onoarei, rusinii si sentimentului de mila, remuscare). - capabil de a-si perfectiona crimele in timp conform propriilor fantasme(trusa premeditarii mai totdeauna prezenta – plasturi, sfori, legaturi, catuse, cagula, basma de acoperit fata, arma, cutit, etc.); - campul faptei exprima o logica, un mod de operare structurat, organizat, repetabil, gandit, premeditate, menit a asigura succes, satisfactie; - in mod obisnuit, o data violul consumat, victima, daca este lasata in viata, va purta groaza in suflet, iar amenintarile cu moartea ii va paraliza de regula, orice initiativa a denuntarii; - in violul urmat de moartea victimei, urmele sunt sterse, cadavrul este deplasat de la locul faptei si ascuns, sau distrus(combustie, macerare, etc.); - isi aduce arma proprie si nu o lasa la locul faptei dupa o crima;

- sterge urmele in campul faptei(amprente, sangele de pe haine sau podele, urmele de pasi, dezbraca victima, isi ascunde sau distruge hainele, o depersonalizeaza, ascunde cadavrul, etc.); - urmareste in mass-media efectele crimei (lasa uneori bilete la locul faptei, modifica locul faptei – locul unde a fost gasit cadavrul nefiind intotdeauna si locul unde a fost comis omorul – activeaza raspunsurile provocarii sinelui si fantasmelor – catharsis-ul vanatorului); - stras legat de fetisuri – bijuteriile, obiectele cosmetice – sant oferite anturajului feminin apropiat – amante, prietene, sora, mama, etc.; - violeaza si tortureaza victimele inainte de a le ucide (in crimele cu mobil sexual), motivatia fiind ca psihopatul sexual (de regula semiimpotent) cand isi loveste, sranguleaza, inteapa, martirizeaza victima, traieste sentimentul depasirii impotentei, nemaintrand frustratia incapacitatii de a o poseda; - in mixtura cu sadismul, gemetele, tipetele, implorarile acesteia, pe fondul neputintei de a riposta, ii exacerbeaza instinctul dominator de manipulare si depersonalizare a victimei; - deseori crima apare si pe fondul unor traume personale exacerbate: concedieri, abandonare de catre iubita, etc.; - de regula semiimpotent, cu disfunctii de erectie, se manifesta violent in relatia sexuala, atunci cand comite violul, participand la actul sexual cu victima inainte de suprimarea vietii acesteia sau cu aceasta agonizanda; - suprimarea vietii vicimelor se face lent, ….apare tortura cu suculente manevre de tip pervers sexual(sex oral, anal. etc.); - impotrivirea victimei declanseaza raptusul brusc afectiv-violent cu lovituri mortale. 5. Profil de personalitate si mod de operare la serial killer-ul de tip dezorganizat (de regula psihotic – crime comise spontan, imprevizibile, cu atac surpriza) - capacitate de adaptare si improvizatie saraca(de regula avand un QI sub medie); - stangaci, poate intra in panica sau chiar blocaj(paralizie) comportamental, starnind imediat suspiciunile anturajului si pe cele ale investigatorilor cu intuitie si simt psihologic; - de regula se deplaseaza pe jos distante lungi de mers sau apeleaza la mijloace de transport; - incapabil de a-si perfectiona modul de operare in timp, actioneaza stereotip; - daca poseda autoturism, acesta este murdar, neangrijit, cu interior dezordonat(expresia

personalitatii dezorganizate a autorului); - face munci necalificate si isi pastreaza cu greu slujbele; - traieste singur, sau cu vreo matusa, unchi sau alta ruda; - activitatea sociala, insertia profesionala si relatia de cuplu sunt sub semnul esecului; - slab scolarizat, instruit si educat, introvertit(cuminte, docil); - traieste in izolare, crima aparand mai degraba ca o consecinta a evolutiei unui mental dezorganizat; - nu este in stare de empatie si de exteriorizare verbala a emotiilor permanent refulate(de aici si incapacitatea sa de a fi permeabil psihoterapiilor de corectie, fiind incapabil de exercitii defulatorii prin exteriorizarea verbala a framantarilor, tensiunilor si trairilor); - uneori, criminalul dezorganizat, proiecteaza asupra sa o imagine de sine deformabila(handicap, mizerie fizica, indecenta economica), fapt care-l face sa refuze societatea si sa o nege in ura si revolta; - campul faptei este neiteligibil, pare lipsit de logica si incoerenta; - nu-si premediteaza(organizeaza) actiunile, atacul este brusc, spontan; - victima este aleasa la intamplare, de regula din habitatul imediat, de foarte multe ori victima se si apara; - criminalul depersonalizeaza victima(o ignora sau o dispretuieste), ii acopera fata, i-o mutileaza, o distruge; - pe cadavru apar semnificatii cu simbolica sexuala – agresarea, mutilarea zonelor sexuale; - de regula nu vine pregatit cu arma in campul faptei(la el “trusa de viol” fiind absenta ) iar daca totusi vine cu ea, o abandoneaza in campul faptei; - lasa foarte multe urme in campul faptei, scotoceste, rastoarna, ravaseste aparent fara logica, calca in sange, se manjeste pe haine, abandoneaza arma crimei, isi insuseste obiecte banale cu semnificatie bizara sau infantila, pe care le abandoneaza ulterior(expresia mintii sale dezorganizate); - haosul comportamental se traduce prin expresia scenei crimei, amprenta psihocomportamentala a personalitatii faptuitorului, “haosul sau mental”; - cadavrul este lasat la vedere prezentand multiple leziuni fara logica aparenta, dispuse preponderent in zonele sexuale: mutilari, muscaturi, eviscerari, intromisiuni de obiecte, etc.; - locul faptei(descoperirea cadavrului)si locul crimei(locul suprimarii vietii) de regula coincid; - poate pastra bucati, segmente de cadavru sau imbracaminte a victimei(posesii bizare); - hainele patate de sange nu sunt spalate sau curatate, sunt aruncate neglijent in debarale,

magazii sau sunt lasate la vedere; - isi violeaza victima dupa ce ii suprima viata; - suprimarea vietii se face rapid, epileptic, cu lovituri dure, repetate, de regula in zona craniana sau sugrumari cu forta bratelor; - nu il intereseaza evolutia ulterioara a evenimentelor, cercetarea scenei crimei, derularea anchetei judiciare sau reflectarea in mass-media. 6. Identificarea. Capturarea. Probatiunea.(De unde poate proveni?!) Tipul organizat – indici orientativi. - poate proveni din familii de tip permisiv(traind sentimentul ca poate sa faca totul, orice ii este permis - superficialitate); - provin din randul banuitilor care comunica usor, dezinhibati, fara bariere, cu un bun coeficient empatic, duplicitar si cameleonic(cu antecedente in infractiuni marunte); - provin din randul banuitilor cu farmec personal, apti sa castige increderea victimelor; - poate proveni din familii destramate, mama toleranta, tatal absent si incantonat in exercitiul autoritatii, despartiti in fapt, concubini sau divortati, etc.; Tipul dezorganizat – indici orientativi. - poate trai in familii indecente economic, tatal(ca autoritate)avand slujbe nesigure - poate fi identificat in familii cu pronuntat grad de violenta domestica, fiind supus frecvent unor violente, pedepse corporale si umilinte; - poate fi identificat din randul persoanelor izolate, cu experiente personale si de cuplu esuate; - poate sa fi avut in antecedente infractiuni ca: furturi marunte, distrugeri, etc. Identificarea si probatiunea se fundamenteaza pe cercetarea la fata locului, investigatii, perchezitii si jocuri operative: - se cauta elementele caracteristice trusei de viol: legaturi, plasturi, cagule, catuse, sprayuri paralizante, arme, etc.; - se cauta si se cer explicatii justificative asupra unui obiect cu valoare simbolica(fetisuri), bijuterii, vestimentatii, lenjerie, lenjerie, posete, cosmetice, peruci, etc.; - se investigheaza cercul de prieteni, rude(mame, surori, amante, sotii), cerandu-se explicatii ale provenientei unor bunuri primite cu titlu de cadou sau vandute(ceas, bijuterii, cosmetice, etc.); - se cauta caiete, jurnale, carti, articole sau fotografii de cuplu;

- se intra in memoria calculatoarelor, golindu-se informatia – auditiva, vizuala. etc.; - se cauta scotocindu-se, sacosele, gentile de voiaj, geamantanele; - se identifica obiecte de provenienta critica: ceas de dama, ruj, peruca, agende, bijuterii, etc.; - in experienta personala – Stroe, Puia, Pascu, etc., exploatand un lux de corpuri delicte apartinand victimelor, toate fiind gasite similar explicatiilor la care ne referim; - se identifica articole de imbracaminte uzuala: blugi, haine sport, fibre vegetale, pete(sange, sperma, sputa, fecale, etc) si manjituri; - se ridica bilete de tren, facturi de hotel, note telefonice, fotografii, casete, dischete, etc.;

BIBLIOGRAFIE: 1. Tudorel Butoi, Ioana Teodora Butoi – “Tratat universitar de psihologie judiciara-teorie si practica” – Ed. Phobos, Buc. 2004; 2. Tudorel Badea Butoi, Ioana Teodora Butoi – “Psihologia interogatoriului judiciara” – Ed. Enmar, Buc. 2002; 3. Tudorel Butoi – “Criminali in serie-psihologia crimei” – Ed. Phobos, Buc. 2003; 4. Lane B.,Gregg W., - “Enciclopedia ucigasilor in serie” RAO International Publishing Company, 1996;

Ministerul Afacerilor Interne Academia M.A.I. “Ştefan cel Mare”

Catedra: Ştiinţe socio-umane.

Disciplina: Psihologia şi pedagogia profesională.

Tema:

Psihologia criminalilor în serie.

Autor:

A verificat:

Studentul gr. ac.140 Apostu Gheorghe

Doctor în psihologie, căpitan de poliţie Bivol Aliona Chişinău-2009 PLANUL:

1. Crima în serie-consideraţiuni generale.

2. Explicaţia mobilului de natura psihanalitică în motivaţia criminalului în serie. 3.Clasificare tipurilor de asasini in serie. 4. Profil de personalitate şi mod de operare la criminalii în serie de tip organizat.(Psihopat) 5. Profil de personalitate şi mod de operare la criminalii în serie de tip dezorganizat.(Psihotic) 6. Identificarea. Capturarea. Probaţiunea.(De unde poate proveni?!)