Proiect Dlc Povestirea Educatoarei (003).docx

PROIECT DIDACTIC

Data: 13.03.2019 Gradinita Just4Kids Educatoare: Sandu Valentina-Mariana Grupa: Mare 1 Tema:“Cum ce si cum exprimam ceea ce simtim?” Subtema: „O poveste pentru fiecare!” Domeniul experiential: Domeniul Limba si comunicare Categoria de activitate: Educarea limbajului Tema activitatii: „Alba ca zapada si cei sapte pitici” Mijloc de realizarea: povestirea educatoarei Tipul de activitate: formare de priceperi si deprinderi Scopul: -Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor structurilor verbale orale; -Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic. Obiective operationale: Pe parcursul si la sfarsitul activitatii, copiii vor fi capabili: O1 - sa asculte cu atentie povestea. O2-sa retina ideile principale din poveste. O3-sa denumeasca personajele din poveste. O3- sa expuna mesajul povestii.

Strategii didactice: Metode si procedee:observatia, conversatia, explicatia, povestirea, expunerea. Material didactic: macheta cu personajele din poveste, casuta celor 7 pitici, recompense. Material bibliografic: -Dragomir M. Managementul activitatii didactice – eficienta si calitate, Ed. Eurodidact Cluj-Napoca 2002. -Vasile Chis „Piramida Cunoasterii”Ed. Diamant, 2014. Forma de organizare: frontal, individual. Locul de desfasurare:sala de grupa. Durata: 30– 35 min Desfasurarea activitatii Eveniment Continut stiintific didactic 1.Moment Voi aseza mobilierul si voi pregati organizatoric materialele necesare pentru buna desfasurare a activitatii: -aranjarea scaunelelor in semicerc; -aersirea salii de grupa. 2.Captarea atentiei

Captarea atenţiei se realizează prin aparitia unui pitic din povestea Alba ca Zapada si a unei machete. Se va purta o discutie cu prescolarii grupei pe baza acestora.

Strategii didactice

Surpriza Conversatia

Evaluare

Frontal

Copii, astazi la activitatea de educarea limbajului veti afla povestea Alba ca Zapada si cei sapte pitici. Deci, tema activitatii se numeste „Alba ca Zapada si cei sapte pitici”. Titlul poveştii va fi repetat cu 1-2 copii. Voi va trebui sa ascultati cu atentie povestea, sa precizati personajele care apar in poveste si sa retineti mesajul transmis de poveste, deoarece Alba ca Zapada are are pentru fiecare cate o recompensa.

Conversatia Explicatia

Frontal

Educatoare va relata continutul(cu ajutorul unor siluete), nuantandu-si tonul, in asa fel incat sa mentina interesul copiilor, marcand pauzele determinate de punctuatie , utilizand mimica si gestica adecvata pentru fiecare replica. Voi insista asupra mesajului povestii.

Conversatia Expunerea

Frontal

5. Evaluarea Pe parcursul acestei etape, educatoarea va adresa cateva intrebari copiilor. -Cum s-a numit povestea? -Cum era mama vitrega? -Ce a planuit ea? -Ce a facut vanatorul? -Unde a ajuns Alba ca Zapada? -Cine i-a salvat viata?

Conversatia

3.Anuntarea temei si a obiectivelor urmarite

4.Dirijatrea invatarii

Explicatia

Frontal Individual

6.Incheierea activitatii

Care sunt personajele pozitive si negative ? Pentru ca ati raspuns corect la toate intrebarile Alba ca Zapada este foarte fericita si doreste sa va ofere cate un pupic. In incheiere se vor face aprecieri asupra Conversatia modului in care s-au implicat copiii in timpul activitatii. Se vor oferi drept recompensa jetoane pitici de la Alba ca Zapada.

Frontal Individual

1.A fost o dată un dinozaur verde cu coada solzoasă şi labele uriaşe. Dacă nu ar fi fost un dinozaur zâmbitor şi prietenos, ai fi putut foarte uşor să te sperii de el. Dino, căci aşa îl chema, era însă cel mai bun dinozaur din lume şi nu ar fi făcut vreodată rău nimănui. Dinozaurul nostru a ieşit într-o bună zi dintr-un ou de dinozaur şi s-a trezit singur pe lume. Fiind plictisit a ros o bucată de copăcel şi a şlefuit-o (finisat-o, a netezit-o)până când a reuşit să o transforme într-o mică unealtă cu ajutorul careia a reusit sa faca multe jucarii. Până să apună soarele Dino reuşise să-şi faca propriul lui puzzle. Obosit de atâta muncă, Dino a adormit. 2.Cum s-a lăsat seara, animalele de noapte au început să apară. Primele au fost două bufniţe , cărora nu le-a venit să creadă ce animal aveau în faţa ochilor. - Tu ai mai văzut aşa ceva?! - Mi-a povestit cineva o dată că au existat astfel de animale dar zicea că au dispărut de mult… - Păi şi de unde o fi apărut? - Parcă i-am vazut si in poze…se numeaauu “dinozauri”... - Haha! Ce nume! Auzind râsetele celor două bufniţe Dino s-a trezit buimac(zăpăcit,aiurit). Păsările de teama s-au ascuns. - Staţi puţin! Nu plecaţi! Hai să ne împrietenim…Pe mine mă cheamă Dino. Cele două bufniţe au inceput sa se linisteasca. - De unde ai apărut? - Nu ştiu. Am ieşit din oul ăla mare… - Păi şi părinţii tăi unde sunt, Dino?! - Ce înseamnă “părinţi”? 3.Bufniţele s-au emoţionat imediat. Micul dinozaur era singur pe lume şi nici nu ştia că toţi ceilalţi dinozauri au dispărut de mult de pe pământ. S-au aşezat pe umerii lui şi l-au mângâiat cu aripile. Dino se înveselise aşa că lea propus să se joace împreună: - Hai să vedeţi ce-am construit!am construit un puzzle. Păsările priveau puzzle-ul uimite. - Vai Dino! Dar tu eşti tare deştept! Ai făcut singur acest puzzle? - Da, pentru că mă plictiseam…

- Extraordinar, zise una dintre bufniţe. Haideţi cu mine că am o idee! Luaţi şi acest puzzle minunat. 4.Cei trei prieteni au pornit la drum şi au ajuns la o căsuţă tare draguta. - Ce-i aici bufniţelor? E aşa de frumos… - Aceasta este o fabrică de jucării... - Serioooos? - Da, Dino! Hai să le arătăm oamenilor puzzle pe care l-ai făcut tu şi dacă ai noroc poate o să te angajeze aici la atelierul de jucării. Zis şi făcut. Cei trei au intrat optimişti în atelierul de jucării. Oamenii au început să ţipe şi să alerge de colo-colo la vederea dinozaurului verde. Un bătrân s-a apropiat de Dino şi l-a privit curios. - Ce fel de jucărie mai e şi asta? - Un puzzle! i-a răspuns dinozaurul - Haha! Eu credeam că tu eşti o jucărie măi băiete! Straşnic costum ai… - Dar nu e un costum…Aşa arăt eu. Sunt un dinozaur şi creez jucarii. Bătrânelul era gata-gata să leşine de spaimă dar bufniţele l-au apucat de umeri şi l-au aşezat pe un scaun. - Vă rugăm să nu vă speriaţi. El este Dino prietenul nostru şi se pricepe foarte bine la creat jucării. Ne gândeam că v-ar putea ajuta aici la atelier… - Dino ziceţi? Bineeee, hai să vedem ce ştie să facă, a spuse batranul. Nu credea nimic din ce vedea şi spera ca totul să fie un vis ciudat. De frică l-a lăsat totuşi pe Dino să se apropie de maşinile de facut jucarii şi chiar să creeze Dino o jucărie. În câteva minute dinozaurul construise o jucarie tare frumoasa. - Ei! Ce dinozaur isteţ… Eşti senzaţional(uimitor, formidabil)! - Vă mulţumesc domnule…spuse Dino ! - Şi mai eşti şi politicos, râse bătrânul care deja nu se mai temea de dinozaurul cel verde. - Dino, vrei să-mi faci plăcerea de a deveni partenerul meu de făcut jucării? - Bineînţeles domnule… - Atunci dă-mi voie să îşi strâng laba asta verde şi hai să confecţionăm împreună foarte multe jucarii . Şi uite aşa ultimul dinozaur de pe pământ a reuşit să se angajeze la o fabrică de jucării cu ajutorul prietenelor sale bufniţe. Şi lucrează şi astăzi la tot felul de jucării minunate pe care puteţi să le vedeţi şi voi chiar aici. Şi-am încălecat pe o baghetă fermecată Şi v-am spus o poveste adevărată.