Productie Jurnalism Online_valcu.pdf

Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

Producție online

Curs ID licență Val Vâlcu

1

Descriere

Cursul îşi propune să ofere studenților informaŃii despre modul de structurare a organizațiilor de presă din mediul online, ca şi despre organizarea activităŃii în redacŃiile online, familiarizându-i cu principalele strategii folosite în practica redacŃională din acest domeniu. Se vor prezenta principalele tipuri de presă online, diferențele față de media clasice, dar și convergențele între mediile de informare. Studenții vor dobândi cunoștințe privind managementul redacțional, care le vor permite să înțeleagă activitatea redacțională ca făcând parte din procesul de producție al unei organizații media, care mai cuprinde atragerea de resurse, strategiile de dezvoltare, mecanismele de administrare a resurselor și cele de promovare. Studentul care asimilează cunoștințele din acest curs și își dezvoltă abilități exersând temele propuse se va integra mai ușor în viața de redacție, cunoscând așteptările pe care le are managementul de la angajați și fiind pregătit să răspundă acestora. El își va putea folosi creativitatea participând la actul managerial într-o redacție profesionistă sau coordonând propria instituție media, dacă va lansa un proiect personal. Acest curs transmite și cunoştinŃe sociologice de bază necesare evaluării publicurilor şi obŃinerii de feed-back în activitatea editorială, ca și cunoștințe despre modul de accesare a pieŃei media, folosirea eficientă a resurselor umane, materiale, financiare şi a tehnologiei. Studenții vor folosi noŃiuni cum ar fi: organizaŃie, cultură organizaŃională în mass media, trustizare, schemă redacŃională, plan de recrutare şi selecŃie, public Ńintă, fişa postului, specializare, gestiune a resursei umane, motivare, SEO, folosirea surselor de informație, atribuirea răspunderii, generator de vânzări, piaŃă media, evaluare a personalului redacŃional, evaluare a impactului, feed-back.

2

Cuprins Introducere……………………………………………………………………….. pag 4 Proiect instituțional……………………………………………………………. pag 6 Formele organizației………………………………………….. pag 7 Blogurile personalităților……………………………………. pag 7 Modele de convergență……………………………………… pag 8 Funcțiile organizațiilor………………………………………… pag 9 Ierarhia într-o redacție online…………………………... pag 10 Modelul de producție trimedia………………………… pag 11 Platforma de știri…………………………………………….. pag 12 Surse de informație………………………………………….. pag 13 Jurnalismul civic, online……………………………………. pag 18 Elemente de management redacțional................................ pag 22 Nivelurile managementului......................... pag 23 Funcțiile managementului........................... pag 24 Organizarea birocratică............................... pag 26 Fișa postului................................................ pag 30 Planificarea strategică................................ pag 32 Evaluarea mediului...................... pag 32 Misiunea, scopul și obiectivele..... pag 33 Schema redacțională.................................... pag 44 Legislația în domeniul online....................... pag 46 Proiectul editorial........................... pag 36 Cercetare de tip focus-group. Model..pag 39 Politica editorială…………………………………………………. Pag 53 Partea a II-a Elemente de management financiar…………………………………. pag. 56 SEO…………………………………………………………………………………… pag 60 Motoare de căutare…………………………………………………………. pag 63 Etică și deontologie, în mediul online………………………………….. pag 70 Anexe…………………………………………………………………………………….. pag 73 Bibliografie ………………………………………………………………………….. pag 90

3

Introducere

În anii de vârf ai presei tipărite, una dintre disputele frecvente în redacții era cea dintre jurnaliști și cei de la difuzare. Jurnaliștii reproșau celor din administrație că la ora X, în stația de metrou Y, lipsea ziarul de pe tarabă, explicându-și scăderea/plafonarea tirajului prin problemele legate de difuzare. Difuzorii, de celalată parte, se plângeau de calitatea articolelor, de lipsa unor ”bombe” și de întârzieri la închiderea ediției, care duceau la pierderi de tiraj, legate de îngustarea segmentului de timp alocat de tipografie. Sau, fiindcă întârzia tipărirea, ziarul ajungea în urma concurenței pe tarabă, astfel încât cititorii potențiali erau deja ”câștigați” de ziarul cu același public țintă. 4

Nimic nu s-a schimbat în presă, la trecerea ziarelor din epoca printului în epoca internetului. Redactorii reproșează administratorilor momentele de ”cădere” a site-ului, când articolele lor foarte bune nu pot fi accesate, sau lentoarea cu care se încarcă materialele. Nu de puține ori, ei se plâng că motoarele de căutare descoperă întâi produsele concurenței, deși au pus primii știrea. Sau că alții au mai multe accesări, deși ei au știrile mai bune decât concurența. De cealaltă parte a baricadei, ”admin”-ul acuză nerespectarea regulilor de publicare, întârzierea cu care a fost postată știrea sau lipsa unor tag-uri care să plaseze produsul mai sus ”pe Google”. De fapt, chiar dacă mediul de informare s-a schimbat, organizația funcționează în același fel, procesul are aceeași actori, doar titlul funcției și câteva denumiri ale unor posturi diferă.

“Ziarele nu vor muri niciodată, dar se vor schimba” Rupert Murdoch, proprietarul News Corp.

Un studiu realizat în 2007 pentru Asociația Mondiuală a Ziarelor în 7 țări puternic industrializate, citat de Doina Guțiu (pag.28) indica ascensiunea puternică a edițiilor online a publicațiilor, în detrimentul celor printate. Studiul avertiza că, în câțiva ani, internetul va deveni principala sursă de știri, depășind presa tipărită și televiziunea. În România, cel mai spectaculos deces în print a fost al ziarului Gândul, la doar 5 ani de la o lansare ultramediatizată. Deși a fost susținut de un trust puternic de presă, Gândul a demonstrat că nu-și mai poate permite o ediție tipărită, în condițiile creșterii costului și reducerii vânzărilor, ca și a publicității. Se poartă discuții despre citizen journalism, dar până acum nu s-a reușit generarea de venituri și deci profesionalizarea acestui tip de presă. Blogurile sunt mai degrabă o formă de social media, dar ele au, uneori, și un impact în presa clasică. Există, astfel, bloguri scrise de profesioniști într-o anumită industrie, sau de politicieni, care conțin trimiteri la evenimente curente sau exprimă poziții adoptate de aceștia. Includerea lor în citizen journalism ar fi legitimă ( cu excepția celor politice), dar faptul că sunt preluate de ziarele online sau chiar de cele clasice le asociază și cu presa tradițiională. Unii jurnaliști caută să fie furnizori de conținut prin intermediul blogului propriu, care este accesat de câteva sute de oameni ( au un public alcătuit din cunoștințe, prieteni și ...redacții ale unor medii mari importante). Abia când mass media profesioniste preiau cele scrise pe blog se poate spune că jurnaliștii respectivi și-au atins ținta. Vor reuși ei să atragă publicitate, se vor finanța din contracte cu marile trusturi sau se bazează doar pe influența și notorietatea obținută, pentru a le fructifica în alte domenii ? Rămâne ca viitorul să aducă aceste răspunsuri, cert este că pregătirea jurnalistică le este folositoare și acestor free-lancer-i ce folosesc new media pentru a-și distribui produsele. Scandalurile pornite în blogosferă rămân acolo până capătă o masă critică și intră în atenția mass media tradiționale. Inflația de bloguri și de site-uri face dificilă selecția celor cu adevărat relevante, iar o coagulare a pieței nu se observă. Astfel, cei mari sunt protejați într-o oarecare măsură de nou veniți, dar fragmentarea pieței și a publicurilor afectează performanțele fiecărui actor din domeniu.

5

Iată ce scria Hotnews despre ușurința cu care apar noi și noi concurenți în online: ”O afacere de succes pe online poate fi demarata acum cu 90% mai putini bani decat in 2005, astfel ca lipsa fondurilor nu mai reprezinta un obstacol si tot mai multi isi pot dezvolta afaceri, a spus la evenimentul How To Web, Doug Richard, mentor al School For Startups. El spune ca o consecinta a cresterii accesibilitatii afacerilor tine si de faptul ca multi vor clona idei de succes, insa numai o parte dintre aceste afaceri vor rezista, a precizat Richard la evenimentul la care HotNews s-a numarat printre partenerii media”.(http://economie.hotnews.ro/stiri-it-10652644-doug-richard-profesorantreprenoriat-investitia-medie-necesara-pentru-pornirea-unei-afaceri-online-redus-zece-orifata-2005. Miercuri, 9 noiembrie 2011, 16:00). Diferența o face un management profesionist, care coordonează producția jurnalistică la fel ca oricare alt gen de producție industrială: alcătuind o echipă care va realiza un produs mai bun decât al concurenței, câștigând astfel o cotă de piață mai mare și atrăgând mai multe resurse, pe care le va gestiona mai eficient, pentru a putea finanța producția, a realiza profit și a putea reinvesti în viitor.

Proiectul instituțional

Fie că lucrează pentru un site cu trei angajați, fie pentru un trust care dezvoltă și produse online, un jurnalist trebuie să știe că acționează într-o instituție/organizație. Nu e suficient să deprindă tehnicile de redactare a știrilor și să realizeze materiale de calitate, ci trebuie să înțeleagă și modul în care funcționează organizația în care va lucra. ”Producție” nu se referă doar la producerea de conținut media, ci la întregul proces prin care un site reușește să-și atragă resursele necesare funcționării și să 6

livreze cititorilor materiale jurnalistice corespunzătoare nevoilor acestora. Studenții care înțeleg acest mecanism vor ști ce se așteaptă de la ei într-o redacție, deci se vor integra mai ușor sau vor reuși să-și coordoneze mai bine propriile site-uri, dacă aleg un model de afacere personală. Dar nu totul se rezumă la afaceri. Sunt destule proiecte umanitare, civice sau sociale care apelează la comunicarea online și decid angajarea unui jurnalist. Publice sau private, mici sau mari, aceste organizațiile funcționează în baza unui proiect instuțional. Alcătuirea proiectului Proiectul în baza căruia funcționează o organizație (firmă privată, ong, instituție publică) cuprinde cel puțin următoarele: - tipul și misiunea instituției; - principiile directoare; - publicul și nevoile sale specifice; - obiectivele de dezvoltare instituționala, pe următorii 3 ani; - serviciile destinate publicului; - scopul și obiectivele serviciilor; -

resursele umane, materiale și financiare disponibile, dar și cele pe care le-ar putea atrage în viitor;

-

relațiile cu alte instituții;

-

reglementările din domeniu.

Organizația numită ziar online, portal de știri, agregator de știri sau site de știri, funcționează la fel ca oricare altă organizație.

Definiție OrganizaŃia este o formă raŃională, instituŃionalizată, de interacŃiune a unui grup de persoane, justificată de interesul atingerii un scop comun.

Formele organizației sunt: • •

Publice/Private Guvernamentale/neguvernamentale 7

• • •

Profit/non-profit Mici/medii/mari Locale/regionale/naŃionale/multinaŃionale

Sfat Studenții care gândesc mediul online ca un domeniu arondat exclusiv zonei private ar trebui să arunce o privire și spre organizațiile publice sau cele non-profit, care încep să ofere locuri de muncă sau oportunități de achiziționare de experiență (și de completare a CV-ului). Tot mai multe organizații implicate în proiecte europene dezvoltă platforme de comunicare cu publicul, fie sub forma unor ziare online, fie prin lansarea unor campanii în noile media.

Cultura organizațională, așteptările angajatorului, sarcinile concrete pe care le veți avea de îndeplinit diferă în funcție de forma, scopul și modelul fiecărei organizații. Un site de știri din lumea modei, să spunem, dezvoltat de doi trei prieteni care își folosesc calculatoarele personale și imaginația, nu va pretinde aceeași rigoare și un program la fel de strict ca Adevărul, trust în care lucrează sute de salariați. Blogurile personalităților Marile trusturi de presă își dezvoltă produse exclusiv online sau își transferă pe internet brandurile clasice. Există, încă, producții online realizate de un singur om, astfel de bloguri având audiențe uriașe, similare unui ziar local. Șansele unui tânăr jurnalist de a realiza o astfel de audiență și de a se suține financiar, din veniturile blogului sunt, însă, infime. De fapt, un Mircea Badea sau un Cătălin Tolontan și-au transferat notorietatea obținută în mass media clasice pe internet. Ei beneficiază de reclama făcută brandului propriu prin apariția la televizor sau în paginile unor ziare de mare tiraj. Publicul, care vrea să îl cunoască pe Badea pe net, fără limitările CNA, sau care speră să interacționeze direct cu Tolontan, pe blogul acestuia, va oferi celor doi un număr de accesări suficient pentru a atrage reclame și a genera venituri. Jurnaliștii consacrați care își dezvoltă astfel de proiecte personale nu au doar interese materiale pe termen scurt, reprezentate de banii obținuți de la publicitari, sau barterul de la firme (mașini, calculatoare etc). Blogul respectiv servește în negocierea salariului cu trustul care îl angajează (poate fi parte dintr-un pachet de promovare reciprocă, dar și o alternativă: dacă nu continuăm contractul, am deja un alt angajator-propiul site). Nu este exclusă nici dimensiunea politică: o suspendare a emisiunii sau rubricii din ziar nu va duce automat la ”închiderea” gurii jurnalistului, care își va continua campaniile pe internet, folosind propria organizație de presă. Sunt cazuri în care, un astfel de traseu, poate duce la înființarea unui nou ziar online. Dragoș Boța, corespondentul ziarului Gândul în Timișoara, a dezvoltat un blog-refugiu, după despărțirea de trustul Pro. Ulterior, a angajat alți jurnaliști și în prezent funcționează ca o organizație de presă locală, axată pe investigații și beneficiază de o intensă promovare prin produsele proprii, preluate de ziarele și televiziunile centrale. Un debutant în presă nu poate folosi aceste metode de creștere site-ului pe care îl lansează. Asta nu înseamnă că n-ar trebui să își dezvolte un blog, de exemplu, pe care să îl susțină ani de zile, pentru experiența personală și pentru istoric, acumulând arhivă și eventual cititori, până când prin activitatea 8

sa într-un trust de presă va deveni suficient de cunoscut ca să se desprindă de acesta. De asemenea, blogul este și o carte de vizită, o mostră a capabilităților sale. Fie, la un interviu de angajare îl poate recomanda viitorului patron, fie, într-un caz fericit, acesta descoperă, navigând pe net, produsul respectiv. Modele de convergență Prof. Richard Gordon, director pentru inovare digitală la Northwestern University din SUA, citat de Rodica Melinda Șuțu, în revista Jurnalism și Comunicare (an VI, Nr. 1, pag 50) arată că există mai multe căi prin care redacțiile funcționează convergent. Convergența de proprietate: Un trust media poate deține site-uri, pe lângă alte produse clasice sau new media. De exemplu, trustul Pro, care deține mai multe posturi TV și reviste, are atât produse new media în oglindă, cât și originale (Gândul). Știrile pot fi reciclate între produse, se face crosspromotion și prin link-uri se asigură un rank-ing mai bun fiecărei publicații, în relația cu motoarele de căutare. Convergență tactică: se realizează aranjamente și parteneriate, între diferite medii. De pildă, site-ul de știri Hotnews are un parteneriat cu postul de radio RFI. Redactorii site-ului realizează emisiuni radiofonice, câștigând notorietate, pentru ei și site, iar ziarul promovează online emisiunile radio-ului. Convergență legată de obținerea informațiilor: este o metodă de creștere a eficienței și productivității redactorilor. Aceeași redactori lucrează și pentru site și pentru TV, într-un trust. De exemplu, la Realitatea Media, reporterii/redactorii furnizau și știri pentru Agenția Newsin și pentru site-ul realitatea.net. Convergență de prezentare: ține de adecvarea mesajelor cu posibilitățile noilor media: text scris, video, audio. Reporterul policalificat surprinde știrea, realizează și fotografii sau filmări video, iau interviuri, scriu textul și îl postează. Conceptul se numește trimedia (print/online, video și audiorealizate de un singur jurnalist, deplasat la un eveniment). Ținând cont de aceste modele, jurnaliștii trebuie să se aștepte ca redacțiile să îi folosească pentru mai multe produse, deci pregătirea studenților trebuie să acopere toate mediile și genurile presei. Cei care își pregătesc o carieră în televiziune să nu se bazeze doar pe farmecul personal și dicție. Vor începe ca reporteri de teren, care vor trebui să redacteze știri și pentru mediul online sau agenția afiliată trustului. De asemenea, vor fi avantajați dacă știu să-și redacteze propriile materiale, când vor fi avansați la prezentarea jurnalelor de știri. Iar ca moderatori de talk show, e important să gândească jurnalistic și să poată scrie editoriale, pentru emisunea proprie, dar și pentru publicarea în alte medii, care le asigură promovarea.

Sfat pentru carieră: Am constat că unii dintre tinerii jurnaliști își folosesc blogurile personale ca pe o platformă de protest împotriva foștilor angajatori. După ce pleacă de la un loc de muncă, fie din cauza restructurărilor, fie 9

din alte motive, ”dezvăluie” pe blog amănunte din viața de redacție, își critică șefii sau patronatul. Acest comportament spune multe despre caracterul protestatarului, care a tolerat incorectitudinea sau abaterea de la norme, cât timp primea salariu și brusc, după ce a rămas fără job, se revoltă împotriva acelor stări de fapt. Unele organizații media au inclus în contractul de muncă prevederi prin care se sancționează dezvăluirea de date din culise, după încetarea contractului. Evident, dacă jurnalistul poate proba grave încălcări ale Codului Muncii sau abateri deontologice ale foștilor colegi, e normal să o facă, și cât mai repede, nu doar pe blog. Dar dacă demersul e cantonat doar în zona bârfelor ”colegiale” atunci trebuie să știe că își afectează cariera. Presa nu este o comunitate mare, iar viitorii angajatori vor evita un astfel de angajat. Chiar și în cazul în care vrea să facă „exit”-ul din presă, ar putea să se întâlnească, la un interviu de angajare, cu o persoană care știe să navigheze pe internet și a văzut ce riscuri ascunde colaborarea cu un astfel de ”blogger”.

Temă Clasificați 10 produse media online după forma organizațiilor care le susțin. Găsiți exemple de organizații de presă publice, private, mari, mici, susținute de ong-uri. Identificați asemănările și deosebirile dintre acestea. Identificați tipul misiunii, publicurile specifice, obiectivele.

Funcțiile organizațiilor Organizațiile produc mai bine şi mai eficient ceea ce indivizii ar produce singuri, neorganizat. Eficiența organizațiilor este dată de diviziunea muncii și de efectul de scală. În cazul producțiilor online se poate gândi o organizație cu un singur actor. Jurnalistul respectiv își administrează site-ul, realizează up-gradarea softului, elimină orice ”bug” din programul de operare, aleargă după reclame, se ocupă de promovarea la televiziuni sau prin site-urile partenere, caută informații, scrie articolele, plătește facturile și ține contabilitatea. Însă, în perioada în care discută cu sponsorii potențiali, nimeni nu ”urcă” știri pe site. Cât se ocupă de soft, nu are cine să caute informații. E greu de crezut că se pricepe la fel la toate aceste lucruri. Pe unele le stăpânește mai bine, pe altele mai puțin, unele sunt naturale, realizate fără efort, altele îi cer o mobilizare mai mare. O organizație cu doi membri și-ar putea eficientiza activitatea: unul s-ar ocupa de producția de conținut online, de la identificarea informațiilor și verificarea lor, la editarea textului și publicarea 10

acestuia, iar celălalt de partea tehnică și administrativă. Fiecare în parte muncește mai eficient pe zona sa de competență și, în final, se obține mai mult decât dublul rezulatelor pe care le obținea un singur individ. Pe măsură ce organizația devine tot mai complexă, efectul se amplifică. Efectul de scală Ce este efectul de scală? Un blogger care își întreține site-ul personal, sperând că va putea vinde, odată și odată, publicitate, are cheltuieli legate de soft, de aparatură, dar și de achiziția de materie primă. Dacă se va abona la o agenție de știri sau va cumpăra fotografii, va avea costuri de producție, să spunem de X lei. Prin munca sa, el va realiza o cantitate Y de știri, generând un număr Z de accesări. Costul unei știri va fi egal cu X/Y, dacă nu includem și munca sa, plus alte cheltuieli. Numărul știrilor va fi limitat de capacitatea sa de efort. În cazul în care vor lucra doi oameni, numărul știrilor dezvoltat plecând de la o informație de agenție se poate dubla, deci costul ”materiei prime” pentru o știre se reduce la jumătate. Evident, crește costul forței de muncă, dar și accesările, ceea ce ar putea genera venituri mai mari, care să acopere costurile totale de producție. Oricum, economia de scală a redus costul unitar al produsului, pentru că achizițiile sunt realizate la costuri mai mici. Softul unui site cu doi angajați și câteva mii de accesări pe lună costă cât softul cu care e publicat un ziar online cu zeci de angajați și milioane de vizitatori unici. Chiria pentru sediu, raportată la numărul angajaților, se reduce prin economia de scală, ceea ce asigură eficiența organizației.

Spirit antreprenorial Identificarea ocaziilor de a satisface nevoi umane, urmată de achiziŃionarea şi utilizarea cât mai eficientă a unor resurse (umane, materiale, informaŃionale) pentru a satisface aceste nevoi.

Ierahia într-o redacție online Redacțiile nu sunt conduse democratic. Ca în orice instituție birocratică, rațională în raport cu scopul său, există o ierarhie. Structura unei redacții clasice este mai bine cunoscută, modelul fiind promovat de jurnaliștii care a reprezintă redacția în spațiul public. Redacțiile online sunt la fel de dinamice ca și mediul în sine. Structuri cu doi trei angajați s-au dezvoltat până la nivelul unor trusturi cu zeci sau sute de redactori, iar redacții mari au ajuns să mai funcționeze cu câțiva jurnaliști care leau preluat, după falimentul firmelor care le-au lansat, în urmă cu un deceniu. Redactorul-șef din presa tradițională este numit în online project coordinator. Astfel, se recunoaște că noile media se află într-o permanentă transformare, își schimbă stilul, forma și publicurile, iar cel care este pus să coordoneze echipa redacțională nu mai asigură continuitatea unei politici editoriale, ci acționează limitat, pe proiecte specifice, adaptate la o piață dinamică. 11

Coordonatorul unui proiect online urmează o strategie de dezvoltare gândită pentru intervale bine stabilite, cu obiectivele precise. Modelul de producție ”trimedia” Fotoreporterii și secretarul de redacție au dispărut, în noile medii. Asta nu înseamnă că s-a redus numărul de job-uri. Informația scrisă e completată sau mai bine spus integrată în conținutul multimedia din presa online. Televiziunea are nevoie, în redacțiile de știri, de jurnaliști care să scrie textul pe care îl citesc ”prompteriștii”, dar și să redacteze informațiile care ”curg” în partea de jos a ecranului. Redactorii care editează aceste texte le postează, apoi, pe platforma online ”anexată” postului de știri. Cel puțin un link trimite cititorul spre un material video, iar din materialul filmat se captează imagini care vor fi postate, ca și conținut foto, pe site-ul amintit. Reporterul care merge la o conferință de presă va scrie știrea pe care o va citi prezentatorul TV. Tot el va lua un interviu (așa numitele ”sincroane”) unuia dintre invitați, va posta fotografia acestuia pe site și, după ce completează știrea citită de prezentator, o va publica pe site-ul de știri. Dacă trustul respectiv deține și un post de radio, o parte din amintitul sincron va fi folosită într-o emisiune, sau ca să deschidă jurnalul. Deci, un singur jurnalist a realizat și un text scris, un material video și unul audio, ba chiar a făcut și o fotografie, dacă vom considera astfel captarea unei imagini cu ajutorul unui program de calculator.

În cazul unui jurnalist care lucrează într-o redacție online, lucrurile se petrec exact la fel. El ia notițe pentru a scrie știrea, dar totodată filmează conferința de presă cu o cameră pusă pe un trepied, dacă site-ul respectiv oferă și conținut video. Dacă reușește să ia un interviu, în cadrul știrii este postat un link către fișierul audio, pe care cei interesați să audă vocea personajului intervievat îl vor accesa. Fotografia se ia din arhivă, din bazele de date accesibile contra cost sau... de pe net. Asta dacă reporterul amintit nu cumva a făcut și o fotografie la conferința de presă. Este posibil ca redactorul să nu aibă timp să editeze conținutul multimedia. Poate redacția preferă să-l trimită la încă o conferință de presă, sau chiar la două evenimente, pe lângă cel deja menționat. Există, în redacție, un content editor, care preia materialele brute, descărcate de reporter în serverul ziarului, prin Internet și le prelucrează.

Dar, deseori, site-urile operează doar cu editori de conținut. Este un model de afacere bazat pe preluarea conținutului generat de alte medii de informare, editarea acestuia și postarea drept conținut propriu.

Platforma de știri-model de bussines în new media Unele redacții funcționează ca platforme de știri (agregatoare de știri). Unui editor care lucrează într-o astfel de redacție i se cere să urmărească un număr de generatoare de conținut (ziare, televiziuni, alte site-uri) și să preia știrile acestora pe măsură ce ele apar. După ce le prelucrează, astfel încât motoarele de căutare să le identifice drept conținut diferit (ca o știre originală) le postează, adăugându-le o fotografie, un link sau embed code către conținut audio-video. Unele dintre aceste platforme selecteză doar știrile importante, altele preiau toate știrile. Editorul trebuie să sesizeze importanța materialului 12

pe care îl prelucrează și să semnaleze senior editorilor sau redactorului coordonator, pentru a stabili poziția știrii în flux. O știre banală despre deschiderea unui drum comunal va fi plasată într-o poziție mai puțin vizibilă, o criză guvernamentală va fi semnalată conducerii redacționale, astfel încât aceasta să o plaseze ”în deschidere”. Munca unui redactor/reporter se desfășoară pe teren, la sediile instituțiilor arondate sau la locul unor evenimente în derulare. Redactorii unei platforme de știri s-ar putea să nu părăsească vreodată redacția. Sursa lor de infoirmații este chiar concurența, iar abilitatea de a descoperi informația și cea de a scrie sunt înlocuite cu abilitatea de a prelucra rapid textul și de a-l optimiza textul pentru motoarele de căutare, astfel încât url-ul său să fie plasat mai sus pe pagina de rezultate. Taraba cu ziare de pe vremea presei clasice se numește, în new media, Google sau Bing. Locul în care este plasat ziarul, la vedere sau ascuns sub alte publicații depinde de întreaga echipă, nu doar de cei de la difuzare. Negocierile dintre patronii ziarului și proprietarii firmei care face distribuția nu sunt posibile. E mai democratic, în pricipiu: toți au acces egal pe piață. Asta nu înseamnă că am scăpat de grija investițiilor. O poziție bună în clasamentul rezultatelor costă. Vom vedea cum se face ”distribuția” știrilor, și cât costă să ajungi pe un loc bine plasat, în capitolul dedicat SEO, un cuvânt magic în lumea informațiilor inline.

Versiunile oglindă ale ziarelor tipărite, în care știrile din print sunt ”deversate” și în online, au cam dispărut. Firmele care își permit costurile de tipar își pot permite și echipe redacționale dedicate. Restul, au renunțat la print deja. Redacțiile online ale cotidienelor clasice au ca principală sursă de informația materialele din ediția tipărită. Este normal să promoveze materialele aceluiași brand, dar totodată este și mai eficient: obții două produse cu mai puțini redactori decât ar fi fost necesari pentru realizarea lor separat, în două firme diferite. Schimbarea fundamentală nu este de conținut, ci de timming. Redacția clasică avea ca deadline de predare a materialelor a doua parte a zilei. Presiunea venea de la secția DTP, care se pregătea de închiderea ediției în funcție de orele la care trebuiau să pornească ”paginile” spre tipografie. În noile media, presiunea este exterioară redacției, fiind generată de restul presei, care preia instantaneu (de fapt cu câteva minute întârziere) orice informație relevantă apare pe fluxurile agențiilor de știri, în alte ziare sau la televiziune. Practic, subiectele originale, demne de prima pagină, sunt singurele care mai pot aștepta până a doua zi. În rest, majoritatea materialelor care apar în print, pot fi citite cu câteva ore mai devreme pe net. Doar ziarele care au exclusivități își mai pot permite să ofere în ediția online doar un tease, anunând bomba din print, de a doua zi. Ele riscă atunci când întârzie postarea integrală a știrii pe net, până la difuzarea ediției tipărite. Dacă e vorba despre un tabloid care anunță o pagină cu fotografii incendiare, accesibile doar în ediția tipărită, se poate trezi cu un site care cumpără ziarul și postează o galerie foto, cu imaginile scanate. Nu a reuști decât să piardă, o vreme, prima poziție în clasamentul accesărilor.

Surse de informație în mediul online

13

În principiu, nu ar trebui ca sursele jurnalistului care lucrează pentru un site de știri să difere de cele ale redactorului de la un ziar clasic. Cu o condiție: ca acel site să genereze conținut editorial. Dacă se limitează la preluarea și prelucrarea unor articole deja publicate de alții (inclusiv de agențiile de știri), atunci sursele se restrâng foarte mult. Fiecărui editor de știri angajat la un astfel de portal i se repartizează câteva ziare, televiziuni sau agenții de presă, pe care să le monitorizeze. Pentru generarea de conținut, se utilizează tehnicile standard de colectare și prelucrare a informațiilor, sursele fiind selectate în funcție de domeniul de interes/publicul țintă etc. Internetul este în aceeași măsură o sursă de informații și pentru presa clasică, dar cei care lucrează în online au o presiune suplimentară legată de factorul timp. Conferințele de presă, briefing-urile autorităților, relația directă cu persoane care pot furniza informații,comunicatele sosite pe adresa redacțiilor sau difuzate de agențiile de știri, mesajele și reclamațiile publicului rămân indispensabile. La aceste surse de informație se adaugă: • • • • • • • • •

Blogurile personalităților Newsletter-ul concurenței sau al altor companii Site-urile instituțiilor publice Blogosfera Site-uri ale unor mari trusturi de presă occidentale Televiziunea și radioul clasice Site-uri gen youtube Site-urile concurente Rețele de socializare, gen Facebook

Blogurile personalităților Blogurile personalităților au început să fie tot mai utilizate de acestea pentru lansarea unor mesaje/replici/anunțuri. Politicienii își caută noi publicuri în online, dar totodată încearcă să dețină controlul asupra mesajului și mai ales a publicului, pe care îl apelează direct, fără intermedierea presei. Prin lansarea de bloguri și cu ajutorul Facebook, ei speră să-și fidelizeze un public la care să aibă acces direct, independent nu doar de presă ci și de propriul partid, respectiv de canalele clasice de comunicare pe care instituția respectivă le folosește.

Newsletter-ul Newsletterul concurenței permite jurnaliștilor din online, unde reacția poate fi mai rapidă, lansarea de contramăsuri atunci când se anunță o exclusivitate de către alții. O temă pe care televiziunile o anunță pentru ”Știrile de la ora...” poate fi prelucrată și postată, astfel încât știrea rezultată să beneficieze de promovarea pe care o face un mediu cu acoperire mult mai mare. Temele puse pe agenda publică de către mass media clasice vor fi cele pe care le caută publicul, prin motoare specializate, gen google, generând accesări (un criteriu de măsurare a succesului) în mediul online.

Blogosfera 14

Bloggerii pot fi surse de informații, așa cum sunt surse pentru marile portaluri de știri sau pentru marile trusturi de presă și micile ziare online. Când peștele mai mare îl înghite pe cel mai mic nu e neapărat o nenorocire, ba din contră. Dacă se citează corect sursa, e un mod de a căpăta notorietate. Dacă site-ul cu mai mulți utilizatori dă și link-ul către site-ul din care a preluat informația, îi transferă acestuia cititori și ajută la mai buna indexare în rezultatele motoarelor de căutare. Practic, îl ”trage în sus” în clasamente. Un număr mai mare de link-uri din partea celor mari înseamnă o vizibilitate mai bună și o poziție mai bună în ”căutări”. Ce să caute un redactor printre bloggeri? De exemplu, idei sau chiar informații despre teme care deja circulă în media. O reclamă de succes va fi tocată de zeci de bloggeri. Un eveniment, sau un accident, ar putea să fi fost surprins de un trecător cu cameră video la telefonul mobil, iar acea persoană l-a înregistrat și l-a postat pe blogul personal. Există și bloguri specializate, care pot furniza expertiza necesară jurnalistului generalist, în anumite cazuri.

Atenție: citarea incorectă sau lipsa citării unei surse, pentru a evita link-ul care ajută concurența, este riscantă. Tot ce scrie site-ul ”egoist” cade în responsabilitatea redactorului și a redacției. Regula citării corecte nu are doar o dimensiune etică, ci și una practică, permițând evitarea unor reclamații/procese etc.

Site-urile unor instituții media occidentale În epoca printului, ziarele puneau pe prima pagină ceea ce aveau mai bun, iar concurența sau instituțiile media de pe alte piețe nu putea prelua decât a doua zi subiectul. Astăzi, ziarele românești au la dispoziție sute de prime pagini, din întreaga lume, dar și din presa locală. Nu întâmplător, două din marile portaluri de știri din România s-au dezvoltat plecând de la ”Revista presei”. Acum, revista presei se face permanent, nu doar odată pe zi. Din presa locală se preiau ”bombele” sau ,cum se mai spune, subiectele tip breaking news, iar din cea internațională subiecte de magazin, interesante pentru publicul din toată lumea, mondenitățile sau știrile șocante. În goana după accesări, site-urile unor publicații serioase, care pe print dau atenție mai ales subiectelor politice sau sociale, abundă în informație light, în știri despre curiozități sau orori. În funcție de publicul vizat și de experiența redactorilor se folosesc fie tabloidele britanice, fie secțiunile de magazin ale unor ziare serioase. Huffington post și Daily Mail sunt printre cele mai citate, dar în egală măsură se afirmă siteuri din Spania, Franța sau Italia, mai ales că din această zonă pot veni și informații despre românii din diaspora.

15

Sfat practic Știrile care implică români din afara granițelor au audiență, deci există redactori specializați în monitorizarea site-urilor din țările în care comunitățile românești sunt mai importante. Un procedeu prin care jurnaliștii sunt semnalați când apar știri despre români este abonamentul RSS, pe site-ul monitorizat. Presa românească din diaspora este o altă sursă de știri despre conaționalii noștri, iar relația cu redactorii acelor publicații este importantă, întrucât pot deveni reporteri/colaboratori în regim de breaking news, atunci când un eveniment important se petrece în țara respectivă. Relația ar trebui să fie reciproc avantajoasă: presa românească poate prelua articole din țară, iar link-urile adaugă valoare redacției ( și redactorului care le-a generat).

Teme: 1. identificați cinci publicații românești din diaspora. Precizați care este redactorul cu care ar trebui stabilită o legătură profesională și de ce. 2. stabiliți un abonament RSS la o publicație din UE sau SUA pentru a fi permanent informați despre știrile care implică români. Cum ați defini știrile la care să primiți mesaje RSS?

Televiziunea și radioul clasice Televiziunile de știri sunt principalele surse de informare și de verificare a informațiilor pentru multe redacții, clasice sau online. Există bloguri semi-profesioniste, alcătuite în jurul unei personalități culturale sau din media, gen blogul lui Tănase, care sunt axate doar pe comentarii ale știrilor. Și cei care livrează conținut se inspiră din sumarul posturilor de știri, care au redacții mari și acoperă majoritatea evenimentelor. Deseori, conferințele de presă sunt transmise live, ceea ce oferă redacțiilor mici posibilitatea de a le urmări fără costuri de personal. Un editor cu experiență poate ”scoate” dintr-o conferință de presă pe care o vede la televizor mai mult decât reporterul aflat la fața locului, făcând conexiuni și folosinduse de cunoștințele pe care le are despre subiect. Știrea de la TV este completată cu păreri ale experților, cu elemente de back ground, este legată de alte evenimente (contextualizare) și i se estimează impactul (ce efecte va avea). Cu excepția cazurilor când detaliile de culise sunt importante (atunci când actorii conferințelor de presă deviază de la scenariul prestabilit de PR), o conferință de presă vizionată în redacție aduce la fel de multă informație ca un reporter trimis la locul faptei. Fără să implice efort redacțional. Instituțiile media cu pretenții nu pot lipsi de la un eveniment, dar micile redacții ale presei online trimit rareori reprezentanți la conferințele de presă. Principala victimă a economiilor este reporterul/jurnalistul care nu are nici șansa de a participa la evenimente, dezvoltându-și spiritul de observație jurnalistică, nici ocazia de a-și dezvolta relațiile cu actorii politici sau din administrație. 16

Televiziunea nu se limtează la știri. Emisiunile care fac audiențe mari vor fi analizate și comentate în mediul online. Micile ”povestiri” care rezumă faptele memorabile sau șocante petrecute pe parcursul unei emisiuni importante au numeroase accesări. Publicul care nu a apucat să vadă emisiunea are un mic rezumat cu cele mai ”tari” momente, iar publicul mai puțin fidel menține contactul cu produsul respectiv, citind știrile despre acesta (reflectând astfel funcția de socializare a mass media). Ce trebuie să urmărească un editor care acoperă domeniul? •

• • • •

Teasing-ul făcut de PR-ul posturilor de televiziune sau radio, pentru a putea anunța un nou produs media: un serial, o nouă emisiune, o premieră, o știre despre vedeta care participă la un show etc. Dezbaterile cu potențial conflictual Clasamentele concursurilor televizate Audiențele emisiunilor importante, care pot deveni știri Sancțiunile CAN

Editorul de conținut online mai are obligația să includă în știre și o trimitere la emisiunea respectivă, un film produs în redacție cu scenele importante sau în cel mai rău caz un embed code care trimite spre un filmuleț cu scene din emisiune postat pe youtube. Cel mai profitabil pentru redacția online este ca editorul să copieze emisunea în timpul desfășurării ei, să editeze rapid filmul și să-l posteze chiar el pe youtube, cu trimitere către instituția de media pe care o reprezintă. Astfel, va atrage publicul care nu caută ziarul, ci emisiunea (momentele mai importante ale acesteia), generând accesări la care simpla postare a știrii nu putea spera.

Temă: Alcătuiți o listă de emisiuni care ar trebui urmărite de redactorii unui ziar online. Folosiți criteriul audienței, dar și cel al relevanței pentru publicul site-ului ( primul atrage public generalist, al doilea oferă argumente pentru fidelizarea publicului de nișă-de vreme ce sunt urmărite emisiunile importante pentru acesta). Capturați imagini și editați-le. Pregătiți un film pentru postrea pe youtube, cu scena cea mai importantă a unei emisiuni selectate conform recomandărilor de mai sus. Repetați operațiunile pentru o emisiune de radio.

Site-ul cu conținut generat de public, gen youtube

Am amintit deja efectul de pâlnie al youtube, în cazul producției de conținut video, care canalizează un public generalist către ziarul care a produs conținutul. Youtube este și furnizor de conținut, care trebuie descoperit, editat și postat de către presa online. Glume, clipuri, scene șocante sau emoționante pot fi găsite de editori, care fac un serviciu publicului, căutând în locul acestuia și selectând cele mai reușite produse (vezi funcția de filtru a mass media). Cum se face căutarea? 17

• •

• • •

După audiență (numărul accesărilor arată că produsul este apreciat de mulți utilizatori) După relevanța pentru publicul țintă (pe youtube pot fi postate filme realizate recent și în proximitate, care reflectă fenomene sociale sau probleme de larg interes, cum ar fi violențele în școli, scandalul de la administrația financiară etc.) După tematică, în funcție de temele ajunse pe agenda publică După personaj, în funcție de persoanele aflate în atenția publicului la un moment dat După experiența recentă: zonele care au generat audiență vor mai genera

În zilele în care editorul unui ziar online nu este solicitat de evenimente în derulare, poate scana internetul în căutarea unor clipuri, selectate în funcție de audiența deja înregistrată. Când funcția de pre-filtrare a fost realizată de mass media din străinătate, identificarea unor produse youtube interesante se face accesând site-urile scanate în cadrul monitorizărilor de rutină, cotidiene. Dacă acestea lipsesc, se caută pe youtube și se analizează datele de audiență afișate. Căutarea după tematică se execută atunci când o temă de interes public este pe agendă. De pildă, când are loc un act de violență în școli se caută clipuri asemănătoare. Căutarea după personaj se practică imediat ce un individ ajunge în atenția publicului. Fie că este vorba despre un medalit olimpic, fie despre un șofer care a făcut victime în trafic, profilul youtube va fi accesat, așa cum pe vremuri erau întrebați vecinii ce fel de om era victima. În cazul în care există zone cu o frecvență mai mare de generare a știrilor, ele vor fi scanate cu predilecție. Postările elevilor, de exemplu, au stat deseori la baza unor știri despre școală, sau fenomenele negative din domeniu.

Despre site-urile concurente și importanța lor într-un mediu în care nu există ”închiderea ediției” am amintit în capitolul anterior.

Facebook

Rețelele de socializare, gen Facebook, sunt o unealtă de promovare a jurnalistului/site-ului, dar și o platformă de colectare a informațiilor venite de la public. Jurnalistul poate observa care sunt subiectele de interes general sau ale unui public specific și poate primi sesizări/informații. Desigur, acestea ar putea fi trimise și pe adrese gen numele redactorului@numele redacției sau redacția@numele site-ului.ro. E posibil ca unii ”informatori” să prefere facebook, sau o altă rețea cu care s-au familiarizat, și nu o modalitate ”oficială” de a trimite un mesaj. Dacă informația este livrată pe adresa redacției, e posibil ca aceasta să nu ajungă la jurnalist: fie nu este observată, fie este dirijată spre alt redactor de către cei care fac triajul. Contactul direct cu cititorii reprezintă o formă de autopromovare a redactorului, de construcție a brand-ului personal și de legitimare a competenței sale într-un domeniu (i-am scris redactorului X, în care am încredere/care se pricepe, nu am scris redacției, în general). Când redactorul își schimbă locul de muncă, ia cu el toate aceste ”investiții”: contactele cu sursele de informații, agenda telefonică, relația cu un public bine definit. 18

Jurnalismul civic, online New media oferă un grad de interacțiune cu publicul nemaiîntâlnit în epoca modernă. Este o ocazie de care vor profita cei care folosesc jurnalismul civic ca motor de creștere a audienței. Chiar dacă strategia redacțională nu asumă explicit spre acest tip de presă, politicile editoriale orientate spre aspecte de interes cetățenesc pot fi folosite punctual, în proiecte specifice. Ziarul The Light, din Texas, SUA, era citat de Hachten, în 2005, ca promotor al unei campanii de siguranță la locurile de joacă ale copiilor din orașul Austin. Campania s-a desfășurat în stil clasic, dar o reacție mult mai rapidă s-ar putea obține pe Internet. Redactorii care identifică teme de campanie cu priză la public sunt deosebit de valoroși. Să ne gândim la cazul cailor sălbatici de la Letea. Protestele societății civile au fost declanșate pe bloguri și, apoi, preluate de ziarele online au ajuns în atenția televiziunilor. Tema fusese impusă pe agenda publică, iar site-urile au capitalizat acest succes, obținând notorietate și accesări. Promovarea site-ului prin concursuri nu diferă prea mult de cea prin teme sociale, care implică zone importante ale comunităților online. Motivarea se face în primul caz prin premii, care sunt scumpe, ca să merite efortul cititorului de a accesa/accepta abonarea la newsletter/participa. În cel de-al doilea există o motivație: •

emoțională, legată de valorile comunității respective

•

rațională, legată de avantajele pe care le-ar putea obține fiecare individ care se implică în campanie, din schimbarea promovată.

Deseori, motivarea de tipul al doilea este mai eficientă decât cea tranzacțională, prin oferirea de ”gift”uri. Mai mult, fidelizează publicul față de marcă, prin identificarea comuniunii de valori/interese. Ca să știe ce teme să caute, redactorii trebuie să întrebe publicul. Iată câteva întrebări ale jurnalismului comunitar, identificate în cartea „The Why and What of Public Affairs Reporting” de către Davis Merritt și Maxwell McCombs (p. 84). Cine ... se preocupă de problemă? ... este afectat de problemă? ...este responsabil (nu neapărat în sensul unor reproșuri, ci al precizării competențelor)? ... ar trebui ascultat? ... a mai abordat acest subiect? Ce ... ar trebui discutat? 19

... naște îngrijorări? ... soluții sunt disponibile și care ar fi consecințele lor? ... înseamnă toate acestea pentru cetățean? ... își propune soluția să rezolve? ... valori susține soluția, ce interese sunt în spatele ei? ... ar trebui să cunoască publicul pentru a avea o opinie informată despre subiect? ...nu știm în acest moment? ... rămâne de făcut? ... ar însemna că a fost un succes?

Când ... au nevoie oamenii să primească aceste informații? ... erau diferite lucrurile/când a apărut problema? ... va deveni evidentă pentru toată lumea? ... ar trebui trecut la acțiune? …ar trebui finalizată campania?

Care ... este cauza? ... sunt consecințele? ... sunt cele mai bune căi informare pentru cetățeni? ... este opinia publică?

De ce ... ne interesează problema? ... abordăm jurnalistic tema? ... se întâmplă? ... se întâmplă acum? 20

... are nevoie comunitatea de plasarea pe agendă a temei?

Cum ... afectează problema viața publică? ... am ajuns aici? ... este încurajată dezbaterea/participarea? ... ajutăm decizia publicului?

Paradoxul media online Un paradox al mediului online îl constituie perisabilitatea conținutului simultană cu rezistența acestuia. O știre nu este o exclusivitate decât cel mult câteva minute. Concurența o preia rapid și o integrează fluxului propriu de știri, prin adăugare de informație, schimbarea unghiului de abordare sau, în cel mai ”meschin” caz, doar a ordinii frazelor, astfel încât să păcălească roboții motoarelor de căutare. Să înțelegem că nu mai trebuie să ai cel mai bun redactor, ci cel mai bun SEO? Adevărul este la mijloc, căci un bun redactor, așa cum se va vedea, contribuie nu doar la faima site-ului în rândul publicului, ci și la vizibilitatea acestuia în sistemul ”search”-ului necontenit. Pe de altă parte, perisabilitatea conținutului este fără importanță. Un ziar durează o zi, se spunea în piesa Ultima Oră, de Mihail Sebastian. Știri din Ziua sau Gardianul, deși ziarele respective și-au încetat existența de peste doi ani, pot fi încă accesate pe Internet. Să spunem că am publicat astăzi o știre despre un eveniment la zi. El implică personaje proeminente care au făcut gesturi demne de a fi luate în seamă, odată ce au ajuns în ziar. De fiecare dată când un om va căuta o informație despre un eveniment care implică acele personaje, are șansa să găsească o știre din ziarul nostru. El o va accesa și astfel va crește numărul utilizatorilor site-ului nostru. Deci, valoarea site-ului va crește, iar astfel se va închide ciclul de producție:

Redactor—>informație—>site—>accesări—>publicitate—>redactor

21

Elemente comune jurnalism clasic/online Reciclarea conținutului din print în online a fost o mișcare logică la începutul epocii internetului. Același material era trimis către cititori pe două canale, fără costuri suplimentare de producție, asigurând prezența organizației de media clasice într-o zonă ”exotică”, la acel moment, pentru un public de nișă. Foarte rapid, s-a observat că publicul diferă, iar conținutul trebuie adecvat noilor media, conform formulei clasice ”media este mesajul”. Reciclarea jurnaliștilor din print pentru un conținut destinat exclusiv online-ului nu a funcțioinat în toate cazurile. În online funcționează alte metode de atragere a audienței, publicurile sunt diferite, dar regulile de bază ale jurnalismului rămân în vigoare. Atât redactorii din mediile clasice, cât și cei din noile media, au nevoie de specializare și urmăresc un discurs jurnalistic al știrilor, nu alte modalități de a povesti sau interpreta realitatea.

22

Elemente de management redacțional OrganizaŃia este o formă raŃională, instituŃionalizată, de interacŃiune a unui grup de persoane, justificată de interesul atingerii un scop comun. Exemple de organizații sunt și un mare trust de presă, cu sute de angajați și un grup de trei prieteni care transformă un blog într-un ziar online.

Tipuri de organizații • • • • • •

Publice/Private Guvernamentale/neguvernamentale Profit/non-profit Mici/medii/mari ProducŃie unicat/serie mică/de masă Locale/regionale/naŃionale/multinaŃionale

Managementul este acea parte a unei organizații care exercită şi facilitează controlul şi coordonarea între departamentele instituționale. Are trei niveluri: • • •

General, care formulează strategii şi politici de implementare Mediu, responsabil de gestionarea resurselor Inferior, care supervizează şi dirijează activitatea angajaŃilor

Majoritatea instituțiilor din online sunt organizații mici sau medii, în care contactul managementului cu salariații este apropiat, iar nivelurile ierarhice se suprapun. Deseori,managerul general este proprietarul instituției media respective și are funcția de redactor șef (sau project manager) acționând, deci, și la nivel mediu.

Care ar fi noile funcții într-o redacție online? Să luăm ca exemplu un mare trust media, care deține și site-uri oglindă ale produselor din print.

23

Managementul general este reprezentat de consiliul de administrație. Acest organism formulează strategiile și politicile de dezvoltare. Totodată, îi reprezintă pe investitori, adică pe proprietarii instituției și răspunde în fața acestora. În unele organizații mai mici, proprietarul este și conducătorul CA, sau nici nu există un astfel de consiliu, managementul general fiind exercitat de o singură persoană. Managementul general stabilește, de pildă, că un produs media va fi destinat publicului X sau Y, că se vor aloca resurse pentru atragerea de jurnaliști specializați și că se așteptă rezultate într-un anumit interval de timp. Uneori, managementul general al trustului ia decizii tranșante, cum ar fi suspendarea ediției printate și investiția doar în online (vezi cazul Gândul, Săptămâna financiară). Sau schimbă orientarea ziarului, cum s-a întâmplat cu Libertatea, care a fost ziar local, de prânz, apoi generalist național și, în final, tabloid cu acoperire națională. Managementul mediu realizează coordonarea între ediția printată și cea online. Conținutul articolelor din ziar, este ”reciclat” pentru site, resctiindu-se materialele, adăugându-se conținut video sau audio, realizându-se trimiteri către alte materiale sau către alte produse ale trustului, prin link-uri. Există și articole realizate doar pentru site, care nu ajung în print: • breaking news-urile, care sunt ”updatate” pe măsură ce evenimentul se desfășoară și care nu mai ajung în aceeați formă în ediția de a doua zi; • materiale realizate exclusiv pentru online, care se bazează pe un conținut video/audio sau care nu sunt relevante pentru publicul ediției printate, dar care se adresează unui public larg, online, pentru a asigura efectul de captare, dirijând cititorii spre site. Evident, acestea cad în responsabilitatea coordonatorului ediției online, iar un circuit asemănător se realizează și în cazul televiziunilor , care au site-uri oglindă. Editorii site-ului preiau știri sau reportaje de la redactorii ziarului/televiziunii și oferă materiale din zona online către print sau tv. În cazul unor instituții mici, nu există o separare clară între roluri. Managementul mediu, adică ”project coordinator”-ul din online, sau redactorul șef din media clasice, poate fi aceeași persoană cu vizionarul care dă direcția de dezvoltare. În marile redacții, redactorul șef ia deciziile tactice, care urmăresc atingerea obiectivelor strategiei de dezvoltare și alocă resursele pentru aceasta. El poate face angajări, în limitele bugetelor aprobate de managementul general, repartizează forța redacțională pe departamente, stabilește obiective specifice fiecărui departament și exercită, zilnic, funcția de control și evaluare a rezultatelor. Stabilirea obiectivelor are la bază principiile SMART

1. 2. 3. 4.

Specific Măsurabil Accesibil (realizabil) Realist 24

5. Termen limită

Chiar și într-o redacție cu un singur membru, adică un blog de știri, se aplică aceste principii. Managerul-redactor trebuie să-și stabilească obiective clare, cu rezultate măsurabile, care să poată fi realizate într-un anumit interval de timp. Un proiect editorial presupune ținte clare, nu poate fi derulat după principiul scriem și vedem ce rezultă din asta. Managementul de nivel inferior Managementul inferior este reprezentat de șefii de departamente sau de coordonatorii unor proiecte specifice, subsumnate proiectului editorial. Atribuțiile lor se limitează la coordonarea salariaților, dar au și rolul important de a asigura comunicarea între redacție și managementul de la nivelurile superioare. Procesul poate fi unul general, din perspectiva unui managemnt participativ. Participarea constituie un mod de lucru prin care membrii unei organizaŃii iau parte la procesul conducerii, implicânduse atât în stabilirea obiectivelor, cât şi în ceea ce priveşte transpunerea acestora, în mod eficient, în practică. Aşa cum se manifestă în realitate, participarea presupune reuniunea a două acŃiuni specifice: implicarea şi integrarea. Implicarea este susŃinută de motivaŃia indivizilor, surprinzând latura subiectivă a participării. Ea se sprijină pe interesele indivizilor, atitudinile lor, ideologii, valori sau credinŃe, respectiv tot ce stă la baza orientării generale a unui individ. Integrarea, ca proces biunivoc, între individ şi instituția media, de adaptare şi asimilare a individului în organizaŃie, la exigenŃele profesionale, la viaŃa colectivului, pune în evidenŃă latura obiectivă a participării, exprimând capacitatea membrilor organizaŃiei de a influenŃa şi chiar controla deciziie organizaŃionale. Managementul participativ reprezintă un sistem managerial modern. El poate fi promovat, cu rezultate pozitive, numai dacă în organizaŃii se manifestă convergenŃa de interese a tuturor membrilor acesteia, indiferent de poziŃia lor ierarhică. ConvergenŃa de interese permite manifestarea creativităŃii și a inițiativei membrilor organizaŃiei, indiferent dacă sunt conducători sau angajaŃi.

În redacții, întâlnim practici formale, în care sunt prezente organisme de conducere participativă, cu un statut bine precizat şi cu atribuŃii bine stabilite. Este vorba de consiliile de conducere sau consiliile de administraŃie, în care sunt invitați membri ai echipei redacționale, dar și de ședințele zilnice de stabilire a sumarului, în care se pot prelua idei și feed-back de la salariați, nu doar transmite sarcini. În practica de zi cu zi se întâlnesc şi modalităŃi informale de promovare a managementului participativ. Acestea sunt practici inŃitiate de manageri, de pe diferite trepte ierarhice din organizaŃie și permit atragerea neoficială a subordonaŃilor la unele sau la toate 25

actele procesului decizional. Asemenea modalităŃi sunt legate de personalitatea managerului, de stilul de conducere pe care îl promovează, de cultura organizaŃională. Ședințele de brainstorming, la care participă toată redacția, sunt astfel de întâlniri informale în care se pot genera idei sau strategii de dezvoltare, se pot găsi teme de campanie, iar implicarea redactorilor va fi mai mare fiindcă inițiativa a pornit chiar de la ei. Cu ce șef veți lucra într-o redacție sau ce fel de lider veți ajunge ? Liderul tranzacțional este urmat de mebrii organizației pentru a obține recompense sau a evita sancțiunile pe care acesta le poate da. Valorile implicate de acest proces sunt : competiția, egoismul, eficiența. Liderul este unul de tip eroic, care dă ordine și precizează direcția de urmat, iar restul execută aceste directive. Liderul transformațional unește echipa redacțională în jurul unor credințe și valori, pentru a atinge un set de obiective măsurabile (vezi Principiile SMART). El încurajează dezvoltarea individuală a subordonaților, ca mecanism de a crește productivitatea. Se bazează pe viziune, planificare, creativitate, solicitând cooperare și acționând pe baza interdependenței între membrii redației. Managerii de la începuturile presei libere, după 1989, erau mai degrabă de tip tranzacțional. Ei reprezentau organizația, de aceea promovarea unor alte figuri din redacție în afara organizației, adică a redactorilor obișnuiți, nu era încurajată. În cazul proiectelor care pleacă de la zero, cu echipe mici și resurse limitate, al doilea tip de leadership este recomandat. De asemenea, în cazul unor instituții media care reprezintă ong-uri sau valori ale comunității (jurnalism civic, de exemplu, sau presă ecologistă) coeziunea grupului de activiști nu se poate menține prin leadership tranzacțional.

26

Pare greu de crezut pentru tinerii jurnaliști, dar instituția în care vor lucra este organizată birocratic. Max Weber a definit birocraŃia drept forma ideală de organizare: o instituție formală, cu structură specifică, în care puterea de a decide creşte pe măsura înaintării spre vârful ierarhiei. Administrare este una raŃională, în funcŃie de scopuri, pe bază de reguli. Există o delimitare clară între viaŃa personală şi cea a organizaŃiei, intrarea şi ascensiunea se fac pe bază de merite, atribuŃiile sunt clar stabilite, la fel răspunderile şi nivelul de competenŃă.

Organizarea birocratică presupune: • • • • • • •

Separare strictă a rolurilor şi funcŃiilor Ocuparea poziției pe baza meritelor Ierarhie strictă ce defineşte zonele de autoritate şi responsabilitate RelaŃiile dintre funcŃionari sunt definite prin norme stricte Participarea la decizii, determinată de poziŃia în ierarhie Între viaŃa profesională şi cea particulară sunt limite clare RelaŃiile sunt definite prin norme precise.

Pentru cei care vor să pună pe picioare o redacție online sau vor să se integreze într-o redacție existentă, este utilă această sumară prezentare a caracteristicilor unei instituții birocratice. Când se alcătuiește proiectul redacțional trebuie trasate limite clare între roluri și funcții. Ierarhia este importantă, iar deciziile se iau pe baza acesteia. O organizație fondată de câțiva tineri întreprinzători va fi mai puțin formală, iar rolurile și atribuțiile se vor suprapune, relațiile nefiind definite prin norme precise. Pe măsură ce organizația se dezvoltă, câștigul de creativitate obținut prin lipsa formalităților este pierdut din cauza ineficienței: mai mulți oameni fac aceeași treabă, se pierd subiecte importante, nu sunt bine precizate responsabilitățile și există dificultăți în a lua rapid o decizie. Într-o lume aflată în permanentă schimbare, cum se adaptează o instituție media? De remarcat că procesul schimbării poate fi de trei tipuri: •

De tip raŃional, proces care implică cunoaşterea alternativelor;cunoaşterea consecinŃelor; ordonarea după preferinŃe; selectarea variantei optime.

27

•

De tip incremental, birocratic, care pleacă de la premisa că luarea raŃională a deciziei nu este posibilă, deoarece nu se cunosc toate situaŃiile.

•

Model mixt.

De regulă, redacțiile adoptă modelul incremental, analizând evoluțiile pe termen scurt ale schimbărilor editoriale. De exemplu, dacă vor constata o audiență crescută a știrilor tip remember (vezi moda reevaluării epocii Ceaușescu, din toamna-iarna anului 2011) se vor orienta spre acest tip de știri. Treptat, structura și stilul programelor/conținutul editorial se vor schimba. Există și schimbări majore, de tip rațional, dar aceste decizii se iau de la nivelul managementului superior sau al patronatului. Schimbarea poate fi mai ușoar sau mai dificil de realizat în funcție de cultura organizațională. Cultura organizațională Se compune din totalitatea valorilor, normelor, cutumelor, simbolurilor, din limbajul specific (jargonul), ritualurile, legendele, sistemul de control, documentele şi tehnologia organizaŃiei şi membrilor acesteia, dar şi a comportamentelor asociate.

Schimbarea care presupune reformularea valorilor sau modificarea unor cutume/norme este mai greu de acceptat, în unele cazuri, decât schimbarea unor tehnologii folosite în redacție. De regulă, schimbarea de tip rațional este impusă de managementul strategic, iar cea de tip incremental poate fi generată de la nivelul managementului tactic sau chiar inferior.

În structura instituțională sumar prezentată în acest capitol, care ar fi funcțiile managementului? Citiți capitolul următor:

Funcțiile managementului H. B. Maynard a identificat trei grupe de funcŃii ale managementului: planificarea, execuŃia şi controlul. J. B. Barger consideră că, într-o organizaŃie se pot regăsi trei grupe de activităŃi: planificarea, execuŃia şi coordonarea, iar Constantin Pintilie identifică șase funcŃii ale managementului: previziunea,organizarea, motivarea sau comanda, coordonarea, controlul, 28

menŃinerea şi dezvoltarea unui climat de muncă. În alcătuirea proiectului editorial trebuie realizate toate aceste funcții.

FuncŃia de previziune Această primă funcŃie a managementului are în vedere stabilirea evoluŃiei viitoare a organizaŃiei sub incidenŃa a două determinări importante: ce urmează să se realizeze în viitor şi care sunt resursele necesare pentru a realiza ceea ce s-a propus. Se pleacă de la o diagnoză, care cuprinde acel ansamblu de operaŃii prin care se stabileşte situaŃia organizaŃiei la un moment dat. Bazată pe analiza informaŃiilor de descriere a fenomenelor şi proceselor din organizaŃie, diagnoza asigură elementele necesare de susŃinere a noilor obiective ce se stabilesc pentru viitor. Pe baza acesteia se realizează prognoza, care reprezintă studierea şi stabilirea tendinŃelor de evoluŃie a proceselor şi fenomenelor dintr-o organizaŃie. În funcŃie de obiectivele stabilite, se elaborează deciziile strategice ale organizaŃiei. Urmează planificarea, care constă în stabilirea în timp şi spaŃiu a coordonatelor de dezvoltare a organizaŃiei și programarea, care constă în detalierea activităŃilor ce urmează a se desfăşura în vederea realizării planurilor. Planificare și prognoza se face pentru mai mulți ani, programele au în vedere un orizont de timp restrâns (luna, decada, săptămâna, ziua) şi conŃin nu numai acŃiunile certe ce urmează a se executa, ci şi succesiunea şi obligativitatea realizării lor. Cum putem, însă, prevedea ce urmează să se întâmple pe o piață atât de dinamică? Dintre cele mai cunoscute metode folosite în managementul previzional sunt amintite: extrapolarea, aplicată în special în cazul unor previziuni pe termen scurt, se bazează pe ideea că "legea creşterii în trecut" va determina mai mult sau mai puŃin semnificativ "legea creşterii în viitor". Tehnica ritmului mediu este bazată pe premisa că tendinŃa de evoluŃie în viitor va respecta în general un anume ritm de dezvoltare din perioada anterioară. Metoda Delphi se bazează pe consultarea unui grup de specialişti referitor la o anumită problemă supusă dezvoltării. Branistormingul (asaltul de idei), prin care, pe baza unor discuŃii de grup se urmăreşte obŃinerea unor idei privind felul în care anumite probleme viitoare se pot rezolva. FuncŃia de organizare a managementului FuncŃia de organizare cuprinde acel ansamblu de activităŃi prin care, atât procesul muncii, cât şi componentele acestuia (sarcini, operaŃii etc.) sunt definite, stabilite şi delimitate în vederea grupării lor în raport cu structura organizaŃiei: posturi, locuri de muncă şi compartimente. Organizarea reprezintă una dintre cele mai importante condiŃionări ale creşterii productivităŃii. Efortul de organizare pe care orice instituție media trebuie să-l angajeze, este orientat spre câteva direcŃii considerate obligatorii: •

definirea poziŃiei şi rolului fiecărui compartiment;

29

repartizarea concretă şi echilibrată a sarcinilor. Pentru aceasta, se va evita paralelismul repartizării şi efectuării unor sarcini sau operaŃii, dar și supraîncărcarea unor redactori • stabilirea relaŃiilor dintre diferitele compartimente din cadrul organizaŃiei şi dintre posturile unui compartiment; • construirea unui sistem descentralizat de elaborare şi, după caz, de adoptare a deciziilor.

•

Autoritatea, responsabilitatea și delegarea

Autoritatea constă în dreptul şi puterea managerului de a influenŃa acŃiunile subordonaŃilor. Autoritatea rezultă din poziŃia managerului în organizaŃie. În plan concret, autoritatea înseamnă "a comanda, a decide, a da ordine şi a controla modul de îndeplinire a acestora". Din punct de vedere al modului de manifestare într-o organizaŃie, autoritatea poate fi tradiŃională (care rezultă din poziŃia socială a indivizilor), carismatică, bazată pe faptul că managerul are calităŃi ieşite din comun, normală, care rezultă din poziŃia ocupată de un individ în structura ierarhică a unei organizaŃii. Acest tip de autoritate este de cele mai multe ori influenŃat de calităŃile cu care este dotat un manager, sau pe care acesta le dobândeşte în timp. Autoritate normală, reală, deci al treilea tip de autoritate, domină atât relaŃiile dintre manager şi subordonaŃi, cât şi între subordonaŃi. Interesant este de asemenea şi felul în care autoritatea managerului se exercită şi este percepută în organizaŃie. Din acest punt de vedere există "autoritatea personală sau profesională" care se fundamentează pe rezultatele personale obŃinute de manager în procesul de conducere și "autoritatea ierarhică sau de dispoziŃie, care este transmisă managerului conform poziŃiei ierarhice pe care o deŃine în structura organizatorică a organizaŃiei.

Responsabilitatea este un al doilea concept cu care operează funcŃia de organizare. Responsabilitatea reprezintă obligaŃia unui membru al organizaŃiei de a executa una sau mai multe sarcini ce îi revin unui post. De altfel postul se defineşte ca "ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenŃelor şi responsabilităŃilor desemnate pe anumite perioade, fiecărui component al organizaŃiei". Din definiŃia postului rezultă că, un membru al organizaŃiei, după ce i se transmit sarcinile şi i se conferă autoritatea care să-i permită îndeplinirea sarcinilor, se angajează în realizarea lor în condiŃiile anterior stabilite (termen, cantitate, calitate). Aşadar, jurnalistul, în cazul nostru, îşi asumă responsabilitatea executării sarcinilor, contribuind la realizarea obiectivelor organizaționale. Delegarea este alt concept cu care operează funcŃia de organizare. Considerată ca una dintre posibilităŃile concrete de mărire a performanŃelor funcŃiei de organizare, "delegarea reprezintă un raport personal între un conducător şi un subordonat al său, în baza căruia conducătorul transferă subordonatului o parte din putere, dar și din obligații”.

30

FuncŃia de coordonare Conform aprecierilor lui Henry Fayol, funcŃia de coordonare a managementului are rolul de a lega, uni, armoniza faptele, eforturile şi actele ce se petrec într-o organizaŃie, scopul fiind eficientizarea activităŃii şi asigurarea succesului. Exercitarea funcŃiei de coordonare constă în asigurarea unei concordanŃe între diferitele decizii care se elaborează/adoptă şi între diferite acŃiuni care se desfăşoară. Coordonarea are în vedere decizii şi acŃiuni care pot fi, fie la acelaşi nivel ierarhic, fie între nivele ierarhice diferite. Armonizarea proceselor decizionale sau de muncă se face în conformitate cu previziunile realizate şi în cadrul sistemului organizatoric existent.

FuncŃia de evaluare și control Definită ca ansamblul proceselor prin care performanŃele organizaŃiei sunt verificate prin raportarea realizărilor la obiectivele stabilite, funcŃia de evaluare-control presupune parcurgerea a trei faze: • măsurarea performanŃelor • compararea realizărilor cu obiectivele şi standardele stabilite iniŃial, evidenŃiind abaterile produse (vezi Principiile SMART) •

identificarea şi explicarea cauzelor care au produs abaterile.

Din punct de vedere al managementului, această fază a funcŃiei de control-evaluare are importanŃă din cel puŃin două motive: asigură înŃelegerea mecanismelor care au determinat anumite rezultate şi în acelaşi timp previne situaŃii viitoare care ar putea produce acelaşi tip de abateri. De menŃionat că, analiza are în vedere în egală măsură și abaterile pozitive care pot reprezenta cu adevărat performanŃe, care însă pot fi cauzate şi dintr-o subdimensionare a obiectivelor, sau dintr-o eronată stabilire a standardelor. Temă Ce se așteaptă de la un editor sau de la un redactor, în online? Dar de la șeful acestuia? Aproape aceleași lucruri pe care le-ar face un redactor din presa clasică. Urmăriți în fișa postului de editor coordonator funcțiile managementului și identificați-le. Încadrați în proiectul redacțional funcțiile rezultate din fișa postului unui redactor (ambele prezentate în subcapitolul următor). Activitatea are un anumit specific, fiind o muncă de echipă care tinde să fie integrată pe orizontală. Pe de altă parte, sistemul managerial este influenŃat de tipul proprietăŃii (public sau privat) şi de structura patronatului. Patronatele de grup şi corporaŃiile sunt din ce în ce mai des întâlnite în structura proprietăŃii media online. Schema de organizare 31

Scopurile schemei de organizare într-o instituție media sunt: -

să identifice fiecare departament din organizație

-

să precizeze lanŃul de comandă de la management către fiecare departament

-

să descrie relaŃiile dintre departamente

Schema de organizare este influenŃată în mod direct de către doi factori importanŃi: mărimea pieŃei şi tipul de proprietate. Companiile care operează pe pieŃe mari au un număr ridicat de angajaŃi şi oferă salarii mult mai atractive decât site-urile cu caracter regional sau local. În schimb, companiile mai mici oferă angajaŃilor într-o măsură mai mare posibilitatea de a migra între diferite poziŃii în cadrul companiei, precum şi posibilitatea de a pătrunde în domeniul managementului. Fișa postului Fiecare angajat al unei organizații media are sarcini specifice. Instrumentul folosit în acest proces este întocmirea fişei postului, care descrie în detaliu sarcinile şi defineşte scopul postului respectiv. O fişă de post redactată în mod corespunzător: -

informează angajatul despre cerinŃele postului respectiv

-

elimină suprapunerile de sarcini şi defineşte relaŃiile de serviciu între angajaŃi

-

furnizează managementului o radiografia clară a companiei

Fișa postului pentru un editor • citeşte informaŃiile apărute în propiul site, pentru a nu repeta teme deja abordate și pentru a putea face conexiuni (link-uri). • monitorizează site-urile instituțiilor media arondate, prelucrează știrile și le dezvoltă, contactând sursele din domeniul său de expertiză, editează conținut foto, video sau audio și îl include în postarea știrii. Include de asemenea tag-uri și face link-uri către alte știri proprii. • în unele redacții promovează știrea, prin plasarea ei în directoare de știri, pe facebook sau alte forme de promovare. În alte redacții această sarcină este realizată de editori specializați în SEO, care prelucrează știrile mai multori editori • monitorizează site-urile instituțiilor publice arondate, comunicatele și newsletter-ele, ca și celelalte surse de știri, prelucrând conținutul ca mai sus • urmărește articolele de profil apărute în alte publicaŃii sau la televiziuni • colaborează cu alte departamente/redactori, pentru subiecte de graniŃă. 32

• • • • • • • • •

acoperă subiectele la zi sau evenimentele anunŃate şi monitorizează, în colaborare cu şeful de secŃie, fluxurile de ştiri. propune editorului coordonator subiecte sau dezvoltări proprii ale unor teme generale şi abordări proprii ale unor subiecte la zi. preia temele la zi, încredinŃate de şeful direct, de project manager sau de redactorul șef şi realizează materialele solicitate. caută ilustraŃie foto, video sau audio, o arhivează şi scrie textul explicativ. Pe baza experienței poate scrie editoriale, rapoarte şi comentarii plecând de la evenimente importante sau generând teme proprii ; pentru pierderea de subiecte de graniŃă, responsabilitatea este comună tuturor celor legaŃi de subiect ; este responsabil de verificarea exclusivităŃii ştirilor sau materialelor şi de anunŃarea şefilor ierarhici, dacă materialul a mai apărut. păstreaza secretul profesional privind sursele informațiilor obtinute confidențial ; respectă termenele de editare a materialelor.

Fișa postului unui editor coordonator/șef departament • •

•

• • • • • • • •

coordoneză editorii şi redactorii sau reporterii din subordine. monitorizează fluxurile de ştiri, integrează informaŃiile şi propunerile redactorilor, selectându-le pe cele cu impact şi propunându-le spre publicare în zone cu vizibilitate mai mare (deschidere, știri semnalate cu flash-uri sau breaking news). în unele redacții are drept exclusiv de publicare (editorii postează articolele în draft, iar șefii de departament le citesc și aprobă publicarea, după ce verifică îndeplinirea criteriilor de calitate ale știrii). verifică îndeplinirea sarcinilor echipei din subordine. prelucrează materialele și coordonează publicarea cu ediția de print sau cu televiziunea/radioul (dacă există legături în trust). verifică respectarea standardelor de calitate a textului jurnalistic și respectarea normelor stabilite de coordonatorul SEO propune sancŃiuni şi recompense pentru redactorii din subordine. alocă forŃa redacŃională, colaborează cu ceilalti şefi de secŃie pentru integrarea subiectelor comune. dă sau schimbă titlurile articolelor, stabileşte pozitia în site, verifică respectarea stilului ziarului. ia măsuri pentru încadrarea în program, corelând activitatea cu cea a restului trustului verifică, în măsura posibilitaŃilor, corectitudinea informaŃiilor şi solicită informaŃii suplimentare.

Ultimele trei sunt atribuții comune cu cele ale redactorului șef/project managerului. Acesta mai stabilește, împreună cu managementul superior, orientarea generală, campaniile de presă/promovare/acțiunile comune ale trustului, dacă e cazul.

33

Planificarea strategică într-o redacție online Planificarea strategică este un proces organizat şi sistematic prin care o organizaŃie îşi planifică viitorul. Scopul planificării strategice este de a adapta organizaŃia la mediul extern mereu în schimbare şi de a înŃelege posibilităŃile curente şi din viitor legate de aceste schimbări. Această acțiune este realizată identificând tendinŃele economice, sociale şi politice din mediul extern care vor avea un impact asupra organizaŃiei şi evaluând posibilităŃile interne ale organizaŃiei. Planificarea strategică are patru elemente de bază: • • • •

evaluarea mediului extern. evaluarea mediului intern. misiune, scop şi obiective. implementare şi evaluare.

Principalele instrumente manageriale folosite în evaluarea mediului și stabilirea priorităților vor fi prezentate în continuare. Evaluarea mediului Evaluarea mediului se poate face prin patru metode. 1. Metoda analizei, elaborată de Michael Porter , necesită identificarea forŃelor ce stau la baza creşterii performanŃei organizaŃiei. Aceste forŃe, care guvernează modul de operare şi planificare al organizaŃiei sunt: (1) cumpărătorii sau acele organizaŃii (companii private, ong-uri, autorități publice) care achiziționează publicitate sau alte servicii de la deținătorul site-ului (2) furnizorii sau publicul, care oferă instituției media audiența necesară atragerii de publicitate (3) competitorii, sau celelalte medii de informare care vizează aceeași piață de publicitate, fie că sunt tot instituții media online, fie clasice. Identificarea şi înŃelegerea acestor forŃe este necesară pentru a elabora o planificare strategică detaliată. Acest cadru a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege competiŃia. Totuşi, în orice tip de piaŃă, înŃelegerea modului în care aceste forŃe acŃionează îl ajută pe manager să înŃeleagă structura costurilor, disponibilitatea resurselor şi modul în care alŃi factori cheie vor afecta cererea şi utilizarea serviciilor, şi în acest mod, capacitatea organizaŃiei de a-şi atinge obiectivele definite.

2. O altă abordare a analizei mediului extern este evaluarea publicului. Acest lucru necesită identificarea publicului țintă și a nevoilor acestuia. Acest proces presupune cunoașterea și permanenta revizuire a datelor demografice (date secundare), pe baza cărora se pot face extrapolări, dar și culegerea de date primare. Trebuie urmărite și evoluțiile competitorilor, preluând modele de succes și evitându-le pe cele care nu dau rezultate. Datele culese prin ambele abordări vor permite o analiză cantitativă şi calitativă în realizarea strategiei editoriale. Redactorii dintr-o organizaŃie 34

media vor considera adesea că publicul are nevoie de anumite produse sau servicii, bazându-se pe judecata profesională. Totuşi, o analiză mai atentă a datelor și discuŃii gen focus grup sau analize sociologice bazate pe anchete cu chestionar pot arăta că percepŃiile interne ale profesioniştilor cu privire la nevoi nu sunt împărtăşite de consumatori. LegislaŃia are de asemenea un impact important asupra schimbărilor pe care o organizaŃie şi le propune. LegislaŃia, la rândul ei, este supusă schimbării, adesea într-un ritm destul de alert, iar organizaŃiile trebuie să fie pregătite să facă faŃă acestor schimbări.

3. Analiza SWOT este un instrument de planificare ce permite organizaŃiei media să-şi reprezinte informaŃiile obŃinute din evaluarea mediului intern şi extern pentru a le putea folosi în planificarea strategică. Prin analiza SWOT se cercetează punctele tari şi punctele slabe din organizaŃie (mediul intern) şi oportunităŃile şi ameninŃările din mediul extern. Discutarea implicaŃiilor permite conducerii să identifice problemele critice şi să stabilească priorităŃile. Acestea sunt apoi folosite pentru a revizui strategia editorială şi a stabili scopurile şi obiectivele ce pot fi realizate. Evaluarea mediului intern permite o analiză detaliată a sistemelor ce compun organizaŃia. Aceasta presupune colectarea de date primare şi secundare, date obiective şi subiective despe redacție, dar și o analiză atentă despre ceea ce ştiu indivizii despre organizaŃie şi analizarea datelor legate de funcŃionarea organizaŃiei. Datele ce trebuie studiate includ, dar nu se limitează la acestea, datele bugetare, financiare, de productivitate, de personal şi de evaluare a calităŃii. Trebuie studiate şi analizate date din mai multe intervale de timp pentru a stabili tendinŃele şi schimbările.

4. Matricea de prioritizare este un instrument folosit pentru evaluare, bazat pe un set explicit de criterii determinate de un grup de lucru, formal (CA, board editorial) sau informal (numit ad-hoc pentru a propune strategia editorială). Matricea de prioritzare se folosește mai ales atunci când organizația își propune sau este nevoită să facă o schimbare majoră. Criteriile sunt legate de obicei de controlul organizaŃiei asupra schimbării, fezabilitatea acesteia, datele şi resursele disponibile, vizibilitatea asupra schimbării şi măsura în care aceasta este recomandabilă. Grupul de lucru acordă scoruri de la 1(cel mai mic) la n, unde n este rangul ultimei probleme (de exemplu 5, pentru 5 probleme identificate). Problema care întruneşte scorul cel mai mare este cea mai importantă şi asupra ei se va concentra mai departe echipa.

Misiunea, scopul și obiectivele Misiunea, scopul și obiectivele sunt stabilite încă din momentul alcătuirii proiectului editorial. Misiunea, în principiu, rămâne neschimbată, scopul și obiectivele pot să se modifice în timp. Dacă site-ul este unul public, sau aparține unei instituții caritabile, misiunea sa este una umanitară/ educativă, sau, în tot cazul, non profit. Un site al unei societăți comerciale, cum sunt firmele care dețin publicații online, are ca misiune aducerea de profit. Scopul publicației poate fi reprezentat de atragerea de încasări din publicitate sau de promovare a companiei, ceea ce va 35

aduce profit indirect. Obiectivele pot fi generale (realizarea unei ținte de profit anual) sau specifice (atragerea unui anumit număr de cititori, cu un anumit profil socio-demografic). Mediul online aduce limitări în ceea ce privește modul în care se poate realiza scopul propus. În print, veniturile se obțineau din vânzarea directă, la chioșc, a publicației, din vânzarea pe bază de abonament, din publicitate și din cedarea dreptului de autor. Televiziunile pot trăi doar din publicitate și drepturi de autor, în vreme ce site-urile ar putea fi accesate pe bază de abonament sau de plată per accesare, plus publicitate. La veniturile din publicitate se pot adăuga venituri din vânzări online de bunuri și servicii (în măsura în care afacerea este a firmei deținătoare a site-ului, iar site-ul nu e doar o platformă pentru alte firme). Din păcate, marile instituții media au debutat în online cu conținut reciclat și cu puțin interes, oferind acces liber la site-uri. Astfel, cultura de consum s-a fundamentat pe gratuitatea accesului, deci singura sursă de venituri rămâne publicitatea. Exeprimentele care urmăresc restricționarea accesului la cititorii abonați sau la cei care plătesc per view (The Times, 2011) nu au rezultate concludente și oricum sunt limitate la mărcile cu notorietate, prestigiu și un număr mare de cititori fidelizați. Scopul de a putea supraviețui din venituri (eventual de a recupera investiția și a face profit) rămâne a fi atins după ce se realizează obiectivul atragerii unui public suficient de consistent pentru a genera venituri din publicitate (cu condiția ca aceasta să poată fi atrasă, prin mecanisme specifice).

Metoda prin care se proiectează și apoi se realizează misiunea, scopul și obiectivele se numește marketing.

Marketingul este procesul de planificare, concepere, fixare a preŃului, promovare şi distribuire a ideilor, bunurilor şi serviciilor, pentru a creea schimburi care să satisfacă obiectivele individului şi organizaŃiei, în mod eficient şi profitabil. Se centrează pe nevoile clientului, în timp ce vânzarea se centrează pe nevoile vânzătorului. În cazul presei online, prețul se referă, eventual, la rate card-ul de vânzare a publicității, dar și cumpărătorul de publicitate este tot un client.

Presa din anii 90 era una centrată pe nevoile jurnaliștilor, nu ale publicului. Evident că redacțiile își stabileau o anumită zonă a societății către care să își difuzeze mesajele, dar 36

publicarea lor se făcea în funcție de deciziile profesioniștilor, sau de posibilitățile lor de exprimare, nu de nevoile publicului. Marian Petcu explică în ”Presa românească după 1989” cum se stabilea prețul publicității: se raporta spațiul contractat la venitul adus ziarului România Liberă de o pagină de mică publicitate, care avea prețul cunoscut (România Liberă era singurul ziar care avea pagină de mică publicitate, înainte de 1989, ceea ce i-a oferit un avantaj competitiv și a făcut din acest ziar unul de referință din punct de vedere al atragerii de publicitate). Iar asta făceau toate ziarele indiferent de tiraj. Ulterior, se calcula diferența dintre încasările din vânzarea ziarului și costuri. Rezultatul se împărțea la prețul cerut pe o pagină de publictate și rezulta numărul de pagini care trebuiau vândute. Acesta devenea obiectivul trasat departamentului de vânzări de publicitate. De fapt, procesul se derulează în sens invers într-un sistem în care marketingul funcționează.

Costuri pentru public:

• •

bani, dacă accesul se plătește timp, dacă accesul este liber

Un număr de sute sau chiar mii de site-uri concurează pentru o resursă limitată: timpul pe care un utilizator îl poate petrece căutând știri sau divertisment. Gândiți-vă cum era concurența când unui cititor i se ofereau cinci-șase ziare și una-două reviste ( pe fiecare nișă) și cum este săși dispute același cititor câteva sute sau chiar mii de site-uri. Timpul petrecut de un utilizator pe un site de știri este de 2-3 minute. Ziarul tipărit se citea în 15-45 de minute, putând fi reluat și ulterior, pe parcursul zilei. Chiar dacă scanează site-ul într-un minut, cât timp ar putea petrece un utilizator pe internet, deci câte site-uri ar putea accesa într-o zi? Audiența devine tot mai fragmentată și fidelizarea tot mai dificilă.

Exercițiu practic Concepeți proiectul unei redacții online, plecând de la elementele de marketing prezentate în continuare:

37

Proiectul editorial Atunci când se alcătuiește proiectul unui nou site, trebuie să se țină seama de nevoile publicului. De exemplu, să imaginăm un site care oferă informații despre posibilitățile de divertisment dintr-o localitate (spectacole, conferințe, concerte, muzee, filme). Ce întrebări trebuie să își pună echipa care concepe un astfel de proiect ? 1. Ce informații (din cele pe care le poate furniza redacția) se caută? 2. Există suficiente ”surse” de informație? Cu alte cuvinte, vor exista suficiente evenimente plasate la un interval optim, în timp, sau, așa cum se întâmplă în comunități mai mici, acestea au loc doar de câteva ori pe an și nu există serialitatea care ar putea menține un public interesat? 3. Există public pentru oferta editorială? Sau, altfel spus, câți consumatori potențiali de știri vor folosi internetul pentru a căuta spectacole/bilete etc? 4. Care este rata de utilizare a PC-ului în localitate? Dar în rândul publicului țintă? 5. De câți redactori are nevoie pentru a acoperi domeniul vizat? 6. Există concurență? Prin ce s-ar putea diferenția două site-uri cu același profil? 7. Care este comportamentul de consum? De unde își ia publicul informațiile în prezent? În ce zile/la ce ore ale zilei ar trebui livrate informațiile?

Cum se găsește răspunsul la aceste întrebări? Prin prima sarcină a celor care alcătuiesc un proiect: cercetarea de piață.

Metodele folosite pentru cercetarea de piață

Pe baza cercetării sunt cunoscute oportunităŃile de piaŃă şi problemele cu care se confruntă agenŃii economici (Bratcu, 2005). Cercetările calitative şi cele cantitative sunt corelate, nu opuse, folosindu-se în egală măsură. Cercetările cantitative au rolul de a defini şi caracteriza sub aspect cantitativ, cu exactitate, aspectele relevante identificate prin metodele calitative. Ele ne permit să cunoaştem şi să cuantificăm segmentele de piaŃă, precum şi modul în care consumatorii

38

poziŃionează în cadrul pieŃelor anumite produse (Groucutt, 2006). Krueger şi Cassey le delimitează astfel: observarea, experimentul şi ancheta (sondajul de opinie). Observarea oferă particularitatea de a nu necesita un consimŃământ explicit sau cooperarea celui care furnizează informaŃii. Experimentul conduce la o manipulare şi la un control voluntar al câtorva factori legaŃi de fenomenul studiat. Anchetele ocazionale sunt precise şi utilizează variate moduri de colectare: direct, curier, telefon, internet (Krueger şi Cassey, 2005). În schimb, cercetările calitative presupun obŃinerea de răspunsuri de la un număr redus de respondenŃi, iar rezultatele sunt de factură calitativă: idei, percepŃii, sentimente, valori asociate, motive, preferinŃe, sugestii (Chelcea, 2004). Cercetările calitative se efectuează în faza iniŃială de studiere a unei probleme, scopul lor principal fiind acela de a clarifica natura acestei probleme şi de a furniza informaŃii de ordin calitativ. Pentru a putea fi atinse obiective de o asemenea factură, sunt necesare metode calitative de cercetare a pieŃei. Cele mai importante metode calitative utilizate în cercetarea de marketing sunt: Anchetele exploratorii a) Anchetele exploratorii realizate în rândul experŃilor. Aceasta este o metodă care se bazează în principal pe interviuri personale directe, neformale, în rândul unor experŃi sau buni cunoscători ai problemei. Este utilizată în special pentru a efectua previziuni pe termen mediu şi lung în ceea ce priveşte evoluŃia unui domeniu de activitate (un orizont de timp de peste trei ani) sau pentru a obŃine păreri ale unor respondenŃi avizaŃi în ceea ce priveşte un domeniu de cercetare complex, în special atunci când informaŃiile disponibile sunt foarte puŃine. Cea mai cunoscută metodă de investigare a experŃilor este metoda Delphi (Lefter, 2004). b) Anchetele exploratorii realizate în rândul consumatorilor. Acestea urmăresc obŃinerea unor informaŃii calitative referitoare la modul de percepere a unui produs nou, a motivelor şi intenŃiilor de cumpărare. O astfel de metodă foloseşte un chestionar de 30-35 de întrebări şi, pentru că nu sunt cunoscute informaŃii despre populaŃia cercetată, se utilizează o eşantionare multistadială. (Lefter, 2004). Interviurile Interviurile reprezintă cea mai răspândită şi în acelaşi timp cea mai valoroasă metodă calitativă de cercetare a pieŃei. Ele presupun o conversaŃie care are la bază un număr mare de întrebări formulate de cercetător, pentru a afla de la subiecŃi credinŃele şi percepŃiile care stau la baza comportamentului consumatorilor. Pot fi desfăşurate atât individual, cât şi în cadrul unui grup. a) Interviul neformal. Această metodă presupune discuŃii libere purtate cu colegii, prietenii, clienŃii, în diferite situaŃii: un minichestionar, exprimarea propriilor păreri şi convingeri, satisfacŃiile sau plângerile acestora. Interviul neformal poate fi realizat de directorul de marketing sau de o altă persoană din cadrul departamentului de marketing. Totuşi, această metodă poate furniza date neconcludente şi prezintă un grad mare de subiectivism. b) Interviul individual de profunzime. în funcŃie de gradul de libertate a discuŃiilor, acesta poate fi nestructurat şi nondirectiv sau semistructurat şi semidirectiv. În primul caz, al unui 39

interviu de tip nondirectiv, se lansează o temă în discuŃie, iar respondentul este pus în situaŃia de a relata orice îi trece prin minte referitor la tema respectivă. Este o variantă mai puŃin utilizată deoarece varietatea mare a răspunsurilor face dificilă interpretarea rezultatelor (Lefter, 2004). Un interviu semistructurat şi semidirectiv are la bază un ghid de interviu care conŃine subiectele ce trebuie abordate în cadrul discuŃiei. Se stabileşte iniŃial o listă de teme, nu mai mult de cinci-şase teme, după care pentru fiecare temă în parte se stabilesc subiectele care trebuie abordate în cadrul discuŃiei. Desfăşurarea interviului de profunzime presupune efectuarea mai multor interviuri, pe baza unui eşantion de respondenŃi, de obicei 20-30 astfel de interviuri. SubiecŃii de interviu trebuie să fie buni cunoscători ai problemei abordate, iar minieşantionul utilizat trebuie să reflecte caracteristicile populaŃiei (Zikmund, 2002). c) Interviul de grup (focus-group). Metoda focus-group-ului presupune o discuŃie amplă pe diferite teme cu un grup de subiecŃi, care poate dura de la o oră până la două ore. ParticipanŃii la un focus-group trebuie selectaŃi cu atenŃie şi trebuie să răspundă mai multor cerinŃe cum ar fi: • să cunoască relativ bine problema supusă dezbaterii; • să existe o omogenitate a grupului din punct de vedere al vârstei şi nivelului de instruire (plaja de vârste nu trebuie să fie extrem de mare, spre exemplu, nu pot fi incluşi adolescenŃi şi pensionari în acelaşi grup), iar gradul de instruire în interiorului aceluiaşi grup nu trebuie să difere foarte mult; • să dorească să participe la discuŃii şi să cunoască anticipat durata şi obiectivele discuŃiei, să fie recompensaŃi pentru efortul lor şi pentru timpul alocat (Malhotra, 2004).

Tehnicile proiective Ca metode de comunicare, tehnicile proiective sunt metode indirecte şi se utilizează pentru investigarea personalităŃii. Metodele proiective sunt modalităŃi indirecte de obŃinere a informaŃiilor, prin proiectarea credinŃelor, trăirilor şi valorilor unei persoane către altă persoană. Atunci când subiecŃii sunt puşi în situaŃia de a interpret comportamentul altora, ei îşi proiectează propriile dorinŃe şi credinŃe, care nu sunt recunoscute în mod direct ca fiind ale lor (Lefter, 2004). a) Testul de asociere a cuvintelor. Se întocmeşte o listă de cuvinte inductoare și se cere subiectului să asocieze fiecare cuvânt de pe listă cu primul cuvânt care îi vin în minte. Este o metodă care presupune cronometrarea şi, de obicei, intervalul de timp între citirea a două cuvinte consecutive nu este mai mare de zece secunde. Scopul utilizării acestei metode este de a testa potenŃialul numelor de marcă sau al cuvintelor cheie din sloganul promoŃional. b) Metoda completării frazelor. Se bazează, de asemenea, pe principiul liberei asocieri. Subiectului i se cere să completeze personal (nu i se citesc în vederea completării) un număr de fraze lăsate neterminate cu prima propoziŃie/primul cuvânt care îi vine în minte. Scopul utilizării acestei metode este de a testa potenŃialul cuvintelor-cheie utilizate în reclame, sloganuri şi în general pentru a pretesta comunicarea promoŃională a firmei. Pentru prelucrarea răspunsurilor se are în vedere frecvenŃa apariŃiei unei asocieri şi analiza de conŃinut (Malhotra, 2004). c) Testul percepŃiei tematice. Acesta reprezintă o metodă proiectivă care se bazează pe utilizarea unor desene sau imagini cu produse, iar consumatorilor li se cere să relateze ceea ce se întâmplă în imaginile respective, ce fac acele personaje. O asemenea metodă este utilizată pentru a caracteriza comportamente de consum, iar imaginile prezintă în acest sens un context de consum. (Lefter, 2004). 40

d) Tehnica persoanei a treia. Este acceptată drept o metodă proiectivă care se particularizează pe intervievarea subiecŃilor şi aflarea răspunsului lor în legătură cu ceea ce crede o a treia persoană despre produsul sau serviciul analizat. Astfel se consideră că respondenŃii îşi vor transfera propriile convingeri şi atitudini asupra celei de-a treia persoane. e) Lista de cumpărături. Metoda este utilizată pentru cunoaşterea procesului de alegere a unor produse sau mărci de produs pentru consumul curent. Metoda presupune conceperea unei liste de produse care trebuie alese: cantităŃi şi mărci. Există două liste de produse identice, cu excepŃia mărcii pe care o avem în vedere. Se cere respondenŃilor să facă un efort de imaginaŃie şi să descrie persoana care alege fiecare listă de produse. Se vor identifica în acest mod asocierile mărcii analizate cu trăsăturile clienŃilor care aleg această marcă (Malhotra, 2004).

Cercetare calitativă de tip focus-group. Model Tema cercetării ”Nevoia unui nou produs media specializat în oferta de divertisment/spectacole/sport din cuminitatea X” . Metodologia Interviul de grup se bazează pe intervievarea a două grupuri alcătuite din câte opt membri, dihotomizate pe baza criteriilor: sex; ocupaŃie; profesie; venit net lunar personal; vârstă. Fiecare şedinŃă durează câte 90 de minute. Moderatorii În situația micilor firme, în care redactorii sunt și acționari, puteți pune în practică un focus grup bazându-vă pe cunoștințele teoretice primite la cursuri. Jurnaliștii devin moderatori ai focus grupului. Redacțiile care au resurse trebuie să apeleze la sociologi, atât pentru calitatea cercetării profesioniste, cât și pentru a evita bias-ul pe care îl induce contactul cu un jurnalist cunoscut (intervievații vor da răspunsuri de conformare, sau, dimpotrivă, s-ar putea să-și manifeste dezacordul cu pozițiile exprimate de o persoană publică, prin răspunsuri emoționale). Obiectivele 1. Determinarea comportamentului actual de informare: a) surse de informare referitoare la oferta de petrecere a timpului liber; b) obiceiuri de consum raportate la publicațiile/site-urile existente; c) motivaŃia comportamentului; d) grad de fidelitate; e) circumstanŃe de consum pe piaŃa locală. 2. Testarea conceptului unui nou site: a) testarea conceptului la nivelul subiecŃilor de interviu; b) aprecieri privind noul produs media; c) atitudinea faŃă de alte oferte existente pe piaŃă, în alte comunități. 3. Identificarea opiniilor şi valorilor asociate: a) satisfacŃii/insatisfacŃii; b) remarci generale privind piaŃa publicațiilor specializate; 41

c) simbolistica asociată; d) preferinŃe. 4. Stabilirea intenŃiilor de comportament: a) motivaŃia comportamentului; b) motive de refuz/acceptare a noii oferte; c) momentul alegerii între mai multe produse; d) beneficii/avantaje relevante pentru grupul-Ńintă. 5. Realizarea profilului subiecŃilor de interviu: a) caracteristici sociodemografice; b) profilul consumatorului tipic local/la nivel național.

Schema de funcŃionare a focus-group-ului a) Fiecare interviu de grup începe cu o serie de întrebări structurate care urmăresc punerea în temă a subiecŃilor. Durata primei părŃi - 20 de minute (fiecare membru are la dispoziŃie aproximativ două minute). b) Partea de bază (mijloc) a focus-ului durează 60 de minute şi se axează pe întrebări semistructurate. c) Partea finală a focus-ului, de zece minute, se bazează pe concluzii şi sugestii extrase de către subiecŃii de interviu. Ghidul de interviu Partea I (20 de minute) 1. „încălzirea" (warm-up) (10 minute) - Cum obişnuiŃi să petreceŃi timpul liber în cursul săptămânii („loisir-ul")? - Ce înseamnă „timp numai pentru mine"? - Ce faceŃi, de regulă, în weekend şi în concediu? - Pe parcursul unei săptămâni normale, când mergeŃi şi la serviciu, care este activitatea curentă pe care o desfăşuraŃi? - Cum aŃi caracteriza „femeia modernă/bărbatul modern ", plecând de la specificul societăŃii româneşti şi, în particular,a celei locale? 2. Consumul de mass-media online/ imaginea de marcă (10 minute) - Citiți ziare pe Internet? Cât de des? - Care sunt site-urile preferate? -AscultaŃi radioul? Urmăriți televiziunea? - CitiŃi ziare, reviste clasice? - CitiŃi informaŃiile referitoare la ofertele de spectacole, filme, sport, sau alte activități pentru petrecerea timpului liber? -Cât de frecvent? - Ce surse media cunoaşteŃi? - Dintre acestea, pe care le folosiŃi în mod obişnuit? - Care sunt motivele pentru care preferă aceste surse, cu ce frecvenŃă le utilizează, cum şi de ce le utilizează? 42

-Ce lipsește în acest domeniu? Ce ați dori în plus? Partea a I-a (60 de minute) 1. Noua ofertă - 10 minute - Introducere despre subiect. ReacŃii spontane - Ce imagini, cuvinte, idei vă vin în minte când vă gândiŃi la acest produs ? - Vă aşteptaŃi să accesați noul site în viitorul apropiat? -De ce ați alege/refuza? 2. Joc de rol (10 minute) Se numeşte un subiect de interviu de către moderator. Subiectul de interviu va juca un rol de ”jurnalist”. CeilalŃi subiecŃi îi vor adresa întrebări, cu scopul de a afla cât mai multe despre noul produs, modul de lucru într-o redacție, legătura cu sursele de informare (teatre, cluburi etc.). 3. Testarea conceptului noului produs media (30 de minute) a. Testarea elementelor grafice și logo, poziționarea în fereastra web, cât de prietenos e site-ul cu utilizatorul, ce abilități de orientare în site i se cer unui utilizator obișnuit- (15 minute). Necesită acces la site. 1. Testarea ușurinței în utilizare. 2. Aprecieri privind accesibilitatea, viteza (cum o percep subiecții, bazându-se pe experiența cu alte produse media). 3. Stil, grafică, materiale video audio, text (cum se raportează la elementele de lay-out, design și conținut). 4. ModalităŃi de căutare a unor informații (de unde se informează, cum caută, ce informaŃii folosesc). 5. Atitudinea faŃă de noile oferte de pe piaŃa media (conştientizează rolul competiției sau dorește doar produsul cu care a fost obișnuit/fidelizat; ce l-ar putea face să renunțe la fidelitatea față de o marcă deja fixată în comportamentul său de consum; cât de des schimbă mărcile, pe ce criterii?). 6. Descrierea produsului: i se cere să folosească doar trei cuvinte pentru a descrie noul site unui prieten. b. Opinii şi valori asociate (5 minute) 1. SatisfacŃii/insatisfacŃii. 2. Remarci generale privind piaŃa media din localitate şi din România. c. IntenŃii de comportament (10 minute) 1. MotivaŃia comportamentului. 2. Motive de refuz/acceptare a noului produs. 4. Beneficii/avantaje relevante pentru consumator care l-ar putea fac e să-și schimbe comportamentul. d. Profilul participanŃilor (10 minute) 1. Caracteristici sociodemografice. 43

2. Profilul consumatorului tipic de media electronice local/român. Partea a IlI-a (10 minute) În partea finală a discuŃiilor fiecărui participant i se acordă câte 60 de secunde pentru a expune sugestiile şi concluziile trase în urma discuŃiilor purtate. Structura eşantionului Exemplu: un grup este format din opt subiecŃi de interviu, patru femei + patru bărbaŃi cu următoarele caracteristici: - două femei în vârstă de 18-29 de ani, una aflată la studii superioare, cealaltă cu studii medii; - două femei în vârstă de 30-39 de ani, una casnică, cealaltă cu studii superioare; - trei bărbaŃi în vârstă de 18-29 de ani, doi cu studii superioare, celălalt cu studii medii; - un bărbat în vârstă de 30-39 de ani, cu studii medii. Chestionarul de racolare/selecŃie Chestionarul de identificare (racolare) a poate fi pus în practică cu ajutorul interviului telefonic, fiind intervievate 32 de persoane din populaŃia-cadru cercetată, pentru a se ajunge la cei 16 titulari şi 4 rezerve, care corespund tuturor criteriilor de selecŃie şi confirmă participarea la şedinŃele de intervievare. Este recomandată și selecția prin internet, așa cum, în cazul presei clasice, selecția se făcea la punctele de difuzare. Concluziile focus-group-ului 1. Noul produs media a fost analizat) cu obiectivitate la nivelul celor două grupuri intervievate în localitatea XXXX. 2. În cea mai mare parte, participanŃii află despre oferta de petrecere a timpului liber din surse cum ar fi YYYY. Reiese că își doresc și alte surse de informare. 3.Nevoile de consum pot fi satisfăcute în cea mai mare măsură printr-n site care să ofere ZZZZ. 4. Jumătate dintre participanŃi şi-au manifestat dorinŃa de accesa noul site imediat ce va fi disponibil. Cele mai refractare la această idee sunt persoanele trecute de 50 de ani şi mai ales cele care nu au studii superioare. 5. MotivaŃia pentru utilizarea site-ului are la bază are la bază criteriul ...(economic, curiozitate, socializare, insatisfacție față de publicațiile deja existente etc). O parte dintre intervievaŃi au recunoscut că sunt fideli mediilor de informare deja existente, dar în anumite condiții (cadouri, concursuri, reclamă, presiunea grupului de apropiați) ar accepta să-și încerce schimbarea. 6. ProiecŃia în viitor ne-a relevat faptul că publicul se vede folosind noul site de N ori pe săptămână, mai ales în week end. 7. În legătură cu satisfacŃiile/insatisfacŃiile față de oferta actuală de media publicul a insistat asupra următoarelor aspecte:MMMM. 8. Acest focus-group a permis, prin intermediul tehnicii, Jocul de rol, să fie cuantificată diferenŃa dintre produsul real (oferta reală) şi cel(cea) pe care şi-l(și-o) doresc consumatorii. Astfel, s-ar putea afla că publicul consideră jurnalistul zilelor noastre ca fiind preocupat mai mult de aspectul comercial al mass media, nu exclude tehnici ne-etice pentru atragerea audienței, 44

impune de multe teme pe care publicul nu le acceptă/nu îl interesează. Intervievații recunosc însă că presa este necesară și identifică principalele subiecte de interes pentru ei înșiși. 9. În privinŃa acceptării/refuzului unui nou site, după o perioadă în care au utilizat alte produse media, se poate observa că tinerii cu studii superioare sunt mai deschiși ideei, în vreme ce persoanele fără studii superioare sunt mai fidele site-ului aflat deja pe piață și se declară dispuse să-și schimbe comportamentul în anumite condiții.

În concluzie, focus-group-ul își atinge scopul, dacă relevă ce tendințe/nevoi se manifestă în rândul publicului, referitor la domeniul site-urilor informative având ca specific ofertele de petrecere a timpului liber etc.

În funcție de datele obținute prin cercetarea pieței se vor stabili scopul și obiectivele, iar acestea vor sta la baza alocării de resurse tehnice și umane.

Schema redacțională Departamentul Producție de conținut Departamentul Tehnic Departamentul Difuzare-distribuție Departamentul Administrativ (administrație, logistică, salarizare, contracte, juridic) Departamentul Autopromovare (numit și Marketing, în cultura organizațională locală, deși marketingul e un proces mai complex decât auto-promovarea, pe care o include) 6. Departamentul Vânzări (vânzarea de conținut sau vânzarea de publicitate).

1. 2. 3. 4. 5.

”Redacția” este un termen care, în jargon jurnalistic, desemnează echipa editorială. Aceasta nu e tot una cu echipa redacțională. Prima produce conținutul, adică o serie de texte, materiale video sau audio. Echipa redacțională este alcătuită din toate departamentele care produc știrile și vectorizează produsul media la utilizator. Schema/organigrama diferă de la o instituție media la alte, dar în esență există cinci departamente care realizează cele cinci funcții ale organizației: • • • •

producerea conținutului transmiterea acestuia până la utilizator administrarea afacerii promovarea 45

•

atragerea de resurse (vânzarea și colectarea încasărilor).

Să le analizăm pe fiecare în parte.

Departamentul Producție de conținut

Echipa editorială este alcătuită din jurnaliști, fiind organizată ierarhic, pe nivele de competență și responsabilitate. Într-o redacție clasică există un Colegiu director (în unele cazului redus la un singur individ cu putere de decizie) care coordonează, prin intermediul șefilor de secții, activitatea editorială (descoperirea informațiilor, selecția celor relevante, editarea materialelor jurnalistice, poziționarea lor în produsul media). Secțiile sunt alcătuite din reporteri și redactori, eventual comentatori/analiști, iar în funcție de diferite criterii de clasificare sau de organizare internă a redacțiilor, fotoreporterii/cameramanii intră sau nu în structura acestora. Așa cum spuneam, în online schemele de personal sunt mai reduse. Colegiul director poate fi reprezentat de un singur project-manager sau redactor șef. Secțiile sunt împărțite în două sau trei categorii: politic/social/divertisment, de exemplu, sau actualitate internă/actualitate internațională/economie (evident, în funcție de specificul publicației). Producția de conținut poate însemna editarea unor știri de agenție sau preluate de la alte site-uri, atașarea de materialel audio-video, postarea de analize/comentarii, organizarea conținutului realizat de utilizatori sau de alte medii. Departamentul redacțional produce conținutul postat pe site şi se ocupă cu identificarea informaŃiilor, selecŃia ştirilor şi editarea acestora. Atenție! Specificul mediului online face ca editorii să nu mai fie simpli producători de conținut, ci să facă parte și din departamentul de difuzare și din cel care se ocupă de promovarea site-ului.

Departamentul Difuzare-distribuție Mediile clasice presupuneau existența unui departament tehnic, adică acea parte a redației care se ocupa cu pregătirea conținutului pentru tipar și cu tipărirea propiu-zisă. Ulterior, cei de la Difuzare preluau produsul și îl distribuiau în rețeaua de vânzare liberă sau prin abonamente. Mediul online comasează cele două sarcini. Departamentul tehnic are rolul de a selecta personalul şi echipamentele necesare, de a executa operaŃii tehnice, de a întreŃine programele de operare şi sistemele de transmisie. Acest departament reuneşte personalul cu 46

competenŃe tehnice. Departamentul IT, o parte a departamentului tehnic în redacțiile clasice, asigură acum distribuția prin internet. O bună funcționare a echipamentelor presupune că utilizatorii vor avea acces la site în anumite condiții de calitate ( viteză, grafică etc). Proiectul trebuie să țină seama de comportamentul de consum al publicului. Dacă proiectăm un site de informații pentru divertisment-timp liber, care va avea 100.000 de utilizatori pe săptămână, nu putem aloca resurse IT doar pentru 15.000 de vizitatori pe zi. E nevoie ca infrastructura tehnică să permită un trafic de patru-cinci ori mai mare, pentru că utilizatorii vor accesa site-ul doar în week-end. Proiectarea trebuie să fie făcută la nivelul vârfului de sarcină, nu la o utilizare medie. Sau, pentru un site de știri, nu e suficient ca resursa alocată să permită o accesare în condiții normale de trafic. Ce se întâmplă dacă redactorii au în exclusivitate o știre extraordinară, bine promovată, care va crește de 10 ori traficul? Site-ul ”cade” și se pierd accesările și consecutiv publicitatea. Practic, procesul se poate echivala în bani, punând într-un talger al balanței economia făcută la investiția în echipament sau servicii de Internet și în celălalt sumele care ar trebui cheltuite pentru publictate (dacă în loc să obținem gratis utilizatori, prin valoarea știrii accesate, îi atragem prin alte forme de promovare). Infrastructura IT și programele de operare reprezintă motorul site-ului, iar conținutul produs de redactori ar putea fi considerat combustibilul acestei mașinării. Design-ul ar putea fi considerat caroseria care îl face pe potențialul client să privească atent la automobil. Asta, doar dacă ajunge să-l vadă. De aceea, motoarele de căutare pe internet sunt ”dealerii” care atrag clienții în show room, iar vedetele asociate site-ului constituie o reclamă în sine. Redacțiile clasice puteau motiva distribuitorii prin discount, premii pentru vânzări, politică de retururi ( câștigarea de piață presupunea acceptarea unor cote de retur a publicațiilor nevândute mai mari, pentru ca vânzătorii să-și asume riscul de a comanda mai mult). Publicațiile online nu pot negocia cu motoarele de căutare. Ca urmare, redactorii sunt proprii dealeri. Dacă articolele sunt bine indexate, dacă vor ajunge în primele pagini cu rezultate ale motoarelor de căutare, sunt șanse ca publicul să găsească produsul. Dacă nu, distribuția va avea de suferit, iar ”vânzările”, adică numărul de accesări, vor scădea.

Departamentul administrativ

Departamentul administrativ se ocupă de aspectele financiare şi administrative şi urmăreşte în mod direct obŃinerea profitului. Orice site, cât de mic, are nevoie de un contabil, în măsura în care atrage resurse și le utilizează pentru a funcționa și a produce conținut. Managerul, care poate fi și proprietar și coordonator al echipei redacționale, la început, ar putea externaliza acest serviciu.Serviciul juridic, de asemenea. Redactorii, însă, trebuie să cunoască legile care reglementează domeniul. 47

Legislația în domeniul online

Redactorii presei scrise au acordat atenție mai ales legislației privind insulta și calomnia (articolele din Codul penal și Civil care fac referire la aceste situații). Procesele civile sau acțiunile penale izvorând din aceste reglementări sunt similare celor cu care se pot confrunta readctorii unei publicații online. Legea copy-right-ului face referințe specifice la domeniu, dar în principiu se aplică și la presa clasică. Există o legislație direct adresată presei online? Legea 365/2002, privind comerțul electronic, este principala lege care reglementează, printre altele, și furnizarea serviciilor de informare online. Jurnaliștii vor fi interesați cu precădere de următoarele prevederi: - art. 1, 2 și 3 privesc subiectele cărora le este aplicabilă legea, precum și domeniul ei de aplicare; - art. 6 se referă la mesajele nesolicitate, tip spam, care pot fi folosite de redacțiile online; - art. 11, 12 și 15 privesc răspunderea pentru informația publicată; - art. 13 si 14 se referă la stocarea informației; - art. 17 stabilește care este autoritatea competentă să verifice și sancționeze în domeniu, sau să delege o altă autoritate publică, de exemplu Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației; - art. 19 stabilește sancțiunile pentru încălcarea legii; - art. 22 prevede contravenții; - art. 23, 29 stabilește modul de aplicare a contravențiilor și sancțiunilor; - art. 30 este cel mai important: acesta stabilește că sarcina probei revine jurnalistului în cazul unui litigiu. Comentariile la articole publicate de redacții profesioniste și părerile personale, postate pe bloguri par a nu avea nicio limită. Internetul a afost văzut ca spațiu al libertății absolute de exprimare. Afirmațiile privind fapte care nu pot fi probate, aducând atingere demnității unei persoane, sau jignirile și insultele sunt sancționate conform legii. Legile care protejează viața privată restrâng ”libertatea” redactorului unei publicații online.

Legislația privind viața privată face referiri la domeniu prin următoarele texte de lege: • • •

Codul Civil al României - dispoziții privind viața privată (în vigoare începând cu 1 octombrie 2011) Legea pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date - 677 / 2001 Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice- 506/2004

48

•

• •

Legea nr. 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private in sectorul comunicațiilor electronice (declarata neconstituțională prin Decizia 1258/2009 a Curții Constituționale). Legea privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal -102/2005 Ordinul Avocatului Poporului nr. 52 din 18 aprilie 2002 privind aprobarea Cerințelor minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal.

Legislație privind drepturile de autor •

•

•

•

Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările aduse până în aprilie 2011 o Legea nr. 329 din 14 iulie 2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe o Ordonanța de Urgență nr. 123 din 1 septembrie 2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe o Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe o Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe ( versiunea în vigoare până la 30 Iulie 2004 ) o Decretul 321 din 18 Iunie 1956 privind dreptul de autor - valabil până la data de 14 martie 1996 o Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor - Republicat in Monitorul Oficial nr. 657 din 18.09.2008 - cu modificarile aduse prin OUG nr. 43/2010 o Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 privind intarirea capacitatii administrative a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor - varianta inițială o Legea 364/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor online sau mobile, publicată in Monitorul Oficial nr.691 din 29 septembrie 2011 Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea și/sau comunicarea publică a operelor muzicale prin servicii online sau mobile publicată in Monitorul Oficial nr. 273 din 27 Aprilie 2010 Protocolul din 10/04/2009 privind Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 316 din 13/05/2009

49

•

Legea 533/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing publicată in Monitorul Oficial nr. 1 135 / 1 decembrie 2004 ( Legea leasingului pentru software )

Legislația privind criminalitatea informatică este direct adresată domeniului, cuprinzând: • Titlul III din Legea 161 din 19/04/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției - actualizată la data de 22.04.2011 (Dispoziții privind prevenirea și combaterea criminalității informatice ) • Legea nr. 64 din 24/03/2004 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind criminalitatea informatică • Legea nr. 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații, precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice – (declarată neconstituțională prin Decizia 1258/2009 a Curții Constituționale). Legislația privind pornografia pe Internet este armonizată cu legile europene de profil: • Legea nr. 196 din 13 mai 2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei - varianta republicată în Monitorul Oficial cu numărul 87 din data de 4 februarie 2008 ; • Legea privind prevenirea și combaterea pornografiei - 196/2003 publicată în Monitorul Oficial Nr. 342 / 20 mai 2003 - varianta inițială, publicată in Monitorul Oficial. nr. 1070 / 18 noiembrie. 2004 Legislația privind comunicațiile electronice: • Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2011 privind unele măsuri pentru modificarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice; • Ordonanța de urgență a Guvernului nr 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații; • Ordin MCSI nr.461/2009 pentru aprobarea Strategiei naționale privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicațiilor electronice; • Legea 239/2005 privind modificarea si completarea unor acte normative din domeniul comunicațiilor • Legea 304/2003 pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice • Ordonanța de urgență a Guvernului 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr.591/2002, cu modificările si completările ulterioare • Ordonanța Guvernului 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr.527/2002 Pe pagina web a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) se poate găsi legislația secundară din domeniul comunicațiilor electronice. 50

Legislația privind publicitatea online este completată de actele normative privind spam-ul și de unele norme de auto-reglementare ale publicitarilor: • • •

Legea 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă Legea nr. 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea Legea nr. 457 din 1 noiembrie 2004 privind publicitatea și sponsorizarea pentru produsele din tutun

Acte normative care cuprind referiri la spam (mesaje comerciale nesolicitate): o o o o

Legea comerțului electronic (art. 1 pct. 8, Art. 6) Normele metodologice pentru legea comerțului electronic (art. 7-9) Ordonanța privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță (art.15) Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice- 506/2004 ( art. 12)

Auto-reglementare • Codul de bune practici pentru Comerțul Online din România - Asociația Română a Magazinelor online • Standardele privind publicitatea online IAB Romania (Interactive Advertising Bureau) • Propunere - Cod etic antidiscriminare pentru spațiu virtual - S.P.E.R.

Convenții sau declarații internaționale cu privire la Internet • Convenția privind Criminalitatea Informatică a Consiliului Europei o Versiunea Română (Oficială - publicata în M. Of Partea I nr. 343 din 20/04/2004) o Protocolul adițonal la Conventia privind Criminalitatea Informatică a Consiliului Europei, referitor la incriminarea actelor de natură rasistă și xenofobă săvârșite prin intermediul sistemelor informatice o Versiunea Română (Oficială - publicata in M. Of Partea I nr. 278 din 28/04/2009) • Declarație privind libertatea comunicării pe Internet - Consiliul Europei o Versiunea Română (Neoficială) o Versiunea Engleză

Departamentul autopromovare-marketing

Există o mare varietate de mecanisme de promovare a site-ului, de la banner-e sau sticker-e răspândite prin oraș până la reclame difuzate la radio sau prin sms. Toate aceste costă, iar veniturile nu se reflectă în nivelul investiției. Reclama aduce clienți dacă un consumator expus la această reclamă ajunge să aleagă dintre mai multe produse. În online, utilizatorul caută 51

cuvinte sau teme, în primul rând, abia apoi caută un ziar sau altul. Există cititori fideli, care își încep ziua cu site-ul preferat, dar majoritatea accesărilor sunt aduse de motoarele de căutare și de refferer-i. Reclama directă este cea care trimite utilizatorii către site. Adică, un banner online afișat de un site cu un trafic mai bun, sau link-urile către articole din site-ul nostru. Redactorii au, deci, o sarcină în plus, dar și oportunități de carieră. O știre bună, în exclusivitate, va fi preluată de alte ziare sau televiziuni, iar acestea vor da link-uri către știrea originală. Astfel, se vor trimite cititori către site, iar PageRank-ul site-ului în motoarele de căutare se va putea ridica.

O strategie editorială care derivă din această observație este că site-urile aflate la început de drum nu-și pot permite să nu genereze conținut. Deci, prin simpla reformulare a unor materiale de agenție sau ale altor site-uri, nu se va putea urca prea mult în ierarhie.

Citarea site-ului, prin temele pe care le aduce pe agenda publică, oferă notorietate produsului media respectiv. Atunci când motorul de căutare va oferi pe aceeași pagină un url către un site necunoscut și altul către un site devenit familiar prin citarea numelui la posturile de știri, alegerea va fi în favoarea notorietății. Vedetele care sunt asociate site-ului îi dau valoare, dar acest sistem obligă site-urile noi să promoveze tinerii jurnaliști,încercând să ”crească”vedetele pe care nu își permit să le aducă din afară. Colaboratorii pe segmente de nișă atrag un public restrâns, dar ușor de fidelizat. Un nume important dintr-un domeniu dă prestigiu site-ului, în rândul acelor consumatori care cunosc segmentul vizat.

Departamentul Vânzări

Nu e cazul să amintesc că și Departamentul Vânzări se poate restrânge la un singur om, care în redacțiiile aflate la început poate fi administratorul sau chiar managerul. Însă, zona de vânzări este vitală într-o redacție mare/trust, iar specialiștii sunt căutați pe piața muncii. Din păcate, rareori am întâlnit directori de vânzări publictate sau conținut provenind din rândul jurnaliștilor ori al absolvenților de jurnalism. Poate ar trebui explorată și această oportunitate de carieră. (Există deja și site-uri care vând conținut, de pildă un site care prelucrează datele despre spectacolele din week end și le livrează unor publicații generaliste). Vânzarea de publicitate este principala sursă de venit a unei instituții media online. Operațiunea presupune identificarea clienților potențiali, în funcție de specificul afacerii lor și convergența cu publicurile organizației media. Prin activitatea de marketing se stabilește prețul la care poate 52

fi vândută publicitatea și care pot fi discounturile oferite în funcție de volum. Ulterior, clienții sunt abordați de vânzătorul de publicitate, iar abilitățile acestuia de a stabili contacte și de a negocia mențin sau nu în funcțiune organizația. Cunoașterea din interior a domeniului asigură jurnalistului care se specializează în vânzări de publicitate un avantaj, la fel ca agenda pe care șia ”construit-o” în redacție. Contactele unui jurnalist din presa auto i-ar fi de folos în cazul în care, într-o redacție online specializată în acest domeniu, va prelua sarcina de a vinde publicitate. Departamentul de vânzări are ca obiectiv principal vânzarea de publicitate, fie direct, fie prin intermediul unor agenŃii de specialitate. Prețul este stabilit de rate card. Acesta este influenŃat de o serie de factori, precum: intervalul de timp în care se difuzează publicitatea, tipul de publicitate, poziŃia în site.Principalul instrument de lucru al acestui departament este rate card-ul, care reprezintă o listă de preŃuri pentru toate tipurile de publicitate ofertate (banner, siglă, text, pop-up).

Temă 1. Analizați publicul unui site de știri și a unuia specializat în timp liber/spectacole/divertisment. Identificați metodele de cercetare folosite pentru a colecta date relevante privind: • • •

Numărul de potențiali vizitatori ai site-ului Obișnuințele lor de consum media Satisfacția față de produsul media 2. Construiți o matrice de prioritizare. Listați principalele probleme (nu mai mult de 5 ) cu care se confruntă o redacție virtuală, în încercarea de a crește audiența site-ului dedicat anunțurilor sportive. Pentru fiecare criteriu din matrice dați o nota de la 1 la 5, unde 1 înseamnă cel mai puțin iar 5 înseamnă cel mai mult. Folosind matricea de prioritizare, stabiliți politica editorială pentru trimestrul următor.

Temă: detaliați modelul de construcție al unui site, pornind de la modelul și informațiile sintetizate în capitolul următor.

53

Politica editorială Potrivit Clubului Român de Presă, politica editorială este reprezentată de ansamblul normelor specifice care reglementează raporturile dintre patron, management, editori şi jurnalişti în cadrul unei societăŃi de mass-media, cu privire la conŃinutul produselor de mass-media. În funcție de politica editorială și de nivelul resurselor alocate (umane, materiale) se stabilește strategia redacțională. O instituție media de mărime mică se va orienta spre știri locale, sau spre o nișă pe care o poate acoperi. Pentru afirmarea site-ului este nevoie de producŃii proprii. Schema de publicare, deci programarea realizării materialelor și respectiv a lucrului în redacție este stabilită în funcție de comportamentul de consum al publicului, cu un vârf în prima parte a zilei și unul spre seară, sau cu vârfuri de interes și utilizare în week end.

Schema de organizare identifică departamentele și descrie relaŃiile dintre ele.

54

Directorul general va avea în subordine următorii angajaŃi: -

1 redactor şef (coordonator de proiect)

-

1 director tehnic,

Redactorul şef va avea în subordine următorii angajaŃi: -

2 redactori coordonatori (editori coordonatori), 6 editori, 2 reporteri

-

colaboratori externi (comentatori, analiști, editorialiști)

Directorul tehnic va avea în subordine următorii angajaŃi: -

1 responsabil IT (sau un abonament la o firmă de profil), care vor coordona operațiunile de întreținere a aparaturii din redacție, programarea și asigurarea flkuxului către utilizatori

-

1 director SEO (acesta va face parte integrantă din redacție, colaborând permanent cu redactorul șef) 55

Administratorul va avea în subordine: -

1 contabil (dacă nu se externalizează serviciul către o firmă de contabilitate)

-

1 jurist (sau un abonament la o firmă de profil)

-

1 agent de vânzări publicitate

Din organigrama de mai sus rezultă, că un site de mărime media va avea cel puțin 1718 angajați permanent şi mai mulți colaboratori externi.

Elemente de management financiar

Tânărul jurnalist angajat într-o redacție își pune rareori probleme legate de management. Este imprtant, deci, să vizualizeze întregul proces redacțional, înțelegând rolul fiecărui departament și mai ales schema de finațare: produsul jurnalistic pe care îl realizează lucrând în echipă trebuie să atragă suficientă publicitate pentru a acoperi cheltuielile. În plus, se mai pune și problema cash-flow-ului, adică de a acoperi cheltuielile curente și în perioada în care veniturile atrase sunt mai mici decât încasările. Atunci când se proiectează un site nou, dar și în activitatea 56

managerială de zi cu zi, trebuie avute în vedere elementele de management financiar care fac posibilă autosusținerea organizației și realizarea misiunii sale. Acestea sunt: •

Bugetul

•

Fluxul monetar (cash flow) o Venituri:


Publicitate: XXXX lei / lună




Taxe abonament: zero




Sponsorizări: XXXX lei/lună

o Cheltuieli


Salarii: XXXX lei/lună




Chirii: XXXX lei/lună




Întreținere: XXXX lei/lună




Consumabile (programe și licențe, birotică): XXXX lei/lună

La înfiinŃarea unei organizații media, obiectivele cele mai importante care trebuiesc atinse sunt cele legate de organizarea companiei şi a personalului. Etapele esenŃiale în acest proces sunt: -

definirea structurii de organizare, alcătuirea echipei de management şi delegarea sarcinilor la diferite departamente ale societăŃii.

-

planificarea forŃei de muncă: -

pregătirea bugetelor de salarii şi a sarcinilor specifice posturilor

-

recrutarea angajaŃilor

-

training-ul angajaŃilor

Managementul financiar

57

Managementul financiar este procesul prin care se realizează planificarea, organizarea, controlul şi raportarea resurselor financiare ale unei organizaŃii pentru îndeplinirea misiunii şi atingerea obiectivelor acesteia. Managementul financiar este parte a managementului general. Acest tip de management nu poate fi separat de celelalte, fiind responsabilitatea unei echipe şi nu numai a managerului financiar. Se face corelaŃia cu politica generală a organizaŃiei, cu elementele de identitate specifice organizaŃiei.

Principalele instrumente ale managementului financiar sunt : -

situaŃiile financiare-contabile prelucrate conform cerinŃelor interne de raportare managerială: contul de rezultate, bilanŃul financiar, fluxul de numerar.

-

diagnosticul financiar pe bază de indicatori.

-

analiza veniturilor, costurilor şi profitului.

-

determinarea pragului minim de rentabilitate.

-

analiza încasărilor şi plăŃilor.

-

politicile interne ale firmei.

-

sistemul de bugete ale firmei .

Bugetul Mecanismul principal prin intermediul căruia se realizează planificarea şi controlul resurselor financiare se numeşte buget. Fiecare departament propune un buget anual, având ca punct de plecare listele de venituri şi cheltuieli.

Un buget este necesar pentru a planifica un nou proiect, astfel încât managerii să îşi aibă o proiecție a costurilor. Bugetul previzionat le permite să afle dacă au banii necesari şi dacă utilizează corect fondurile existente. Cel mai important instrument pentru monitorizare pe parcursul implementării unui proiect este compararea costurilor actuale cu costurile din buget. Deoarece planurile uneori se schimbă, s-ar putea să fie necesar să se revizuiască bugetele după ce proiectul a început. Bugetul este un instrument de bază în evaluarea succesului unui proiect, 58

atunci când acesta ia sfârşit. El ajută să se răspundă la întrebarea: “a realizat proiectul ceea ce a fost stabilit să se realizeze, cu eficiența scontată ?”

Fluxul monetar (cash flow)

Bugetul de cash flow derivă din bugetul de venituri şi cheltuieli şi cel de capital şi monitorizează intrările şi ieşirile de numerar dintr-o organizaŃie. Rolul său este de a arăta dacă există suficiente resurse financiare în bancă, pentru a face toate plăŃile de care este nevoie. Sursele de venituri ale unui site comercial pot fi următoarele: -

publicitate

-

venituri proprii (vânzări de conținut editorial)

-

sponsorizări

-

subvenŃii

Costurile implicate în desfăşurarea activităŃii sunt următoarele: Departament

Cheltuieli

DEPARTAMENTUL TEHNIC

- menŃinerea

şi

reparaŃia

echipamentelor - închirierea liniilor de transmisie - costul licențelor pentru soft - salarii - salarii

DEPARTAMENTUL REDACȚIONAL

- abonamente la agenŃii de presă - consumabile (casete, CD-uri, etc.) - deplasări (transport, diurne) - abonamente telefon 59

DEPARTAMENTUL DE VÂNZĂRI

- salarii - promovarea vânzărilor - cercetări de audienŃă - evenimente, promovare -

ADMINISTRATIV

- Salarii - menŃinerea şi întreŃinerea biroului - facilităŃi - chirii - taxe, impozite, asigurări - poştă, telefon, internet - protocol

SEO Promovarea

Promovarea site-ului nu se reduce doar la publicitatea făcută acestuia. În primul rând, reclamele s-ar putea să nu fie deloc eficiente. Costul unei campanii de publicitate clasice este prea mare pentru produsele media distribuite online, iar scopul reclamelor este altul. Oamenii nu caută neapărat produsele pe care le văd la televizor, ci le aleg, dintr-o gamă de produse similare, pe cele promovate printr-o campanie reușită. Cum s-ar putea promova un site? 1. Reclamă: bannere, stickere, în mediul online sau cel clasic (out-door, presă scrisă, tv) 2. Autopromovare, prin agenda setting: creare de evenimente, impunerea unor dezbateri în agenda publică, generare de știri 3. Descoperirea de subiecte care se autopromovează

60

4. Cât mai multe știri care să fie preluate de alte site-uri , pentru o mai bună indexare de către motoarele de căutare 5. Preluarea subiectelor propuse de site de către televiziuni (notorietate) 6. Angajarea unor vedete De remarcat schimbarea rolului pe care îl aveau prioritățile și exlcusivitățile, odată ce în online preluările se fac aproape în timp real. Imediat ce un site a dat o știre, este preluată de către alții. În presa clasică, exclusivitățile aveau rol de creștere a vânzării directe (creștea tirajul în ziua respectivă și, apoi, cei care cunoșteau produsul aveau tendința să mai cumpere ziarul și în alte zile). În online, o exclusivitate aduce accesări în ziua postării, dar se pune întrebarea: cum află publicul că avem o exclusivitate, înainte să fie preluată de alții și să devină o banală știre, printre sute de alte știri?

Optimizarea implică, în esență, ușurarea sarcinii motoarelor de căutare de a găsi șitirea și a o propulsa, în clasificările lor, în primele pagini cu rezultate. Procesul se numește SEO, adică Search Engine Optimization.

Campania trebuie să fie permanentă și are trei module: 1. Planificarea și pregătirea redactorilor (inclusiv analiza cuvintelor cheie) 2. Realizarea postărilor conform recomandărilor și strategiei SEO 3. Monitorizarea și întreținerea neîntreruptă a site-ului. Știrea nu se mai scrie doar conform recomandărilor clasice (piramidei inverse; principiilor lui Levi; criteriilor celor 5 W etc). În mediile clasice, consumatorul alegea ziarul (după domeniul de interes, reclamă, brand, vedete, subiecte promovate) și apoi selecta știrile pe care le ”aprofunda”. În noile media, știrea este căutată înaintea ziarului. Există, desigur, și un comportament de consum care copiază în presa electronică modelul printului (un ziar/site are un public al său, un cititor ”deschide” ziua citind știrile selectate de redactorii acelui ziar/site). În cel mai fericit caz, acest public fidel ajunge să constituie 50 la sută din vizitatorii unici ai unui site de știri. Consumatorul caută un subiect, fie din motive personale, fie pentru că acesta se află pe agenda publică. O arestare spectaculoasă, un accident sau o măsură luată de autorități generează un număr de știri, în audio-vizual, atrăgând atenția publicului. Cei care vor mai multe amănunte, caută pe Internet, folosind motoare de căutare (cel mai frecvent google, bing sau yahoo). Atunci când în agenda publică a urcat o temă importantă, numărul celor care o vor căuta va crește. Chiar dacă știrea scrisă de un redactor este foarte bună, după criteriile clasice, nu înseamnă nimic 61

pentru un calculator care ”nu știe să citească”. O poziționare proastă în paginile cu rezultate.... înseamnă că puțini oameni vor vedea titlul și mai puțini vor ajunge să o citească. Astfel, numărul de accesări al știrii va fi redus, iar beneficiul pe care îl va avea site-ul care o găzduiește, de asemenea. Numărul total de vizitatori unici va fi mic, deci site-ul va fi prost plasat, din punctul de vedere al motoarelor de căutare, ceea ce va plasa știrile tot pe a treia sau a patra pagină. Nu mai vorbesc de reclama care este atrasă de public și care nu va mai veni, așa cum se va întâmpla și cu salariul redactorului... Există șanse de a scăpa din acest cerc vicios? Desigur, în primul rând prin tehnicile jurnalistice clasice. A descoperi primul informația și a realiza un material documentat, de calitate, care respectă principiile deontologice înseamnă a genera conținut, plasat mai bine în paginile cu rezultate ale motoarelor de căutare. În plus, acesta va fi preluat de alte site-uri, iar o parte dintre acestea vor cita corect, cu link, știrea originală. Publicul va fi astfel trimis și către site-ul redactorului nostru. Și nu doar cititorul, individual, ci și motoarele de căutare, gen google. Aceste link-uri vor crește rangul site-ului ceea ce va asigura o promovare mai bună a știrilor viitoare. Dar, tot nu am scăpat de nevoia de optimizare. Viteza din online față de cea din print este egală cu viteza telegrafului față de diligența de poștă. O știre pe care un redactor o scrie seara este preluată în câteva minute, poate o oră, de concurență. Mulți nu vor da link-ul la care îi obligă deontologia. Chiar dacă o vor face, site-ul lor, mult mai bine cotat, va avea știrea plasată mult mai sus decât a noastră în amintitele pagini cu rezultate. Există site-uri care nu generează conținut, dar reușesc să păcălească motoarele de căutare, care nu știu să citească, doar să calculeze! Aceste medii de informare au redactori care rescriu știrea originală, iar computerul o va considera ca o știre originală, lansată de un site mai bine ”rankat” decât al nostru. Așa că îi vor acorda o poziție mai bună în clasament. Ce surpriză, pentru redactorul care a descoperit subiectul, să vadă, a doua zi, că Google i-a ”aruncat” știrea abia pe pagina a șasea. Iată de ce, pe lângă principiile clasice de scriere a știrii, internetul aduce o nouă obligație redactorului: să găsească și să utilizeze cuvintele cheie, primul pas în SEO.

Expresii viabile De fapt, nu e o mare diferență: când scriem pentru print sau edităm o știre de televiziune, avem în față publicul țintă. Încercă să-i intuim nevoile de informație și să răspundem la întrebările pe care le-ar ridica cititorul, dacă s-ar afla în locul nostru. În online, trebuie să intuim și cum va căuta cititorul știrea, ce cuvinte va folosi pentru a solicita informații ”de pe google”. Nu întâmplător google a devenit substantiv comun, după Dicționarul Oxford. A gugălui ar spune un pitoresc politician de la noi. Trebui, deci să ghicim cum va gugălui publicul care ne interesează, pentru a convinge mașina de calcul să plaseze știrea noastră în topul rezultatelor sale.

62

Descoperirea cuvintelor cheie este primul pas. Redactorul trebuie să descopere lista cuvintelor și expresiilor de căutare posibile, pe care le-ar putea folosi cititorii (sau clienții, dacă veți deveni PR-istul/redactorul unui site de campanie sau a unui politician care dorește să-și promoveze imaginea/blogul etc.). Atractivitatea cuvintelor cheie este al doilea pas, ce implică echilibrarea dintre popularitatea și competitivitatea cuvintelor cheie, pentru a determina oportunitatea generală sau atractivitatea atașată fiecărui cuvânt sau expresie. Plasarea cuvintelor cheie-pasul al treilea, presupune utilizarea principiilor proeminenței, proximității și densității pentru a stabili înlănțuirea (linku-irea), divizarea sau îmbinarea cuvintelor în expresii viabile.

Facilitarea indexării

SEO, în presa online, reprezintă departamentul de distribuție, dar și cel de promovare, din presa clasică. SEO asigură difuzarea produsului către consumatori și promovarea prin motoarele de căutare.

MOTOARE DE CĂUTARE Principalul promotor și ditribuitor al unei organizații media online este motorul de căutare. Un motor de căutare (search engine) este un program cu care cauŃi documente după cuvinte cheie specificate şi care oferă o listă a acestor documente. De regulă, un motor de căutare trimite un "păianjen", adică un program care extrage cât mai multe documente posibile. Sunt ”capturate”: titlul, cuvintele cheie și conținutul paginilor ce compun site-urile. Un alt program, de indexare, citeşte apoi aceste documente şi le indexează după cuvintele coŃinute de fiecare document. Pentru a crea aceşti indecşi, fiecare motor de căutare foloseşte un algoritm proprietar 63

care, ideal, ar trebui să ofere doar rezultatele cerute de interogare. În momentul în care un utilizator caută un text, folosind un motor de căutare, el selectează o anumită frază sau cuvânt, iar motorul de căutare scanează baza de date și, în funcție de anumite criterii de prioritate, crează o listă de rezultate care va fi afișată. Criteriile după care putem compara motoarele de căutare sunt: • • • • • •

interfaŃa cu utilizatorul; viteza de căutare; numărul de rezultate afişate; alte funcŃii în afara de cea de căutare avută de motorul de căutare respectiv relevanța pentru utilizator utilitatea pentru furnizorul de conținut

Alta Vista Alta Vista, al firmei Digital, este un motor puternic de căutare atât pentru Web, cât şi pentru Usenet. Interogările sale sunt precise, iar cele avansate oferă posibilitatea trierii exacte a informaŃiei căutate. La prima interogare, Alta Vista informează despre numărul documentelor găsite pentru fiecare cuvânt specificat. Apoi, afişează rezultatele, oferind titlul şi URL-ul, primele cuvinte din text, dimensiunea fişierului, precum şi data în care Alta Vista a înregistrat intrarea respectivă în baza de date. Rezultatele primesc punctaje, fiind afişate în ordinea scorului obŃinut. De regulă, Alta Vista caută doar pe Web, dar oferă şi optiunea de căutare în grupurile de ştiri Usenet. Rafinarea căutării se face uşor, cu ajutorul operatorilor logici AND, OR si NOT, completaŃi de directiva NEAR, care specifică un cuvânt din imediata apropiere. Căutarea avansată permite limitarea rezultatelor în funcție de dată, limbă etc., acordarea punctajului făcându-se după criterii specificate. Infoseek Guide Infoseek Guide a fost îmbunătățit radical, permițând acum căutarea pe Web și Usenet. De asemenea, se poate căuta în baza de date proprie după un anume cuprins, ceea ce crește viteza de obținere a rezultatelor. Infoseek Guide afișează doar primele 100 de documente găsite. Pentru celelalte, este necesară folosirea serviciului Infoseek Professional, cu plată. Afișarea rezultatelor se face în ordinea relevanței, oferind titlul, URL-ul, sumarul documentului, dimensiunea, data fișierului și scorul obținut. Punctul forte al Infoseek este căutarea pe Usenet. El oferă titlul articolului, numele expeditorului, primele rânduri din articol, precum şi o legătură spre grupul de ştiri unde a fost expediat articolul. Infoseek Guide găseşte articolul, după care oferă o legătură spre toate grupurile unde acesta a fost expediat. Dogpile Dogpile este unul dintre primele motoare de căutare Meta care combină rezultatele mai multor motoare de căutare. Un motor de căutare Meta nu este destinat indexării site-urilor, odată ce 64

ordinea de apariție a site-urilor în motoarele de căutare a fost deja stabilită. De fapt, dacă un site este plasat pe o poziție ridicată în unul dintre primele motoare de căutare, sunt foarte mari șanse ca el să fie bine poziționat și în Dogpile. Există, de asemenea, caracteristica “Are You Looking For”, care ne oferă o căutare mai exactă. Putem folosi în căutari opțiunea “Bold Terms”, pentru a avea toate cuvintele cheie în toate rezultatele. Când folosim acest motor de căutare, se pot înregistra și afișa ultimele 15 căutari, dacă este o informație pe care dorim s-o revedem. Dogpile are o interfață atrăgătoare, este ușor de folosit și are o bună eficiență, iar căutarea se desfașoară cu rapiditate. Supremația motoarelor de căutare de la Google sau Yahoo este amenințată de dezvoltarea rapidă a motorului Dogpile (motorul care caută prin alte motoare) sau Mooter (Australia).

Voila.com Voila.com este un motor de căutare care afișează rezultatele în limba franceză. Voila.com oferă informații din lumea spectacolului, știri de actualitate sau informație culturașă. Lookup.com oferă informații despre datele unor persoane/organizații, care pot fi găsite cu ușurință prin intermediul acestui motor. Selecția se face după diferite criterii de căutare cum ar fi: ”yellow pages”, “phone book”, “online phone directory”. Google.com Spre deosebire de cele patru motoare analizate până acum, Google permite căutarea tuturor categoriilor de informații într-un timp scurt, în funcție de conținut : imagini, text, video. Printr-o căutare avansată cu ajutorul unui cuvânt cheie, a unei expresii sau a unei fraze, Google permite o selecție mai bună a rezultatelor. Mai mult, putem căuta în orice limbă dorim, spre deosebire de unele motoare care foloseau fie limba engleză, fie franceza. De altfel, Google a fost permanent ”îmbunătățit”, permițând căutarea în limba română doar începând din 2008. Fiindcă diacriticele creau confuzie în rândul ”păianjenilor” Google, unele platforme de știri românești au preferat să folosească textul ”englezesc”, câștigând în ceea ce privește indexarea și ranking-ul site-ului, chiar dacă au pierdut în ceea ce privește lizibilitatea textului. Google, pe baza calităților amintite, a devenit cel mai popular motor de căutare din lume, iar în Ńara noastră are o cotă de piaŃă de peste 95%. Google are aproximativ 8 miliarde de pagini indexate, aproximativ 1 miliard de imagini, indexează numeroase tipuri de documente, precum html, pdf, ps, xls, ppt, doc, rtf, swf etc, are suport in peste 100 de limbi (căutare doar în documentele scrise într-o anumită limba). Competiția, adică motoarele de căutare specializate, nu se poate măsura cu Google în ceea ce priveşte căutările generale, însă îl depăşește pe nişe.

Atenție la Page Rank! Succesul Google se explică și prin inovația în maniera de sortare a rezultatelor obținute în urma căutării, așa numitul PageRank. O pagină (sau un site) este apreciată ca valoroasă de 65

către motorul de căutare în funcție de câți oameni au considerat necesar să adauge în propriile pagini legături spre site-ul (pagina) respectiv. Acest lucru este deosebit de util când se caută cuvinte des folosite, de interes general, cum ar fi ”excursii” sau ”mașini”, existând riscul ca informația relevantă (cea mai bună ofertă de călătorie sau de autormobil) să fie plasată în urma unor rezultate întâmplătoare, care sunt inutile pentru utilizator ( referate ale unor elevi de școală primară despre o excursie la munte, să spunem). Pentru a evita acest inconvenient, o pagină este clasificată în funcție de importanța sa, acumulată în funcție de numărul de linkuri către ea din alte pagini. Cu cât pagina de pe care este atras un link este mai importantă, la rândul ei, cu atât linkul respectiv va valora mai mult. Așadar, importanța acordată unei pagini de programele Google este dată atât de numărul de voturi (linkuri) către ea, cât și de calitatea sau importanța acestora. Pentru a stabili poziția finală a unei pagini în lista de rezultate oferite utilizatorului, Google analizează, de asemenea, și conținutul paginii în sine. Softul Google poate să analizeze în detaliu pagina, privind la detalii precum fonturile, subdiviziunile și locația precisă a fiecarui cuvânt în parte. Google analizează în același timp și paginile învecinate, pentru a fi sigur că reîntoarce cele mai potrivite rezultate pentru nevoia de informație a utilizatorului. Din aceste motive, și alte sisteme precum Yahoo sau Netscape Search folosesc Google pentru căutare. Bing.com Motorul Bing stă destul de bine la relevanŃă, fiind aproximativ similar cu Google în ceea ce priveste interfața.Rezultatele oferite de Bing nu sunt identice cu cele ale Google, dar sunt relevante, de cele mai multe ori, inclusiv pe căutarea după site-urile româneşti. Collecta.com Un alt motor de căutare foarte interesant este Collecta.com. Acesta caută printre cele mai noi postări de pe bloguri, comentarii dar şi de pe Twitter, şi le afişează în cascadă. Este ideal pentru companii şi mass media care vor să afle ce mai scriu bloggerii.

AskJeeves.com Ask Jeeves afost un serviciu on-line care oferea răspunsuri la diverse întrebări şi care a devenit treptat un motor de căutare, fiind lansat în mod oficial acum 6 ani. Pentru o căutare precisă, utilizatorul poate opta pentru funcŃia „căutare avansată” unde căutarea se face după un anumit cuvânt, o anumită frază, după locaŃia cuvântului (oriunde în pagină, în titlul paginii sau în URL), după domeniu, după limbă, Ńară ş.a. În afară link-urile afişate, motorul oferă posibilitatea de a căuta distinct de acestea filme, fotografii, ştiri, tranzacŃii care conŃin acest cuvânt. Lycos.com Lycos.com a fost lansată ca o maşină de căutare bazată pe o componentă Spider pentru culegerea informaŃiilor despre paginile de Web. Ulterior, în 1999, ea a fost tranformată într-un director, similar cu Yahoo. Lycos.com are o interfaŃă „prietenoasă” care oferă posibilitatea căutării după domenii cum ar fi: web, imagini, filme, cumpărături ş.a. Acest motor de căutare 66

oferă posibilitatea utilizatorului de a îşi crea contra cost o adresă de e-mail. Spre deosebire de celelalte motoare de căutare studiate, Lycos.com oferă link-uri cu noutăŃi, ştiri ş.a. Ca şi altavista.com acesta oferă posibiliatea utilizatorului de a schimba limba de căutare.

Atenție Unul din neajunsurile motorului de căutare este ignorarea cuvintelor de genul and/ new/și/sau. Astfel, dacă precizaŃi în cuvintele cheie "new york", în lista rezultatelor vor predomina legăturile spre informaŃie despre York, Anglia, nicidecum despre oraşul New York. Desigur că se poate ocoli problema, alegând cuvintele cheie "York City". Acest lucru trebuie cunoscut de redactori, care au interesul ca pagina lor să fie cât mai sus între rezultatele căutării.

Lycos nu recunoaște Meta tagurile și nici Comment tags, dar Alt Tags sunt folosite în clasificare. Image maps nu sunt recunoscute. Lycos consideră relevante cuvintele ce apar în primele și ultimele rânduri ale textului vizibil, ceea ce ar putea să facă și roboții Google. De aceea, o tehnică frecvent folosită de platformele de știri (agregatoarele de știri) este modificarea lead-ului și a finalului știrii, astfel încât ”spider”-ii să fie păcăliți, crezând că au de a face cu un text nou, deci cu conținut original. Lycos are probleme cu URL-urile ce conțin simboluri cum ar fi $, ?, =,. Lycos are avantaje față de Google în ceea ce privește căutarea imaginilor și a melodiilor, mult mai facilă. Se pot restricționa, de asemenea, căutarile, în sensul includerii doar a site-urilor pe care Lycos le consideră cele mai bune, cu descrieri explicite.

Gofind.ro Acesta este un motor de căutare adresat publicului românesc, dar site-ul este deținut și operează din SUA, de aceea are o viteză de reacție mai scazută. Google are mai multe site-uri indexate, iar problema diacriticelor a dispărut, deci avantajul competitiv al lui gofind.ro s-a redus. Nici nu există filtre pentru imagini sau video, nici secțiune de traducere, ceea ce menține dominația motorului de căutare google. Yahoo.com Yahoo! este considerat primul robot de căutare performant. În prezent, oferă unele dintre cele mai populare servicii online, toate bazate pe un cont unic: un serviciu de poștă electronică (Yahoo! Mail), având spaŃiu de stocare nelimitat, un program de conversaŃie pe internet (Yahoo! Messenger), ştiri (Yahoo! News), călătorii (Yahoo! Travel) şi multe altele. Vivísimo Vivísimo a fost înființată în anul 2000 de către trei oameni de ştiinŃă de la Carnegie Mellon University, care au decis să rezolve problema excesului de informaŃii în căutarea pe web. În loc să se concentreze doar pe clasamentul facut de un motor de căutare si-au dat seama că grupând rezultatele, sau cluster-izându-le, ajută utilizatorul. Rezultatul a fost Clusty: un mod inovator de a obŃine mai mult de la fiecare căutare. Clusty face interogări de top de la mai multe 67

motoare de căutare, combină rezultatele şi generează o listă ordonata pe baza unui clasament comparativ. În loc de livrarea a milioane de rezultate ale căutării într-o listă lungă, așa cum face Google, rezultatele sunt livrate în grupuri sau clustere. Acestea ajuta utilizatorul să vadă rezultatele căutării în funcŃie de subiect, astfel încât să poată alege exact ceea ce caută sau să descopere relaŃii între elemente. Mai degrabă decât derularea prin pagină după pagină, clustere ajută la identificarea rezultatelor pe care e posibil să le fi omis sau care au fost îngropate adânc în clasament, asa cum se întamplă în cazul gigantului Google. Bing Bing este noul produs Microsoft menit să inlocuiasca Livesearch și MSN search. Bing oferă posibilitatea filtrarii diferitelor categorii de răspunsuri, dar, potrivit analiștilor, nu va amenința poziția dominantă a lui Google, în special din cauza obișnuinței utilizatorilor cu acesta din urmă. Cu toate acestea, cei care folosesc Yahoo ca portal secundar ar putea opta pentru Bing. De asemenea, Google caută mai bine decat Bing alternativele, cuvintele greșite, indiferent de forma singular sau plural. Bing nu are rezultate de traducere, nici alte programe oferite de Google, dar merită să i se acorde atenție în cadrul SEO, pentru indexarea site-ului propriu.

Ce urmăresc motoarele de căutare URL-link-ul indexat de către Google; DA – vechimea domeniului în ani; PR – Page rank (un clasament alcătuit de Google cu valori de la 0-10, cu cât valoarea este mai mare, șansele ca pagina să urce mai sus în paginile cu rezultate ale căutărilor este mai mare); IC – Numărul de pagini ale domeniului, indexate de Google; RDD- numărul total de domenii unice care au link-uri către site; RDP – numarul total de domenii unice care au link-uri către o anumită pagina din site (mai ales către homepage); BLP – numărul de link-uri externe către pagini din site; BLD – numărul total de link-uri către pagini din site (interne+externe); BLEG – link-uri de pe site-uri educative sau guvernamentale. Sunt foarte importante din punctul de vedere al poziționării. Domeniile guvernamentale sunt: .gov, iar cele educative sunt : .edu; DMZ – dacă site-ul este listat în directorul DMOZ (valori Y-yes, N - no); YAH – dacă site-ul este listat în directorul Yahoo; 68

Title – dacă titlul link-ului conține cuvintele cheie; URL – dacă url-ul conține cuvintele cheie; DESC – dacă marcatorul meta de descriere conține cuvintele cheie; HEAD – dacă există marcatori de tip h1, h2, h3 care să conțină cuvintele cheie; CA – numărul de zile trecute de la ultima indexare a site-ului. Titlul SEO Un titlu optimizat pentru motoarele de căutare este mai util unui site decât un titlu jurnalistic. Titlurile la articole care se referă la subiecte specifice, de interes general, cum ar fi marca de mașină X sau telefonul Y au un potențial de trafic în timp. De fiecare dată când un cititor va căuta date despre produsul X sau Y are o șansă să găsească articolul nostru în primele pagini cu rezultate ale motoarelor de căutare, deci să îl acceseze. Optimizarea (SEO) va căuta să plaseze acest articol printre primele rezultate. Astfel, un public care nu căuta ziarul nostru va fi atras pe site, deci se va realiza și funcția de promovare și cea de distribuție. Dacă artivolele pe care le găsește îl vor face pe cititor să rămână pe site, avem o șansă de fidelizare. Chiar dacă se va limita la articolul accesat, site-ul câștigă: un trafic crescut din aceste rezultate statistice este tot un trafic crescut, deci aduce încasări mai mari din publictate.

Cum se scrie titlul
Primează factorul SEO, nu criteriile jurnalistice clasice
Titlul să fie cât mai scurt (maxim 65 caractere)
Keyword-ul trebuie inclus în titlu, de preferat în primul cuvânt sau cât mai aproape de acesta
Titlul, chiar dacă vizează criterii jurnalistice, trebuie să fie atractiv Exemplu: Un articol, despre Dacia Duster ar putea fi citit ca o știre la zi, dar ar putea aduce accesări și în timp, dacă e bine plasat în căutările referitoare la marcă. Cuvântul cheie, în acest caz, este Duster (eventual Dacia). Oamenii care caută informații despre Dacia sau Duster, vor scrie acest cuvânt în fereastra motorului de căutare. Foarte puțini vor căuta ”autotest” sau ”succes”. Cum e bine: Duster, rezultate de top Cum nu e bine: Un autotest trecut cu succes de marca românească, Dacia Duster Metatagurile keywords și description
Meta tag-urile
Meta Title: Titlul articolului
Meta Description:
Rol (SEO + usability) 69


Este o descriere scurtă si la obiect a articolului
Maxim 250 caractere, de preferat sub 160
Trebuie sa conțină minim 2 instanțe exacte ale keyword-ului Principii de scriere a textului:
Textul trebuie să fie în relație cu keyword-ul
Relaționarea cu tematica generală a site-ului este importantă
Cuvântul cheie trebuie plasat la început
Folosirea de keyword-uri variate (conjugări, forme articulate, sinonime )

Etică și deontologie Principiile etice care ghidează scrierea textului jurnalistic clasic se aplică și în online, dar specificul new media impune încă patru reguli. Domeniul, fiind unul emergent, încă își organizează normele și cutumele. Materialul realizat de conf. Mirela Lazăr prin intervievarea unor jurnaliști care lucrează în online arată că există forme de autoreglementare în interiorul profesiei, neinstituționalizate, care operează prin presiunea modelului adoptat de majoritate. 70

Aderarea la normă este o formă de autopromovare, legitimând calitatea acelui produs media și diferențiindu-l de altele, care au rămas la sistemul ”fără reguli” folosit pe bloguri, de către amatori, sau de către presă la începuturile ”net”-ului. 1. Regula citării și a legăturii către sursa textului originar (a link-ului). Și folosirea referințelor la un alt material de pe net trebuie însoțită de trimiterea către acest (link-urire). 2. Postarea dreptului la replică sub forma de comentariu la text. 3. Anunțarea modificărilor operate în materiale, după momentul postării. 4. Politica antispam: se folosesc filtre spam care blochează linkuri către alte site-uri.

În opinia jurnaliștilor care lucrează online, new media au un unghi diferit de tratare a informaŃiei faŃă de media tradiŃionale, accentul fiind pus pe informația proaspătă, fiind mai aproape de televiziunile de știri decât de ziare. Chiar și stilul analizelor e diferit pentru că modul de citire e diferit, în plus mediul de informare permite folosirea trimiterilor (link-uri) și suportul video, fiind mai ușor de argumentat comentariul. Regulile pentru media tradiționale care sunt urmărite de redactori: verificarea surselor, ascultarea ambele părți, precizările și dreptul la replică. Practica internațională prevede că modificările ulterioare postării (publicării) sunt semnalate, atât ca dată la care ai efectuat modificarea (up-datarea), cât și a greșelilor corectate. Din grabă sau din considerente legate de costuri ( prea puțin personal redacțional) se neglijează, uneori, regula verificării din mai multe surse. Astfel, citarea sursei și link-ul către aceasta devin mecanisme de atribuire a răspunderii, în eventuale litigii materiale sau pentru a preveni ”amenzile” morale acordate de public. Citarea (preluarea) evită sancțiunile pentru redactor și instituția media, fiind preferată link-ului, care ajută concurența (vezi mecanismele SEO). Spre deosebire de media clasice, în new media interacțiunea cu publicul este directă, iar comentarii critice mult mai ușor de adresat. Utilizatorii reproșează tendenționzitatea conținutului, orientarea materialului, dar și greșeli de logică sau gramatică. Un stil neadecvat sau erorile de citare sunt sesizate de unii cititori, iar postarea comentariilor le atrage atenția și altora asupra greșelilor. Comentariile care critică orientarea unui articol pot fi luate sau nu în calcul de către cei care stabilesc politica editorială. Greșelile semnalate de către cititori sunt prima formă de sancțiune, atât pentru redactor, cât și pentru instituția media respectivă. Comentariile care semnalează erori gramaticale sau de calcul pot avea rol de feed back pentru managementul instituției, dar acesta ar trebui să verifice prin sondaj calitatea articolelor, chiar în lipsa unor comentarii din partea publicului.

71

Uneori, publicul va încerca să folosească argumente în stil new media, postând link-uri către site-uri oficiale, cu date statistice sau către alte instituții media. Politica antispam, sau mai precis programele filtru, văd această încercare ca pe o reclamă la site-urile respective și blochează postarea. Este logic, fiindcă în lipsa acestor filtre, site-urile mai mici se vor folosi de astfel de link-uri pentru a-și crește nejustificat Page Rank-ul. Totuși, în măsura în care se pot monitoriza de către un redactor (administrator) postările de comentarii, ar fi utilă o permisivitate mai mare, care aduce conținut pe site. Cauzele derapajelor deontologice din jurnalismul online, în opinia redactorilor intervievați, sunt fie constrângerile economice (timpul scurt alocat verificării și editării unui material), fie tensiunile generate în interacțiunea cu publicul. Mediul online este perceput ca fiind unul mai combativ, pentru că persoanele care trimit mesaje au un limbaj agresiv/violent, conform cu tradiția de consum a new media. Este, în opinia mea, vorba despre încercarea publicului de a restabili relația asimentrică de putere cu presa. Internetul îi permite să răspundă de pe aceeși poziție cu jurnalistul, dar reacția sa a rămas la fel ca înainte de ”liberalizarea” accesului, când trebuia să strige sau să apeleze la un limbaj violent, ca să fie luat în seamă. Probabil, în timp, virulența mesajelor se va domoli, pe măsură ce oamenii observă că pot posta/dialoga fără restricții, că părerea lor contează și poate fi exprimată. Editorii intervievați mai spun că timpul scurt pentru elaborarea unui răspuns crește riscul de a face greșeli în relația cu cititorul. La ziarul clasic, pentru a răspunde unui comentariu aveai la dispoziția o zi întreagă. Intervalul în care un jurnalist poate elabora răspunsul pentru un cititor online s-a redus la câteva minute. În concluzie, redacțiile ar trebui să adopte proceduri de interacțiune cu publicul, stabilind, de exemplu, că postările unui editor referitoare la comentarii făcute de public nu pot fi aprobate decât de un alt editor, neutru. Sau, normând un interval de timp în care să se elaboreze reacția. Temă Recapitulați capitolul de etică și deontologie mass media din Volumul ”Manualul de jurnalism” și delimitările teoretice din volumul Etica mass-media. Studii de caz, de G. Christians Clifford, Mark Fackler, Kim B. Rotzoll, Kathy B. McKee. Identificați exemple din presa online românească, în care s-au respectat aceste reguli sau au fost încălcate.

Anexe

Motoare de căutare (search engines) din România:



www.google.ro - Motor de căutare în limba română, maghiară, etc; Google.ro; www.resurse.com - Motor de căutare pe internet, din România; 72






















www.gofind.ro - Motor de căutare cu director web, search engine România; www.murfi.ro - Motor de căutare în internetul românesc, match; www.rosearch.ro - Motor de căutare roSearch 2002, căutare România; www.kut.ro - Primul motor de căutare in Ro: caută pe web; www.genium.ro - Genium pagina de start cu motor căutare google România; www.2k.ro - Motor de căutare oferte turism in România; www.cmag.ro - Director si motor de căutare de magazine online din România; caută.siteweb.ro - Motor de căutare românesc, pe intenet; www.adr.ro - Hosting, căutare, director web; also: www.search-engine.ro www.traficmeter.ro - Director web românesc cu motor de căutare; www.kompass.com - Kompass, motorul de căutare in domeniul afacerilor; www.cautări.ro - Caută: motor de căutare pe internet din România; www.fast.ro - Motor de căutare, director web pagini aurii si pagini albe; www.arhivarul.ro - Motor de căutare cu specific românesc; www.zoohoo.ro - Zoohoo.ro - motor de căutare fulltext românesc; www.query.ro - Motor de căutare românesc: caută pe web; www.paginivalcene.ro - Colectie de site-uri vâlcene,organizate pe categorii. www.dreptonline.ro - Portal juridic www.virtual-games.ro Motoare de căutare (search engines) din straintate:
















www.google.com - Motor de căutare Google, google search engine; www.yahoo.com - yahoo search engine: web, images, audio, video, local, etc; www.msn.com - MSN search: web, spatiu de lucru, știri, imagini, local, encarta; www.altavista.com - Motor căutare web, imagini, mp3/audio, video, news; www.aol.com - Motor de căutare de la AOL: pictures, audio, local, shopping; www.ask.com - Teoma + Ask, motor de căutare, search engine internet; www.lycos.com - Email, motor de căutare: web, people, yellow pages, shopping; www.clusty.com - Clusty the Clustering engine, căutare online si motor căutare; www.a9.com - A9 Search engine: reference,, books, wikipedia, people, web, etc www.wisenut.com - Motor căutare: search.Exactly, preferinte, înscriere site; www.gigablast.com - Motor de căutare: web, directory, blogs, travel, gov; www.dogpile.com - Dogpile web search: toate motoarele de căutare întrunul; www.metacrawler.com - MetaCrawler search the search engines, motor căutare www.mamma.com – colector de motoare de căutare, search engine EN; www.excite.com - My Excite, motor de căutare personalizat, director web; 73






































www.webcrawler.com - Motor de căutare: images, audio, video, news, etc; www.scirus.com - Motor de căutare pentru informații științifice; www.ixquick.com - Ixquick metasearch: motor de căutare, setări personalizare; www.netscape.com - Motor de căutare de la Netscape: web, images, shopping; vivisimo.com - Vivisimo clustering: motor de căutare online, velocity; www.blogsearchengine.com - Motor de căutare pentru blog-uri; www.feedster.com - Feedster, motor căutare feed-uri RSS, RSS search engine; www.allcrawl.com - Motor de căutare, search engine in limba engleza; www.directhit.com - Teoma si Ask Jeeves, search engine: search with authority www.alltheweb.com - Find it all: motor de căutare in limba engleza; www.go.com - Director web si motor de căutare online, de la yahoo; www.links2go.com - Links2go PPC search engine, de la GoGuides.org; www.reference.com - Căutare în lucrari de referință, dicționare, thesaurus, etc; www.scrubtheweb.com - Scrub the web search engine: căutare pe internet; www.search.com - Metasearch search engine: reference, web, directory, etc; www.searchking.com - Portal Directory, căutare online prin SearchKing; www.snap.com - Motor de căutare: web, classic, shop, news, jobs, etc; www.splatsearch.com - Motor de căutare si director web: we do the searching! www.mapquest.com - Hărți, căutare pe harta, rute, maps search engine; www.whatuseek.com - Web search: all the web, directory, toolbar, add url; www.where2go.com - Caută afaceri pe internet, business search engine; 7search.com - Online pay per click search engine, meta search, finding tools; www.surfgopher.com - căutare online cu director web, search categories; searchwarp.com - căutare online articole Do It Yourself search engine; www.stpt.com - motor de căutare: starting point, search engine, directory; www.towersearch.com - Motor de căutare: website marketing, webmasters; www.searchit.com - Caută rapid online: motor de căutare limba engleza; www.fybersearch.com - Director web si motor de căutare: fyber search; www.searchdepo.com - Web directory, motor căutare, search depot; searchramp.com - Rampa ta catre internet: motor de căutare și director web; www.correctsearch.com - Correct metasearch engine, fast search engine; www.kaspie.com - Kaspie Search Engine: hoppin' round the net; www.ezilon.com - Europe Web directori and internet search engine; www.jayde.com - the B2B search engine, director web și motor de căutare; www.aeiwi.com - the future of web indexing, motor căutare si web directoy;

74





www.vxbox.com - Motor de căutare si director web; search engine and web dir; www.mostpopularsites.net - Motor de căutare cele mai populare site-uri pe net;

Cât de important este Facebook pentru promovare Despre Facebook, Bogdan Naumovici spune că nu-l simte ca pe un instrument de afaceri.” Nu-l simt ca cel mai util instrument de business. Eu cand mi-am facut profilul de Facebook nu l-am facut in primul rand ca sa vorbesc eu cu niste prieteni de-ai mei sau sa agat fete pe internet. Mi l-am facut odata pentru ca aveam Music Club, clubul la care sunt actionar, am mai dat drumul la un business online si ma gandeam cum sa folosesc Facebook ca sa promovez business-urile personale pe care le am. Și am vazut ca nu functioneaza. Interesul pe Facebook nu dureaza mai mult de 20 de secunde. Daca poti sa pui repede, sa vada lumea sa-ti dea un like exact in 20 de secune pana ii vin urmatoarele 100 de chestii la care trebuie sa dea like, cam asta e nivelul la care poti comunica pe Facebook. Restul e vrajeala. Te uiti la poze de prin vacanta. Povestea cu brandul cutare are 30.000 de fani, brandul cutare are 50.000 de fani… Si vindeti? Nu, dar avem 30.000 de fani. Mi se pare ca e un rasfat, ne alintam cu Facebook-ul asta in business. Asta e senzatia mea.

O sa ma injure toata lumea din online, asta vrea sa ne ia bugetele sa le duca pe TV. Nu, cred ca sunt chestii mai bune de facut online din punct de vedere business. Eu nu-l simt de business. Il simt foarte util sa-ti regasesti colegii de clasa la intalnirea de 25 de ani de la liceu si daca ai din astea de orgoliu personal, sa vezi cata lume a apreciat poza mea de nu stiu unde sau nu stiu ce glumita am mai facut eu, am pus un post in care am facut o gluma, sa vedem cata lume a apreciat, dar astea sunt asa, mi se pare ca sunt incertitudini de la tinerete, nu ar trebui sa le mai ai la 40 de ani.

Poti fi creativ si in social media? Sau creativitatea e legata de un mediu favorit?

Creativitatea nu mi se pare ca ar trebui sa tina de mediu. Cred ca faci ce este potrivit sa faci pentru brandul respectiv. Nu e important daca e online, daca e TV. Am facut acuma impreuna cu 75

partenerii de la Republik jocul “Orasul minier”, pentru Rosia Montana, sa te joci pe Facebook de-a mineritul. Resurse, aduni, schimbi. Daca asta e ce ii trebuie lui pe bucatica de Facebook, ca asta e mediul familiar al celor care sunt acolo, ok, o sa facem, dar pe TV o sa fac spoturi pentru populatia generala a României.

Pe Facebook o sa fac o chestie aplicata profilului publicului de pe Facebook. Nu mi se pare ca trebuie sa gandesti social media sau TV. Trebuie sa te gandesti care e povestea pe care vrei sa o transmiti. Eu in continuare cred ca povestile conteaza cel mai mult, inclusiv pe Facebook. Aici sunt 1000 de prostii care iti vin, de petitii, de ce vrei tu, si te intereseaza sau nu si vine odata una cu caii din Delta. Si te trezesti dintr-o data ca mii de oameni din Bucuresti se urca in masini, se cupleaza cate 3-4 sa salveze caii din Delta.

Acolo e povestea, nu e mediul de difuzare. Putea sa vina acelasi lucru pe SMS pe telefon, putea sa fie la TV, o “Romania, te iubesc!” pe tema asta si ar fi avut acelasi fel de raspuns. Mi se pare ca si pe Facebook si in social media, povestea conteaza. E doar un alt mod, un alt mediu in care sa te exprimi. Pana acum aveai radio, TV si outdoor, acum a aparut si calcualtorul. E mai intim, e mai personal, dar astea sunt mici ajustari ale modului in care spui povestea. Dar pentru mine povestea e in continuare castigatoare”. Interviu, Hotnews, ,,,,,,,,,, Cum văd jurnaliștii portretul robot al jurnalistului din mediul online În studiul amintit (Mirela Lazăr) au fost identificate 10 caracteristici: •

Dependent de google

•

Viteza este mai importantă decât calitatea scriiturii

•

Cablat (în priză), 24 de ore din 24

•

Orientat spre informație, nu spre calitatea textului

•

Orientat spre audiență, nu spre valori

•

Consideră că succesul în carieră înseamnă televiziune

•

Ușor de manipulat/dependent de surse

•

Versatil: schimbă mai ușor locul de muncă sau domeniul, migrația este limitată de lipsa ofertei, nu de fidelitate față de o marcă

•

Polarizarea experienței: în presa online sunt fie nou veniți, fie veterani din anii de debut ai mass media

76

•

Multi-job, fie în interiorul trustului ( eficientizarea personalului) , fie prin oferta de tip pseudo- freelacer

Internetul și practicile Web 2.0. transformă meseria de jurnalist? Nu esențial, dar modifică ponderea jurnalist specializat/universal, în sensul că pe online se cer acum mai mult scanatori care să găsească știri scanând alte publicații. Pentru producerea de conținut rămâne valabil jurnalismul specializat.

Este meseria de jurnalist fragilizata de producția online de amatori (creatori de site-uri participative, blogeri etc.)? Nu, sunt prea multe bloguri, e la fel ca în discuțiile din fața blocului, unde oricine își dă cu părerea. Site-urile care rezistă sunt ale unor jurnaliști consacrați, care își capătă notorietate înmedii mainstream (Badea, Ciutacu, Tănase; Dumitrescu-Chirieac).

Oricine poate deveni jurnalist odată cu emergența alternative media? Oricine poate posta, la fel cum oricine își poate tipări un ziar la imprimantă, dar nu va avea public/impact, așa cum nu au cei care scot ziare de amatori. Ce rol/roluri își asumă jurnalistul în contextul exploziei unor surse de informare instantanee (de ex. Twitter) ? Descoperă și adâncește infromația, atrage atenția când se greșește (dând o dimensiune etică).

Anexe legislație http://www.legi-internet.ro/Legislație-itc.html#c525 http://www.legi-internet.ro/Legislație-itc/drept-de-autor/legea-dreptului-de-autor.html 77

http://www.legi-internet.ro/Legislație-itc/semnatura-electronica/legea-arhivarii-electronice1352007.html http://www.legi-internet.ro/Legislație-itc/plati-electronice/regulament-bnr-62006-privindemiterea-si-utilizarea-instrumentelor-de-plata-electronica-si-relatiile-dintre-participantii-latranzactiile-cu-aceste-instrumente.html http://www.legi-internet.ro/Legislație-itc/date-cu-caracter-personal/legea-privind-prelucrareadatelor-cu-caracter-personal-si-protecția-vieții-private-in-sectorul-comunicațiilorelectronice.html ARTICOLUL 1
 
Definitii in intelesul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel: 1.serviciu al societatii informationale - orice serviciu care se efectueaza utilizandu-se mijloace electronice si prezinta urmatoarele caracteristici: a) este efectuat in considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului in mod obisnuit de catre destinatar; b) nu este necesar ca ofertantul si destinatarul sa fie fizic prezenti simultan in acelasi loc; c) este efectuat prin transmiterea informatiei la cererea individuala a destinatarului; 2.mijloace electronice - echipamente electronice si retele de cablu, fibra optica, radio, satelit si altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei; 3.furnizor de servicii - orice persoana fizica sau juridica ce pune la dispozitie unui numar determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societatii informationale; 4.furnizor de servicii stabilit intr-un stat - un furnizor de servicii avand un sediu stabil pe teritoriul unui stat si care desfasoara efectiv o activitate economica utilizand acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioada nedeterminata; stabilirea unui furnizor de servicii intr-un stat nu este determinata in mod necesar de locul in care sunt amplasate mijloacele tehnice si tehnologice necesare furnizarii serviciului; 5.domeniu - o zona dintr-un sistem informatic, detinuta ca atare de o persoana fizica sau juridica ori de un grup de persoane fizice sau juridice in scopul prelucrarii, stocarii ori transferului de date; 6.destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoana fizica sau juridica ce utilizeaza, in scopuri comerciale, profesionale sau de alta natura, un serviciu al societatii informationale, in special in scopul cautarii de informatii sau al furnizarii accesului la acestea; 7.consumator - orice persoana fizica ce actioneaza in alte scopuri decat cele ale activitatii sale comerciale sau profesionale; 8.comunicare comerciala - orice forma de comunicare destinata sa promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele insele comunicari comerciale urmatoarele: informatiile permitand accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, in special pe nume de domeniu sau o adresa de posta electronica, comunicarile legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori marcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un tert independent fata de persoana in cauza, mai ales atunci cand sunt realizate cu titlu gratuit; 9.Legislație coordonata - prevederile in vigoare ale legilor nationale, aplicabile activitatilor ce 78

fac obiectul serviciilor societatii informationale sau furnizorilor de servicii in privinta: a) conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca furnizorii de servicii in vederea inceperii acestor activitati, precum sunt cele legate de eventualele calificari, autorizatii sau notificari necesare; b) conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca furnizorii de servicii pentru desfasurarea acestor activitati, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau continutul serviciilor oferite, inclusiv in materie de publicitate si incheiere a contractelor, sau cele care privesc raspunderea furnizorilor; 10. nu constituie obiect al Legislației coordonate: a) cerintele aplicabile bunurilor ca atare si livrarii acestora; b) cerintele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice; 11.instrument de plata electronica - un instrument care permite titularului sau sa efectueze urmatoarele tipuri de operatiuni: a) transferuri de fonduri, altele decat cele ordonate si executate de catre institutii financiare; b) retrageri de numerar, precum si incarcarea si descarcarea unui instrument de moneda electronica; 12.instrument de plata cu acces la distanta - instrument de plata electronica prin intermediul caruia titularul sau poate sa isi acceseze fondurile detinute intr-un cont la o institutie financiara si sa autorizeze efectuarea unei plati, utilizand un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar; 13.instrument de moneda electronica - instrument de plata electronica reincarcabil, altul decat instrumentul de plata cu acces la distanta, pe care unitatile de valoare sunt stocate electronic si care permite titularului sau sa efectueze tipurile de operatiuni mentionate la pct. 11; 14.titular - persoana care detine un instrument de plata electronica pe baza unui contract incheiat cu un emitent, in conditiile prevazute de lege; 15.date de identificare - orice informatii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operatiuni mentionate la pct. 11, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numarul de telefon, fax, adresa de posta electronica, numarul de inmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de inregistrare fiscala, codul numeric personal si altele asemenea; 16.activitate profesionala reglementata - activitatea profesionala pentru care accesul sau exercitarea in Romania este conditionata, direct sau indirect, in conformitate cu legislatia romana in vigoare, de detinerea unui document care sa ateste nivelul de formare profesionala. ARTICOLUL 2
Scop si domeniu de aplicare (1) Prezenta lege are ca scop stabilirea conditiilor de furnizare a serviciilor societatii informationale, precum si prevederea ca infractiuni a unor fapte savarsite in legatura cu securitatea domeniilor utilizate in comertul electronic, emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si cu utilizarea datelor de identificare in vederea efectuarii de operatiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii si dezvoltarii in conditii de securitate a acestor servicii. (2) Nu constituie servicii ale societatii informationale, in sensul prezentei legi, activitatile care nu intrunesc elementele definitiei prevazute la art. 1 pct. 1, in special urmatoarele: a) oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului si a destinatarului, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice; b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de catre destinatar, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice; c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentata destinatarului prin transmiterea informatiei 79

la cererea individuala a acestuia si care este destinata receptiei simultane de catre un numar nelimitat de persoane (punct-multipunct); d) activitati care se efectueaza prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune si televiziune, inclusiv serviciile de teletext; e) serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex; f) schimbul de informatii prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente, intre persoane care actioneaza in scopuri straine activitatii lor comerciale sau profesionale; g) relatia contractuala dintre un angajat si angajatorul sau. (3) Prezenta lege nu se aplica urmatoarelor activitati: a) activitatea notarilor publici, in masura in care aceasta presupune o participare directa si specifica la exercitarea prerogativelor autoritatii publice; b) activitatile de reprezentare juridica in fata organelor de jurisdictie si de urmarire penala; c) jocurile de noroc cu castiguri in bani, loteriile si pariurile. (4) Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu: a) dispozitiile legale in materie fiscala; b) dispozitiile legale care reglementeaza protecția persoanelor in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, precum si cele care reglementeaza prelucrarea datelor cu caracter personal si protecția vieții private in sectorul telecomunicațiilor; c) prevederile Legii concurentei nr. 21/1996, republicata. (5) in masura in care nu contine dispozitii derogatorii, prezenta lege se completeaza cu dispozitiile legale privind incheierea, validitatea si efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecția consumatorilor si a sanatatii publice. ARTICOLUL 3
 
Aplicarea legii romane in cazul serviciilor societatii informationale (1) Prezenta lege se aplica furnizorilor de servicii stabiliti in Romania si serviciilor oferite de acestia. (2) De la data intrarii in vigoare a prezentei legi serviciile societatii informationale sunt supuse: a) exclusiv prevederilor in vigoare ale legilor romane care fac parte din legislatia coordonata, in cazul in care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliti in Romania; b) exclusiv prevederilor in vigoare ale legilor statului in cauza care fac parte din legislatia coordonata, in cazul in care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliti intr-un stat membru al Uniunii Europene. (3) Libera circulatie a serviciilor societatii informationale oferite de un furnizor stabilit intr-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restransa in Romania prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislatia coordonata. (4) Alin. (2) si (3) nu se aplica in urmatoarele domenii: a) dreptul de proprietate intelectuala si dreptul de proprietate industriala; b) emisiunea de moneda electronica, in conditiile prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi; c) publicitatea pentru organisme de investitii colective in valori mobiliare; d) activitatile de asigurare, in conditiile prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi; e) libertatea partilor de a alege legea aplicabila contractului, cand partile au acest drept; f) obligatii rezultate din contractele incheiate cu consumatorii; g) cerintele de forma prevazute pentru validitatea actelor juridice prin care se creeaza, se modifica, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul 80

României. (5) Autoritatile publice pot lua masuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai in urmatoarele conditii: a) masura este necesara pentru motive de ordine publica, desfasurarea instructiei penale, protecția minorilor, lupta impotriva oricarei forme de incitare la ura din ratiune de rasa, sex, religie sau nationalitate, atingeri aduse demnitatii umane, protecția sanatatii publice, apararea si siguranta nationala, protecția consumatorilor, inclusiv a investitorilor; b) masura vizeaza un serviciu al societatii informationale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezinta un risc serios si grav la adresa acestor valori; c) masura este proportionala cu scopul urmarit; d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 
ARTICOLUL 4
 
Principiile furnizarii serviciilor societatii informationale (1) Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre persoanele fizice sau juridice nu este supusa niciunei autorizari prealabile si se desfasoara in concordanta cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare. (2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispozitiilor legale care impun autorizarea prealabila in vederea desfasurarii unor activitati de catre persoanele fizice sau juridice, daca dispozitiile in cauza nu vizeaza in mod expres si exclusiv serviciile societatii informationale sau furnizorii de servicii, in intelesul prezentei legi. (3) Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in statele membre ale Uniunii Europene se face, pana la momentul aderarii României la Uniunea Europeana, in conditiile prevazute in Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte. (4) Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in alte state se face in conditiile acordurilor bilaterale incheiate cu statele respective, la care Romania este parte. ARTICOLUL 5
 
Informatii generale (1) Furnizorul de servicii are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor publice mijloace care sa permita accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la urmatoarele informatii: a) numele sau denumirea furnizorului de servicii; b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii; c) numerele de telefon, fax, adresa de posta electronica si orice alte date necesare contactarii furnizorului de servicii in mod direct si efectiv; d) numarul de inmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, in cazul in care furnizorul de servicii este inscris in registrul comertului sau in alt registru public similar; e) codul de inregistrare fiscala; f) datele de identificare ale autoritatii competente, in cazul in care activitatea furnizorului de servicii este supusa unui regim de autorizare; g) titlul profesional si statul in care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementarilor aplicabile profesiei respective in statul in care furnizorul de servicii este stabilit, precum si a mijloacelor de acces la acestea, in cazul in care furnizorul de servicii desfasoara o activitate profesionala reglementata; h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, cu precizarea scutirii, includerii sau 81

neincluderii taxei pe valoarea adaugata, precum si a cuantumului acesteia; i) includerea sau neincluderea in pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, daca este cazul; j) orice alte informatii pe care furnizorul de servicii este obligat sa le puna la dispozitie destinatarilor, in conformitate cu prevederile legale in vigoare. (2) Obligatia prevazuta la alin. (1) se considera indeplinita in cazul in care furnizorul unui serviciu afiseaza aceste informatii intr-o forma clara, vizibil si permanent, in interiorul paginii de web prin intermediul careia este oferit serviciul respectiv, in conditiile mentionate la alin. (1). ARTICOLUL 6
 
Comunicarile comerciale (1) Efectuarea de comunicari comerciale prin posta electronica este interzisa, cu exceptia cazului in care destinatarul si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea comunicari. (2) Comunicarile comerciale care constituie un serviciu al societatii informationale sau o parte a acestuia, in masura in care sunt permise, trebuie sa respecte cel putin urmatoarele conditii: a) sa fie clar identificabile ca atare; b) persoana fizica sau juridica in numele careia sunt facute sa fie clar identificata; c) ofertele promotionale, precum reducerile, premiile si cadourile, sa fie clar identificabile, iar conditiile care trebuie indeplinite pentru obtinerea lor sa fie usor accesibile si clar prezentate; d) competitiile si jocurile promotionale sa fie clar identificabile ca atare, iar conditiile de participare sa fie usor accesibile si clar prezentate; e) orice alte conditii impuse prin dispozitiile legale in vigoare. (3) Comunicarile comerciale care constituie un serviciu al societatii informationale sau o parte a acestuia, atunci cand acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub conditia respectarii dispozitiilor legale si a reglementarilor aplicabile profesiei respective, care privesc, in special, independenta, demnitatea si onoarea profesiei, secretul profesional si corectitudinea fata de clienti si fata de ceilalti membri ai profesiei. (4) Furnizorii de servicii ale societatii informationale care efectueaza comunicari comerciale au obligatia de a respecta prevederile alin. (1)â (3). 
ARTICOLUL 7
 
Validitatea, efectele juridice si proba contractelor incheiate prin mijloace electronice (1) Contractele incheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor, atunci cand sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru validitatea acestora. (2) Pentru validitatea contractelor incheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimtamantul prealabil al partilor asupra utilizarii mijloacelor electronice. (3) Proba incheierii contractelor prin mijloace electronice si a obligatiilor care rezulta din aceste contracte este supusa dispozitiilor dreptului comun in materie de proba si prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica. ARTICOLUL 8
 
Informarea destinatarilor (1) Furnizorul de servicii este obligat sa puna la dispozitie destinatarului, inainte ca destinatarul sa trimita oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta facute de furnizorul de servicii, cel putin urmatoarele informatii, care trebuie sa fie exprimate in mod clar, neechivoc si intr-un limbaj accesibil: a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a incheia contractul; b) daca contractul, odata incheiat, este stocat sau nu de catre furnizorul de servicii si daca este accesibil sau nu; 82

c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispozitie destinatarului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor; d) limba in care se poate incheia contractul; e) codurile de conduita relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum si informatii despre modul in care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice; f) orice alte conditii impuse prin dispozitiile legale in vigoare. (2) Furnizorul de servicii are obligatia sa ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace si accesibil, care sa permita identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptarii acesteia. (3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispozitiile alin. (1) si (2) numai in situatia in care a convenit altfel cu destinatarul, cu conditia ca niciuna dintre parti sa nu aiba calitatea de consumator. (4) Clauzele si conditiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispozitie destinatarului intr-un mod care sa ii permita acestuia sa le stocheze si sa le reproduca. (5) Prevederile alin. (1)â (3) nu se aplica in privinta contractelor incheiate exclusiv prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente. ARTICOLUL 9
 
incheierea contractului prin mijloace electronice (1) Daca partile nu au convenit altfel, contractul se considera incheiat in momentul in care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului. (2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestatiei caracteristice se considera incheiat in momentul in care debitorul acesteia a inceput executarea, in afara de cazul in care ofertantul a cerut ca in prealabil sa i se comunice acceptarea. in acest ultim caz se aplica prevederile alin. (1). (3) in cazul in care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta facute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligatia de a confirma primirea ofertei sau, dupa caz, a acceptarii acesteia, in unul dintre urmatoarele moduri: a) trimiterea unei dovezi de primire prin posta electronica sau printr-un alt mijloc de comunicare individuala echivalent, la adresa indicata de catre destinatar, fara intarziere; b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptarii ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptarii ofertei, de indata ce oferta sau acceptarea a fost primita de furnizorul de servicii, cu conditia ca aceasta confirmare sa poata fi stocata si reprodusa de catre destinatar. (4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum si confirmarea primirii ofertei sau a acceptarii ofertei, efectuate in unul dintre modurile prevazute la alin. (3), se considera primite atunci cand partile carora le sunt adresate pot sa le acceseze. (5) Prevederile alin. (3) nu se aplica in privinta contractelor incheiate exclusiv prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente. ARTICOLUL 10
 
Conditii privind pastrarea sau prezentarea informatiei (1) Acolo unde legea impune ca informatia sa fie prezentata sau pastrata in forma sa originala, aceasta cerinta este indeplinita daca sunt intrunite in mod cumulativ urmatoarele conditii: a) exista garantia integritatii informatiei, asigurata prin respectarea standardelor nationale in domeniu, din momentul in care a fost generata; b) mesajul este semnat utilizandu-se semnatura electronica extinsa a emitentului; c) informatia poate fi imediat furnizata si prezentata la cerere. (2) Destinatarul comerciant actioneaza pe riscul propriu, daca a stiut sau ar fi trebuit sa stie, in 83

concordanta cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, ca informatia continuta intr-un mesaj electronic a fost alterata in timpul transmiterii sau prelucrarii sale. 
ARTICOLUL 11
 
Principii generale (1) Furnizorii de servicii sunt supusi dispozitiilor legale referitoare la raspunderea civila, penala si contraventionala, in masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel. (2) Furnizorii de servicii raspund pentru informatia furnizata de ei insisi sau pe seama lor. (3) Furnizorii de servicii nu raspund pentru informatia transmisa, stocata sau la care faciliteaza accesul, in conditiile prevazute la art. 12â 15. ARTICOLUL 12
 
Intermedierea prin simpla transmitere (1) Daca un serviciu al societatii informationale consta in transmiterea intr-o retea de comunicații a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau in asigurarea accesului la o retea de comunicații, furnizorul acelui serviciu nu raspunde pentru informatia transmisa daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) transmiterea nu a fost initiata de furnizorul de servicii; b) alegerea persoanei care receptioneaza informatia transmisa nu a apartinut furnizorului de servicii; c) continutul informatiei transmise nu a fost influentat in niciun fel de catre furnizorul de servicii, in sensul ca nu i se poate atribui nici selectia si nicio eventuala modificare a acestei informatii. (2) Transmiterea informatiei si asigurarea accesului, mentionate la alin. (1), includ si stocarea automata, intermediara si temporara a informatiei transmise, in masura in care aceasta operatie are loc exclusiv in scopul ca informatia respectiva sa tranziteze reteaua de comunicații si cu conditia ca informatia sa nu fie stocata pentru o perioada care depaseste in mod nejustificat durata necesara transmiterii ei. ARTICOLUL 13
 
Stocarea temporara a informatiei, stocarea-caching Daca un serviciu al societatii informationale consta in transmiterea intr-o retea de comunicații a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu raspunde pentru stocarea automata, intermediara si temporara a informatiei transmise, in masura in care aceasta operatie are loc exclusiv in scopul de a face mai eficienta transmiterea informatiei catre alti destinatari, la cererea acestora, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) furnizorul de servicii nu aduce modificari informatiei transmise; b) furnizorul de servicii indeplineste conditiile legale privind accesul la informatia respectiva; c) furnizorul de servicii respecta regulile sau uzantele referitoare la actualizarea informatiei, astfel cum acestea sunt larg recunoscute si aplicate in industrie; d) furnizorul de servicii nu impiedica utilizarea legala de catre orice persoana a tehnologiilor larg recunoscute si aplicate in industrie, in vederea obtinerii de date despre natura sau utilizarea informatiei; e) furnizorul de servicii actioneaza rapid in vederea eliminarii informatiei pe care a stocat-o sau in vederea blocarii accesului la aceasta, din momentul in care a cunoscut efectiv faptul ca informatia transmisa initial a fost eliminata din reteaua de comunicații ori ca accesul la ea a fost blocat sau faptul ca eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autoritati publice. ARTICOLUL 14
 
Stocarea permanenta a informatiei, stocarea-hosting (1) Daca un serviciu al societatii informationale consta in stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu raspunde pentru informatia stocata la cererea unui destinatar, daca este indeplinita oricare dintre urmatoarele conditii: 84

a) furnizorul de servicii nu are cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia stocata este nelegala si, in ceea ce priveste actiunile in daune, nu are cunostinta despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea sau informatia in cauza ar putea vatama drepturile unui tert; b) avand cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia respectiva este nelegala ori despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea ori informatia in cauza ar putea vatama drepturile unui tert, furnizorul de servicii actioneaza rapid in vederea eliminarii sau a blocarii accesului la aceasta. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in situatia in care destinatarul actioneaza sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii. (3) Prevederile acestui articol nu vor afecta posibilitatea autoritatii judiciare sau administrative de a cere furnizorului de servicii sa inceteze ori sa previna violarea datelor si, de asemenea, nu pot sa afecteze posibilitatea stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare sau intrerupere a accesului la informatii. ARTICOLUL 15
 
Instrumente de căutare a informatiilor si legaturi cu alte pagini de web (1) Furnizorul unui serviciu al societatii informationale care faciliteaza accesul la informatia furnizata de alti furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alti furnizori, prin punerea la dispozitie destinatarilor serviciului sau a unor instrumente de căutare a informatiilor sau a unor legaturi cu alte pagini de web, nu raspunde pentru informatia in cauza, daca este indeplinita oricare dintre urmatoarele conditii: a) furnizorul nu are cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia la care faciliteaza accesul este nelegala si, in ceea ce priveste actiunile in daune, nu are cunostinta despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea ori informatia in cauza ar putea prejudicia drepturile unui tert; b) avand cunostinta despre faptul ca activitatea sau informatia respectiva este nelegala ori despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea sau informatia in cauza ar putea vatama drepturile unui tert, furnizorul actioneaza rapid in vederea eliminarii posibilitatii de acces oferite sau a blocarii utilizarii acesteia. (2) Furnizorul de servicii raspunde pentru informatia in cauza atunci cand caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autoritati publice. (3) Prevederile alin. (1) nu se aplica in situatia in care destinatarul actioneaza din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii. 
ARTICOLUL 16
 
Obligatiile furnizorilor de servicii (1) Furnizorii de servicii sunt obligati sa informeze de indata autoritatile publice competente despre activitatile cu aparenta nelegala desfasurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informatiile cu aparenta nelegala furnizate de acestia. (2) Furnizorii de servicii sunt obligati sa comunice de indata autoritatilor prevazute la alin. (1), la cererea acestora, informatii care sa permita identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care acesti furnizori au incheiat contracte privind stocarea permanenta a informatiei. (3) Furnizorii de servicii sunt obligati sa intrerupa, temporar sau permanent, transmiterea intr-o retea de comunicații ori stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, in special prin eliminarea informatiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o retea de comunicații ori prestarea oricarui alt serviciu al societatii informationale, daca aceste masuri au fost dispuse de autoritatea publica definita la art. 17 alin. (2); aceasta autoritate publica poate actiona din oficiu sau ca urmare a plangerii ori sesizarii unei persoane interesate. (4) Plangerea prevazuta la alin. (3) poate fi facuta de catre orice persoana care se considera prejudiciata prin continutul informatiei in cauza. Plangerea sau sesizarea se intocmeste in forma 85

scrisa, cu aratarea motivelor pe care se intemeiaza, si va fi in mod obligatoriu datata si semnata. Plangerea nu poate fi inaintata daca o cerere in justitie, avand acelasi obiect si aceleasi parti, a fost anterior introdusa. (5) Decizia autoritatii trebuie motivata si se comunica partilor interesate in termen de 30 de zile de la data primirii plangerii sau a sesizarii ori, daca autoritatea a actionat din oficiu, in termen de 15 zile de la data la care a fost emisa. (6) impotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesata poate formula contestatie in termen de 15 zile de la comunicare, sub sanctiunea decaderii, la instanta de contencios administrativ competenta. Cererea se judeca de urgență, cu citarea partilor. Sentinta este definitiva. ARTICOLUL 17
 
Autoritati competente (1) Autoritatea de reglementare in comunicații si tehnologia informatiei, denumita in continuare Autoritatea, este competenta sa supravegheze si sa controleze respectarea de catre furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi si a normelor metodologice de aplicare a acesteia, sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile prevazute la art. 22. (2) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autoritati publice, in sensul art. 3 alin. (5), art. 5,art. 13,art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (3), art. 23 alin. (2) si art. 29 alin. (1), se intelege acele autoritati ale administratiei publice sau, acolo unde este cazul, instante de judecata, a caror competenta in materia respectiva este stabilita prin dispozitiile legale in vigoare, aplicabile in fiecare caz. (3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informatii necesare in vederea exercitarii atributiilor sale, mentionand baza legala si scopul solicitarii, si poate stabili termene pana la care aceste informatii sa ii fie furnizate, sub sanctiunea prevazuta de prezenta lege. (4) in vederea descoperirii si investigarii incalcarilor prevederilor prezentei legi si ale normelor sale de aplicare, Autoritatea actioneaza prin personalul de control imputernicit in acest scop. (5) in exercitarea atributiilor de investigare personalul de control imputernicit in acest scop al Autoritatii sau al persoanei juridice prevazute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informatiile care ii sunt necesare, mentionand baza legala si scopul solicitarii, si poate stabili termene pana la care aceste informatii sa ii fie furnizate, sub sanctiunea prevazuta de prezenta lege. (6) Autoritatea dispune efectuarea de investigatii, in conditiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plangeri ori sesizari din partea oricarei persoane. (7) Personalul de control imputernicit in acest scop al Autoritatii sau al persoanei juridice prevazute la alin. (12) poate sa solicite declaratii sau orice documente necesare pentru indeplinirea misiunii, sa sigileze, sa ridice orice registre, acte financiar-contabile si comerciale sau alte evidente, eliberand persoanei supuse investigatiei copii de pe originale, ori sa obtina copii, lasandu-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat sa faca inspectii inopinate, al caror rezultat va fi consemnat intr-un proces-verbal de constatare, si sa primeasca, la convocare sau la fata locului, informatii si justificari. (8) Organele administratiei publice centrale si locale, precum si oricare alte institutii si autoritati publice sunt obligate sa permita personalului de control imputernicit in acest scop al Autoritatii sau, dupa caz, al persoanei juridice prevazute la alin. (12) accesul la documentele, datele si informatiile detinute de acestea, in masura in care sunt necesare indeplinirii misiunii legale a Autoritatii, fara a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date si informatii. (9) Personalul de control imputernicit in acest scop, primind acces la documentele, datele si 86

informatiile mentionate la alin. (8), este tinut la observarea stricta a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date si informatii. (10) Autoritatea sesizeaza organele de urmarire penala ori de cate ori constata incalcari ale legii penale. (11) Autoritatea informeaza furnizorii de servicii, destinatarii, statele menbre ale Uniunii Europene si Comisia Europeana cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si coopereaza cu autoritatile competente din alte state in vederea exercitarii eficiente a supravegherii si controlului asupra activitatii furnizorilor de servicii. (12) Autoritatea poate delega exercitarea atributiilor prevazute in prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atributii de supraveghere si control in domeniul telecomunicațiilor. (13) Pentru scopurile aplicarii prezentei legi, pana la infiintarea Autoritatii atributiile acesteia sunt indeplinite de Ministerul Comunicațiior si Tehnologiei Informatiei. ARTICOLUL 18
 
Coduri de conduita (1) Asociatiile si organizatiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite in scopul protectiei consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap isi pot elabora propriile coduri de conduita sau coduri comune cu Autoritatea si Ministerul Justitiei, in vederea aplicarii corespunzatoare a prevederilor prezentei legi. (2) Autoritatea si Ministerul Justitiei vor urmari includerea in codurile de conduita prevazute la alin. (1) in special a unor prevederi referitoare la: a) solutionarea litigiilor pe cale extrajudiciara; b) intreruperea, temporara sau permanenta, a transmiterii intr-o retea de comunicații sau a stocarii informatiei furnizate de un destinatar al serviciului, in special prin eliminarea informatiei ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o retea de comunicații sau a prestarii oricarui alt serviciu al societatii informationale; c) protecția destinatarilor cu privire la efectuarea comunicarilor comerciale; d) protecția minorilor si a demnitatii umane. (3) Autoritatea si Ministerul Justitiei sustin: a) traducerea codurilor de conduita in limbi de circulatie internationala; b) facilitarea accesului la codurile de conduita prin mijloace electronice; c) popularizarea codurilor de conduita la nivel national si transmiterea acestora, precum si a evaluarilor privind aplicarea si impactul lor practic catre statele membre ale Uniunii Europene si catre Comisia Europeana. 
ARTICOLUL 19
 
Actiuni in justitie (1) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instantei obligarea paratului la incetarea oricarei actiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluarii ei in viitor si obligarea paratului la despagubiri pentru prejudiciul suferit. (2) Au calitate procesuala activa pentru introducerea actiunii prevazute la alin. (1): a) persoanele fizice si juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevazut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decat pe calea justitiei; b) asociatiile si organizatiile neguvernamentale prevazute la art. 18 alin. (1); c) Autoritatea Nationala pentru Protecția Consumatorilor, oficiile pentru protecția consumatorilor judetene si Oficiul pentru protecția consumatorilor al municipiului Bucuresti; d) entitatile constituite in scopul protectiei consumatorilor in statele membre ale Uniunii Europene, in conditiile prevazute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 87

(3) Actiunea prevazuta la alin. (1) se prescrie in termen de un an de la data actiunii sau a abtinerii care a justificat introducerea ei. (4) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instantei, pe cale de ordonanța presedintiala, incetarea oricarei actiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila. ARTICOLUL 20
 
Solutionarea litigiilor pe cale extrajudiciara (1) Furnizorii de servicii si destinatarii pot supune litigiile nascute intre ei arbitrajului, in conditiile prevazute de lege, precum si celorlalte cai extrajudiciare de solutionare a litigiilor, prevazute de codurile de conduita elaborate potrivit art. 18. (2) Utilizarea mijloacelor electronice in cadrul solutionarii litigiilor pe cale extrajudiciara este posibila in conditiile prevazute de lege. 
ARTICOLUL 21
 
Nulitatea relativa a contractelor privind servicii ale societatii informationale Orice contract privind furnizarea de servicii ale societatii informationale este anulabil la cererea destinatarului, daca a fost incheiat cu un furnizor de servicii care: a) nu a pus la dispozitie destinatarului, in conditiile prevazute de lege, informatiile prevazute la art. 5 lit. a)â i), ori nu a furnizat toate aceste informatii, sau a furnizat informatii inexacte; b) nu a pus la dispozitie destinatarului, in conditiile prevazute de lege, informatiile mentionate la art. 8 alin. (1) lit. a)â e), ori nu a furnizat toate aceste informatii, sau a furnizat informatii inexacte, daca nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); c) a incalcat obligatia prevazuta la art. 8 alin. (2), daca nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); d) a incalcat obligatia prevazuta la art. 8 alin. (4). ARTICOLUL 22
 
Contraventii Constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 50.000 lei fapta furnizorului de servicii care: a) efectueaza comunicari comerciale incalcand conditiile stabilite la art. 6 alin. (1) si alin. (2) lit. a)â d); b) nu pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor publice, in conditiile prevazute de lege, informatiile prevazute la art. 5 lit. a)â i), ori nu furnizeaza toate aceste informatii, sau furnizeaza informatii inexacte; c) nu pune la dispozitie destinatarului, in conditiile prevazute de lege, informatiile prevazute la art. 8 alin. (1) lit. a)â e), ori nu furnizeaza toate aceste informatii, sau furnizeaza informatii inexacte, daca nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); d) incalca obligatia prevazuta la art. 8 alin. (2), daca nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5); e) incalca obligatia prevazuta la art. 8 alin. (4); f) incalca obligatia prevazuta la art. 9 alin. (3); g) incalca obligatiile prevazute la art. 16 alin. (1)â (3); h) nu furnizeaza informatiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizeaza toate aceste informatii, sau furnizeaza informatii inexacte. ARTICOLUL 23
 
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor (1) Constatarea contraventiei prevazute la art. 22 lit. a) si aplicarea sanctiunii corespunzatoare se fac, la sesizarea oricarei persoane sau din oficiu, de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii de reglementare in comunicații si tehnologia informatiei sau ai autoritatii de 88

supraveghere prevazute de Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare. (2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 22 lit. b)â h) se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii sau ai celorlalte autoritati publice competente, la sesizarea oricarei persoane sau din oficiu. (3) Constatarea contraventiilor se poate face, in toate cazurile, si de catre ofiterii sau subofiterii de politie. (4) Contraventiilor prevazute la art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. 
ARTICOLUL 24
 
Falsificarea instrumentelor de plata electronica (1) Falsificarea unui instrument de plata electronica se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea in circulatie, in orice mod, a instrumentelor de plata electronica falsificate sau detinerea lor in vederea punerii in circulatie. (3) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) sunt savarsite de o persoana care, in virtutea atributiilor sale de serviciu: a) realizeaza operatii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plata electronica ori efectuarii tipurilor de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11; sau b) are acces la mecanismele de securitate implicate in emiterea sau utilizarea instrumentelor de plata electronica; sau c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate in efectuarea tipurilor de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11. (4) Tentativa se pedepseste. ARTICOLUL 25
 
Detinerea de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica Fabricarea ori detinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. ARTICOLUL 26
 
Falsul in declaratii in vederea emiterii sau utilizarii instrumentelor de plata electronica Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unei institutii bancare, de credit sau financiare ori oricarei alte persoane juridice autorizate in conditiile legii sa emita instrumente de plata electronica sau sa accepte tipurile de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11, in vederea emiterii sau utilizarii unui instrument de plata electronica, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. ARTICOLUL 27
 
Efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos (1) Efectuarea uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plata electronica, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fara consimtamantul titularului instrumentului respectiv, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 12 ani. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza efectuarea uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea neautorizata a oricaror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza transmiterea neautorizata catre alta persoana a oricaror 89

date de identificare, in vederea efectuarii uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11. (4) Pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, daca faptele prevazute la alin. (1)â (3) sunt savarsite de o persoana care, in virtutea atributiilor sale de serviciu: a) realizeaza operatii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plata electronica ori efectuarii tipurilor de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11; sau b) are acces la mecanismele de securitate implicate in emiterea sau utilizarea instrumentelor de plata electronica; sau c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate in efectuarea tipurilor de operatiuni prevazute la art. 1 pct. 11. (5) Tentativa se pedepseste. ARTICOLUL 28
 
Acceptarea operatiunilor financiare efectuate in mod fraudulos (1) Acceptarea uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11, cunoscand ca este efectuata prin folosirea unui instrument de plata electronica falsificat sau utilizat fara consimtamantul titularului sau, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 12 ani. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza acceptarea uneia dintre operatiunile prevazute la art. 1 pct. 11, cunoscand ca este efectuata prin utilizarea neautorizata a oricaror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Tentativa se pedepseste. ARTICOLUL 29
 
Constatarea si judecarea infractiunilor (1) Infractiunile prevazute in prezenta lege se constata de catre autoritatile publice competente, care inainteaza actul de constatare la organul local de urmarire penala. (2) Infractiunile prevazute la art. 24 si 25 se judeca, in prima instanta, de catre tribunal. (3) Prevederile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile Codului penal si ale Codului de procedura penala. 
ARTICOLUL 30
 
Sarcina probei in cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societatii informationale In cazul oricarui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societatii informationale, declansat intre furnizorul serviciului respectiv si un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei indeplinirii obligatiilor prevazute la art. 5, 6, 8 si 9 revine furnizorului de servicii daca destinatarul are calitatea de consumator. ARTICOLUL 31
 
Abrogarea unor dispozitii contrare Litera f) a articolului 6 din Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 51/2003, se abroga. ARTICOLUL 32
 
Intrarea in vigoare si aplicarea legii (1) in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicațiilor si Tehnologiei Informatiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aproba prin hotarare a Guvernului. (2) Prezenta lege intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al României, Partea I, si se pune in aplicare la 3 luni de la data intrarii in vigoare.

90