Prezentare3 14 Ianuarie

CUM SĂ FACEM O PREZENTARE DE SUCCES Mihai Cruce

Motto “Ca limba de greşeli să ţi-o fereşti, de cinci lucruri trebuie să ţii seama: cui, despre ce, cum, când şi unde vorbeşti” Anonim

• Arta de a vorbi este la fel de importantă pentru un medic(cercetător,viitor cadru didactic, om de ştiinţă) ca şi arta de a scrie dar este, poate, şi mai greu de învăţat! • Textul scris poate fi recitit şi finisat până când îl satisface măcar pe autor, dacă nu şi pe cititor • Cuvântul vorbit nu mai poate fi şters, chiar dacă nu îl satisface pe nici unul dintre ei

? De ce oratoria presupune mai multă artă decât scrisul? • Pentru că se bazează pe:  dobândirea deprinderii de exprimare fluentă  calităţi personale: autocontrolul, dicţia plăcută, lipsa ticurilor  tact psihologic în relaţia cu publicul (capacitatea de a-i judeca reacţiile tăcute)  spontaneitatea gândirii (de ex. întrebări neaşteptate, abatere de la textul pregătit)

• Multe dintre calităţile necesare pentru scris sunt valabile şi pentru vorbit • Prezentarea unui poster/ comunicările scurte depind însă şi de calităţi înnăscute (care nu pot fi deprinse) dar care pot fi îmbunătăţite prin experienţă • De aceea, orice debutant trebuie să folosească orice prilej ca să vorbească în public

• Vorbiţi în faţa oglinzii pentru a vă observa gesturile, mişcarea şi pentru a elimina ticurile • În sală cu publicul este mai greu pentru că auditoriul: vă simpatizează sau nu reflectă interes sau plictiseală înţelege sau nu ceea ce îi prezentaţi

• Trebuie să stabiliţi un contact strâns cu ascultătorii deoarece: - nu ştiţi nimic despre ei - ei nu vă pot îndruma mereu prin întrebări - ei vă stau în faţă, enigmatic de tăcuţi

• Trebuie să posedaţi capacitatea de a “citi pe faţa” celor care vă ascultă • Această artă trebuie şi poate fi deprinsă!

Cele cinci păcate ale unui prezentator Recomandări: • Nu utilizaţi mai mult de 5% din cunoştinţele pe care le aveţi asupra subiectului expus • Începătorii simt o nevoie de nestăpânit să spună tot ce ştiu şi produc uneori confuzie referindu-se la lucruri pe care nu le cunosc bine De ex: “ultimul experiment … ar trebui repetat” “această referinţă ar trebui verificată”

• Prezentarea nu trebuie să fie o reproducere a unui text • Privind sala “citeşti” pe feţe / “încurajezi” întrebările celor care te ascultă – avantaj faţă de articolul tipărit • Dar prezentarea orală trebuie bine gândită deoarece: nici un vorbitor cu experienţă nu va citi un manuscris cuvânt cu cuvânt detaliile pot sufoca stilul expunerii aveti nevoie de o schiţă a prezentării care să conţină maxim 12 cuvinte cheie pentru: − a sublinia anumite aspecte − a respecta ordinea de expunere a ideilor

•

De exemplu, dacă ar fi să vorbesc despre păcatele capitale ale vorbitorilor aş folosi următoarele cuvinte cheie: 1. Lipsa de pregătire 2. Logoreea 3. Dicţiunea neclară 4. Izolarea de sală 5. Manierismul

•

La fiecare dintre acestea ar mai trebui adăugate câteva cuvinte cheie

• Lăsaţi textul şi redaţi prospeţimea, caracterul direct şi coloritul vorbirii libere, care irupe caldă din mintea voastră! • Un lapsus, o expresie de jargon s-au chiar o eroare gramaticală pot să imprime spontaneitate prezentării libere!

1.  Lipsa de pregătire  Nu

veniţi nepregătiţi la o comunicare liberă  Nu improvizaţi monologuri interminabile  Oferiţi în prezentarea pe care o faceţi “crema” cunoştinţelor de care dispuneţi, păstraţi rezerve pentru a le folosi dacă vă abateţi de la planul iniţial

 Conferinţa

trebuie să fie foarte bine pregătită şi de gazde: • fixati de comun acord data (ziua, ora) • alegeti sala potrivita (acustică, vecini) • utilizati aparatura care trebuie verificată (retro, videoproiector, plasarea luminilor, tablă, cretă, laser point) şi pusa la îndemâna prezentatorului • precizati clar, dinainte timpul care se acordă prezentatorului; si aflati ce fel de public veti avea

2. Logoreea

- este cel mai mare păcat al oratorilor

• Indiferent de experienţa celui care vorbeşte mai rămâne loc pentru îmbunătăţirea proporţiei dintre cuvintele şi conţinutul discursului pe care îl ţineţi • Conciziunea este o artă greu de însuşit, mai ales dacă vorbiţi liber • Orice prezentare trebuie adaptată celor care le este destinată şi timpului rezervat de expunere

• Pentru a lupta împotriva logoreei trebuie: să precizaţi în minte “ce aveţi de spus” şi “cât timp aveţi la dispoziţie” repartizaţi un anumit timp dezvoltării unui “cuvânt cheie” din schema prezentării • Să nu deveniţi “vorbitorul care o ia razna” (bulgărele de zăpadă)

3. Dicţiunea neclară • Un vorbitor care mormăie trebuie să facă un curs de dicţiune, sau cel care are o voce slabă să nu se depărteze de microfon • Vorbirea prost articulată este consecinţa emoţiei, a încordării şi timidităţii (mai ales în primele 90”) • Combateţi emoţia învăţând pe dinafară primele fraze • Nu exageraţi folosind jargonul “chiar cel studenţesc” în expuneri ştiinţifice • Feriţi-vă de “lipsa de dicţiune” a unor diapozitive grafice, fotografii, neglijent pregătite sau a unor tabele şi scheme supraîncărcate şi greu de citit

4. Izolarea de sală • Este legată de celelalte păcate enumerate mai sus • Provine din lipsa de pregătire • Duce adesea la o logoree plină de nervozitate, la o elocuţiune defectuoasă şi la ticuri (adevărate baricade între prezentator şi auditoriu)

• Minimizează raportul profesor – elevi atât de necesar pentru adaptarea cuvântului vorbit la cerinţele mereu în schimbare ale auditoriului (exprimate prin reacţiile lor) • Combateţi neatenţia şi indiferenţa privind deschis feţele ascultătorilor • Căutaţi din ochi şi vorbiţi mai întâi uneia şi apoi alteia dintre persoanele pe care le aveţi în faţă • Adresaţi-vă frazele celor interesaţi, ca şi cum aţi avea cu ei o discuţie degajată, prietenească

5. Manierismul • Spasmul din colţul gurii, gestul teatral şi exagerat, vorbirea emfatică, folosirea monotonă a aceloraşi platitudini, obsesia fixării podelii/tavanului cu ochii lipsiţi de expresie = manierismul care separă prezentatorul de auditoriul său • Scălâmbăielile fac ca discursul tău să nu fie urmărit • Când lumina se stinge, manierismul tău dispare • Un vorbitor neantrenat are nevoie de această “protecţie” • Există vorbitori agresivi care “atacă” pe cei care nu sunt de acord cu vederile lui • Există vorbitori în defensivă care îşi accentuează mereu meritele prin argumente ocolite, dar complet transparente

• Uneori elocvenţa fascinantă şi dicţiunea fără cusur a unui vorbitor te face să percepi numai muzicalitatea discursului nu şi înţelesul lui • Fiţi degajaţi (sprijiniţi-vă pe marginea mesei, controlaţi-vă tonul şi alegeţi cuvintele potrivite) • Încercaţi ca prezentatori să induceţi discuţiile pentru că astfel stimulaţi înţelegerea; o prezentare “solemnă” indiferent de “înălţimea” vorbitorului stimulează mai mult memorizarea

Modele de expuneri ştiinţifice  Cursurile

universitare

• presupun un dialog permanent cu studentii • au o durata de 50-100 de minute  Comunicările

ştiinţifice scurte

• se ţin în cadrul unei societăţi medicale, catedrei, minisimpozioanelor, congreselor naţionale/internaţionale. • au o durata de 8 - 10 minute • începătorul utilizează acest mijloc pentru a-şi expune direct rezultatele

Recomandări pentru prezentator • Să pregătească cu grijă materialul evitând banalităţile • Să expună aspectele cele mai importante ale studiului, în limita timpului acordat fără o grabă inoportună • Să restrângă la minimum detaliile metodologice şi datele cantitative (care apar în lucrări tipărite) • Trebuie să înceapă cu o schiţare succintă a scopului prezentarii şi să se încheie cu o recapitulare precisă a rezultatelor

• Să vorbească liber folosind retro/video proiectorul • Să verifice înaintea expunerii imaginile care vor fi prezentate • Să ocupaţi un loc în faţă dar să aveţi acces la tribună • Vă adresaţi cu “Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor…” • Trebuie să vorbiţi clar şi rar, să nu “goniţi” într-un ritm pe care ascultătorii nu-l pot urmări Recomandări pentru preşedintele reuniunii ştiinţifice • Să vegheze ca vorbitorii să respecte limitele timpului (8-10 minute prezentarea, 5 minute discuţiile) • Să întrerupă vorbitorul după 8 minute şi să deschidă discuţiile

 Recomandări

• • • • •

pentru participantul la discuţii Să-şi formuleze întâi în minte observaţiile pe care le va face Dacă vrea să se refere la mai multe aspecte să-şi noteze cuvintele cheie Să se prezinte şi să vorbească clar şi puternic Observaţiile sale să se limiteze strict la lucrarea în cauză Anumite aspecte le poate discuta în particular cu autorul

Raportul ştiinţific oficial • Este cel mai dificil mijloc de comunicare verbală a gândirii ştiinţifice • Este susţinut de o personalitate ştiinţifică în domeniu pe baza unei invitaţii • Scopul: prezentarea unui domeniu larg de cercetare • Prezentatorul se adresează unor specialişti • Publicul fiind numeros, numai un număr mic de invitaţi pot participa la discuţii • Pot să apară la discuţii persoane care fac observaţii prosteşti, narcisişti, sau care o iau razna

• Preşedintele este singurul protector al vorbitorului • Expunerea trebuie să aibă un caracter relaxat • Trebuie să fiţi apropiaţi de cei care vă ascultă, să cunoaşteţi o parte din realizările lor profesionale şi abia apoi să le vorbiţi despre ceea ce i-ar putea interesa

Discuţiile la mese rotunde/minisimpozioane • Fac o dezbatere aprofundată, a unei probleme nerezolvate, în cadrul unui mic grup de specialişti • Participă 10 – 20 de persoane interesate de temă • Sunt degajate, neconvenţionale • Uneori expunerile nu sunt publicate permiţând vorbitorilor să se concentreze asupra ceea ce doresc să spună sau să întrebe • Începătorii pot învăţa din discuţiile “experţilor” • Un preşedinte este necesar pentru a menţine discuţia în limitele subiectului respectiv

Conversaţia ştiinţifică − − − −

−

Cale de comunicare între membrii laboratorului Fără politeţe exagerată Clară şi concisă Discuţiile se poartă asupra experimentelor din ultimele 24 de ore pe baza unui raport scurt al celor care le efectuează Se trece fără politeţuri la discuţia următorului experiment

Radio şi televiziunea  Radioul

- izolează vorbitorul aproape total de ascultători - permite citirea lentă şi nuanţată a unui text - permite evidenţierea personalităţii vorbitorului aşa cum o reflectă vocea şi dicţiunea lui - aveţi succes numai dacă limitaţi la 5-10 minute intervenţia şi vorbiţi pe înţelesul celor mai puţin instruiţi 

TV - publicul te poate însoţi în studio - poţi fi văzut şi poţi prezenta un film didactic cu experimente reale, desene animate, tehnici de microchirurgie etc.

Spuneţi doar câteva cuvinte • Întrebarea “Vă rugăm să spuneţi doar câteva cuvinte celor de faţă…” vă obligă destul de frecvent să improvizaţi o alocuţiune • Nu întrebaţi “Ce doriţi să vă spun” pentru că răspunsul va fi “orice doriţi”! • Prima oară veţi fi intimidat de întrebare şi inspiraţia nu vă va ajuta

Puteţi ieşi din impas dacă: • aveţi la îndemână câteva subiecte generale; • vă întrebaţi: “cine sunt aceşti oameni?”, “de ce m-au invitat?” şi “ce i-ar interesa?” • faceţi câteva observaţii lipsite de pretenţii, într-un limbaj de conversaţie obişnuită, în legătură cu orice vi se pare potrivit!

Trucuri pentru o prezentare de succes • • • •

Prezentarea trebuie să devină un mijloc vizual de comunicare Publicul gândeşte vizual, iar prezentatorul trebuie să gândească în imagini Dacă o imagine mentală te ajută să reţii o idee, un concept, foloseşte-o! (jocul cu mingea) La orice prezentare: 1. Prezentatorul îşi ia un angajament faţă de public 2. Publicul judecă acest angajament (evaluează mesajul)

• Interacţiunea prezentator-auditoriu se bazează pe feedback (relaţia: nevoie de a afla – nevoie de aprobare) • Creaţi “momentul perfect” exersându-l până la perfecţiune, dar se poate să apară şi instantaneu • Evadaţi din textul scris şi folosiţi aspectomatul, retroproiectorul, sau videoproiectorul • Care dintre urmatoarele calităţi necesare unui prezentator te caracterizează:

Ce gândeşte cealaltă persoană când vorbeşti? Ai memorie bună? Ţi-ai ascultat vreodată vocea numai pentru a şti cum sună? Te-ai privit vreodată pe o casetă video pentru a vedea cum arăţi, cum te mişti, cum eşti perceput? Îţi place să le spui şi altora ce ai învăţat? Gândeşti în imagini? Când vorbeşti vezi imagini formându-ţi-se în minte? (priveşte pe fereastră!)

Eşti un bun redactor? Poţi să exprimi într-un limbaj simplu şi clar, materialul citit în prealabil? Poţi să răspunzi unei întrebări provocatoare fără să te enervezi? Îţi place să deţii controlul situaţiei? Îi priveşti pe oameni în ochi atunci când vorbeşti cu ei? Dar oamenii te privesc în ochi atunci când vorbesc cu tine? Eşti optimist? Te grăbeşti să treci la acţiune?

Reguli “învechite” dar actuale          

Să nu ai emoţii, deşi ele te menţin în formă Foloseşte o tribună (pentru a-ţi reduce posibilitatea de mişcare) Declară obiectivul (cum îi “ajuţi” pe cei din sală) Vorbeşte rar Trezeşte-ţi auditoriul, surprinde-i (spune-le o poveste!) Stinge lumina când prezinţi imagini Acoperă toate aspectele subiectului E bine să începi cu o glumă! La final sintetizează Controlează totul

 dacă

vreţi să anunţaţi un mesaj important trebuie urmaţi trei paşi: • tăcere... şi astfel atrageţi atenţia; • emiteţi mesajul; • tăcere... pentru asimilarea şi luarea în considerare a mesajului!

 



Atenţie primele 90 de secunde sunt hotărâtoare − zâmbeşte şi spune ascultătorilor că eşti încântat de prezenţa lor Stai în picioare când faci expunerea, câştigi autoritate  ai mai multă libertate de mişcare  poţi să te uiţi la oricine din sală  poţi manevra aparatura de prezentare  devii un bun material audio-vizual Încearcă să încălzeşti auditoriul  priveşte-i în ochi şi spune-le ceva ce-ţi place  evită figurile acre  revenind la o figură prietenoasă

Trebuie să fii un adevărat regizor  Prezentarea

de succes răspunde nevoilor publicului şi nu prezentatorului  Să ai capacitatea de a rezolva diferenţele de opinie  Să ştii să foloseşti aparatura audio-video  Să ai capacitate mobilizatoare, idei noi  Să nu intri în panică (să poţi schimba derularea)  Să fii etern optimist



Dacă ai emoţii nu declara acest lucru!  fă o plimbare de 5 minute  verifică-ţi ţinuta  respiră adânc de câteva ori  întreabă-te, care este obiectivul meu pe ziua de azi  schimbă câteva cuvinte cu cineva  fii atent la superstiţii



Supraveghează-ţi gesturile  dacă ştii ce faci vei şti şi ce nu trebuie să faci  nu ţine mâinile în buzunare sau împreunate

Pregătirea psihică: noaptea de dinainte 

Ascultă-ţi prezentarea înregistrată pe o casetă; cronometreaz-o



Taie din text dacă îţi pare stufos (dar nu opera schimbări majore)



Culcă-te mai devreme : − a doua zi când te trezeşti ascultă încă o dată banda înregistrată − fă o plimbare de relaxare înainte − urcă la tribună cu siguranţă şi vei “ajuta” cu adevărat auditoriul!

Mişcarea în timpul prezentării  Dovedeşte

că eşti viu, nu “plantat” în podea  Obligă publicul să stea cu ochii deschişi  Îţi reduce stresul, energiile se pun în mişcare  Te poţi opri, îţi aduni gândurile iar publicul va avea şi el un moment de răgaz

Cum să creezi atmosferă?      

Trebuie să fii mai mult decât un mesager, prezentarea trebuie să conţină ceva de la tine Ar trebui să fii entuziast si interesat de rezultat Trebuie să crezi fără rezerve în ceea ce spui Să nu ai nelămuriri, îndoieli în privinţa cunoştinţelor tale Să-ţi conectezi cunoştinţele la nevoile publicului (să-l faci să devină interesat) Să creezi “afinitate”, ascultătorii să spună îmi va face plăcere să-l ascult din nou

Cum poţi implica ascultătorii în prezentare?     

Avertizaţi ascultătorii că trebuie să se implice În prealabil verifică dinamica sălii Fă în aşa fel încât tuturor să le fie uşor să participe Dacă ceri ascultătorilor să participe, fii pregătit să conduci exerciţiul Dacă cineva se opune treci mai departe

Păstrează-ţi umorul 

Pentru că el creează bună dispoziţie (dacă nu este forţat) dar atenţie: râzi pe seama ta şi niciodată pe seama publicului fereşte-te de glume nesărate, cuvinte indecente nu aştepta ca publicul să râdă, nu râde la glumele pe care le spui oamenii râd mai uşor dacă stau mai aproape unii de alţii zâmbetul are valoare terapeutică! începe prezentarea stârnind un hohot de râs. Cu toţii se vor simţi mai bine, inclusiv tu!

Structura unei prezentări de succes:

- introducere - cuprins - incheiere

 redactează

o introducere care să atragă atenţia;  spune lucrurile deschis, aşa cum le gândeşti;  exprimă-ţi limpede entuziasmul pentru a capta interesul celor care te ascultă;  pregăteşte o încheiere specială: – – – – –

rezumă ideile principale; adresează un compliment publicului; spune o glumă/short story; foloseşte un citat/ vers dintr-o poezie; construieşte-ţi un punct de apogeu prin buna folosire a glasului;

 Ascultătorii  cum

îşi dau seama:

te simţi în ziua prezentării  dacă îi agresezi  dacă ţi-ai învăţat prezentarea pe de rost  când minţi  când abandonezi lupta Morala: dacă se întrerupe curentul, se defectează aparatele sau nimeni nu zâmbeşte la glumele tale, mergi înainte! Nu-ţi pierde curajul! Ovaţiile le primesc cei care luptă până la capăt!

Cum reacţionezi la întrebări? 

Să nu spui niciodată “nu sunt de acord cu dumneavoastră în privinţa asta”!



Când cineva este de altă părere: • ascultă-l cu atenţie • priveşte-l în ochi încât îşi va da seama că te gândeşti serios la ceea ce spune • si nuanţează “daţi-mi voie să mai adaug ceva…” sau “mai trebuie luat în calcul şi un alt aspect”



Când auziţi “nu sunt întrebări!” înseamnă că: • ai făcut o prezentare prea lungă • nu te-ai referit la ceea ce îi interesează • ai atins un punct sensibil, neplăcut pentru ascultători Nu uitaţi că multe persoane nu aşteaptă un răspuns când pun o întrebare, ci aşteaptă o aprobare!

Ce nu trebuie să faci?       

nu-ţi exagera propria importanţă (foloseşte cu zgârcenie “eu...”); nu începe cu scuze; nu bombarda publicul cu date şi cifre; evită jargonul irelevant; nu neglija publicul (pune-te în locul lui); nu-i jigni pe cei care te ascultă; nu critica decât la persoana a treia;

Cum ţi-a fost evaluată prezentarea? • Dacă nu ai primit nici un compliment înseamnă că nu iai impresionat peste măsură • Dacă ai făcut o prezentare pentru 50 de persoane şi 10 din ei au venit să te complimenteze poţi pleca acasă liniştit • Dacă mai puţin de 10% din ascultători nu au venit să te complimenteze nu trebuie să desfaci...o sticlă de şampanie

• Dacă cineva îţi spune “ne-ai dat de gândit” sună grozav! sau “aş vrea să aflu mai multe despre acest subiect”, fii fericit! • După prezentare schiţează o scară de autoevaluare de la unu (dezastru) la 10 (perfect) şi întreabă-te: − Care a fost punctul forte? Dar punctul slab? − Care a fost mesajul lor? (gândeşte-te la complimente) − Ce trebuie îmbunătăţit?