Pr. Gheorghe Paschia - Din Misterele Odesei

Preot Gheorghe Paschia

DIN MISTERELE ODESEI

Bucureºti Tipografia Cãrþilor Bisericeºti 1943

1

2

I. De la misterul neputrezirii unui corp omenesc la misterele cerului Noaptea îºi aruncase mantia sa neagrã peste oraºul Odesa. În grãdina Observatorului astronomic din parcul Sevcenco, profesorul Ioan Ananiev sta pe o bancã aºezatã în mijlocul rondului de flori. Ochii îi erau îndreptaþi spre cer, nu însã ºi gândul. Vãzuse ºi studiase atâtea rãsãrituri de stele în cei 70 de ani ai vieþii, încât putea sã le urmãreascã gândindu-se în altã parte. Se pare cã se gândea la frumoasa asemãnare dintre aprinderea miilor ale unui oraº vãzut din largul mãrii sau de pe creasta unui munte, cu rãsãritul puzderiei de stele în amurg de searã. Sau poate se gândea la necunoscutul, care îl rugase stãruitor la telefon sã-l primeascã pentru câteva minute în seara aceea. Cine poate opri gândurile? Ele zboarã unde vrem ºi unde nu vrem. Lãtratul lui Hector îi mutã privirea de la cer la spre poartã. Un tânãr cãlãuzit de paznic se apropia, strecurânduse printre florile aplecate pe poteca ce ducea la centrul rondului. Era înalt ºi chipeº. Dupã ce salutã, se prezentã scurt: Toma Oceacov. - Dumneata îmi ceruºi azi la telefon sã stãm de vorbã? - Da! Iertaþi-mã cã vã deranjez la o orã aºa de nepotrivitã… - Dacã este aºa, poftim ia loc pe bancã lângã mine, fãrã sã te scuzi. Ora aceasta e nepotrivitã pentru dumneata, care lucrezi ziua, nu însã pentru mine care zeci de ani am lucrat mai mult noaptea. Practica astronomicã se face noaptea. De aceea îþi dãdui ora aceasta. - Domnule profesor, eu venii în primul rând sã vã înmânez aceastã scrisoare… - ªi în al doilea rând sã facem astronomie… - Astronomie mai cunosc ceva… - ªi totuºi mã tem cã vom face astronomie, deºi duhovnicul dumitale îmi scrie sã-þi ascult mãrturisirea ºi sã te ajut în câºtigarea altui fel de cunoºtinþe, zise profesorul, dupã citirea scrisorii la lumina lanternei. - Vorbeºte dragul meu, deschis ºi fii sigur cã îþi voi da cu plãcere din ce am. Bãtrânul se coboarã în mormânt 3

pentru cã nu mai poate sã dea din ce are, nu pentru ca sã ascundã din ce a agonisit. - Domnule profesor, ce am de spus pot sã rezum în câteva cuvinte: caut pe Dumnezeu! Vreau sa cunosc pe Dumnezeu ºi singur nu pot. - Familia dumitale nu L-a avut? Nu þi L-au fãcut cunoscut pãrinþii? - Spre pãrerea mea de rãu, nu-mi cunosc pãrinþii. Am crescut într-un orfelinat ºi am învãþat în ºcolile fãrã Dumnezeu ale statului, ca toþii tinerii de vârsta mea. - Unde ai auzit vorbindu-se de Dumnezeu, ca apoi sã porneºti sã-L cauþi, sã vrei sã-L cunoºti? - În ºcoalã ºi la atâtea întruniri ºi conferinþe ale celor fãrã de Dumnezeu. Ni s-a spus de atâtea ori cã nu existã Dumnezeu, am auzit atâþia vorbitori încercându-se sã dovedeascã neexistenþa lui Dumnezeu, am vãzut atâtea filme contra lui Dumnezeu ºi atâtea cãrþi, încât au început sã încolþeascã în mine întrebãri ca acestea: „Dacã nu existã Dumnezeu de ce se vorbeºte ºi se scrie atât de mult despre El? Dacã nu existã Dumnezeu, de ce atâta luptã contra Lui? Nu se luptã nimeni cu un duºman care nu existã”. Apoi, drept ºi cinstit lucru este, sã dai voie contrarului tãu sã vorbeascã, sã se apere. La judecatã se ascultã amândouã pãrþile. Cum poþi sã spui cine are dreptate ºi cine n-are, dacã nu laºi ca amândouã pãrþile sã aducã mãrturii? De ce nu se dã voie celor care spun cã existã Dumnezeu sã vorbeascã ºi sã scrie? Ascultând amândouã pãrþile noi am vedea unde este adevãrul. Am cugetat bine sau nu? - Ai cugetat bine, dragul meu; dar de mult timp gândeºti aºa? - N-aº putea sã vã spun exact anii. Din ºcoalã. Întrebãrile acestea, însã ºi altele asemãnãtoare au început sã mã chinuiascã mai ales de când am vãzut corpul neputrezit al Nataliei Gladcova de la Facultatea de Medicinã. - Interesant. Îmi închipui cã te-a dus sã vezi pe Natalia Gladcova pentru ca sã câºtigi noi cunoºtinþe, cum se câºtigã când se cerceteazã muzeele; nu sã te tulbure. - Nu m-a dus nimeni. Cred cã ºtiþi cã la puþin timp dupã ce s-a gãsit neputrezit corpul Gladcovei ºi a fost dus la Facultatea de Medicinã, nu s-a mai dat voie publicului sã-l vadã. Nici pe ºcolari nu i-a mai dus sã-l vadã, cum fãcuserã 4

la început. Sau, dacã se vizita muzeul medical, nu li se arãta vizitatorilor corpul Gladcovei. Putea sã vadã orice obiect din muzeu, afarã de acesta. Aºa era ordinul. ªi cei ce intrau în muzeu cereau sã vadã întâi corpul Gladcovei. - Va sã zicã, dumneata l-ai vãzut înainte de a se da ordin sã nu fie arãtat publicului? - Nu! L-am vãzut dupã aceea. - Cum l-ai putut vedea atunci, ºi ce te-a fãcut sã te duci sã-l vezi? - Îmi veniserã la ureche zvonurile, care circulau mult în vremea aceea din gurã în gurã ºi mai circulã ºi acum. Anume: se spunea cã Natalia Ivanova fãcuse cu banii ei un orfelinat pentru bãieþii fãrã pãrinþi, o ºcoalã primarã ºi o bisericã pe care le întreþinea din avutul ei. La moarte, toatã averea – destul de mare - o lãsase prin testament acestor instituþii create de ea. Dupã revoluþie, comuniºtii au desfiinþat instituþiile Gladcovei. Biserica a fost transformatã în club ºi mai apoi în dormitor pentru agenþii N.K.V.D.-ului. N-au dormit însã, mult timp liniºtiþi poliþiºtii, cãci a început sã aparã o fantomã, care le-a stricat pofta de somn. Chipul vaporos al unei femei ieºea din podea, se plimba agale prin dormitor ºi dispãrea ca ºi cum s-ar stinge o lumânare. Azi a fost vãzut unul, mâine altul, pânã când n-a rãmas nimeni dintre cei care dormeau acolo, sã nu-l fi vãzut. Au raportat ºefilor, dar au fost luaþi în râs. A râde de suferinþa altuia înseamnã a-i spori aceastã suferinþã, nu a-i potoli-o. ªi poliþiºtii sufereau. Dormitorul devenise pentru ei o camerã de chinuri. Ei care arestaserã atâþia, ajunseserã prizonierii unei fantome. Plãnuiau sã-i vorbeascã, s-o loveascã, s-o împuºte, dar când apãrea încremeneau. Mâinile ºi picioarele înþepeneau, iar gura li se încleºta. Numai cu ochii o puteau privi. Fantoma apãrea ºi dispãrea ca un abur fãrã sã facã cuiva vreun rãu. Fiindcã nici unul dintre ei, de fricã, nu voia sã mai doarmã în fosta bisericã, ºefii, cei ce râseserã la început au venit ºi au dormit ºi ei cu ceilalþi, câteva nopþi. Au vãzut fantoma ºi au rãmas încremeniþi la fel ca subalternii lor. Ce sã facã? Sã pãrãseascã biserica, le era ruºine de cei mai mari ai lor ºi de popor. Sã stea, iar nu puteau, pentru cã le era fricã. Nu era altã scãpare decât s-o dãrâme. Cineva a dat însã ideea sã se sape mai întâi sub podea în locul unde 5

se zãrea ieºind regulat fantoma spre a se vedea ce este acolo. Aºa au fãcut. Au sãpat ºi au gãsit trei morminte. În douã din ele s-au gãsit numai câteva oase. Cei ce fuseserã înmormântaþi acolo putreziserã complet. În mormântul al treilea însã, corpul unei femei cu totul neatins de putreziciune. La fel erau hainele. Le-au dus la Facultatea de Medicinã, spre a fi studiat. Medicii l-au spãlat cu benzinã, cu terebentinã ºi cu alte lichide chimice. Au analizat carnea, dar n-au aflat nici o substanþã strãinã corpului omenesc curat. Au aºezat apoi corpul pe acoperiºul clãdirii sã-l batã vântul, sã-l ardã soarele ºi sã-l plouã. Nu s-a schimbat însã cu nimic. Au analizat îmbrãcãmintea ºi pãmântul gropii unde fusese înmormântat. N-au gãsit nimic care sã facã trupurile sã nu putrezeascã. Au voit sã analizeze ºi coºciugul de zinc, dar nu mai aveau ce, cãci îl mâncase rugina. Fiindcã nu puteau sã spunã de ce n-a putrezit în zecile de ani cât a stat îngropat – aflaserã al cui e – au oprit poporul sã vinã sã-l vadã. Îl vãzuserã însã destui. Aceºtia spuseserã rudelor, aºa cã în câteva zile toatã Odesa ºtia povestea corpului neputrezit al Nataliei Gladcova. Mie mi-au vorbit mai mulþi de acest mister. De câte ori auzeam povestea, de atâtea ori mi se întipãreau în minte întrebãrile: De ce nu putrezeºte? De unde vine acea putere care înfrânge legile firii? Nu este oare aceasta un semn spre învãþarea oamenilor? Nu are nici o valoare timpul cât a trecut de la aflarea corpului Nataliei Gadcova, pânã când am auzit eu de istoria lui ºi nici cât am stat pânã când m-am hotãrât sã fac tot ce e cu putinþã unui om pentru ca sã-l pot vedea. Fapt e, cã întrebãrile noi s-au adãugat la întrebãrile vechi ºi mi s-a sporit frãmântarea lãuntricã. Cei ce îmi vorbiserã despre Gladcova, de câte ori mã întâlneau mã întrebau: „Ai vãzut-o?” ªi la rãspunsul meu negativ, unii dintre ei nu-ºi puteau opri mustrarea blândã: „Pãcat! Cazuri ca acesta nu se întâlnesc decât la sute de ani ºi nu oriunde. Dacã ar fi la sute de kilometri depãrtare, ai avea motiv sã spui cã nu poþi lipsi de la slujbã, cã nu ai la îndemânã bani pentru cãlãtorie ºi altele de felul acesta; dar 6

când este numai la câteva sute de metri, ai sã zicem un kilometru, ºi nu-þi trebuie mai mult de o orã pentru drum, ce te opreºte sã nu te duci sã vezi un lucru ce iese din comun?” Pentru ce stãruiau atât de mult prietenii mei sã mã duc sã vãd corpul neputrezit al Gladcovei, nu ºtiu. Poate cei credincioºi o fãceau cu gândul sã mã câºtige pentru convingerile lor. Cei necredincioºi vor fi avut ºi ei scopul lor. Pe faþã nimeni n-a cutezat sã-mi spunã. Eram ca o maºinã de aburi sub presiune. Simþeam din ce în ce mai mult în mine o voce care îmi poruncea: „Du-te ºi vezi!” M-am dus. Cu ajutorul unor prieteni, în mod secret am intrat în muzeul Facultãþii de Medicinã ºi mi s-a arãtat corpul neputrezit al Nataliei Gladcova. Dar n-aº vrea sã vã plictisesc cu descrierea unui lucru pe care poate la-þi vãzut sau vi s-a mai vorbit despre el. - Dragul meu, nu toþi privesc la fel lucrurile. Acelaºi lucru impresioneazã într-un fel pe unul ºi într-altfel pe altul. Lucru este acelaºi; simþirile oamenilor sunt diferite. Iatã, spre exemplu, toþi vedem cerul înstelat; cu toate acestea câþi cautã sã-i prindã nespusa frumuseþe? Câþi rãmân impresionaþi de mãreþia lui? Puþini, foarte puþini ºi în diferite feluri. Astronomii sunt obiºnuiþi cu misterele. Poate de aceea îmi place sã aud vorbindu-se despre ele. Continuaþi deci vorbirea despre misterul neputrezirii corpului Nataliei Gladcova, fiindcã, ocupându-te de un mister, chiar dacã nu-l pãtrunzi, de multe ori ajungi sã cunoºti alt mister. Columb n-a plecat sã ajungã pe apã în India ºi în loc de India s-a pomenit în America? Mai târziu, din America, continuându-se drumul lui Columb, în aceeaºi direcþie, s-a ajuns în India. Misterul Indiei a descoperit deci, misterul Americii, iar misterul Americii a ajutat sã se lãmureascã misterul Indiei. De unde ºtii cã misterul neputrezirii corpului Nataliei Gladcova nu ne va duce la un mister prin care se va explica, chiar acest mister al neputrezirii? Sau dumneata nu socoteºti neputrezirea corpului Nataliei Gladcova un mister? - Adevãrul este acesta: pãrerea pe care mi-o formasem din spusele altora, despre neputrezirea corpului Nataliei Gladcova mi s-a schimbat, când eu însumi am vãzut corpul. 7

Alta e pãrerea mea acum ºi nu ºtiu dacã nu se va schimba mâine, poimâine. Oricât dar ar avea cineva de a descrie un lucru ºi oricât de bogatã ar fi închipuirea ascultãtorului, nu se poate forma aceeaºi icoanã în minte, ca atunci când tu însuþi vezi lucrul ºi-l cercetezi cu toatã luarea aminte. Am vãzut corpul Nataliei Gladcova. L-am privit cu toatã atenþia ºi nu-mi venea sã cred ochilor. Mi se spusese cã stãtuse în pãmânt 30-40 de ani. Îmi închipuiam cã a mai rãmas din corp ceva pietrificat, ceva asemãnãtor cu carnea, fapt care a fãcut pe oameni sã se mire, ºtiind cã de la cei mai mulþi dintre semenii lor, în mai puþini ani nu rãmâne nimic. De multe ori nici oasele nu se mai cunosc. În nici un caz, nu mã gândeam sã vãd carne aºa cum este carnea noastrã. Dacã n-aº fi ºtiut cã e moartã, aº fi spus cã e vie. Am pus mâna pe ea. Era puþin mai tare decât carnea noastrã. Mi s-a spus cã este aºa de când a fost þinutã sãptãmâni întregi la soare, ploaie ºi vânt pe acoperiºul clãdirii. Din aceastã cauzã are ºi o rumenealã asemãnãtoare cu aceea unui pui fript în cuptor. Când au dezgropat-o ºi au adus-o în muzeu era moale cum e carnea omului viu ºi de aceeaºi culoare. Eu am vãzut-o ºi am pipãit-o – m-a asigurat cãlãuza mea. Am rupt puþin din pânza cu care o dezgropaserã. Era rezistentã ca ºi cum ar fi fost nouã. Am mirosit corpul. Nici un miros. În aceastã privinþã naº putea asemãna pe oamenii vii cu Gladcova, pentru cã ei nu totdeauna sunt fãrã mirosuri de voie sau fãrã de voie, cu ºtiinþa sau fãrã ºtiinþa lor. Explicaþiile ce mi s-au dat cu privire la analizele medicale ºi rezultatele lor, nu se deosebeau de cele pe care le auzisem din gura prietenilor mei. ªtiinþa medicalã a declarat scurt: mister. A rugat pe cãlãuza mea sã-mi arate ºi corpuri îmbãlsãmate. Aceasta pentru cã unii medici, se zice, cã declaraserã, cã „ne-am afla în faþa unui caz de îmbãlsãmare cu un balsam necunoscut”. Alþii se fereau sã spunã cã ne-am afla în faþa unui mister, ci numai în faþa unui misterios balsam. Dacã aº fi vorbit cu ei, i-aº fi rugat sã mã lãmureascã: ce deosebire ºi asemãnare este între cuvintele mister ºi misterios. 8

Am fost în faþa unui dulap cu geam în care era capul îmbãlsãmat al unui copil. Deci, partea cea mai puþin muºchiuloasã din corpul omenesc. Când cãlãuza a deschis uºa dulapului, s-a revãrsat o duhoare aºa de grea, cã nimeream batista în buzunar ca sã îmi astup mai repede nasul. ªi era destul formol înãuntru ca sã nu mai pomenesc de alte sãruri conservatoare. Puterea lor conservã carnea, într-o oarecare mãsurã câteva luni, rar câþiva ani. Am vãzut ºi o bucatã dintr-un faraon egiptean. Era pietrificatã. Câtã deosebire între aceste între aceste bucãþi din corpul omenesc îmbãlsãmate ºi corpul neîmbãlsãmat al Nataliei Gladcova. La ieºire am fost condus pe lângã uºa morgii. Se zãreau înãuntru câteva cadavre ºi de curiozitate am intrat sã le vãd. - De când au murit aceºti oameni? Am întrebat pe ºeful morgii. - Doi de o zi, unul de douã zile ºi altul de trei, rãspunde el. Pe toate se cunoºteau semnele intrãrii în putrefacþie. ªi erau într-un fel oarecare îmbãlsãmate. - Dacã n-ar fi fost îmbãlsãmate, ce s-ar fi întâmplat? - Nu puteam sã stãm aici, cãci suntem în timpul cãldurilor de varã. Corpurile neîmbãlsãmate în timpul acesta se buhãiesc ºi încep sã curgã dupã 24 de ore. M-am gândit la Gladcova, dupã ce am auzit aceste cuvinte. Ea a fost pusã pe acoperiºul clãdirii, pe un timp la fel de cãlduros ºi încã în bãtaia directã a razelor soarelui mai multe zile la rând. De ce nu s-a stricat ºi corpul ei? Mister. O voce chema pe profesor la telefon, aºa cã se întrerupse convorbirea. Tânãrul Toma, rãmas singur, fiindcã ºi Hector însoþise pe stãpân cãtre birou, privi de jur împrejur, spre a-ºi da seama mai bine unde se aflã, pentru cã la sosire fusese atent mai mult la felul cum Hector îºi fãcea datoria, decât la plantaþia prin care era condus de paznic. Rãzoare de flori se înºirau de la poartã pânã la clãdirea Observatorului, pe o distanþã de 100 de metri. Între multele flori de toate culorile, alba reginã a nopþii îºi risipea cu dãrnicie parfumul îmbãtãtor. Dincolo de rãzoarele de flori ºi paralele cu ele se aliniau rânduri de pomi, ce începuserã sã-ºi plece crengile sub povara rodului îmbelºugat. 9

Sorbind aerul curat, ce venea adietor dinspre mare Toma începu sã pãºeascã gânditor pe aleile acestei plantaþii de flori ºi pomi, având grijã sã nu se depãrteze prea mult, spre a vedea când se reîntoarce profesorul. De abia acum, dupã ce mersese câteva minute, îºi dãdu seama observatorul astronomic este în mijlocul unei grãdini mãreþe. Trecuse de atâtea ori prin parcul Sevcenco, mergând sã se plimbe pe malul mãrii, sau ducându-se la serbãrile de pe stadionul dintre Observator ºi mare, dar nu bãgase de seamã cã grãdina ce înconjura Observatorul are câteva pogoane întindere. Liniºte mormântalã. Nu se auzea decât foºnetul lin al frunzelor, ca un susur de izvor, sus pe cer e tãcere ºi mai mare. „Cum se învârtesc atâtea stele ca ºi luna, fãrã sã facã cel mai mic zgomot? Sau dacã fac zgomot cum de nu ajunge pânã la noi? Acesta o fi unul din misterele cereºti de care vorbea adineauri profesorul”. Coborându-ºi privirea de pe cer, Toma zãrii turla Observatorului, „ce-ar fi dacã m-aº uita ºi eu cu luneta din aceastã turlã, sã vãd mai bine aºtri? Profesorul de la început s-a arãtat binevoitor sã facem astronomie…” Lãtratul lui Hector îi întrerupse gândul ºi privirea. Se întorcea cu profesorul de la telefon ºi nu-l mai recunoºtea. Poate din cauzã cã-ºi pãrãsise locul unde fusese lãsat cu un sfert de orã mai înainte. - Domnule Toma, te rog sã mã ierþi cã te-am lãsat cam mult singur. Poate ai citit prin ziare, cã în curând vom avea eclipsã totalã de soare. Ea se va vedea complet numai din Siberia; de aceea o mulþime de savanþi strãini au cerut aprobarea þãrii noastre sã meargã acolo, spre a-i studia toate fazele. Fiindcã noi ne-am închis între graniþe, cum se închisese altã datã China între ziduri, stãpânirea noastrã nu ºtie ce sã facã: dacã nu le aprobãm, o sã ni se spunã cã am îngrãdit ºtiinþa, deci suntem înapoiaþi, dacã le aprobãm, o sã vadã unele stãri sociale din þarã, care nu ne-ar conveni sã le cunoascã strãinãtatea. Dar sã lãsãm aceastã chestiune, ca sã nu fim învinuiþi cã facem politicã contrarã regimului. Sã amânãm ºi continuarea convorbirii noastre pentru mâine serã, dacã nu te superi. 10

Eu urmãresc strãlucirea unei stele variabile ºi se apropie ora când trebuie pusã sub observaþie. Dacã îþi face plãcere observarea ºi studiul stelelor, poþi sã mã însoþeºti la acest ospãþ ceresc. - Cu câteva minute mai înainte, tocmai mã gândeam sã vã rog în acest scop. - Gând la gând cu bucurie, cum se spune. - Fiindcã aþi amintit de stelele variabile, v-aº ruga, pânã vom ajunge la turnul Observatorului, sã-mi explicaþi în câteva cuvinte, ce se înþelege printr-o stea variabilã* - Bine zici. Sã folosim orice timp. Sunt unele stele care îºi schimbã strãlucirea în câteva ore, în câteva zile, sãptãmâni, luni sau ani. Un fel de cameleoni cereºti. Pentru aceasta se numesc stele variabile. Timpul cât trece pânã se repetã, de la început, aceeaºi schimbare, se numeºte perioada stelei variabile. Sã luãm ca exemplu una din stelele variabile cele mai cunoscute: steaua Algol din constelaþia Perseu, destul de strãlucitoare ºi foarte vizibilã cu ochiul liber. Sã o observãm în momentul luminozitãþii sale minime. Începând din acest moment strãlucirea sa creºte rapid, încât dupã 5 ore lumina s-a triplat. Timp de 60 de ore ea rãmâne aproape constantã. Pe urmã în 5 ore scade brusc pentru a-ºi relua aceeaºi strãlucire minimã, adicã la 70 de ore dupã epoca iniþialã. Dupã aceea strãlucirea creºte iarãºi brusc ºi aºa mai departe. Deci perioada este de aproximativ 70 de ore, exact: 68 de ore, 49 de minute. Dimpotrivã, steaua numitã Mira Ceti, prima stea variabilã, descoperitã în 1596, prezintã o perioadã de variaþie ce trece de 2 ani. Cefeidele, descoperite la sfârºitul secolului al XIII-lea sunt tipul stelelor, ale cãror variaþiuni de strãlucire nu se por explica. Cauza variaþiunilor de strãlucire este încã un mister. Spunând ultimele cuvinte, profesorul suci cheia în uºa turnului. Cu lanterna în mânã, începurã apoi sã suie pe scara de fier în spiralã. În vârful scãrii o altã uºã fu deschisã ºi intrarã în cea mai de sus camerã a turnului. Camera ca ºi turnul este rotundã ºi în loc de tavan are o cãciulã de metal. Din mica firidã sãpatã în perete un bec electric îºi aruncã slabele raze de luminã prin pânza neagrã aºezatã în loc de uºiþã. 11

În mijloc o lunetã aºezatã pe un picior de fier pare un tun antiaerian în aºteptare. Lungimea ºi grosimea ei se apropie mai mult de dimensiunile þevii unui tun de câmp, decât de acelea ale þevii tunului antiaerian sau al artileriei grele. Pe lângã pereþi patru scaune ºi o scarã dublã. Asta este toatã mobila. Profesorul trase de o funie ºi o doagã metalicã se desprinse din cupolã, deschizându-se astfel o fereastrã din creºtetul cãciulii de fier pânã la marginea ei de jos. Altã funie învârti cãciula turnului pe scripete pânã ce fereastra veni în dreptul stelei cãutate. Luneta fu îndreptatã pe fereastrã cãtre stea. Dupã câteva ochiri de tunar bãtrân, profesorul strigã: „Iat-o! O gãsii!” O privi câteva minute cu atenþia încordatã a vânãtorului ce urmãreºte fiecare miºcare a vânatului. Lãsã dupã aceea luneta, notã ceva pe un caiet ºi privind cu ochii liberi pe lunguiaþa fereastrã zise: - Se apropie niºte nori destul de mari. O sã-mi acopere steaua, dar nu-i nimic, pentru cã, o sã îndreptãm luneta cãtre altele. Sã privim mai întâi luna! Ai vãzut luna cu luneta pânã acum? - Da! Cu lunetã de stradã. - Luneta observatorului nostru e mult mai mare ºi mai precisã. Funia puse din nou în miºcare cãciula de fier pânã ce fereastra veni în dreptul lunii. Mânuind scara cu stânga ºi luneta cu dreapta, profesorul o ochii în câteva secunde. - Poftim, priveºte ºi sã-mi spui ce vezi. Suind douã trepte ale scãrii, Toma privi prin lunetã ochind ca ºi profesorul. - Ce frumoasã este! Bine a spus poetul când a asemãnat-o cu un glob de aur, dar mi se pare mai strãlucitoare de cât aurul. O mulþime de gãurele îi scobesc faþa, parcã ar fi zãcut de bubat. - Închipuie-þi ce peºteri mari trebuie sã fie în lunã aceste gropiþe pe care noi le vedem de la 384.000 de kilometri aºa de mici, ca niºte semne de bubat. Luna este foarte aproape de pãmânt faþã de planete ºi stele. Cu o sfoarã lungã de aici pânã la lunã am încinge pãmântul cam de 10 ori, pe când cu o sfoarã lungã de aici pânã la planeta Venus am încinge pãmântul de 1050 de ori. Fiindcã veni vorba de Venus s-o vedem ºi pe ea. 12

Aceleaºi mânuiri de frânghii, învârtituri ale cupolei ºi ochiri cu luneta, ºi Venus fu prinsã. - Iatã pe cea mai cântatã dintre planete în antichitate! Cum vi se pare? - Frumos luceafãr! Dar mi se pare mie sau cu adevãrat arde? Parcã vãd o mulþime de gaze luminoase frãmântânduse la suprafaþa ei. - Din cauza atmosferei se vede aºa. N-ai fricã, n-are sã se întâmple nimic cu ea, chiar acum, când o priveºti dumneata. - Nu ºtiu dacã cu Venus se întâmplã ceva sau cu luneta, pentru cã aud niºte þãcãnituri de ceas. - E ceasul care miºcã luneta dupã cum se învârteºte pãmântul. Fãrã acest ceas Venus ar fugi din faþa lunetei fixatã în poziþia de la început. Cu el putem s-o observãm toatã noaptea fãrã ca sã miºcãm luneta. - Mulþumesc, domnule profesor, e destul pentru seara aceasta. - Nu e chiar aºa de târziu. Dacã vrei, mai putem vedea ceva dintr-atâtea câte se pot vedea ºi meritã sã le vedem pe cer. - Simt cã e frumosul cerului, ca orice frumos, ispiteºte, captiveazã, nu te mai saturi privindu-l. De aºi ºti cã nu e prea mult v-aº ruga sã-mi arãtaþi numai atât: o regiune din calea Lactee ºi câteva stele colorate. - ªi nu vãzuºi decât puþin din câte se pot vedea. În timpul acesta o rachetã cereascã luminã vãzduhul cãzând în mare. Ea atrase privirea celor doi observatori ºi schimbã convorbirea. - Iatã o altã frumuseþe a cerului. Cãzu o stea, zise profesorul. Toma se uitã la profesor cu o vizibilã mirare în ochi. - Aºa spune lumea. Adevãrul nu este acesta, fiindcã stelele nu cad. ªi totuºi cãzu ceva, ºi încã cu o cãdere de luminã frumoasã la vedere. Lumina aceasta cãzãtoare ne aminteºte de o alta mult mai mare ºi mai frumoasã, numitã cometã. Dar putem vorbi despre comete mergând spre poartã, aºa cum vorbirãm despre stelele cu lumina variabilã venind spre Observator. Profesorul Ioan întorcându-se în camera turnului se mai uitã odatã în lunetã, spre a-ºi vedea steaua ºi însoþit de Toma se coborî pe scara pe care se suiserã. Jos furã 13

întâmpinaþi de Hector, care fãcuse de santinelã lângã uºã tot timpul cât ei stãtuserã în turn. Fu rãsplãtit cu o mângâiere pe frunte. Din gudurãri se vedea cã se mulþumeºte ºi numai cu atât. ªi de ce nu s-ar fi mulþumit, când este ºtiut cã de multe ori, mângâierea venitã de la cei mai mari face mai mult decât o masã pusã sau o pungã cu bani. - Începurãm sã vorbim despre comete, zise profesorul, despre cei mai misterioºi aºtri din câte se pot vedea cu ochiul liber sau cu instrumente optice. Astronomii nu se mulþumesc, ca ceilalþi oameni numai cu privirea aºtrilor cereºti ºi cu bucuria culeasã din frumuseþea lor ci le ºi studiazã. Aºa au fãcut ºi cu cometele, le-au studiat, dar spre pãrerea lor de rãu n-au aflat prea multe lucruri despre ele. Misterul e mai mare în viaþa cometelor, decât în aceea a celorlalþi luminãtori ai cerului. Astronomul Bladet – recunoscut ca cel mai mare specialist în comete – a izbutit sã dea la luminã multe despre comete, pãtrunzând prin necunoscutul lor, dar suntem încã departe. Toþi astronomii sunt de acord în a mãrturisii cã aceste comete sunt constituite dintr-un roi de meteori, adicã din particule solide ce cãlãtoresc împreunã. Lumina ce o primim de la comete se compune din douã pãrþi: o parte venitã de la soare ºi reflectatã ºi a doua parte este lumina lor proprie. Se întâmplã adesea, ca nucleul cometei sã se sfarme, semãnând în drumul sãu o puzderie de meteoriþi, ce continuã sã urmeze aceeaºi orbitã. Când micile particule solide în care s-a transformat cometa, pãtrund în atmosfera pãmântului, se aprind din cauza frecãrii ºi dau astfel naºtere unei adevãrate ploi de stele cãzãtoare. Se vãd destul de des ploi de stele cãzãtoare. Cea mai vestitã este însã aceea formatã din sfãrâmãturile cometei Biela. La 27 noiembrie 1872, calculul arãta cã dubla cometã Biela trebuie sã treacã prin vecinãtatea Pãmântului. Se ºtie cã sunt comete, care trec regulat la anumiþi ani pe lângã planeta noastrã. Aºa este cometa Halley, care trece pe meleagurile noastre atmosferice la fiecare 76 de ani, ºi cãreia i s-au înregistrat toate apariþiile, începându-se din anul 476 î.e.n. Deºi aºteptatã cu nerãbdare, cometa Biela nu veni în ziua de 27 noiembrie 1872, sau mai bine zis nu se vãzu. În 14

schimb oamenii puturã admira o splendidã ploaie de stele cãzãtoare. Acelaºi fenomen se repetã în 1885, ºi aceasta fu întradevãr una din cele mai frumoase priveliºti, din câte ne-au fost dat sã admirãm. Timp de mai multe ore, de la 6 la 9 seara, cerul rãmãsese brãzdat de mii de mii de traiectorii luminoase. Ai fi crezut cã toate stelele se desprind de pe bolta cereascã. Cerul întreg nu mai era decât un imens foc de artificii, tãcut, dar profund de miºcãtor, dacã nu neliniºtitor. În Haute-Provence din Franþa, mulþumitã puritãþii atmosferei, fenomenul putu fi vãzut în toatã splendoarea ºi amploarea sa. Locuitorii s-au speriat puþin. Pe la ora 9 seara, li s-a uºurat însã sufletul vãzând potolindu-se ploaia de foc ºi liniºtea revenind iarãºi pe cer. Ploaia de foc a durat atât de mult din cauza mãrimii cometei deºi zbura cu o vitezã de zeci de kilometri pe secundã. Cometa vãzutã în anul 1811 avea coada de 170 de milioane de kilometri, iar cea vãzutã în 1843 nu mai puþin de 300 de milioane de kilometri, deci mai mare ca depãrtarea de la pãmânt la soare, care este numai de 150 de milioane de kilometri. Þãndãrile mai mari ale cometei sfãrâmate se numesc meteori sau bolizi. Ei cântãresc de la 5 Kilograme la 200 de tone, fier aproape curat. Numai în Franþa se zice cã ar cãdea câte 5 în fiecare an, dar nu mai mari de 5 kilograme. Cel mai mare bolid este cãzut în Siberia la 30 iunie 1908. În acea zi, pe la ora 7 dimineaþa, locuitorii unui sãtuc din Siberia spun cã au vãzut meteorul nãpustindu-se asupra unei pãduri. A izbucnit numaidecât un val de fum, înalt de 20 de kilometri, dogorind pânã la 65 de kilometri depãrtare. Lumina exploziei s-a vãzut de la 850 de kilometri iar izbitura a fost atât de nãprasnicã încât, la depãrtare de 7000 de kilometri oameni ºi cai au fost daþi peste cap, iar în Batavi, la Washington ºi Postdam s-a simþit un adevãrat cutremur de pãmânt. Cât despre pãdure, ea a fost prefãcutã în scrum, pe o razã de 30 de kilometri. Savantul rus Astapovici apreciazã greutatea bolidului la 200 de tone, iar compatriotul sãu Kulik crede cã masa lui trebuie sã fi fost de mii de tone, dar s-a sfãrâmat în spaþiu. 15

Dacã ar fi cãzut cu 4 ore ºi 47 de minute mai devreme, ar fi lovit Petrogradul. Germanul Hoffmeister a observat cã meteorii alcãtuiesc în spaþiul sideral un adevãrat curent, un fel de fluviu care curge de-a lungul cerului, din constelaþia Pleiadelor pânã aceea a Scorpiei. Ar fi un fel de nor miºcãtor de pulberi cosmice. H. Muller ºi W. Becker afirmã cã sistemul nostru planetar pluteºte în mijlocul unui nor de pulberi cosmice sau nebuloasã de reflexie. - Dacã este aºa cum spun aceºti învãþaþi s-ar putea ca într-o zi pãmântul sã se întâlneascã cu un nor de meteoriþi. O ploaie de meteoriþi cãzutã pe Pãmânt în felul meteoritului cãzutã în Siberia ºi s-a terminat cu noi ºi cu toate vieþuitoarele ºi plantele. - Aºa ar fi dacã aºtri ºi bucãþile rupte din ele s-ar învârti sau s-ar plimba prin vãzduh la voia întâmplãrii. Pânã acum s-ar fi ciocnit între ele oricât de mare este distanþa care le desparte ºi n-ar mai fi decât o pulbere în tot spaþiul. Fiecare astru se învârteºte ºi cãlãtoreºte în spaþiu dupã legi pe care Creatorul i le-a dat, chiar de când l-a fãcut. Sã presupunem cã soarele în învârtirea lui s-ar depãrta numai cu puþin de pãmânt. Ce s-ar întâmpla? Noi, toate animalele ºi plantele am îngheþa de frig ºi am muri. S-au sã ne închipuim cã Pãmântul învârtindu-se în jurul Soarelui s-ar apropia mai mult decât trebuie de el – ºi cu neputinþã n-ar fi – pentru cã nu e priponit, într-o clipã am fi prefãcuþi în scrum. Nu s-a întâmplat acest lucru ºi nãdãjduim sã fim fericiþi ºi în viitor, pentru cã pãmântul, planetele ºi toþi aºtri îºi respectã legile date lor de Creator. Ce învãþãturã tragem de aici? Cã aºtri nu s-au nãscut la întâmplare, ci cã au fost create de o Fiinþã inteligentã ºi atotputernicã. Pe aceastã Fiinþã noi o numim Dumnezeu. Dumnezeu este nu numai creatorul ºi legislatorul universului, ci ºi Cel ce vegheazã ca toate sã meargã dupã voia Sa. ªi toate I se supun. În aceastã privinþã inspiratul astronom francez Camille Flammarion scrie într-o carte a sa – Dumnezeu în naturã – aceste cuvinte pe care pentru frumuseþea lor le-am învãþat pe nevãzut, ca un elev silitor la memorizare: 16

„Aºtri cu miºcare înspãimântãtoare! Focare uriaºe ale vieþii universale, mãreþii ale cerului! Voi vã plecaþi ca pruncii sub voinþa dumnezeiascã ºi leagãnele voastre aeriene se miºcã cu încredere sub privirea Celui Prea Înalt. Voi urmaþi cu smerenie calea trasã fiecãruia dintre voi. O, cãlãtori cereºti ºi din veacuri îndepãrtate, din vârstele neajunse în care ieºirã-þi din haosul antic voi învederaþi prevãzãtoarea înþelepciune a legii care vã conduce…” Minunata frumuseþe a cerului ºi desãvârºita sa armonie au uimit pe învãþaþii necredincioºi sau îndoielnici ºi i-au condus la Dumnezeu, autorul lor. Cine cunoaºte minunata creaþie a cerului vizibil nu se poate sã nu cunoascã ºi pe Dumnezeu creatorul lumii vãzute ºi nevãzute. Despre cãderea meteorilor pe pãmânt vom vorbi în altã searã. ªi din aceastã ciocnire a lor cu Pãmântul avem de învãþat. Dintre pomi se auzi un tuºit. Paznicul da semnalul cã e la datorie. Zornãitul cheilor îl aratã cã îndeplineºte ºi slujba de portar. Poate numai noaptea.

17

II. Neputrezirea corpului e dovada veºniciei materiei si a lumii? A doua searã, la aceeaºi orã, profesorul Ioan Ananiey ºi tânãrul Toma Oceacov se gãseau pe aceeaºi bancã, în mijlocul florilor din grãdina Observatorului astronomic. - Cum te-ai simþit ieri noapte, domnule Toma, dupã ora de astronomiei? Întrebã profesorul Ioan. - ªi mulþumit ºi nemulþumit, domnule profesor, rãspunse Toma. - Eºti original, pentru cã, de obicei, mulþumirea ºi nemulþumirea nu pot sã stãpâneascã în acelaºi timp sufletul, nu pot sã fie la un loc amândouã dupã cum nu pot fi la un loc lumina cu întunericul. - Nici în sufletul meu n-au fost în acelaºi timp, ci pe rând întâi mulþumirea ºi apoi nemulþumirea. - S-a întâmplat ceva? - Da! Un lucru de puþinã importanþã pentru mulþi ºi poate ºi pentru mine în alte împrejurãri decât cea de asearã. Mã despãrþisem de dumneavoastrã cu sufletul încãrcat de bucurii cereºti. Simþeam în mine nevoia de a frãmânta cele ce vãzusem ºi auzisem. Doream sã fiu numai eu cu gândurile mele în singurãtatea de pe malul mãrii. Vream sã cuget plimbându-mã puþin în liniºtea blândã a nopþii ºi parcul în care mã aflam la ora aceea îndeplinea toate condiþiile. Mã apropiam de plaje, când am auzit pe cineva în urma mea: - Unde te duci, camarade? - Sã mã plimb, rãspund eu. - Ai autorizaþie specialã? - Nu! - Vezi cã mai este puþin pânã se opreºte circulaþia. M-am întors repede înapoi ºi am alergat la tramvai, spre a ajunge la timp acasã, cãci nu aveam chef sã cunosc beciurile poliþiei chiar dacã aº fi fost lãsat singur sã cuget acolo. Niciodatã n-am dorit mai mult libertatea ca ieri noaptea. De ce nu este liber omul sã facã ce vrea, aºa cum sunt pãsãrile cerului? N-o fi vreun colþ de pãmânt pe acest glob, unde oamenii sã fie liberi? - Geografii vor fi cunoscând vreun þinut din Africa, Asia sau America, unde oamenii, poate, trãiesc ca pãsãrile cerului. Nu este cu putinþã însã, ca oamenii sã trãiascã 18

laolaltã, organizaþi în triburi sau state ºi sã aibã o completã libertate. Trebuie legi anumite – scrise sau nescrise – care sã îngrãdeascã libertatea spre binele tuturor. Ia gândeºte-te, cã la ora douã din noapte vecinul care locuieºte în camera alãturatã cu a dumitale, sau chiar în casa vecinã ar avea chef sã cânte din gurã sau dintr-un instrument oarecare ºi nu te-ar lãsa sã dormi. Altuia îi place ceasul dumitale, vine îþi bagã mâna în buzunar ºi þi-l ia, în virtutea libertãþii. Þi-ar convenii? - Nu! - Sunt alte libertãþii la care orice om sãnãtos are dreptul. Aºa sunt spre exemplu, libertatea conºtiinþei ºi libertatea cuvântului. Fãrã libertatea conºtiinþei nu este cu putinþã arãtarea credinþei religioase, iar fãrã libertatea cuvântului nu poate fi dreptate. Cine restrânge aceste libertãþi este un tiran. Natural, pot sã fie ºi alte feluri de libertãþi, cum este libertatea de a te plimba noaptea cât vrei, libertatea pe care dumneata n-ai avut-o ieri noapte. Eu am trãit timpuri când era aceastã libertate ºi cred cã ea mai existã în multe þãri. Subliniez libertatea religioasã ºi libertatea de a-þi spune cuvântul, pentru cã ele lipsesc azi în þara noastrã. Dacã ele ar fi existat, sufletul dumitale nu ar fi fost chinuit de atâtea întrebãri, înainte de aflarea corpului neputrezit al Nataliei Gladcova ºi dupã aceea, cum spuneai ieri searã. În timpul Nataliei Gladcova au existat aceste libertãþi, deºi poate lipseau altele. Datoritã libertãþii religioase Natalia Gladcova a putut sã-ºi arate credinþa ei puternicã în Dumnezeu, ridicându-i bisericã pentru adorare, a putut sã-ºi arate iubirea faþã de aproapele, înfiinþând orfelinatul ºi ºcoala pentru copii fãrã pãrinþi. Dar era vorba ca în seara aceasta sã-mi spui ce-ai fãcut dupã ce ai vãzut corpul neputrezit al Nataliei Gladcova. Te rog, continuã istorisirea, pentru cã îmi închipui cã nu te-ai mulþumit numai sã-i vezi corpul neputrezit, ci ai cãutat sã afli viaþa ºi sã cunoºti mai în adânc pãrerea oamenilor, fie ei de ºtiinþã sau de credinþã, în ce priveºte misterul neputrezirii. - Chiar aºa am ºi fãcut. Am cãutat pe toate cãile sã aflu pe vreun elev al ºcolii ei, sau pe cineva care a cunoscut-o direct. Nu mi-a fost uºor, din cauza ochiului mereu bãnuitor al poliþiei, dupã cum ºtiþi. 19

Sã vã spun drept, mi-a fost teamã ºi când m-am dus la pãrintele Gheorghe de la biserica cimitirului. De aceea am ºi întârziat atât pânã am luat hotãrârea sã mã duc. Biserica cimitirului fiind singura bisericã deschisã în Odesa ºi în toatã Transnistria, mi-am închipuit cã sunt destui agenþi care sã observe ºi sã noteze pe cei care vin la bisericã. Mi-am dat seama, când am fost, cã nu-i uºoarã sarcina poliþiºtilor între miile de oameni, care stau ºi cântã în jurul bisericii neavând loc înãuntru. Credinþa ºi evlavia acestor oameni mi-au întãrit curajul ºi hotãrârea cu care mã duceam la duhovnic. Tot acestor credincioºi le datorez îndrãzneala de a fi venit la dumneavoastrã aici. Nu mã gândeam la mine, ci la dumneavoastrã. - N-ai nici o teamã, domnule Toma, zidurile ce înconjoarã Observatorul, dupã cum ai vãzut, sunt tot aºa de mari ca acelea ale unei cetãþi. Dacã un agent al poliþiei ar vrea sã sarã peste ele, nu i-ar fi aºa de uºor. Apoi Hector simte ºi pasãrea care zboarã peste pomi, dupã cum, poate ai observat. Asta când ar vrea sã intre fãrã voia mea, pentru cã nu mã opun sã stea o sutã în curte, în camerele Observatorului sau pe acoperiºul lui. Poliþia ºtie cã eu sunt credincios. ªtie cã mã duc regulat la biserica cimitirului ºi cã acolo cânt cu toþi credincioºii la serviciile divine. ªtie de asemenea cã la mine vin tineri ºi bãtrâni. O fi socotind poate, cã vin numai pentru observãri sau lãmuriri astronomice. Asta nu ºtiu. Dar chiar dacã ºtie cã eu sunt un fel de duhovnic laic pentru mulþi tineri, nu mã tem. Eu ºtiu cã, dacã nu m-au trimis pânã acum la strãmoºii mei sau cel puþin la tãiat lemne în Siberia, au fãcut-o pentru cã au nevoie de cunoºtinþele mele, aºa cum au fãcut ºi cu alþi profesori sau tehnicieni din generaþia mea. Le stau la dispoziþie oricând. Dumnezeu nu m-a gãsit pânã acum vrednic sã-L mãrturisesc în suferinþã ºi mã tem cã nu-mi va da coroana de martir nici în viitor. Fericiþi cei ce o au sau o vor primi. Cuvintele acestea ale profesorului ºterserã ultimul fior de teamã din sufletul lui Toma. El crescuse în ºcoala comunistã, era socotit de-ai lor, ºi pe ai lor îi spionau mai mult decât pe ceilalþi. Se spionau unul pe altul, pentru cã între comuniºti totdeauna a stãpânit neîncrederea. 20

Era îndreptãþit, deci, sã se teamã când se gândea sã meargã sã vadã corpul neputrezit al Nataliei Gladcova la Facultatea de Medicinã, când a pornit în cãutarea documentelor pentru cunoaºterea vieþii ei, când s-a dus la duhovnic ºi când a venit la directorul Observatorului astronomic. Efectul cuvintelor profesorului se vãzurã din luminarea feþei lui, din þinuta mai majestuoasã a corpului ºi din vibraþia vocii, când îºi continuã istorisirea. - Dupã o strãdanie de aproape un an – pentru cã lucram cu multã atenþie pentru mine ºi pentru cei cãrora le ceream informaþii – am izbutit sã gãsesc pe 4 martori ai vieþii Nataliei Gladcova. Iatã numele lor: Alexie Alfinov de 64 de ani, Macaranco de 63 de ani, Xenis de 68 de ani, profesori în Odesa ºi Serafima Loghinova de 77 de ani, fina Nataliei Gladcova, fiica protoiereului Martir Cemena rector al seminarului. Cei trei au fost crescuþi în orfelinatul Gladcovei ºi întreþinuþi de ea în ºcoli cât a trãit, iar dupã ce a murit, iau întreþinut conducãtorii instituþiilor ei, din fondurile ce le-a lãsat ea în acest scop. Fiecare dintre aceºti bãtrâni mi-au vorbit la fel despre Natalia Gladcova. Adicã, toþi spuneau aceleaºi lucruri bune despre binefãcãtoarea lor, cum auzisem de la diferiþi prieteni ºi cunoscuþi înainte de a mã duce sã vãd corpul neputrezit. În mod deosebit mi-au descris ei credinþa puternicã ºi evlavia aleasã a Gladcovei. Era nelipsitã de la bisericã. Toatã lumea îi ºtia locul în bisericã, în spate, pe partea stângã. Sta mai mult în genunchi în timpul slujbei. Corul bisericii ei era compus numai din copiii orfelinatului. Cântarea lor nevinovatã atrãgea atâtea persoane cã niciodatã nu aveau loc în bisericã toþi acei ce ar fi voit sã se roage aici împreunã cu copiii. Mulþi veneau sã se cunune aici de dragul corului de copii. Natalia Gladcova iubea foarte mult pe copii. Le da mâncare de cinci ori pe zi ºi mereu era în mijlocul lor cu bomboane ºi fructe. Pe cei care învãþau bine îi întreþinea la ºcoli secundare ºi la Universitate. Mulþi au ajuns preoþi, medici, profesori, avocaþi sau ofiþeri, datoritã sprijinului ei. Pe cei acre îºi alegeau meserii îi ajuta pânã ieºeau lucrãtori. Cu o zi înainte de a muri, Gladcova, deºi bolnavã, a venit în mijlocul copiilor, i-a îmbrãþiºat ºi lãcrimând ºi-a luat 21

rãmas bun de la ei. Singura ei dorinþã a fost ca, lângã coºciugul ei sã fie copiii pânã o vor coborî în mormânt. La Crãciun ºi la Paºti, de la bisericã pleca cu daruri la spitale ºi la închisori, unde mânca la aceeaºi masã cu bolnavii ºi condamnaþii. Fetelor sãrace ºi cinstite le ajuta sãºi facã zestre spre a se mãrita. Era prietenoasã cu toþi ºi se îmbrãca foarte simplu. Serafima Loghinova mi-a spus cã ºtie povestea cu apariþia fantomei în dormitorul poliþiºtilor, de la paznicul casei lor – fostele instituþii ale Gladcovei – anume, Boicenco. Condus de Alexie Alfinov M-am dus sã vãd instituþiile Natalia Gladcova. Sunt la 200 d metri de Observatorul astronomic, în marginea dinspre miazãnoapte a parcului Sevcenco, alãturi de mãnãstirea Sfânta Troiþã ºi ºcoala eparhialã. Comuniºtii le-au transformat ºi le-au dat altã întrebuinþare. Numai grãdina mare ºi frumoasã a rãmas aceiaºi, dupã cum spunea Alfinov. O deosebitã bucurie am avut când am gãsit trei documente tipãrite, care vorbesc despre Natalia Gladcova. Toate trei adeveresc cele auzite de la diferiþi oameni, elevi sau cunoscuþi ai Gladcovei. - Le ai? - La mine nu am decât unul, celelalte douã le-am împrumutat unui cunoscut sã le copieze. - Citeºte-l te rog, pe acesta, iar când ne vom mai întâlni poate mâine searã, îmi vei citi ºi pe celelalte douã. Sã mergem însã, în birou, pentru cã începu sã picure de ploaie. Dup ce fiecare ocupã câte un scaun în birou – care este în aceeaºi camerã cu biblioteca – Toma citi urmãtorul document, tipãrit de conducerea instituþiilor Gladcovei într-o micã broºurã, la puþin timp dupã decedarea patroanei lor. „În cursul anului 1896, în viaþa orfelinatului s-a petrecut un fapt foarte însemnat: la 22 iunie dupã o grea boalã, a trecut din viaþã femeia vrednicã de stimã, întemeietoarea ºi conducãtoarea orfelinatului, Natalia Ivanovna Gladcova, în vârstã de 70 de ani. Aducerea rãmãºiþelor pãmânteºti în biserica orfelinatului întemeiat de ea a avut loc la 23 iulie seara. Înaintea scoaterii din casã, un membru din conducerea orfelinatului, S.I. Znamenschi, a rostit în amintirea rãposatei o simþitã cuvântare. La 24 iulie s-a fãcut prohodirea decedatei Natalia Inanovna de cãtre Rectorul Seminarului, 22

Protoiereul M.F. Cemena, membru principal în administraþia orfelinatului, însoþit de alþi doi protoierei. Înaintea de sãvârºirea slujbei, pãrintele rector al Seminarului a rostit un miºcãtor cuvânt, în care a zugrãvit chipul binefãcãtor ºi bun al rãposatei. Natalia Ivanovna a fost înmormântatã în interiorul bisericii, alãturi de bãrbatul ei M.R. Gladcov ºi de mica ei fiicã. Orfelinatul Gladocov rãmâne veºnic recunoscãtor neuitatei lui întemeietoare ºi conducãtoare, pentru cã prin ea ºi-a cãpãtat existenþa, organizarea perfectã din toate punctele de vedere ºi asigurarea pe deplin corespunzãtoare pentru viitoarea existenþã. Din neam în neam, el va servi ca cel mai bun monument care sã dovedeascã profunda ei credinþã, evlavie ºi sincerã iubire de aproapele, mai ales de sãraci ºi orfani, precum ºi pentru înþelepciunea ei gospodãreascã ºi de organizare, atât de rar întâlnitã astãzi. Natalia Inanovna Glacova, o soþie iubitoare ºi credincioasã, a împlinit cu exactitate, dorinþa soþului sãu Mihail Romanovici Gladcov, lãsatã prin testament. În ultimi ani ai vieþii sale, el era epitrop la biserica Tuturor Sfinþilor, ce se aflã în cimitirul Odesei. Ei aveau numai o fiicã, care a murit în fragedã vârstã a copilãriei. Trãgându-se din familii sãrace, soþul ºi soþia ºi-au adunat o însemnatã avere prin muncã ºi economie. Murind în 1874, M.R. Gladcov a lãsat prin testament soþiei sale grija de a ridica un orfelinat cu vreo 50 de locuri pentru copiii sãraci ºi orfani. Rãmânând credincioasã începutului de muncã ºi de mare economie în viaþã, vãduva Gladcova s-a strãduit, cu toatã râvna ei de creºtinã, sã îndeplineascã ultima dorinþã a bunului ei soþ. Peste cinci ani, ºi anume, la 4 noiembrie 1879, „Orfelinatul M.R. Gladcov” a fost deschis,. În timpul construirii orfelinatului, decedata Natalia Gladcova a cheltuit mult aur ºi muncã. Ea a fost cea mai bunã tãlmãcitoare a voii soþului sãu ºi de aproape o foarte grijulie supraveghetoare în tot timpul construcþiei. A fost o bunã gospodinã ºi în sfârºit o muncitoare sârguincioasã acolo unde munca ei personalã asigura un bun mers al lucrãrilor. Orfelinatul a fost deschis cu mare solemnitate într-o preafrumoasã grãdinã din piatrã, cu douã etaje ºi cu o 23

bisericã de toatã frumuseþea. Pentru construcþia orfelinatului ºi bisericii, Natalia Ivanovna a cheltuit circa 80.000 de ruble. Din clipa deschiderii orfelinatului pânã la sfârºitul vieþii ei, Natalia Ivanovna s-a dãruit într-adevãr cu totul iubitei sale opere. Ea trãia cu bucuriile ºi durerile ei. Orfelinatul îi servea drept scop ºi bucurie în viaþã. Ea era o adevãratã mamã pentru copiii orfani, care erau crescuþi în el. Ea priveghea cu grijã la buna lor creºtere trupeascã, adicã sã fie sãtui, îmbrãcaþi, încãlþaþi ºi ca odãiþele lor sã fie pãstrate curate potrivit scopului lor. Ea se îngrijea de toate amãnuntele vieþii gospodãreºti din orfelinat, nu numai printr-o continuã supraveghere, ci ºi prin muncã proprie. Deseori cumpãra personal provizii pentru copii, precum ºi toate cele necesare pentru viaþã. Fiind o creºtinã plinã de râvnã, Natalia Ivanovna Gladcova se îngrijea îndeosebi de creºterea sufleteascã a orfanilor luaþi sub oblãduirea ei, depunându-ºi toate sforþãrile, pentru ca din ei sã iasã oameni credincioºi ºi buni. În vederea acestui scop, ea – mai întâi de toate – dãdea o mare atenþie bisericii orfelinatului. Ea nu cruþa nici un mijloc pentru ca s-o împodobeascã ºi s-o înfrumuseþeze, dacã s-ar fi putut chiar cu mare fast, în toate privinþele. Participa regulat la toate slujbele ºi se ruga fierbinte, în cea mai mare parte a lor în genunchi. Într-un cuvânt ea era pentru copiii care se rugau în bisericã, un continuu exemplu viu de credinþã ºi de evlavie. Dupã bisericã ea dãdea atenþie ºcolii din orfelinat. Copiii orfelinatului care învãþau în aceastã ºcoalã obiectele ºcolare primare, alcãtuiau, în acelaºi timp, sub conducerea învãþãtorului, un cor pentru a cânta în bisericã. Acest cor era o grijã permanentã a Nataliei Ivanovna. Pentru succesele lui ºi pentru uºurarea ºi pentru uºurarea copiilor, ea deseori chema strãini cu glasuri bãrbãteºti, în schimbul unei frumoase plãþi. Nataliei Ivanovna nu lãsa pe copii lipsiþi de sprijinul ei nici dupã ce ieºeau din orfelinat. Ea cãuta sã gãseascã pentru ei ocupaþie potrivitã puterilor ºi înclinãrilor lor. Mai ales trebuie sã amintim buna ºi înþeleapta hotãrâre luatã de ea: unii dintre orfani continuau sã fie sub acoperãmântul ei ºi dupã isprãvirea ºcolii din orfelinat, pentru cã ea le oferea posibilitãþi sã se înscrie în alte ºcoli din Odesa, cum erau: ªcoala spiritualã, 24

Seminarul Teologic, ºcoli urbane cu ºase clase, etc. ªi iatã cã unii dintre elevii ei, dupã terminarea Seminarului Teologic ajung chiar la înalta culturã teologicã din Academiile Duhovniceºti. Cu o astfel de dragoste de mamã, Natalia Ivanovna s-a îngrijit de bunul mers al orfelinatului, timp de peste 17 ani. Chiar în timpul când era bolnavã ºi cu totul slãbitã, cu o sãptãmânã înainte de a-ºi da duhul, ea a vizitat orfelinatul, dar neputând sã se coboare din trãsurã, s-a uitat cu drag de departe, din stradã, la orfelinat, a chemat pe copii la ea, i-a mângâiat ºi le-a spus: „Ah, voi sunteþi bravii mei bãieþi!” ºi le-a dat îndrumãri de mamã… Dar, interesându-se de orfelinat în timpul vieþii sale, pãtrunzând personalul în toate laturile vieþii lui, acoperindu-i nevoile din procentele pe care le avea din depuneri pentru întreþinerea lui – cu mai mult de 100.000 ruble de argint – ºi din propriile ei mijloace, ea se gândea la ele ºi numai el ºi în cazul morþii ei. De aceea în testamentul sãu, toatã averea mobilã ºi imobilã, cu excepþia unei oarecare sume pentru rude, a lãsat-o în folosul orfelinatului. Ea ardea de dorinþã ca lucrarea ei, în care ºi-a pus tot sufletul, sã-ºi continue viaþa, chiar în lipsa ei, multã, multã vreme, fãrã sã moarã. Aºa a trãit ºi a lucrat aceastã femeie rarã în ce priveºte evlavia ºi energia ei moralã. Ea era simplã, nu primise nici-o culturã oficialã în vre-o ºcoalã. Dar avea ºi pãzea în inima ei cu tãrie principiul adevãratei înþelepciuni – frica de Dumnezeu – ºi de aceea a înþeles sensul vieþii, mai mult decât mulþi, decât foarte mulþi, din cei ce au primit culturã oficialã. Sã-i fie pomenirea veºnicã!” - Interesant document pentru aflarea vieþii de binefaceri a Nataliei Gladcova. Ai vorbit însã, ºi cu vreun om de ºtiinþã, care sã fi studiat cazul neputrezirii acestui corp? - Da! Am vorbit cu câþiva medici. Pãrerile lor sunt strâns legate de credinþa ºi necredinþa lor. E foarte greu sã ºtii convingerea lor fiindcã cei credincioºi vorbesc foarte puþin sau deloc spre a nu-ºi atrage urgia regimului, iar dintre cei care se dau necredincioºi, unii vorbesc, pentru cã aºa li se porunceºte. Unul dintre ei, la întrebarea mea, m-a privit lung, a zâmbi ºi apoi a rãspuns: ”Cel ce are ochi de vãzut sã vadã!” 25

Atât. Doctorul Lesionkov, profesor la Facultatea de Medicinã a spus: ”Trebuie sã fim cu multã bãgare de seamã, pentru cã s-ar putea sã ne aflãm în faþa unui caz de sfinþenie!” Necredincioºii ºi în special acei care fluturã teoriile materialiste, se strãduiesc sã dovedeascã cu presupuneri, cã nu e nimic extraordinar în aceastã neputrezire. Aºa ei presupun cã Natalia Gladcova a suferit în viaþã de reumatism. Bolnavilor de reumatism li se dã deobicei salicitat de sodiu, care se ºtie cã are ºi proprietatea de a conserva. Gladcova trebuie sã fi luat în viaþã mult salicitat de sodiu, pentru cã avea cu ce sã-l cumpere, de aceea corpul ei n-a putrezit dupã moarte. - Bine, am întrebat eu, de ce, ceilalþi bolnavi de reumatism putrezesc? Se ºtiu atâþia, care au fost chinuiþi în viaþã de durerile groaznice ale reumatismului ºi de luarea unei cantitãþi destul de mare de salicitat de sodiu, ºi totuºi au început sã putrezeascã înainte de a fi înhumaþi. Sau dacã salicitatul de sodiu s-a dovedit bun pentru neputrezirea corpurilor, de ce nu se întrebuinþeazã când oamenii vor sã nu le putrezeascã trupurile ºi cer sã fie îmbãlsãmaþi la moarte? Alþii au spus cã n-a putrezit din cauzã cã a fost înmormântatã într-o groapã de piatrã sub biserica ziditã de ea pe un teren nisipos ºi deci a fost feritã de umezealã. I-am întrebat ºi pe aceºtia: - De ce putrezesc acei care sunt înmormântaþi în cavouri de marmurã sau de beton cu izolatoare speciale contra igrasiei? De ce din cosciugul de zinc n-a mai rãmas nimic, când se ºtie cã metalele sunt mai tari ºi mai rezistente decât corpurile omeneºti? Nu auzim noi mereu urarea pentru om de a fi „tare ca fierul, iute ca oþelul”? Iatã cã zincul din cosciugul Gladcovei s-a dovedit mai slab decât corpul ei. S-a spus apoi, cã pãmântul Odesei e un pãmânt calcaros, care ajutã la neputrezirea corpurilor. Cum se face cã, celelalte corpuri au putrezit ºi putrezesc? Se ºtie cã au fost oameni îngropaþi în catacombele Odesei, deci în terenurile cele mai calcaroase ºi totuºi au putrezit. Acum câteva sute de ani în urmã, în catacombele Odesei, negustorii ºi contrabandiºtii îºi pãstrau mãrfurile fãrã teamã de putrezire. În timpul de faþã sunt locuinþe sãnãtoase ºi muzee uscate în catacombe. Labirintul acesta de tuneluri în piatrã foloseºte pentru orice pãstrare, afarã de a corpurilor neînsufleþite. De ce, pentru cã au destul calcar? 26

Un medic, dupã ce a spus cã Gladcova trebuie sã fi fost îmbãlsãmatã cu un balsam foarte puternic ºi necunoscut, a adãugat: „Gladcova fiind o femeie foarte religioasã postea mult. Postul i-a uscat corpul ºi de aceea n-a putrezit.” Lãmurirea aceasta mi s-a pãrut frumoasã. - De voie sau fãrã de voie, acest medic a dat apã la moarã credincioºilor, cãci ei au postul printre virtuþile care ajutã la câºtigarea sfinþeniei, iar sfinþenia de multe ori se aratã ºi prin neputrezirea corpurilor, zise profesorul. - Neputrezirea corpului Nataliei Gladcova a pus în mare încurcãturã pe tineri. Ei nu ºtiu pe cine sã asculte: Pe materialiºtii atei, care spun cã neputrezirea aceasta este dovada cea mai puternicã ºi vizibilã cã materia este veºnicã, sau pe bãtrânii credincioºi, care vãd în neputrezire un semn al sfinþeniei arãtat lumii de Dumnezeu? Între aceºti tineri sunt ºi eu. - Iatã unde am ajuns, zise profesorul, când tineretului i se aratã numai o faþã a monedei, nu amândouã, când i se spun numai pãrerile unora, cum bine ai observat ºi ai arãtat ºi dumneata asearã! Materialiºtii au înlocuit pe Dumnezeu cu materia. L-au izgonit din sufletul lor oprindu-I, însã, însuºirile ca sã împodobeascã pe ele pe dumnezeul lor: materia. Dumnezeu, spunem noi cei credincioºi, este veºnic, adicã nu are nici început nici sfârºit. Materialiºtii spun cã materia este veºnicã ºi este natural sã spunã aºa, pentru cã materia le este dumnezeu. Nu este om în lume care sã nu aibã Dumnezeu. Cei care spun cã nu au Dumnezeu vor sã spunã cã dumnezeul lor este deosebit de Dumnezeul altora, nu cã n-ar avea Dumnezeu. Aºa, dumnezeul materialiºtilor, materia este deosebitã de Dumnezeul spiritual al creºtinilor. El existã însã ºi pentru unii ºi pentru alþii. Nimeni pânã acum n-a dovedit inexistenþa lui Dumnezeu ºi nici n-o va putea dovedi. - De ce fug oamenii de Dumnezeul adevãrat, închipuindu-ºi sau fãcându-ºi singuri dumnezei? - Rãspunsul este simplu: cine crede în Dumnezeu trebuie sã tindã toatã viaþa sã I se asemene. Copilul seamãnã tatãlui. Cei care doresc sã ducã o viaþã liberã, fãrã rãspundere, sã se scalde în mocirla pãcatelor ºi sã nu aibã pe cineva mai mare decât ei îºi închipuie sau îºi fac dumnezei singuri, numindu-i: materie, plãceri, idoli, etc. Se 27

înºealã însã pentru cã vor fi chemaþi cândva de Dumnezeul adevãrat sã dea socotealã de felul cum ºi-au întrebuinþat viaþa. Sã cercetãm însã, mai în amãnunt pe dumnezeul materialiºtilor: materia, pe care ai auzit de atâtea ori cã o socotesc veºnicã. Dar ce este materia? Rãspunde dumneata, pentru cã ai crescut în ºcoala lor! - Tot ce vedem ºi pipãim, aº zice eu; deºi Platon a spus cã materia este o realitate foarte greu de priceput. - Materia este un corp simplu sau compus? - Este un corp compus, dar împãrþind-o ajungem la corpuri simple cum sunt atomii. - Ce înseamnã cuvântul atom? - Atom înseamnã netãiat, adicã, partea cea mai micã a materiei, care nu se mai poate tãia, nu se mai poate împãrþi. Aºa au învãþat, cel puþin toþi materialiºtii de la filozoful grec Leucippe care a trãit cu 500 de ani înaintea lui Hristos, cu Democrit, Epicur ºi toþi ucenicii lor pânã azi. - S-a putut socoti, cam cât de mici sunt atomii? - Da! S-a socotit cã într-un degetar plin cu aer sunt 25 de miliarde de miliarde de atomi. Dacã am face cu aceºtia o sfoarã, punându-i cap la cap. am putea încinge pãmântul de 60 de ori cu ea. Pentru a numãra atomii din gãmãlia unui ac, iar trebui unui om 250 de mii de ani. - Ce socoteli fac învãþaþii lumii! Ce închipuire bogatã au! Cine a vãzut vreodatã un atom? Cunoºti dumneata vreun nume de savant aºa de oacheº? Þi-a arãtat cineva la microscop vreun atom? - Nu. - Atunci de ce sã vorbim de ei? Materialiºtii nu vor sã creadã în Dumnezeul nostru pe motivul cã nu-L vãd. Cred însã, în niºte atomi pe care nu i-au vãzut ºi nu-i vor vedea niciodatã. Ce falsitate! Câtã rãtãcire! Pe motivul cã atomii nu se vãd, mari savanþi ca: Marcellin Berthelot, Saint-Clarire-Deville ºi alþii refuzã sã admitã existenþa lor. Materialiºtii au mers ºi mai departe, dupã cum ºtii, cu teoriile lor închipuite. Au împãrþit în mintea lor ºi atomul, deºi nu-l vãd. „Pe un atom putem întinde, zic ei, cu J. Thomson, de la o margine la alta, în linie dreaptã 100.000 de electroni cap la cap”. Fiecare atom are un nucleu. Pentru ca un om sã poatã vedea un nucleu ar trebui sã fie de 17 28

milioane de kilometri înalt. Omul la aceastã înãlþime s-ar juca cu Pãmântul cum se joacã cu un bob de nisip. Ei ne acuzã pe noi cã avem poveºti în religie, dar mai mari poveºti ca acestea ale lor nici nu se pot închipui. Dar sã lãsãm pe savanþi sã râdã singuri unul de altul! Îmi vine de pufnesc de râs când aud de unde ºi de electroni zice germanul Heisenberg. I-aþi vãzut vreodatã? Ne descrieþi atomul ca pe un sistem solar de jucãrie, dar puteþi ºti cu adevãrat dacã realitatea e ziditã dupã un atare model? Mai trageþi nãdejde sã vedeþi cu ochii, vreodatã un nucleu sau electroni ºi unde? Încercaþi, într-adevãr, sã priviþi un electron la microscop! Mai întâi, ca sã-l vedeþi, trebuie sã-l luminaþi. Dar, un electron nu are decât de patru ori a miliarda parte dintr-un milimetru ca diametru, pe când undele luminoase cele mai scurte au patru zecimi de miimi de milimetru, adicã sunt de 100 de milioane de ori mai lungi. Încercarea de a vedea un electron folosind aceste unde, ar semãna cu aceea a ridicãrii unui ac de cusut cu lopata sau a pescuirii unui peºtiºor cât degetul cu nãvodul de rechin. Radioactivitatea, au spus marii savanþi englezi Rutherford ºi Soddy, este moartea atomilor. Dacã pãrþile din care se compune materia mor, se înþelege cã ºi materia moare, deci nu e veºnicã. Însuºi astrele nu sunt nemuritoare. Da frumoasele stele pe care le-ai vãzut ºi le-ai admirat asearã se nasc, cresc ºi mor. Pentru ele viaþa este lumina, focul ºi incendiul. Moartea este bezna, frigul ºi liniºtea neclintitã. Dacã naºterea stelelor este înconjuratã, bine înþeles ca aceea a tuturor existenþelor însufleþite ºi neînsufleþite, de un vãl misterios, moartea lor este clarã. „Stelele, zice astronomul francez E. Esclangon, îºi pierd masa lor printr-un fel de hemoragie luminoasã ºi continuã, care sub formã de radiere împrãºtiatã în spaþiu le nimiceºte în mod progresiv substanþa, cu atât mai mult ºi cu atât mai repede, cu cât volumul lor este mai mare ºi temperatura mai ridicatã… Un corp luminos care emite luminã pierde din masa sa. De exemplu, soarele în urma acestui fapt, pierde pe secundã un gram de fiecare kilometru pãtrat din suprafaþa sa. În total 6 milioane de tone pe secundã sunt transformate 29

astfel în luminã. Unei astfel de pierderi i-ar trebui 10 mii de miliarde de ani pentru a consuma în întregime masa soarelui… Cunoºtinþele noastre actuale despre materiale par a ne conduce la concluzia de neînlãturat, cã substanþa Universului se risipeºte cu încetul sub formã de luminã radiatã în toate direcþiile, în infinitul spaþiului”. (Zece lecþii de astronomie). Sã-þi citesc ºi cuvintele unui geolog: „Nu, omenirea care trece! Nimic afarã de Dumnezeu nu e veºnic. Lumea care te înconjoarã trece tot aºa ca ºi tine, ia aminte, ascultã ºi priveºte! Tu vei vedea cum se sfarmã ºi se zdrobesc lucrurile neînsufleþite. Tu le vei vedea îmbãtrânind, ºtergându-se dispãrând ca ºi fãpturile vii”. Lumea e plinã de ruine (Pierre Termier, „A la Gloire de las terre”). Aº putea sã-þi citesc experienþele, cercetãrile ºi pãrerile încã a multor învãþaþi ai lumii, pentru cã dupã cum vezi stãpânirea nu mi-a sechestrat cãrþile, care cuprind învãþãturi contrare teoriilor ei ºi nici nu mi le-a închis în dulapuri ferecate, cum a fãcut la bibliotecile publice. Socotesc cã cele ce þi-am spus sau þi-am citit pânã în prezent sunt destule, spre a ºti de acum încolo cã materia nu e veºnicã. Dacã materia nu este veºnicã, se înþelege cã nici corpul material al Nataliei Gladcova nu este veºnic. Dupã aproape 40 de ani de la moartea aceleia care l-a purtat, el a rãmas încã neputrezit, dar cât va rãmâne aºa? O sutã, o mie, zece mii de ani, de ani dupã care se va fãrâmiþa de vreme cum se fãrâmiþeazã orice piatrã. Ce este în faþa veºniciei? O mie, o sutã de mii sau un milion de ani? Nimic. Deci, acei care se strãduiesc sã dovedeascã veºnicia materiei cu trupul neputrezit al Nataliei Gladcova, dovedesc tocmai contrariul: moartea materiei. Moartea materiei? ªtii ce înseamnã aceasta pentru materialiºti? Moartea dumnezeului lor, dovedirea inexistenþei lui, pentru cã un Dumnezeu care nu este veºnic, nu e Dumnezeu. El poate fi orice în lume afarã de Dumnezeu. - Domnule profesor, fiindcã veni vorba de lume, vã rog sã-mi daþi câteva lãmuriri ºtiinþifice ºi asupra creaþiei ei, pentru cã ºtiþi cât caz fac necredincioºii pe aceastã chestiune. 30

- La ce lume te gândeºti dumneata? Pentru cã prin cuvântul lume unii înþeleg Universul, alþii înþeleg sistemul nostru solar sau planetar, iar cei de-al treilea fel ca sã nu înºir prea multe pãreri sau feluri de vorbire – înþeleg prin lume omenirea. - Mã gândesc la lumea solarã sau a planetelor, fiindcã din ea face parte ºi pãmântul nostru cu tot ce este pe el, fiinþe sau lucruri. - Ce þi s-a spus dumitale, în ºcoalã despre aceastã lume? - Mi s-a repetat mereu teoria lui Kant – Laplace. Masa mare de gaze sau vapori a soarelui învârtindu-se, s-au desprins din ea bucãþi, care s-au rãcit ºi s-au format astfel planetele în frunte cu Pãmântul. Acesta este sâmburele teoriei celor doi filozofi, pe cât mi-l amintesc eu. - Cunoºti ºi criticile ce s-au adus acestei teorii de cãtre filozofi ºi oameni de ºtiinþã? - Nu! Niciodatã nu ni s-a spus mãcar, cã ar fi criticatã aceastã teorie. - Îþi voi înºira eu câteva din ele. Se ºtie cã materia are o calitate pe care nimeni nu i-o tãgãduieºte: inerþia, adicã neputinþa de a se miºca prin ea. Cine a pus-o în miºcare? Adicã, nebuloasa Soarelui când a început sã se miºte. Cine a forþat-o sã facã prima miºcare? Priveºte maºinile de azi! Ele trag vagoane dupã ele, zboarã, adunã, scad, înmulþesc, þes ºi alte multe lucrãri fac. Fãrã om însã, nu fac nimic. Trebuie ca omul sã le porneascã ºi sã le conducã, fiindcã ele singure sunt materie moartã. Aºa a fost ºi cu nebuloasa Soarelui – dacã planetele sau format cum spune Kant – Laplace. A trebuit s-o miºte cineva, ºi acel cineva nu poate sã fie altul decât Dumnezeu, cel ce a fãcut-o, fie cã a miºcat-o în timp, fie cã a fãcut-o miºcãtoare de la început. Sã-þi citesc ce spune în aceastã privinþã marele savant Dubois-Raymond: „Noi vedem cã miºcarea se naºte ºi dispare. Dacã încercãm sã ne închipuim o stare primitivã a ei, atunci ajungem sã reprezentãm la începutul timpurilor materia în miºcare ºi repartizatã uniform în spaþiul infinit. Dacã nu se admite un impuls supranatural în lumea ideilor noastre, atunci ne lipseºte cauza suficientã pentru prima miºcare, sau ne închipuim materia în miºcare din 31

veºnicie. Dar, atunci, în punctul acesta renunþãm de mai înainte la înþelegere.” Au fost întrebaþi partizanii teoriei Kant-Laplace: Cum au putut sã se condenseze gazele din pãrþile rupte din nebuloasa Soarelui ºi apoi sã se întãreascã formându-se planetele, când este ºtiut cã, gazele nu tind sã se condenseze, ci sã se împrãºtie , mai ales la cãldurã mare? Aceasta este o lege în fizicã. Cine îºi poate închipui cã Pãmântul cu munþii lui de stâncã ºi toate mineralele ce-l compun s-a nãscut din gaze? Bine, au spus alþii, sã zicem ºi noi ca voi, cã planetele s-au nãscut din Soare, din cauza învârtirii lui mari. De ce atunci Soarele se învârteºte numai cu 20 de kilometri pe secundã, iar fiul sãu Mercur se învârteºte cu 46 de kilometri pe secundã? Soarele este mai mare, este mai cald, ar trebui deci sã se învârteascã mult mai repede. Încã o întrebare: de ce Soarele se învârteºte de la apus spre rãsãrit, iar planetele Uranus ºi Neptun cu sateliþii lor se învârtesc de la rãsãrit spre apus? Nu sunt oare aceste planete formate din inelele Soarelui? De ce nu se învârtesc la fel cu pãrintele lor? Copiii trebuie sã se asemene pãrinþilor, altfel dau de bãnuit cã nu sunt legitimi. Mai sunt ºi alte întrebãri, dar nu le mai arãtãm, pentru cã nimeni nu se mai oboseºte sã rãspundã la ele, teoria Kant-Laplace fiind pãrãsitã în ultimul timp de oamenii de ºtiinþã. Nu mai e la modã. Altele i-au locul, pentru cã fiecare astronom are în buzunar cel puþin o teorie proprie. Cea mai nouã teorie de formare a planetelor ºi cea mai popularã în ultimii ani, este aceea a astronomului Jeans. „Odinioarã – zice el – acum miliarde de secole, o stea s-a apropiat de soare provocându-i o maree uriaºe. Materia smulsã din soare s-a întins ca un tub, care îndatã dupã plecarea stelei s-a rupt în bucãþi. Din bucãþile mari s-au format planetele mari, iar din bucãþile mici s-au format planetele mici.” Modificatã de Jeffreys ºi de abatele Moreaux, teoria aceasta va circula pânã într-o bunã zi, când o alta, dupã o nouã croialã, o va trimite la muzeul de antichitãþi, cum a fãcut ºi ea cu aceea a lui Kant-Laplace. - Bãgai de seamã, zise tânãrul Toma, cã dupã amândouã aceste teorii, lumea planetarã s-a nãscut din întâmplare. 32

Printr-o întâmplare s-a desprins din nebuloasa Soarelui, închipuitã de Kant-Laplace, pãrþi de vapori ºi tot dintr-o întâmplare s-a apropiat ºi steaua lui Jeans de Soare, rupându-i bucãþi din trup prin atracþie. - Dreaptã observaþie, aprobã profesorul! De mii de ani, unii oameni s-au lãsat în voia întâmplãrii ºi ºi-au explicat fapte precise sau închipuite prin cuvântul întâmplare. Oameni pe care îi crezi serioºi, vorbesc atât de mult de întâmplare, încât auzindu-i þi se pare cã îþi vorbesc de o persoanã oarecare. Au personificat întâmplarea ºi mai mult decât atât, au îndumnezeit-o. Dacã întâmplarea a fost în stare sã facã lumea aceasta, ea e Dumnezeu. Din douã una: sau întâmplarea e o numire nouã a lui Dumnezeu ºi în cazul acesta n-avem nimic de zis, pentru cã Dumnezeu nu se supãrã oricum L-am numi, sau e o înºelare a oamenilor care, fugind de Dumnezeu, au cãzut în rãtãcire ºi trebuie arãtatã spre a nu atrage ºi pe alþii în cursa ei. Îmi privesc ceasul ºi nu pot sã pricep cum l-ar fi fãcut întâmplarea, când ºtiu cu câtã atenþie, încordare ºi precizie a lucrat la el o companie întreagã de specialiºti. Îl am de 40 de ani, i s-au tocit piesele, unele, din care cauzã nu mai merge aºa de regulat ca în primii ani ai lui, de aceea nu m-aº supãra dacã întâmplarea ar începe sã-mi facã unul nou alãturi de el în buzunar ziua, sau noaptea când stã pe masã. Nici nu i-aº pretinde sã mi-l facã dintr-o datã, ci încet, câte o rotiþã pânã când ar fi gata tot. Nu voi aºtepta însã, ca întâmplarea sã-mi facã un ceas, o carte sau un pai la pãlãria de varã, pentru cã nu poate, e oarbã, un cuvânt simplu ca toate cuvintele, ºi atâta tot. Dacã întâmplarea nu poate face aceste mici lucruri, cum a fãcut Universul? Iatã ce spune în aceastã privinþã Aristotel, dascãlul lui Alexandru Macedon: „Precum, cel care privea de pe muntele Trinaida, oastea greceascã, cum înainta în ordine de bãtaie – în frunte cavalerii pe armãsarii lor ºi cu carele de luptã, apoi pedestrimea – ºi cugeta cã trebuia sã fie cineva care sã le ordone ºi sã-i conducã la luptã, precum corãbierul, la privirea unei corãbii, care înainteazã favorizatã de vânt, ºtie cã are un cãpitan, care o conduce, tot astfel, cei care ºi-au înãlþat privirea la cer, cãutând pe Fãcãtorul Universului, au trebuit sã cugete cã 33

toate acestea nu s-au putut naºte din întâmplare, ci cu puterea unei fiinþe eterne.” Fiinþa aceasta eternã este Dumnezeul în care noi credem ºi pe care noi le adorãm. El a fãcut lumea vãzutã ºi nevãzutã. Când a fãcut-o, în cât timp a fãcut-o ºi câþi ani au trecut de când a fãcut-o, sunt date învãluite în mister. Cunoaºtem prea puþin Universul în totalitatea lui, pentru ca sã avem pretenþie de a cunoaºte amãnuntele creaþiei lui. Având slabe cunoºtinþe despre Univers, sigur cã cunoaºtem destul de puþin ºi pe Creatorul sãu. Cu cât vom cunoaºte mai mult Universul, „cu atât mai numeroase ºi mai netãgãduite devin dovezile despre existenþa veºnicã a unei Înþelepciuni creatoare ºi atotputernice” zice genialul astronom W. Herschel. ªi cunoºtinþele noastre înainteazã pe zi ce trece. Cine cunoºtea, cu nu mult timp în urmã, cã cea mai luminoasã dintre stele, Canapus, e de 90.000 de ori mai luminoasã decât Soarele? Câþi ºtiu cã trupul pe care îl purtãm fiecare dintre noi, cuprinde în el tot atâtea minunãþii ca ºi cerul cu aºtri lui? Dar, despre acestea mâine searã.

34

III.

Misterul catacombelor ºi misterele corpului omenesc

În seara a treia, Toma Oceacov a gãsit pe profesor în biroul sãu stând de vorbã cu un tânãr. Amândoi erau în picioare semn cã se sfârºea convorbirea. Venirea celui de al treilea a grãbit încheierea aºa cum se întâmplã de obicei în cazuri de acestea. Profesorul, dupã ce a petrecut pe primul oaspete pânã la scarã, s-a înapoiat grãbit la cel de-al doilea. În casa ta musafirul sã nu aºtepte singur, zice buna cuviinþã. - Spune drept, domnule Toma, ce gândiºi când vãzuºi la mine pe acest tânãr, zise profesorul aºezându-se la masa de lucru. - Mã gândii cã trebuie sã fie, ori un student în astronomie care îºi cerceteazã profesorul pentru diferite lãmuriri în legãturã cu lucrãrile de specialitate, sau un cãutãtor al Adevãrului ca mine, rãspunse Toma. - Nici pentru una, nici pentru alta nu veni acum. Cândva, e drept a venit ºi el tot ca ºi dumneata trimis de duhovnicul sãu. Nu de pãrintele Gheorghe, care te-a trimis pe dumneata, ci de înaintaºul lui, de pãrintele Nicolae, un vrednic preot ca ºi acesta. Cu toatã vrednicia lui însã, nu putea sã facã faþã tuturor cerinþelor, de aceea ne trimitea nouã bãtrânilor spre catehizate pe tinerii care i se pãreau lui cã au nevoie de lãmuriri ºtiinþifice ºi pentru un timp mai îndelungat. De la el a luat metoda pãrintele Gheorghe ºi bunã metodã, pentru cã nu e cu putinþã sã le faci toate singur. Ai vãzut ce e la biserica cimitirului. Fiind singura bisericã deschisã pentru cult, nu numai în Odesa, dar în tot þinutul dintre Nistru ºi Bug, vin mii de oameni zilnic pentru trebuinþe religioase. N-are timp pãrintele nici sã mãnânce, iar de dormit dacã apucã un ceas, douã pe noapte. De n-ar fi harul lui Dumnezeu care îl întãreºte, ar fi cãzut dupã cel mult o lunã de serviciu. 35

- Vãzui la acest tânãr o carte cu o cruce pe copertã. - Da, era Sf. Scripturã a Noului Testament. Nu se desparte de ea. A citit-o de atâtea ori cã acum aproape cã o ºtie pe dinafarã. Într-o zi vorbindu-mi despre frumuseþile descoperite în Evanghelii ºi Epistolele Apostolilor a exclamat: ”Ah, cartea aceasta ar trebui s-o cunoascã tot pãmântul!” El nu ºtia cã Noul Testament e tradus în aproape 1.000 de limbi ºi în fiecare an se rãspândesc zeci de milioane de exemplare tuturor naþiilor de pe glob. ªi sãlbaticii citesc Evanghelia, numai neamul nostru nu. Conducãtorii sãi i-au luat-o din mânã, pentru ca sã-i dea alta fãcutã de ei dupã interesele lor omeneºti. Au înlocuit iubirea cu ura ºi virtutea cu fapta bunului plac. - Vedeþi o schimbare în viaþa acestui tânãr, de când citeºte Noul Testament? Pentru cã mulþi sunt care citesc, dar nu fac ceea ce citesc. - Multã schimbare. Natural, nu-i cunosc viaþa intimã, pentru cã nu locuieºte cu mine, dar pe cât îl cunosc ºi aud de la alþii, pot sã mã mândresc cu un ucenic ca el. E pregãtit sã primeascã cununa de martir, dacã i s-ar mai cere. - I s-a cerut vreodatã? - Puþin a lipsit ca s-o primeascã. Îþi voi povesti numai o împrejurare din viaþa lui. Sã nu uitãm însã, cã acei care merg la moarte de dragul martiriului greºesc. Când þi se cere sã mori pentru Dumnezeu ºi credinþã sã nu te dai în lãturi, dar sã nu te duci la moarte nechemat. Cel puþin aºa a învãþat Sf. Ciprian, episcopul martir al Cartaginei. Ucenicul meu ºtie acest lucru, de aceea nu s-a lãsat sã moarã pânã acum, pentru cã dupã cum ºtii, în timpul nostru poþi sã mori mai uºor decât în primele secole creºtine. Poate ai auzit ºi dumneata de grupul creºtinilor închiºi de conducãtorii noºtri în catacombele Odesei, pentru cã nu e prea mult de atunci. Vai! Atât de dese sunt arestãrile, închiderile ºi omorurile la noi, cã lumea nici nu le mai înregistreazã. Ridicaserã pe pãrintele Nicolae de care þi-am vorbit ºi biserica cimitirului rãmãsese fãrã preot. Sã nu mã întrebi de ce l-au ridicat ºi unde l-au dus, pentru cã nu ºtiu sã-þi spun. N-ai dreptul sã întrebi ºi nu sunt obligaþi sã-þi rãspundã. Atâta ºtiu, cã atât preotul Nicolae, cât ºi cei patru înaintaºi ai 36

lui au plãtit regulat birul de zeci de mii de ruble, la care fuseserã obligaþi si cu nimic n-au cãlcat ordinele stãpânirii. Se pare cã e un tact al conducerii noastre, de a ridica pe preoþi, pentru ca nimeni sã nu se mai adune în biserici ºi astfel sã se închidã de la sine. Aceasta, acolo unde se tem de popor sau unde ºi-au dat cuvântul, pentru cã în mii de cazuri au prefãcut bisericile în cluburi, în teatre sau în magazii de cereale, cu forþa, dupã cum ºtii. Odesenii au fost însã mai dârzi. Ei au continuat sã se adune în biserica cimitirului ºi când n-aveau preoþi. Cântau slujbele în cor ca ºi când ar fi fost preotul în serviciu, numai cã lãsau nezise cele ce trebuia sã le zicã preotul. Aºa au fãcut ei ori de câte ori li se ridica preotul. Desigur în timpul acesta cãutau pe toate cãile un alt preot deoarece ºtiau cã, cel ridicat nu se mai întoarce. ªi nu e uºor, sã gãseºti un alt preot. Preoþi mai sunt ascunºi printre lucrãtorii fabricilor, printre hamalii din port, printre muncitorii colhozurilor sau paznicii vitelor din cine ºtie ce sat. Ei nu vor sã vinã, pentru cã au fost obligaþi sã-ºi dea declaraþie cã nu vor mai face slujbe, sau ca sã nu se descopere, fiind fugiþi din parohiile lor ºi urmãriþi de autoritãþi. ªi apoi, oricine ar veni, se ºtie cã mai devreme sau mai târziu ºi el va fi ridicat ºi dus unde au dus pe ceilalþi. Înainte de a fi gãsit pãrintele Gheorghe, niºte credincioºi nemulþumiþi cu slujbele fãcute fãrã preot la biserica cimitirului, au convins pe un preot cãlugãr sã le facã slujbe în ascuns. Au înjghebat o bisericã într-o catacombã ºi acolo noaptea târziu se adunau sã asculte Sf. Liturghie sãvârºitã de cãlugãr. Intrarea în catacombã era prin pivniþa unei case ºi bine ascunsã. N-a fost greu sã gãseascã o astfel de casã, pentru cã dupã cum ºtii, catacombele de sub oraºul Odesa au multe ieºiri, nu numai la mare, ci ºi în canale, curþi ºi pivniþe de case. Poliþia a aflat de aceste adunãri liturgice în noapte. Nu tãgãduim talentul agenþilor noºtri secreþi, de a descoperi ce doresc, dar aici bãnuim cã a fost o trãdare. Regimul celor fãrã Dumnezeu, a ridicat trãdarea la rangul de virtute. Nu numai duºmanii se trãdeazã între ei, dar ºi prietenii, ºi ceea 37

ce e mai dureros, chiar fraþii se trãdeazã unii pe alþii ºi copii pe pãrinþi. La Moscova s-a ridicat statuie copilului care a pârât pe tatãl sãu cã a ascuns din grâul muncit de el. Pentru ce îl ascundea? Pentru ca sã nu lase sã moarã de foame pe copilul trãdãtor. Dacã au fãcut statuie lui Iuda trãdãtorul lui Hristos, de ce n-ar face ºi celor care, din aceiaºi lãcomie de bani sau din povaþã rea sãvârºesc nelegiuiri asemãnãtoare? Mã întreb: unde va ajunge neamul acesta care îºi creºte copiii în doctrina urii, trãdãrii ºi omorului? Bine cã sunt bãtrân. N-aº vrea sã vãd puii de viperã muºcând cloºca, care a clocit ouãle mamei lor. Ce crezi cã au fãcut poliþiºtii? Au pândit pânã ce credincioºii au intrat în catacombã ºi au zidit intrarea. Nimic mai simplu pentru cei care nu le pasã de viaþa altora. Nimic însã, mai groaznic decât sã condamni pe cineva fãrã sã-l judeci, sau mãcar sã-l întrebi asupra vinei de care e acuzat sau bãnuit. ªi romanii pãgâni au condamnat pe creºtini pentru credinþa lor, dar în puþine cazuri fãrã judecatã. Numai în tiranul Neron îºi gãsesc asemãnare conducãtorii de azi ai Rusiei. Unde este civilizaþia ºi cultura celor 1900 de ani câþi sau scurs de la Neron pânã azi? În maºini? Ele vor fi spre pieirea noastrã, dacã sufletul a rãmas barbar sau dacã neam întors la barbarie. Ne fãlim cu o barbarie motorizatã. - Ce s-a întâmplat cu cei din catacombã? - Ei au continuat sã se roage pânã ce au terminat Sf. Liturghie, iar dupã ce au terminat-o au fãcut Vecernia ºi alte slujbe cât timp au avut gaz pentru felinare ºi au putut citi. Când n-au mai avut luminã, s-au mulþumit sã cânte toate cântãrile religioase ce le ºtiau pe de rost. Se iertaserã ºi se sãrutaserã unul cu altul, se împãrtãºiserã ºi cu o pace seraficã aºteptau moartea. Nimeni nu se tânguia, nimeni nu plângea. Toþi mãreau pe Dumnezeu mulþumindu-I cã i-a ales sã moarã pentru El. Numai tânãrul meu ucenic, Spiridon, pentru cã aºa îl cheamã, s-a hotãrât sã nu se lase aºa de uºor pradã morþii. Dupã ce s-a împãrtãºit împreunã cu ceilalþi, ºi-a luat felinarul ºi fãcându-ºi cruce a pornit în lungul catacombei. 38

Auzise ºi el cã sunt catacombe care au mai multe ieºiri, pornite din ele direct sau prin ramificaþiile de legãturã. Poate cã va gãsi vreuna. De ce sã nu încerce? Încercarea moarte n-are, zice proverbul. Nu e aºa de uºor, cum ne închipuim, de înaintat în adâncul catacombelor. În unele s-a adunat apa prin care miºunã o mulþime de ºerpi ºi vietãþi de tot felul, în altele plutesc gaze otrãvitoare sau mirosuri urâte. Într-o parte picuri de apã au sãpat gropi, în altã parte, aceiaºi picuri cu calcar au format þurþuri, ca un fel de stalactite ºi stalagmite, ce au intrat unele în altele astupând trecerea. Paisprezece ceasuri a rãtãcit Spiridon prin catacombe, înotând prin apã pânã la brâu, sau strecurându-se pe brânci prin vizuinile de calcar. Când nãdãjduia sã ajungã la bun sfârºit prin catacomba din dreapta, atunci o gãsea înfundatã. Se înapoia ºi apuca pe cea din stânga, pentru ca ºi aici sã se piardã în ramificaþii ºi înfundãturi. Felinarul se stinsese demult. În sfârºit, zãreºte o razã de luminã. Soarele îi trimitea o mânã de ajutor. Lumina este o condiþie a vieþii pentru oameni ºi pentru majoritatea vieþuitoarelor ºi a plantelor. Pentru Spiridon era acum însãºi viaþa, salvarea de la moarte. Cu mâinile lãrgeºte deschizãtura ºi târându-se pe brânci iese afarã. Era plin de apã ºi de murdãrie, însângerat de zgârieturi ºi rupt de obosealã. A cãzut în nesimþire. Spaima, oboseala, bucuria, toate împreunã l-au dus pentru câteva ceasuri în lumea visurilor. Când s-a trezit, soarele se cobora spre asfinþit. S-a uitat în jur ºi a vãzut cã era pe un maidan de gunoi. Cum a ajuns aici? κi adunã mintea ºi îºi aminti ce s-a întâmplat ºi prin ce a trecut. Se priveºte ºi vede cât era de rupt ºi de jupuit. Soarele îi uscase ferfeliþele hainelor în bunã parte. Alãturi era gura catacombei pe unde ieºise, dupã ce îi cutreierase pântecele în lung ºi în lat. κi puse mâna la cap ºi închise ochii pentru a se gândi mai încordat. Ce-i de fãcut? Era salvat, dar cei dinãuntru? Cum sã-i ajute? Cum sã ajungã la ei? Sã-i lase la voia întâmplãrii? Nu, nu! Trebuie sã-i ajute, trebuie sã facã totul ca sã-i salveze, cu orice sacrificiu. Lãsându-ºi mâna în jos, izbi buzunarul în care purta totdeauna Cartea lui dragã. Tresãri. Bãgã mâna înãuntru ºi 39

spre marea lui bucurie gãsi Noul Testament. Nu-l pierduse prin întortocheatul lui drum pe sub pãmânt. Îl scoase, îl sãrutã ºi deschizându-l la întâmplare citi: „mai mare dragoste decât aceasta, ca cineva sã-ºi punã sufletul pentru prietenii sãi, nimeni nu are.” (Ioan XV,13) O înviorare simþi în tot corpul. Faþa i se luminã. Sãrutã Cartea, o bãgã în buzunar, înfipse un surcel lângã gura catacombei, mai privi odatã în jur ºi în pas alergãtor porni cãtre oraº. În amurg, Spiridon era înapoi lângã semnul înfipt pe maidanul de gunoi. Cu el venise ºi bunul sãu prieten Teodor, un flãcãu destul de voinic. Nu-i trebuiserã multe cuvinte pânã a-l hotãrî sã-l însoþeascã, pentru cã ºi el se rugase în bisericuþa din catacombã, iar dacã sâmbãtã seara lipsise, o nevoie îl împiedicase sã vinã la timp. Când a voit sã intre, poliþiºtii ocupaserã casa ºi începuserã sã zideascã intrarea. Amândoi aceºti tineri purtau câte o raniþã în spinare. Bagajul era simplu: pâini, gheme de sfoarã, lumânãri, douã bidoane cu gaz, douã felinare, un târnãcop ºi o busolã. Dupã ce legarã capãtul sforii de un þãruºi, îºi fãcurã cruce ºi se coborârã în catacombã.. Înãuntru aprinserã un felinar ºi se rânduirã astfel: înainte mergea Spiridon cu felinarul ºi busola, pentru cã putea mai uºor sã-ºi citeascã urmele, iar înapoi mergea Teodor, þinând într-o mânã ghemul dupã care se desfãºura sfoara ºi în cealaltã mânã târnãcopul. Înaintau bine, pe de-a rândul se cunoºteau urmele pe unde trecuse Spiridon. Aici se vedea talpa picioarelor ca pe o pecete de nãmol, dincolo câte o stalactitã ruptã, în cealaltã parte un bolovan dat la o parte. Din când în când, târnãcopul intre în funcþiune, spre a lãrgi calea printre þurþurii de calcar. Ajuta mult lumina felinarului, de care Spiridon fusese lipsit în cea mai mare parte a drumului sãu la ieºire. Busola îºi arãta ºi ea folosul, pentru cã dupã ea controlau dacã merg în direcþia bisericuþei aºa cum calculaserã ei pe maidan. Schimbul de cuvinte uºura ºi el drumul. - Spiridoane, mi se pare cã aud o cântare… Ia ascultã! - Cu adevãrat… Dar în ce direcþie? - Nu pot sã desluºesc. - Pune urechea la perete! Aºa-i cã se aude mai bine? - Da! Mult mai bine. 40

- Dacã nu cumva o fi vreo cântare de afarã, strecuratã prin vreo crãpãturã, sau prin vreo ieºire a catacombei în curtea sau în apropierea vreunui restaurant ori casa cu radio, suntem în apropierea bisericuþei. - E cântarea din bisericuþã, pentru cã nu se aude sunetul vreunui instrument, ci numai voci. - Doamne ajutã! Cu cât înaintau, cu atât mai lãmurit se auzea cântarea. Începuse sã înþeleagã ºi cuvinte. - Teodore, stai puþin sã vedem, nu putem prinde vreun cuvânt! - Prinsei patru: „Nãdejdea mea este Tatãl”… - Ei sunt. Cântã podobii. Nici-o îndoialã… - Mie, parcã îmi miroase a tãmâie. - Aºa e, dar un miros slab, pe semne cã s-a terminat cu arsul mai demult, sau încã sunt departe. Dupã plecarea lui Spiridon, cei douãzeci ºi ºase de credincioºi s-au împãrþit în douã cete, pentru ca sã cânte pe rând imnuri lui Dumnezeu. Ieromonahul ºi câte unul dintre fraþi istoriseau vieþi de sfinþi ºi spuneau cuvinte de îmbãrbãtare. În cele 30 de ore cât au stat în bisericuþã, au fost înºirate toate suferinþele creºtinilor din primele trei secole. Curajul ºi jertfa martirilor erau subliniate cu cuvinte de foc. Se auzeau des fraze ca acestea: „Nu putem noi sã urmãm martirilor? Nu putem noi sã avem pacea lor, sã murim fãrã cârtire? Sã mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a ales sã fim pãrtaºi cu martirii primelor trei secole. Da! Iatã ni se deschide cerul ca arhidiaconului ªtefan”… Când au auzit din gura lui Spiridon cã sunt salvaþi, nu le venea sã creadã. Au îngenuncheat cu toþii ºi în ºiroaie de lacrimi au mulþumit lui Dumnezeu. Pânã atunci nimeni nu plânsese, acuma însã toþi. De ce? Nu puteau sã-ºi explice. Teodor dãdu fiecãruia câte o bucatã de pâine, iar Spiridon aduse apã cu vasul de aghiazmã. Nu era departe apa. Spiridon gãsise izvorul în bâjbâiala lui la plecare ºi iatã acum prindea bine. Trebuia ca fiecare sã se învioreze, sã-ºi recâºtige puterea care se scursese de când se gândeau la moarte în vizuina aceea astupatã. Aveau de umblat pe sub pãmânt cel puþin ºase ceasuri, adicã atâtea câte fãcuse Spiridon la înapoiere. 41

S-au împãrþit lumânãri ºi gaz pentru felinare ºi s-a format convoiul. Lângã cei slãbiþi ºi bãtrâni câte unul mai puternic ºi mai tânãr. În fruntea convoiului mergea Teodor strângând ghem sfoara întinsã de la maidan pânã la bisericuþã, iar în urmã Spiridon, purtând în raniþã crucile ºi vasele sfinte din bisericã. Sfântul antimis ºi chivotul îl purta ieromonahul. Ajunºi la ieºirea din maidan, au aºteptat pânã a apus soarele ºi s-a lãsat noaptea. Dupã aceea, câte unul sau cel mult doi, pentru sprijin, au pãrãsit ascunzãtoarea îndreptându-se cãtre case. Dupã douã sãptãmâni, poliþiºtii au intrat în bisericuþã ca sã identifice cadavrele. N-au gãsit însã nici unul. ªi-au dat seama cã toþi credincioºii au ieºit pe undeva, deºi ieºirile cunoscute fuseserã pãzite. Îþi închipui recunoºtinþa tuturor celor salvaþi, pentru Spiridon salvatorul lor, ºi mulþumirea lui Spiridon cã a putut sã-ºi arate iubirea de aproapele în fatã. Încercarea aceasta la apropiat ºi mai mult de Dumnezeu. Dupã cum l-ai vãzut, este un iluminat. El a ajuns la treapta de a simþi pe Dumnezeu în rugãciune. Pentru el credinþa în Dumnezeu s-a transformat în trãire în Dumnezeu ºi cu Dumnezeu. Puþini creºtini ca el. Când stau cu el de vorbã beau din bucuria maestrului, care îºi vede ucenicul întrecându-l. Dacã ar fi urmat astronomia ºi mi-ar fi cu putinþã, l-aº lãsa sã propovãduiascã pe Dumnezeu în locul meu din acest Observator. Dar va veni timpul sã mai vorbeºti ºi dumneata. Parcã era vorba ca în seara aceasta sã aduci cele douã documente despre Natalia Gladcova. Nu? - Da! Aºa este. Le-am adus. - Te rog, atunci, în loc sã-mi vorbeºti, citeºte-le! Zise profesorul zâmbind, pentru cã bãgase de seamã cã istorisirea cu încercarea lui Spiridon pusese pe gânduri pe tânãrul Toma. - Am copiat aceste douã documente ca ºi pe cel care vi l-am citit asearã, dintr-o micã broºurã tipãritã, pe care am gãsit-o la Serafima Longhinova, fina Nataliei Gladcova. O pãstrase pe fundul lãzii în amintirea naºei sale ºi bine a fãcut deoarece cu greu cred cã se mai gãseºte, în urma distrugerii atâtor biblioteci religioase de cãtre revoluþionari. 42

„În clipa scoaterii rãmãºiþelor pãmânteºti din casa ei, S.I. Znameschi, membru în administraþia orfelinatului, a rostit urmãtoarea cuvântare: Societatea ºi literatura secolului nostru, atât la noi cât ºi în alte þãri ale lumii, se îngrijesc de lãrgirea drepturilor femeii, de fixarea unei mult mai întinse culturi ºi de o deplinã activitate independentã în societate. În faþa noastrã se aflã sicriul unei femei simple, care n-a primit învãþãtura strãlucitoare a lumii, cu toate acestea, fãrã sã întrebuinþeze inteligenþa în chip viclean, a dezlegat cu succes, în viaþa ei problema despre rostul femeii în societate. Ea a dovedit cã lipsa educaþiei lumeºti nu face pe o femeie nevolnicã pentru viaþa în societate. Ea a arãtat cã sufletul unei femei cu simþiri religioase, cu cãldura inimii ei iubitoare ºi lipsitã de interese, e în stare sã sãvârºeascã fapte, care fac din femeie un membru folositor ºi vrednic al societãþii. Aceste calitãþi ale sufletului creºtin ºi activitatea de binefacere a Nataliei Ivanova Gladcova, îndreptãþeºte iubirea ºi respectul ce-l are faþã de ea întreaga populaþie a oraºului Odesa. În tinereþea ei, fiind continuã ºi neadormitã ajutãtoare a bãrbatului ei, în treburile ºi întreprinderile lui, ea a împlinit dorinþa lui, lãsatã cu limbã de moarte, de a înfiinþa un orfelinat pentru copiii fãrã pãrinþi. În acest orfelinat ea a întrebuinþat mijloacele lãsate de rãposatul ei soþ, cetãþeanul Odesei, Mihail Romanovici Gladcov ºi ºi-a încheiat toatã viaþa acestei lucrãri sfinte de creºtere a nenorociþilor orfani, punându-ºi pentru ea tot sufletul. Trãind pentru orfelinat, e ase bucura de bucuriile lui. Într-adevãr sub personala ºi nemijlocita ei supraveghere ºi conducere, orfelinatul se dezvolta ºi înflorea. Mulþi ºi chiar foarte mulþi orfani au fost crescuþi în el, dându-li-se putinþa unui trai independent ºi cinstit. Decedata, Natalia Ivanovna are un mare merit în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa societãþii. Dar inima plinã de dragoste a Nataliei Ivanovna nu era mãrginitã numai la grijile ºi la conducerea orfelinatului ei, pentru cã ea îºi închina tot timpul ºi mijloacele sale în folosul tuturor semenilor neputincioºi, sãraci, suferinzi ºi împovãraþi. Nu existã în Odesa o societate de binefacere, în care Natalia Ivanovna sã nu fi arãtat o activitate binefãcãtoare, într-o 43

formã sau alta; poate cã nu sunt nici sãraci, care sã nu fi fost ajutaþi individual de Natalia Ivanovna. Aºa a fost activitatea Nataliei Ivanovna, modestã dar plinã de iubire ºi folositoare. Moartea ei, neaºteptatã pentru noi, a rãpit prin ea o cetãþeancã activã ºi un sprijin al multora. Iartã-ne conducãtoare plinã de râvnã ºi neadormitã a orfelinatului tãu. Iartã-ne îndrumãtoare, acoperitoare ºi ajutãtoare a tuturor sãracilor ºi suferinzilor. Sã dea Dumnezeu ca orfelinatul înfiinþat de tine sã-ºi împlineascã întotdeauna rostul sãu ºi sã nu-ºi împuþineze lucrãrile, îngrijindu-se de menirea lui. Fie ca amintirea ta sã fie veºnicã în orfelinatul Gladcov.” Înainte de prohodire Rectorul Seminarului, Protoiereul M.T. Cemena s-a adresat credincioºilor cu urmãtoarele cuvinte: „Sicriul ce ne stã în faþã ne îndeamnã, fraþilor, la gânduri adânci ºi nu se poate sã nu trezeascã în noi impresii ºi sentimente pline de înãlþare. Acesta e sicriul unei bune creºtine, care fãrã învãþãtura ºcolii, ci numai cu cea naturalã, cu intuiþia vie a inimii ºi pe calea experienþei vieþii cu ajutorul lui Dumnezeu, a înþeles scopul ºi sensul vieþii, potrivit învãþãturii Mântuitorului Hristos ºi cu lepãdare de sine ºi-a dat viaþa pentru binefacere ºi milostenie. Ce este într-adevãr credinþa creºtinã în esenþa ei, dacã nu fapta nesfârºitei mile a lui Dumnezeu faþã de oamenii pãcãtoºi? Poate oare un om sã se numeascã ºi sã fie într-adevãr creºtin dacã inima lui e împietritã ºi nepãrtaºã la starea de sãrãcie a altui om? Aceasta a înþeles-o roaba lui Dumnezeu Natalia, de aceea a trãit ºi a muncit numai pentru lucruri de milostenie ºi de binefacere. ªi iatã acum se vãd roadele muncii sale preafrumoase, binecuvântate de Dumnezeu ºi foarte folositoare oamenilor; orfelinatul bine organizat, care dã o bunã creºtere multor copii, pe care-i ameninþa nenorocirea unei vieþi fãrã cãmin, iatã apoi frumoasa sfânta bisericã, care sfinþeºte ºi încununeazã aceastã bunã instituþie a orfelinatului. Domnul nu a voit ca adormita Sa roabã sã se bucure de fericirea fiilor sãi de sânge, dar în schimb, i-a dat înalta mângâiere sã devinã mamã a mai multor copii, care prin orânduirea lui Dumnezeu au fost lipsiþi de pãrinþii lor. Neuitat îi va numele pe pãmânt ºi nãdãjduim cã ºi în cer! 44

Firul multor urmaºi ai oamenilor vestiþi în decursul vremurilor se curmã ºi se uitã, dar aºezãmintele asemãnãtoare orfelinatului de faþã pãstreazã pentru vecie o preþioasã amintire a întemeietorilor ºi organizatorilor lor. Numele robilor lui Dumnezeu Mihail ºi Natalia,- a lui Mihail Romanovici Gladcov, dupã testamentul cãruia s-a înfiinþat acest orfelinat de cãtre credincioasa lui soþie Natalia Ivanovna, vor fi cinstite ca pildã ºi învãþãturã generaþiilor de oameni ce vor veni dupã noi, veacuri întregi, atât timp cât va exista acest orfelinat. Organizatorii acestor aºezãminte le-au asigurat existenþã îndelungatã. Mulþi tineri ºi-au tineri ºi-au gãsit aici atât educaþia creºtineascã cât ºi bunã îndrumare. În vremurile ce vin, vor fi ºi mai mulþi astfel de tineri. ªi familiile copiilor crescuþi în acest orfelinat vor creºte ºi se vor înmulþi din neam, din secol în secol, pãstrând cu recunoºtinþã amintirea, prin rugãciuni a binefãcãtorilor lor. Adormita, roaba a lui Dumnezeu ºi-a închinat truda nu numai orfelinatului sãu, ci îºi împãrþea cu bucurie munca sa ºi altor instituþii de binefacere din oraºul nostru. Ieri, trei coruri de copii, din felurite orfelinate, s-au schimbat unele pe altele în timpul cântãrii rugãciunilor pentru adormitã, în vremea aducerii trupului ei în aceastã bisericã. Aceastã atmosferã de sfântã cucernicie a sufletului ºi inimilor copiilor miluiþi, care nu poate sã producã o umilinþã în inimile voastre, fraþilor? O astfel de atmosferã de rugãciune a sufletelor recunoscãtoare, are, fãrã îndoialã, un preþ în faþa ochilor milostivului Dumnezeu. Noi mai ºtim apoi, cã adormita în Domnul a luat parte nu numai la instituþiile de binefacere ale oraºului nostru, ci chiar la instituþiile din alte oraºe, multe familii ºi persoane aparte, care se gãseau în grele cumpene ale vieþii gãseau ajutoare la ea. ªi iatã cã în acest chip, s-a format un mare numãr de persoane, care nu e încã tot cunoscut de noi, dar pe care îl ºtie Dumnezeu. Miluit de ea, acest grup se roagã acum pentru ea. E vrednic de amintit faptul cã ea, îngrijindu-se de fericirea altora, prea puþin se îngrijea de belºugul propriei vieþi. Toatã averea adunatã cu trudã ºi cu economie de adormitul ei soþ, ea a întrebuinþat-o în binefaceri adãugând din partea ei aceeaºi muncã ºi o mai mare economie. Ea 45

trãia ºi muncea, s-ar putea spune, nu pentru ea, ci pentru alþii ºi în aceasta ea îºi gãsea scopul vieþii ºi bucuria e. Sã dea Dumnezeu, cã în rândul creºtinilor sã nu se împuþineze oameni cu astfel de calitãþi sufleteºti ºi cu o viaþã aºa de rodnicã. Atunci ar fi mai puþinã nenorocire ºi durere printre oameni. Oamenii ar trãi mai uºor ºi societatea creºtinilor ar corespunde mai bine cu duhul învãþãturii Mântuitorului Hristos. Copii, ce creºteþi în aceastã instituþie! Noi nu avem nevoie sã vã insuflãm sfintele simþãminte de recunoºtinþã pentru binefãcãtoarea voastrã. Inima voastrã bunã de copii, singurã simte ºi înþelege cã adormita întru Domnul a înlocuit pe taþii ºi pe mamele voastre de sânge. Dar prin ce aþi putea voi sã vã arãtaþi recunoºtinþa pentru binefãcãtoarea voastrã? Cel mai bun mijloc de arãtare a recunoºtinþei este rugãciunea neîncetatã fãcutã din inimã pentru rãposatul ei soþ ºi grija deosebitã ca sã fiþi în viaþã oameni cât se poate de buni ºi aleºi creºtini. Clipele de faþã sunt deosebit de importante pentru voi. Voi vã luaþi rãmas bun de la rãmãºiþele pãmânteºti ale binefãcãtoarei voastre. Fãgãduiþi, aºadar, din inimã, lângã acest sicriu ca sã faceþi pe cât se poate mai mult voia lui Dumnezeu ºi sã nu uitaþi niciodatã în rugãciunile voastre numele aceleia, faþã de care voi aveþi atâtea obligaþii. Sã ne rugãm din tot sufletul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Natalia, toþi creºtinii, ca recunoºtinþã pentru binele fãcut de ea, ºi dupã putinþã, sã ne întrecem a sluji lucrãrilor de binefacere potrivit puterilor ºi mijloacelor noastre!” Cu aprobarea cuvenitã a autoritãþilor bisericeºti laice, rãmãºiþele pãmânteºti ale adormitei sunt înmormântate în biserica orfelinatului, alãturi de rãmãºiþele soþului ei. Pe sicriul adormitei sunt aºezate multe coroane, dintre care, una din partea fostului general guvernator din Odesa, astãzi membru al Consiliului de Stat, H. H. Roopa, din partea oraºului Odesa, din partea conducerii societãþii feminine de binefaceri din Odesa, de la adânc îndureratul personal al orfelinatului, de la foºtii elevi ai orfelinatului. Veºnica pomenire adormitei roabei lui Dumnezeu Natalia! 46

- Frumoase necrologuri? Sã ne gândim la cuvântãrile pe care fiecare le-am auzit la mormântul oamenilor din timpul nostru, politici sau cu alte ocupaþii, ºi sã le comparãm cu aceste cuvântãri rostite la moartea Nataliei Gladcova! În timpul nostru se vorbeºte la mormântul cuiva mult mai mult decât sub regimul trecut. Dar ce se vorbeºte? Întreabã pe oricare dintre ascultãtori sã-þi spunã cu ce a rãmas, ce a învãþat din cuvântãrile ce le-a auzit, pentru cã din orice cuvântare ascultãtorii trebuie sã înveþe ceva, ºi vei auzi numai mârâituri ºi vei vedea numai înãlþãri din umeri. O înºiruire de vorbe goale cu voce cât mai þipãtoare. ªi adesea vorbesc o grupã întreagã de oratori, ca sã-þi mãnânce timpul ºi sã-þi toceascã nervii. Trãim pe semne în secolul vorbelor, multelor vorbe goale. În cuvântãrile rostite la moartea Nataliei Gladcova, cuvintele alese descriu virtuþi precise, fapte ale cãror rod e în vãzul tuturor. Din fiecare frazã a vorbitorului înveþi ceva pentru viaþã. Aºa-i când cel adormit a trãit o viaþã dupã poruncile lui Dumnezeu ºi vorbitorul are o pregãtire specialã. Vorbirea este un dar, însã e ºi o pregãtire. Nu ºtiu dacã ai bãgat de seamã, cã toþi cei care au vorbit la moartea Nataliei Gladcova au lãudat-o vie nu moartã. Nimeni n-a vorbit despre corpul ei. Desigur, aºa se cãdea sã facã, dar eu vãd aici o cheie pentru dezlegarea problemei noastre. Adicã: trupul omului valoreazã numai cât este viu. Corpul fiecãrui om viu este un mister ºi numai în rare cazuri, în foarte rare cazuri ºi corpul câte unui mort, cum e cazul cu trupul neputrezit al Nataliei Gladcova. - Nu pricep, cum corpul fiecãruia dintre noi cei vii este un mister, când ºtiut este, cã nu e pãrticicã cât de micã din noi pe care medicii sã n-o cunoascã. - Da! Cu adevãrat medicina este una dintre ºtiinþele care au înaintat mult, cu toate acestea, ea e încã departe în urma astronomiei. Asta n-o spun eu ca astronom pentru ca sã-mi laud specialitatea, ci medicii cu oarecare ºtiinþe de astronomie. Cunoaºtem mai bine cerul cu astrele lui decât corpul nostru cu misterele mecanismelor lui. ªi cu cât e mai depãrtat primul, cu atât e mai apropiat cel de-al doilea. Medicul american, Alexis Carrel, a numit pe om fiinþã necunoscutã ºi pe bunã dreptate, fiindcã mai multe pãrþi din fiinþa omeneascã ne sunt necunoscute decât cunoscute. 47

Ce cunoaºtem noi din misteriosul creier omenesc? Oricine îl priveºte natural sau în miniaturã, îºi dã seara cã se gãseºte în faþa unui ghem de nenumãraþi nervi, ca niºte cabluri în legãturã cu fiecare parte a corpului. Profesorul neurolog C.I. Herrick, de la Universitatea din Chicago, a spus cã sistemul telegrafic ºi telefonic al Statelor Unite este o organizaþie cât se poate de simplã, faþã de creierul omenesc, care separeu cã e cea mai complicatã structurã din univers. Existã în creier peste 10 miliarde celule microscopice, care formeazã tot atâtea unitãþi ale materiei cenuºii. Ele sunt legate ºi asociate între ele prin reþele atât de complicate, încât multã vreme omul nu va reuºi sã le despartã. Fraza lui Alexis Carrel: „Inteligenþa noastrã nu poate îmbrãþiºa întinderea creierului, aºa cum nu poate îmbrãþiºa întinderea Universului sideral”, aratã mai precis misterul creierului. Cunoaºtem pânã acum unde îºi are sediul în creier miºcarea, vorbirea, cititul, etc., dar asta e tot aºa de puþin ca ºi cum ai spune cã, cunoºti cerul, fiindcã vezi soarele, luna ºi un numãr de stele. Dacã ne întrebãm ce legãturã este între conºtiinþã ºi creier sau cum se formeazã în creier gândirea, misterul creºte ºi mai mult. Kepler ºi-a încheiat lucrarea sa de astronomie cu aceste cuvinte: „ Îþi mulþumesc Creatorule ºi Doamne, cã miai dãruit bucuria creaþiei Tale, admiraþia lucrãrilor mâinilor Tale. Eu am fãcut cunoscut strãlucirea operelor Tale, pe cât spiritul meu mãrginit a putut sã cuprindã nemãrginirea Ta. Unde am zis ce-i nedemn de Tine, sau am fost silit sã nãzuiesc la propria mea glorie, iartã-mã cu milostivire”. Trebuie sã mai treacã mult timp pânã ce un savant medic va putea sã spunã cuvinte asemãnãtoare cu ale lui Kepler, dupã ce va face cunoscutã minunata alcãtuire a creierului ºi legãtura lui cu sufletul ºi conºtiinþa. Un credincios medic neurolog, a fost întrebat de cineva: - Cum ai cunoscut pe Dumnezeu? - Eu cred în Dumnezeu, a zis medicul, fãrã sã am pretenþia de a-L cunoaºte. Atâta timp cât eu nu sunt în stare sã-mi cunosc micul meu creier, cum sã am pretenþia sã-L cunosc pe Dumnezeu cel nemãrginit ºi fãcãtor al lui? - Domnule profesor, fiindcã veni vorba de nemãrginirea lui Dumnezeu, expresie pe care am auzit-o des întrebuinþat48

o în vorbirea celor credincioºi – se poate sã mi-o explicaþi? – întrebã Toma. - Poftim, scrie pe hârtia aceasta numãrul 375, rãspunse profesorul întinzându-i o hârtie ºi un creion. - Scrisei. - Pune acum la dreapta lui câte zerouri vrei! - Nu-mi ajunge hârtia ºi oricâtã hârtie aº avea, pot sã pun mereu la zerouri. - Iatã cã un numãr, în felul lui, este nemãrginit, pentru cã o viaþã întreagã poþi sã pui la dreapta unei cifre zerouri ºi alte cifre ºi sã nu termini cu formarea lui. Dacã un numãr poate fi nemãrginit în felul lui, cum sã nu fie Dumnezeu care Creatorul tuturor? Sã cercetãm puþin ºi ochiul cu misterele lui, adicã pe cel mai scump dintre organele noastre. Auzim adesea în vorbirea zilnicã: „Mie drag cutare lucru ca lumina ochilor”; sau „Þin la el ca la lumina ochilor”. Dreaptã asemãnare, pentru cã fãrã lumina ochilor, adicã fãrã vedere, zadarnicã ar fi pentru noi frumuseþea cerului înstelat ºi mândreþea pãmântului împodobit cu verdeaþã ºi flori. Pentru valoarea lui, Creatorul l-a aºezat într-un adãpost osos spre a fi ferit de lovituri. Sprâncenele îl apãrã de sudoarea frunþii, iar pleoapele ºi genele îl feresc de lumina prea puternica, de praf ºi de corpuri strãine. Acestea sunt apãrãtori externe. În interior ochiul e apãrat de lacrimi, care-l umezesc ferindu-l de tocire, pentru cã miºcându-se într-o parte ºi în alta, este ca un piston cãruia îi trebuie un soare ca sã funcþioneze bine ºi sã nu se toceascã. Din glandã, lacrimile trec sub pleoape ºi apoi în nas. Nervul lacrimal are legãturã cu acel al limbii ºi al nasului, de aceea când mâncãm ardeiat sau când avem guturai lãcrimãm. Profesorul Milea, de la Universitatea din Yale, susþine cã ochiul este o baterie electricã. Partea anterioarã a ochiului ar fi încãrcatã cu electricitate pozitivã, pe când retina este încãrcatã cu electricitate negativã. Izvorul acestui curent electric ar fi globul ocular, nu muºchiul înconjurãtor. Ochiul este oglinda sufletului ºi barometrul sãnãtãþii. Bucuria, întristarea, voinþa, inteligenþa, atenþia, dispreþul, furia, ura, groaza, blândeþea, bunãtatea, etc., se oglindesc în ochi. 49

De obicei irisul este colorat în albastru, negru, castaniu ºi auriu. De aici ºi numirea de ochi albaºtri, negri, castanii, aurii, etc. Numai Alexandru Macedon avea un ochi albastru ºi altul castaniu. Tulburarea ochiului aratã o obosealã, o suferinþã sau o boalã. De aici s-a nãscut iridiscopia, care vrea sã descopere bolile organismului din simpla observare a ochilor. Dar toate acestea nu sunt mistere. Sã-þi citesc ce scrie dr. Alexis Carrel în cartea sa, „Omul fiinþã necunoscutã” despre misterele ochilor: „Când creierul proiecteazã sub piele o prelungire din el însuºi, care va fi nervul optic ºi retina, pielea se face strãvezie. Ea fabricã corneea ºi cristalul. Aceastã transformare a fost explicatã prin prezenþa unor substanþe ieºite din partea cerebralã a ochiului, vezicula opticã. Dar aceastã explicaþie nu rezolvã problema. Cum se face cã vezicula opticã secretã o substanþã, care are tocmai proprietatea de a face pielea strãvezie? Cum poate o suprafaþã nervoasã sensibilã sã determine în piele, fabricarea unei lentile în stare de a proiecta asupra ei imaginea lumii exterioare? În faþa lentilei cristaline, membrana irisului formeazã o diafragmã. Dupã intensitatea luminii, aceastã diafragmã se dilatã sau se strânge. Dupã intensitatea luminii, aceastã diafragmã se dilatã sau se strânge. În acelaºi timp sensibilitatea retinei creºte sau scade. Forma cristalinului se modificã automat pentru viziunea apropiatã sau depãrtatã. Noi constatãm aceste corelaþii, însã nu le putem explica”. Va sã zicã ºi în ochii noºtri existã, dacã nu mistere, cel puþin unele lucruri sau funcþiuni pe care nu le putem explica. De aceea ºtiinþa n-a putut pânã acum sã facã un ochi sau mãcar pãrþi din el. S-a ajuns pânã acum numai sã se transplanteze un ochi sãnãtos în locul unuia bolnav. Transplantarea se face luânduse ochiul de la cineva care a murit de curând, pentru cã cel mai lacom dintre oameni nu-ºi vinde ochii. Atât de scumpi sunt ochii pentru fiecare om, cã nu-i poþi primi, chiar când þi se oferã din dragoste creºtinã. Operaþia aceasta l-a fãcut renumit pe doctorul Fliatov din Odesa. ªtii despre care Filatov vorbesc? Despre credinciosul profesor universitar ºi deputat care nu s-a temut 50

sã-ºi arate credinþa în public sub actualul regim al celor fãrã Dumnezeu ºi fãrã credinþã. El îºi face cruce înainte de a începe operaþiile. Datoritã stãruinþei ºi trecerii lui la Moscova, biserica cimitirului a rãmas deschisã pânã acum. - Domnule profesor, dupã cum ºtiþi, se vorbeºte mult despre televiziune. Unii credincioºi nãdãjduiesc, cã atunci când va ajunge la perfecþiunea maximã sã vadã pe Dumnezeu. Ce pãrere aveþi? - Lumea totdeauna a dorit sã vadã pe Dumnezeu. Apostolul Filip a cerut Domnului Iisus sã-i-L arate (Ioan XIV, 8). Unii ar vrea sã vadã pe Dumnezeu din dorinþa de a se împãrtãºi din slava Lui, alþii din curiozitate. Dorinþele oamenilor sunt nesfârºite ºi cele mai multe nu numai fãrã de folos pentru ei, dar chiar pãgubitoare. Ochii noºtri nu sunt fãcuþi decât pentru a vedea unele lucruri. Spre exemplu nu putem privi cu ochii liberi la soare, la flacãra albastrã când se face sudura electricã a douã bucãþi de fier, nu putem privi în cuptorul în care se topesc metalele sau nisipul pentru geam, etc. O luminã mai puternicã, decât e în stare ochiul sã priveascã, ne orbeºte. Sunt apoi lucruri, pe care ori cât am cerca sã le privim n-o sã le putem vedea. Spre exemplu: electricitatea, aerul, gândirea, etc. Putem sã spunem cã nu existã pentru cã nu le vedem noi? Pe cel care ar spune aºa, l-am socoti nebun. Tot aºa e ºi cel care spune cã nu existã Dumnezeu, pentru cã nu-l vede el. - Bine ar zice cineva, noi nu putem sã vedem pe Dumnezeu, dar Dumnezeu ca atotputernic poate sã ia chip pe care sã-l putem vedea. - Aºa e, rãspundem noi, Dumnezeu poate sã se facã vãzut de noi, dar dacã nu vedem pe Dumnezeu în mãreþia sa dumnezeiascã, ci numai ca pe un lucru material, nu ne-am ajuns scopul, n-am vãzut nimic nou. Ori, noi dorim sã vedem ceva mai presus de ceea ce vedem obiºnuit. Ca sã vedem pe Dumnezeu aºa cum este, e nevoie ca noi sã ne ridicãm la puterea de a-L privi, nu El sã se coboare la puterea noastrã de pricepere. Televiziunea, ca ºi telescopul ºi microscopul ne va ajuta sã cunoaºtem mai bine creaþia lui Dumnezeu. Cu cât vom cunoaºte însã, mai mult minunãþiile creaþiei, cu atât mai mare, mai sus va fi Dumnezeu, iar noi mai mici ºi neînsemnaþi. 51

Eu nu sfãtuiesc pe nimeni sã nu doreascã sã vadã pe Dumnezeu pe pãmânt, ci numai sã amâne aceastã dorinþã dupã ce va vedea electricitatea, aerul, gândirea, ºi alte experienþe nevãzute. De vãzut, vom vedea pe Dumnezeu, însã nu pe pãmânt, nu în aceastã lume, ci într-o alta deosebitã de aceasta, în care vom trece dupã moarte. - Domnule profesor, urechea are ºi ea mistere ca ochiul? - Dragul meu, ºi urechea este o creaþie minunatã a lui Dumnezeu. Cine vrea sã studieze urechea cu cele trei pãrþi ale ei: urechea externã, urechea mijlocie ºi urechea internã ºi doreºte sã ºtie cum funcþioneazã timpanul, ciocanul, nicovala ºi scãriþa, va afla lucruri uimitoare ºi va pricepe de ce medicii nu pot sã facã un organ asemãnãtor. Recunoaºtem dibãcia celor ce au fãcut aparate de auzire, de la cornul cu care ascultã medicii pânã la cele maºini care prind zgomotul avioanelor de la o distanþã destul de mare. Cu aceste aparate poþi asculta dacã ai auz; dacã þiai pierdut auzul, poþi trimite aparatele la muzeu, spre amintirea unui timp trecut. În legãturã cu urechea mi se pare vrednicã de luat în seamã zicala poporului: „ Dumnezeu sã te audã!” atunci îi convine cuiva ce i-ai spus ºi atunci când nu-i convine. Desigur, aceste cuvinte le spun numai cei convinºi de ajutorul ºi rãsplata lui Dumnezeu. Natural Dumnezeu vede, aude ºi ºtie tot ce se întâmplã în lume, dar nu trebuie sã ne închipuim cã Dumnezeu are ochi, urechi ºi fãpturã ca a noastrã. Dumnezeu este spirit imaterial, mai presus de orice creaturã a sa chiar spiritualã cum sunt îngerii. Oricât ne-am strãdui noi sã ne închipuim pe Dumnezeu cu mintea noastrã, nu e cu putinþã sã-l pricepem ºi sã-l descriem aºa cum este. Din cauza neputinþei noastre, noi vorbim despre El ºi însuºirile Lui dumnezeieºti cum vorbim despre noi ºi însuºirile noastre omeneºti. Cuvintele sunt neputincioase, chiar când vorbim de cele ce vedem, dar când e vorba sã arãtãm ceea ce nu vedem. Spre exemplu, spunem cã soarele rãsare, sau cã soarele apune, cu toate cã ºtim de câteva sute de ani cã soarele rãmâne acelaºi, neschimbat în tot timpul numai noi ne schimbãm învârtindu-ne cu pãmântul în jurul lui. 52

Dupã cum omul doreºte sã vadã pe Dumnezeu, tot aºa ar vrea sã-L ºi audã. Aude cu telefonul ºi aparatul de radio la distanþe de mii de Kilometri, de ce n-ar auzi ºi pe Dumnezeu? Vrea omul sã audã mai mult decât îi e dat sã audã. Nu ºtim însã câþi s-or fi întrebat: ce s-ar întâmpla dacã ºi-ar auzi zgomotul circulaþiei sângelui din vene? N-ar mai avea pace sã lucreze, n-ar mai putea dormi. Ce s-ar întâmpla apoi dacã am auzi zgomotul învârtirii aºtrilor? Poate n-am putea sã trãim. Fugim de zgomotul care ne supãrã urechea sau ne-ar sparge timpanul, dar vrem sã auzim pe Dumnezeu. De ce? Ca sã ne convingem cã existã. Vrem sã treacã prin urechea noastrã tot ce existã. Sãrmana noastrã ureche! Dacã ni s-ar fi împlinit dorinþa, demult ni s-ar fi rupt scãriþa urechi de nu s-ar fi întâmplat ceva ºi mai grav. ªi ºtiut este, cã atunci când se rupe scãriþa s-a dus auzul pentru totdeauna. - Ce frumos ar fi, domnule profesor, dacã vorbind despre Dumnezeu, am studia fiecare organ al corpului nostru! Îmi închipui cã în þãrile creºtine, aºa se predã anatomia elevilor. Ce fericiþi elevi! - Dragul meu, un profesor credincios gãseºte în orice ºtiinþã prilej de a vorbi sau a mãrturisi pe Dumnezeu, pentru cã toate ºtiinþele îºi au originea lor în Dumnezeu ºi sunt în legãturã unele cu altele. Linne’, cel mai mare cercetãtor al naturii din toate timpurile, creatorul istoriei naturale ca ºtiinþã, descoperind planul dupã care sunt aranjate frunzele, a exclamat plin de bucurie: „Am vãzut urmele picioarelor lui Dumnezeu!” Oriunde ne-am afla ºi cu orice ne-am ocupa gãsim pe Dumnezeu, pentru cã totul e fãcut de El. ªi tot ce a fãcut Dumnezeu e frumos ºi bun. Iatã sã-þi citesc câteva fraze despre mânã: „Mâna e o capodoperã. Ea simte ºi lucreazã în acelaºi timp. Ai zice chiar cã vede . Dispoziþia anatomicã a pielii ºi a aparatului ei tactil, a muºchilor ºi a oaselor ei, au putut sã îngãduie mâinii fabricarea armelor ºi a uneltelor. N-am fi dobândit niciodatã stãpânirea materiei fãrã ajutorul degetelor ei, care sunt ca niºte pârghii mititele, compuse fiecare din trei segmente articulate, legate de metacarpã ºi de masivul osos al mâinii. 53

Mãna poate face munca cea mai brutalã, precum ºi cea mai gingaºã. Ea a folosit cu aceeaºi îndemânare cuþitul de sile al vânãtorului primitiv, ciocanul fierarului, securea tãietorului de lemne din pãdure, plugul plugarului, sabia cavalerului, penelul artistului, pana ziaristului, firele þesãtorului de mãtase. Ea poate sã omoare ºi sã binecuvânteze, sã fure ºi sã dãruiascã, sã semene sãmânþa pe faþa pãmântului ºi sã arunce grenade în tranºee.” La mânã, sau mai precis la degete se gãsesc semnele ce deosebesc pe om de om, adicã amprentele digitale. Semnãtura cuiva, oricât de complicatã ar fi se poate imita, falsifica, de aceea adevãrata semnãturã rãmâne tot a neºtiutorilor de carte, care pun degetul. Multe laude ºi-ar atrage mâna dacã n-ar fi prea pretenþioasã sau cel puþin a unor oameni. Ea e învãþatã cu pipãitul, e neîncrezãtoare, de aceea vrea sã pipãie tot ce existã, fãrã sã þinã seama cã nu tot ce existã se poate pipãi. Spre exemplu, nu poþi pipãi gândirea, bucuria, durerea, microbi, spiritele ºi în special pe Dumnezeu. Vrea mâna, cum a vrut mâna lui Toma, dar nu tot ce vrea se poate. „Organe ca stomacul, ficatul, inima, etc., nu sunt supuse voinþei noastre. Nu putem ridica sau coborî dupã voie calibrul arterelor, sau ritmul pulsaþiilor inimi, sau contracþiile intestinului.” Dacã organele corpului tãu nu þi se supun voinþei, cum vrei omule, sã þi se supunã Dumnezeu ºi sã vie sã-L pipãi? Nu þi se pare cã ceri prea mult? Tu nu simþi cum macinã stomacul în tine ºi vrei sã simþi pe Dumnezeu. Da, poþi sã simþi pe Dumnezeu dar nu cu o simþire grosolanã, cum e aceea a pipãitului. Roagã-te cu credinþã, cu stãruinþã ºi cu putere ºi-L vei simþi. Iatã ce scrie în aceastã privinþã, nu un teolog ci un savant medic, Alexis Carrel: „ Anumite activitãþi spirituale pot fi însoþite de modificãri atât anatomice cât ºi funcþionale ale þesutelor ºi ale organelor. Aceste fenomene organice se observã în împrejurãrile cele mai felurite, printre care e ºi starea de rugãciune. Trebuie sã înþelegem prin rugãciune, nu o simplã recitare maºinalã de formule, ci o înãlþare misticã, în care 54

conºtiinþa se absoarbe în contemplarea principiului imanent ºi transcendent al lumii. Aceastã stare psihologicã nu e intelectualã. Ea nu poate fi înþeleasã de filozofi ºi de oameni de ºtiinþã ºi le este inaccesibilã. S-ar zice cã cei mai simpli pot simþi pe Dumnezeu cu aceeaºi uºurinþã cu care simt cãldura soarelui sau bunãtatea unui prieten.” Ne oprim aici, pentru cã e destul pentru seara aceasta. Vom continua mâine seara.

55

VI. Viaþa milioanelor de oameni uciºi prin foamete ne face sã ne gândim la Creatorul vieþii Ploaia, ce cãzuse din belºug timp de douã zile, ca o binecuvântare peste pãmântul însetat, rãcorise aerul ºi-l curãþise de praful strãzilor ºi fumul fabricilor. Norii groºi continuã sã alerge pe cer semn cã nu ºi-au terminat misiunea. Din cauza acestei vremi nesigure, paznicul Observatorului a condus ºi în seara a patra pe tânãrul Toma în birou. Aºa i se poruncise. Când Toma intrã, profesorul se ridicã de la masa de lucru, îi întinse mâna cu zâmbet prietenesc ºi poftindu-l sã stea pe scaun, îi zise: - Cu câteva minute mai înainte mã gândii la dumneata. Terminasem de citit a doua oarã o scrisoare primitã azi ºi pe când cugetam la cele ce îmi scrie alcãtuitorul ei, îmi veni în minte ideea ca sã þi-o citesc ºi dumitale. Ce zici de o astfel de lecturã? - Domnule profesor, eu sunt venit aici pentru a culege cele bune. Cã acestea îmi sunt date verbal, sau sub formã de lecturã din cãrþi sau din scrisori, pentru mine e tot una. Numi pot închipui ce cuprinde aceastã scrisoare, dar ºtiu cã de multe ori o scrisoare bine alcãtuitã rezumã, ca ºi o conferinþã, ideile mai multor cãrþi sau istoria unei pãrþi din viaþa oamenilor. - Aºa este. Scrisoarea pe care vreau sã þi-o citesc rezumã suferinþele a milioane de oameni. Cel ce le-a scris, le-a vãzut, le-a trãit ºi le trãieºte mai mult decât noi, care de multe ori nu ºtim de se petrece dincolo de ocupaþiile noastre personale. ªtirile scãpate de foarfecele cenzurii sunt atât de multe cernute, cã nu mai ºtii dacã au un miez de adevãr, sau le-a rãmas numai cojile închipuirii cu care sunt îmbrãcate de ziariºti. Ziarele de azi sunt un fel de „Monitor oficial” cu titluri diferite ºi în mai multe ediþii. 56

- Scrisoarea e cenzuratã? - Nu! Mi-a fost adusã de cineva personal. Dacã ar fi fost pusã la poºtã niciodatã n-ar fi ajuns la mine. Cred cã ar fi intrat în funcþiune maxima din evul mediu: „Opus igni auctor patibule dignus” – Lucrarea e vrednicã de foc ºi autorul de spânzurãtoare. - Încep sã devin curios. - Dacã-i aºa iatã, o citesc. „Vã scriu, domnule profesor, din îndepãrtata ºi friguroasa Siberie, din fiorosul ºi de mulþi blestematul pãmânt îngheþat. N-am dorit sã vin aici, dupã cum nimeni nu doreºte sã facã mãcar o excursie prin pãdurile acestea, ce par a nu avea sfârºit. Am fost trimis, sau mai bine zis condamnat sã muncesc aici. Cã meritam sau nu sã primesc o astfel de condamnare, îl las pe Dumnezeu sã judece. Cred cu putere în judecata ºi dreapta Lui rãsplãtire. El ºtie dacã am fãcut bine sau rãu fãcând ceea ce am fãcut ºi pentru care am fost condamnat. M-am întrebat însã de multe ori, dacã cei ce mã cunosc ºi a auzit de mine cã sunt condamnat, ºtiu vina condamnãrii mele. Nu pentru altceva, dar nu vreau ca cineva sã se scandalizeze din pricina mea sau sã mã facã erou fãrã sã fiu. Nu cunosc ce vinã au spus cã am cei ce m-au condamnat, atunci când au fost întrebaþi de rudele ºi cunoscuþii mei. Îmi închipui cã n-au spus adevãrul, fiindcã ei niciodatã nu spun chiar când e scris în dosar, Vina pe care o spun tuturor, ca ºi când ar cânta un refren e cunoscutã ºi de copii: <E contrarevoluþionar> sau . Nici una nici alta nu se potriveºte pentru mine. Cel puþin aºa socotesc eu ºi cu mine cei care cunosc adevãrul aºa cum este, nu cum l-au falsificat duºmanii lui Dumnezeu. În ultimii ani, primãria municipiului Odesa îmi dãduse însãrcinarea sã car alimente pentru depozitul sãu central. Cu un grup de maºini alergam pe la colhozurile comunelor din jur, adesea fãcând sute de kilometri ca sã gãsesc ce mi se cerea sau ca sã merg acolo de unde primãria cumpãrase alimente. În felul acesta am cutreierat aproape tot þinutul dintre Nistru ºi Nipru. ªefii mei erau mulþumiþi de cum îmi fãceam datoria. Aºa au declarat mai târziu când au fost întrebaþi la judecatã. Eu nu eram însã mulþumit sufleteºte. Starea aceasta mulþi 57

mi-au citit-o pe faþã ºi m-au întrebat: Ce aveam nu le puteam spune la toþi. În timpul acesta se proclamase foamea artificialã în toatã Rusia. O armatã întreagã de agenþi, în special dintre jidani, cutreierau satele ºi cu echipele locale intrau prin casele acelora care nu voiserã sã intre în colhozuri ºi le ridicau grâul, porumbul, orzul, ovãzul, cartofii, seminþele de floarea soarelui, fructele ºi tot ce se poate mânca. Pereþii caselor erau înþepaþi cu lãnci speciale ºi pãmântul din grajduri ºi curþi sãpat adânc pentru ca sã se gãseascã cereale ascunse. Nu se lãsa nimic oamenilor din munca lor. Toatã familia era condamnatã sã moarã de foame de la bãtrân pânã la copii din faºã. ªi-au mâncat oamenii mai întâi animalele ºi pãsãrile din curte, dupã aceea au început sã fiarbã coceni ºi lemn pisat pentru ca sã facã o supã. Cizmele, ghetele ºi toate curelele au fost fierte ºi mâncate. Cei ce erau aproape de pãduri scormoneau zãpada pe sub copaci pentru ca sã gãseascã ghindã ºi jir, spre a-ºi prelungi viaþa. În primãvarã au nãvãlit asupra mugurilor ºi mai apoi asupra frunzei ºi ierbii. Unii le mai fierbeau, alþii le mâncau aºa ca animalele pãscãtoare. Lobodele, ºtirul, ºtevia ºi tot felul de ierburi late ºi fragede erau adunate, opãrite, uscate ºi împachetate cu grijã pentru iarnã. Ghinda ºi jirul cine putea sã ºi le adune, era o mâncare aleasã de lux. Dar câþi au putut sã-ºi ducã viaþa cu astfel de alimente? Puþini, foarte puþini. Ce stomac vor fi avut aceºtia care au rezistat pânã la sfârºit nu-mi pot închipui. Cei mai mulþi dintre cei condamnaþi la foame au murit. Sute în fiecare comuna. Ajungeau mai întâi niºte schelete umblãtoare, apoi cãdeau la pat ºi dupã câteva zile de chinuri treceau în lumea spiritelor. Vara vedeai aceste umbre ale morþii mergând în ciomag pe ºosea sau odihnindu-se pe marginea ºanþului cu câteva ierburi în braþe. Dar, cine le putea privi fãrã groazã? Când mã înapoiam la Odesa, mi se pãrea cã am scãpat din iad. Mã munceam sã uit cele vãzute ºi auzite. Cele auzite erau mai îngrozitoare. Mi s-a spus cã în diferite sate au fost prinºi pãrinþi care ºi-au înjunghiat copiii ca sã-i mãnânce ºi copii, care ºi-au ucis pãrinþii cu acelaºi gând. Cineva mi-a istorisit cum ºi-a gãsit vecinul fierbând capul copilului, pentru ca sã aibã o ciorbã cu care sã-ºi astâmpere foamea. Restul 58

corpului în terminase de câteva zile. A fost declarat nebun ºi împuºcat. Nu puteam sã uit aceste lucruri, din care cauzã deveneam din ce în ce mai neliniºtit ºi mai slãbit. Natural, în mintea mea se punea o mulþime de întrebãri la care cãutam rãspunsuri. N-am putut niciodatã sã pricep de ce stãpânirea noastrã a condamnat la moarte prin foame artificialã milioane de þãrani. Spun milioane pentru cã am fost informat de cineva de aici, care a avut un post înalt, dar a cãzut în dizgraþie, cã în toatã Rusia au murit de foame 12 milioane de þãrani. Se mai gãseau poate mijloace de convingere. ªi chiar dacã nu s-ar fi gãsit, de ce sã fie condamnaþi la moarte ºi încã o moarte aºa de chinuitoare? Ce sunt de vinã copiii? Curând am înlãturat din mine astfel de întrebãri spunându-mi cã nu este rostul meu sã judec pe alþii. Îi va judeca Dumnezeu. Au început însã, sã se nascã alte întrebãri, ale cãror rãspunsuri erau ºi mai grele. Mi se pãrea cã aud spunându-mi-se: Stãpânirea oprise sã se dea cea mai micã bucãþicã de pâine celor condamnaþi. Orice milã era pedepsitã aspru. ªtiam toate ordinele ºi cu ele cãutam sã rãspund întrebãrilor ce mi se puneau tot mai puternic. O voce internã îmi rãspundea ºi la aceastã apãrare a mea: Ce sã fac? În fiecare zi, frãmântarea ºi neliniºtea mea sufleteascã creºteau tot mai mult. Am început sã stãrui mai mult în rugãciune. Ascuns în camera mea, ori de câte ori aveam puþin timp, rugam pe Dumnezeu sã mã lumineze, ce hotãrâre sã iau. Am hotãrât: orice mi se va întâmpla, voi ajuta dupã puterile mele, mãcar pe câþiva înfometaþi. Am ales câteva familii cu copii din satele pe unde treceam ºi ori de câte ori plecam dupã alimente cu maºinile, le lãsam câteva pâini. 59

Potriveam ca sã trec noaptea pe la ele, spre a nu mã vedea nimeni când le dam. Mai era ºi altã greutate. ªtiþi cã ºi la Odesa era foamete. Ni se da pâinea cu porþia. Când nu puteam sã gãsesc pâine, cumpãram turte din rãmãºiþele de orz ºi de floarea soarelui de la fabricile de bere ºi de untdelemn. Oamenii erau mulþumiþi ºi cu acestea, numai sã le aibã. Lucrul mergea bine, mai ales, cã începuserã sã mã ajute ºi câþiva fraþi de credinþã ºi prieteni. S-a gãsit însã, un Iuda, un trãdãtor care m-a pârât la N.K.V.D. Totdeauna trebuie sã se gãseascã un Iuda trãdãtor. Pânã când va fi acestea? Nu ºtiu trãdãtorii ce-i aºteaptã? Nu cunosc sfârºitul lui Iuda? Ei nu au conºtiinþã? Am fost arestat ºi aruncat în închisoare. La judecatã am spus adevãrul. Am fost condamnat la 12 ani muncã în Siberia. Dacã ºefii mei nu mã descriau ca pe un om al datoriei în serviciu, sunt sigur cã aº fi fost ºi la mai mulþi ani condamnat. Cunosc un caz, când pentru o pâine aruncatã celor înfometaþi, un om a fost împuºcat pe loc. Dupã câteva zile de la citirea sentinþei am fost închis într-un vagon de vite, împreunã cu alþi condamnaþi ºi trimis aici în Siberia, la tãiatul lemnelor. Sã vã descriu suferinþa înduratã în închisoare, pe drum ºi aici? Nu ºtiu câtã hârtie mi-ar trebui, fiindcã pe lângã propria mea suferinþã mã chinuieºte ºi suferinþa celorlalþi condamnaþi. Nu era noapte sã nu aud þipete ºi împuºcãturi în închisoare, nu era zi în care sã nu se arunce din vagonul cu care am cãlãtorit 2-3 morþi. În locul lor ni se dau alþi condamnaþi în gãri, aºa cã ºeful nostru a avut numãrul condamnaþilor complet când ne-a dat în primire în gara Taiga. Gerul e aºa de mare aici, cã scuipatul pânã ajunge la pãmânt îngheþã. Hrana se compune din câteva linguri de apã caldã prin care se spune cã au alergat câþiva cartofi ºi 400 grame de pâine sau mãmãligã. Tãiem lemne nu pentru ca sã facem treabã ºi venit statului ci pentru ca sã fim chinuiþi cât mai mult. Pentru aceasta ni se dau fierãstraie de piatrã, sau de metal fãrã dinþi, suntem bãgaþi prin apã pânã la brâu sau obligaþi sã tãiem copacii de la jumãtate. Din cauza acestei nenorocite vieþi, când cade un copac mare se întrec care sã se arunce sub el spre a fi striviþi. 60

Pe un preot pentru cã l-au gãsit rugându-se într-un tufiº, l-au condamnat sã munceascã ºi noaptea – era condamnat pe viaþã – iar unui oarecare lucrãtor, pentru cã la prins închinându-se sub pãturã i-au mai prelungit condamnarea cu încã doi ani. Pe cei care mor în fiecare zi navem timp sã-i numãrãm. Nu li se simte lipsa, pentru cã vin alþii în locul lor. Vã închipuiþi starea mea sufleteascã. Dacã sunt mulþumit cã am voit sã salvez viaþa câtorva condamnaþi la moarte prin foame, nu pot sã înlãtur durerea ce-mi sãgeteazã inima, ori de câte ori vãd cã se ridicã viaþa unui om. O muscã sau un om, pentru stãpânii noºtri este acelaºi lucru. Ei i-au oamenilor ce nu le pot da: viaþa. Fiarele sãlbatice ºi pãsãrile rãpitoare nu fac aºa cu cele din neamul lor. Nãdãjduiesc sã trãiesc pânã voi vedea împlinindu-se cuvintele: . Dacã biserica cimitirului mai este deschisã, rugaþi pe pãrintele, sã scoatã o pãrticicã pentru mine ºi pentru cei care sufãr împreunã cu mine. Nu mã uitaþi nici în rugãciunile dumneavoastrã particulare, deoarece ºi noi vã pomenim aici. De este cu putinþã, vestiþi, vã rog, cele ce vã scrisei, tuturor prietenilor ºi cunoscuþilor, în ale cãror inimi arde încã focul credinþei strãmoºeºti. Mãrit sã fie Domnul! Grigore” - Majoritatea faptelor istorisite de Grigore, mie îmi sunt cunoscute. Pe unele le-am vãzut, aºa cum sunt cele legate de foametea artificialã, altele mi-au fost istorisite de prieteni ºi cunoscuþi, adicã suferinþele din închisori ºi din Siberia. Aº putea spune, cã am vãzut ºi ºtiu mai grozave lucruri decât cele istorisite de Grigore, totuºi mã înduioºeazã scrisoarea lui. Bãgai de seamã cã Grigore nu se întreabã, ca mine ºi ca alþii ce este viaþa ºi de unde vine ea, ci el e tulburat cã nu se respectã viaþa fiecãrui om, chiar ºi acelui care a greºit. De aici se vede cã el era un creºtin înaintat, dacã nu chiar perfect. O fi trecut ºi el pe unde am trecut ºi trec ºi eu, acum însã e sus. Îl fericesc pentru aceastã înãlþare a lui. Fiindcã vãd cã îþi atrase atenþia apãrarea vieþii fãcute în scrisoare de Grigore, ca o problemã care te preocupã, aº vrea sã ºtiu domnule Toma, dacã te-ai întrebat vreodatã unde-ºi are sediul viaþa în corp? 61

- Da! ªi m-am mulþumit cu pãrerea generalã, cã viaþa îºi are sediul în inimã. Alþii spun cã în tot corpul. - Cã viaþa îºi are sediul în inimã sau în tot corpul e de discutat, un adevãr nediscutabil este cã inima e motorul vieþii. Fãrã inimã nu ne e cu putinþã viaþa, dupã cum inima fãrã viaþã nu valoreazã mai mult decât o bucatã de carne de aceeaºi greutate. Cine vrea sã-ºi dea seama de problema vieþii trebuie mai întâi sã cunoascã inima ºi funcþiunea ei minunatã. Nu te superi dacã te întreb: ce ºtii dumneata despre inimã? - Prea multe nu mi-au rãmas în cap. ªtiu doar atât cã inima bate de 70 de ori pe minut, cântãreºte vreo 300 de grame, la fiecare bãtaie întrebuinþeazã o putere care ar ridica o greutate de 300 de grame la înãlþimea de un metru ºi cã prin ea circulã încontinuu cam cinci litri de sânge. - Bun! Vãd cã ºtii tot ce e principal. În privinþa bãtãilor inimii aº mai adãuga eu, dupã ultimele cercetãri, cã în timpul unei munci grele numãrul bãtãilor depãºeºte 100 pe minut, iar în timpul somnului scade pânã la 60 pe minut. Ai calculat la ce înãlþime s-ar ridica greutatea de 300 de grame, sub presiunea inimii, într-un minut, într-o orã ºi întro zi dacã am presupune cã ea se înalþã mereu dupã fiecare bãtaie? - Nu! - Poftim creionul cu hârtie ºi socoteºte! - Într-un minut s-ar ridica la 70 de metri, într-o orã la 420 de metri ºi într-o zi ºi o noapte la 100 de kilometri ºi 800 de metri. - Sã adãugãm ºi puterea pe care inima o cheltuieºte în acelaºi timp, ridicând 300 de grame pentru fiecare bãtaie la înãlþime de 1 metru! - Într-un minut ea ridicã 21 de kilograme la înãlþime de 1 metru, într-o orã ridicã 1260 de kilograme, în 24 de ore ridicã 30.240 de kilograme, iar într-un an ridicã 11.037.600 kilograme la aceeaºi înãlþime de un metru. ªtiind cã inima aruncã la fiecare bãtaie 100 de cm3 de sânge în artere, sã calculãm cât sânge trece prin ea într-un minut, orã, o zi, un an ºi în 70 de ani! - Într-un minut trec prin inimã 7 litri de sânge, într-o orã 420 de litri, într-o zi ºi o noapte 10.080 litri, într-un an 3.679.200 litri, iar în 70 de ani, viþa unui om 257.544.000 litri. 62

- Natural, ar fi cantitatea aceasta de sânge dacã prin inimã ar trece mereu sânge nou, noi ºtim însã, cã omul are în medie 5 litri de sânge care circulã într-una prin inimã. Aceºti 5 litri de sânge trec prin inimã cam în 42 de secunde. Într-o orã trece de 82 de ori, într-o zi de 1.800 de ori, întrun an de 657.000 de ori, în 70 de ani de 4.599.000. Sã nu ne închipuim cã sângele care a circulat prin inima unui om la vârsta de un an a circulat ºi când a fost de 10, 40 sau 70 de ani. Nu! Cantitatea rãmâne neschimbatã, când omul ajunge la vârsta maturã, nu însã ºi materia. Sângele se reînnoieºte mereu ca ºi corpul întreg. Este ºtiut cã întregul corp se reînnoieºte cam din trei în trei ani. Deci, corpul meu ºi al dumitale de azi, nu e acelaºi cu cel de acum trei ani în urmã. - Am citit în ziare cã în America se lucreazã la o inimã, care sã înlocuiascã pe a omului când nu mai funcþioneazã regulat. Va fi cu putinþã? - Am citit ºi eu cã medicul Carrel ar fi izbutit sã facã o inimã pe care aviatorul Lindbergh, cel care a trecut prima datã Atlanticul în zbor, ar vrea s-o experimenteze. Mã îndoiesc cã omul ar putea sã trãiascã ºi sã munceascã cu o inimã artificialã. Inima omului se aseamãnã cu o maºinã. Maºina se porneºte ºi se opreºte de câte ori vrea mecanicul. Inima omului se porneºte ºi se opreºte numai odatã. Cine o porneºte? O maºinã ca sã meargã are nevoie de cãrbuni, benzinã, etc. Apoi din când în când trebuie sã fie opritã pentru a fi curãþitã. Inima nu are nevoie de un combustibil deosebit de al corpului ºi se curãþã singurã fãrã a fi opritã. Ce maºinã poate sã meargã neîncetat 50-80 ºi peste 100 de ani? Ce creator minunat are inima! Ce mecanic priceput o conduce! De-L vei cãuta printre oameni ºi printre lucrurile materiale, nu-L vei gãsi. El e mai presus de ele pentru cã el e Dumnezeu. Corpul omenesc mai are ºi alte organe, în afarã de creier, ochi, urechi ºi inimã, care prin alcãtuirea ºi funcþiunea lor minunatã ne fac sã ne ridicãm cu gândul la Dumnezeu Creatorul lor, pentru cã în mic el este ceea ce este cerul în mare. 63

Dacã poþi numãra celulele corpului, vei putea numãra ºi stelele cerului. Îmi vine sã cred cã mai uºor poþi numãra puzderia de stele din Galaxia Laptelui – Calea Lactee – decât cele zece miliarde de celule din creier, cele douãsprezece milioane de celule din centrele nervoase, ce se leagã, cu mai multe alte trilioane, cele 30.000 miliarde globule roºii ºi 50 miliarde de globule albe, etc., etc. Corpul omenesc însã, cu toate minunatele sale organe ºi necunoscuta sa lume, fãrã viaþã nu valoreazã nimic mai mult decât o mânã de þãrânã. Viaþa îi dã valoarea pe care nu o au maºinile. Chiar dacã ar izbuti omul sã creeze complicatul creier, scumpul ochi, valoroasa ureche, nepreþuita inimã ºi toate organele pânã la alcãtuirea corpului întreg, fãrã viaþã care sã le însufleþeascã, n-ar face altceva decât niºte jucãrii sau piese de muzeu, trebuitoare studenþilor pentru studii ºi curioºilor ca sã se mire. ªi principiul vieþii nu l-au prins pânã acum chimiºtii în eprubete, nu l-au gãsit geologii în pãmânt sau în ape ºi nu l-au descoperit astronomii pe aºtri, deºi tuturor le-au venit în ajutor filozofii cu bogata lor închipuire. „De unde vine viaþa?” S-au întrebat mereu oamenii de ºtiinþã, vãzând cã n-o pot crea. Au cãutat-o dar n-au gãsit-o. Când unii dintre ei erau mai obosiþi ºi mai descurajaþi, au venit Kelvin ºi Thomson cu ideea cã germenii vieþii au sosit pe pãmânt din alte corpuri cereºti, aduºi de meteoriþi. Mare bucurie. Spiller n-a avut însã, de lucru ºi a scris în cartea sa: „Das Leben” cã „infuziile sub formã de praf, n-au putut fi împrãºtiate de pe un corp ceresc pe altul. Meteoriþii n-au putut sã aducã viaþa organicã pe pãmânt, pentru cã ei s-ar fi aprins în atmosferã”. Pãrerea aceasta a adus tristeþe ºi încurcãturã. Alþi savanþi s-au mulþumit sã spunã cu Lavoisier fondatorul chimiei: „Odatã cu lumina, a revãrsat Dumnezeu asupra pãmântului ºi principiul vieþii, simþirii ºi cugetãrii”. (Traite de chemie, I, p.20). Nimic mai simplu, mai înþelept ºi mai liniºtitor decât sã crezi cã viaþa ne-a dat-o Dumnezeu când ne-a creat ºi ne-o ia când misiunea noastrã pe pãmânt a încetat. - Domnule profesor, ce deosebire este între viaþã ºi suflet? Sau este acelaºi lucru? - Viaþã, dragul meu, au ºi animalele, ba chiar ºi plantele în felul lor. Suflet au oamenii, se discutã dacã au ºi 64

animalele în tot cazul dacã au este deosebit de al animalelor iar plantele e sigur cã n-au suflet, oricât de deosebit ar fi el. De suflet þin: conºtiinþa, credinþa, judecata, ideea, etc. Atât viaþa cât ºi sufletul sunt mistere pentru noi. ªtim cã existã pentru cã vedem urmãrile existenþei lor, dar ce sunt în ele însãºi nu putem sã spunem, nu le putem defini. Acest lucru sã nu te mire ºi cu atât mai mult sã nu te tulbure, pentru cã multe sunt în lume pe care nu ni le putem explica. Iatã îþi pun o întrebare: din ce se compune apa? Ai învãþat în cursul secundar. - Din oxigen ºi hidrogen. - Ce calitate are oxigenul ºi hidrogenul, fiecare aparte? - Oxigenul întreþine arderea. Nu se poate foc fãrã oxigen, deci am putea spune cã este un fel de foc. Hidrogenul la fel are calitatea focului. - Ai amestecat vreodatã oxigen cu hidrogen pentru ca sã ai apã? - Am fãcut aceastã experienþã cu profesorul în cursul secund. - Cum se face cã oxigenul, unit cu hidrogenul, amândouã focuri, dau apa, care are tocmai calitatea de a stinge focul? S-au unit pentru ca sã se dea naºtere cãlãului lor! - Cã este aºa ºtiu, dar de ce este aºa nu pricep. - Încã o întrebare: din ce se compune sarea? - Din natriu ºi clor. - Dacã cineva ar bea natriu ºi clor, ce s-ar întâmpla? - Ar muri, pentru cã amândouã sunt otrãvuri. - Cum îþi explici faptul cã aceste douã otrãvuri împreunã, în loc sã alcãtuiascã o otravã ºi mai mare ne dau sarea de bucãtãrie, de care avem atât de mare nevoie în pregãtirea mâncãrurilor? - Nu pricep. - Iatã existã multe lucruri în lume pe care nu le pricepem ºi pe care noi le-am numit mistere. Dacã nu pricepem ceea ce facem noi, cum e cazul în combinarea pãrþilor care compun apa ºi sarea, de ce sã avem pretenþia sã înþelegem pe Dumnezeu în firea Lui sau sã ºtim ce e viaþa ºi sufletul cum ºtim ce e cartea sau scaunul? Mister rãmâne pentru noi ºi neputrezirea corpului Nataliei Gladcova. Cunoaºtem ce a fãcut Natalia Gladcova, când avea viaþã, când corpul îi era unit cu sufletul. Adicã 65

cunoaºtem faptele ei frumoase izvorâte din credinþã ºi din milã. ªtim, în bunã parte, cum ºi-a îndeplinit misiunea cât a fost în viaþã. I s-a încredinþat corpului ei o misiune ºi dupã moarte? I-a dãruit Dumnezeu corpului Nataliei Gladcova neputrezirea ca o rãsplatã pentru sfinþenia ei, pentru ca cei ce-l cor vedea sau vor auzi despre el sã-i urmeze exemplu, adicã sã se strãduiascã sã trãiascã ºi ei sfinþenia? Iatã ce nu ºtim, pentru cã numai Dumnezeu ºtie dacã Natalia Gladcova a trãit o viaþã sfântã. Nu e destul sã faci milostenie pentru ca sã fii sfânt. Unii fac milostenie cu bani câºtigaþi necinstit sau cu scopuri pãmânteºti. ªi apoi, sfinþenia nu e numai trãirea uneia sau mai multor virtuþi, ci trãirea tuturor virtuþilor creºtine. În sensul acesta aprob spusa doctorului Alexis Carrel cã „sunt sfinþi acei care în mod eroic au fost virtuoºi”. - Atunci bolnavii ºi cei care nu au posibilitatea sã facã anumite fapte bune, nu pot ajunge sfinþi? - Dumnezeu nu cere nimãnui mai mult decât poate. Sã nu ne speriem când auzim de cuvântul sfinþenie, descurajându-ne cã noi nu putem s-o câºtigãm, pentru cã navem posibilitãþile pe care le au unii sau cã nu ne-am retras din lume cum au fãcut alþii. Putem sã ajungem sfinþi trãind oriunde, ºi toþi dacã vrem. Dumnezeu are loc în ceruri pentru toþi ºi se bucurã pentru fiecare suflet care intrã în împãrãþia Sa. Care este scopul vieþii noastre pe pãmânt, dacã nu acela de a trãi în aºa fel, ca sã ajungem dupã moarte sfinþi în împãrãþia cereascã? Este greu pentru noi pe pãmânt: sã ºtim cine a intrat dupã moarte în împãrãþia cerurilor, adicã cine a primit de la Dumnezeu cununa sfinþeniei când a pãrãsit aceastã lume. Vrem sã cunoaºtem pe sfinþi, pe cei care au trãit o viaþã sfântã pe pãmânt, de aceea facem ochii mari când auzim cã s-a descoperit corpul neputrezit al cuiva ºi ne întrebãm: nu cumva acesta e sfânt ºi pentru sfinþenia lui, Dumnezeu i-a dãruit neputrezirea? Aºteptând ca sã se facã vindecãri minunate prin atingere de acest corp neputrezit, alergãm sã-i cercetãm viaþa. Dacã sunt mãrturii cã a împlinit poruncile lui Dumnezeu, trãind o viaþã curatã ºi virtuoasã – s-au fãcut ºi minuni lângã racla rãposatului - îl înscriem în calendar ºi-l 66

cinstim. Vreau sã spun cã Biserica îl scrie în calendar, adicã îl canonizeazã. Numai Biserica are acest drept. - Cine face aceastã cercetare cu privire la viaþa virtuoasã ºi la sãvârºirea minunilor? - O comisie compusã din reprezentanþii Bisericii, din care fac parte ºi oameni de ºtiinþã. - Îmi închipui cã aceastã comisie are o sarcinã ºi rãspundere destul de grea. - Aºa este. Se întâmplã adesea, cã aceastã comisie trebuie sã cerceteze viaþa repauzatului nu numai dupã zeci de ani de la trecerea din aceastã lume, dar chiar ºi dupã sute de ani. Nu se gãsesc uºor mãrturii chiar când trãiesc cei ce au cunoscut-o, pentru cã adormitul în Domnul a aplicat porunca Sfintei Evanghelii: „Sã nu ºtie stânga ce face dreapta” ºi deci, oamenii nu ºtiu sã-i spunã faptele. Oamenii de ºtiinþã trebuie sã-ºi spunã ºi ei cuvântul cu privire la minuni. Nu cumva corpul nu a putrezit dintr-o cauzã naturalã sau ºtiinþificã? Vindecãrile ies din comunul ºtiinþei, pentru cã sunt fapte care par minunate pentru cei neºtiutori, dar pentru oamenii de ºtiinþã care cunosc multe, ele sunt normale. Comisia rãspunde ºi înaintea oamenilor, dacã a recomandat pe cineva sã fie înscris în calendar fãrã sã fie vrednic. În Biserica rusã s-a întâmplat ca un sfânt sã fie înscris în calendar ºi apoi ºters. E cazul cneazei Ana Caºinschi, care a fost ºtearsã din calendar de patriarhul Ioachim în anul 1677. Mai sunt ºi alte cazuri. Dacã membrii comisiei sunt morþi când s-a constatat greºeala ºi s-a fãcut îndreptarea, cum vom rãspunde înaintea lui Dumnezeu? Pentru cã nu pot sã se mai pocãiascã dupã moarte. - Din cauza acestei mari rãspunderi, îmi închipui cã puþini credincioºi doresc sã facã parte dintr-o astfel de comisie. - Pentru ca sã înlãture greºelile ºi rãspunderile în cazuri de acestea, Biserica ecumenicã a luat o hotãrâre înþeleaptã, cu sute de ani înainte de a se proclama Bisericile naþionale. Ea a stabilit ca, în prima duminicã dupã Rusalii sã se cinsteascã toþi Sfinþii cunoscuþi ºi necunoscuþi. Eºti la îndoialã asupra cutãruia, dacã este sfânt sau nu, eºti nemângâiat cã nu poþi sã ai comuniune în rugãciune cu cineva iubit pe care-l crezi rãsplãtit de Dumnezeu cu coroana sfinþeniei, iatã Duminica Tuturor Sfinþilor îþi dã prilej de mângâiere. Dacã acel la care te gândeºti e rânduit de 67

Dumnezeu în ceata Sfinþilor, va fi cinstit de noi toþi în Duminica Tuturor Sfinþilor. În felul acesta nu greºim hotãrând noi ceea ce poate n-a hotãrât Dumnezeu. - Înþeleg acum. Dacã Natalia Gladcova e sfântã va fi ºi ea cinstitã cu toþi sfinþii în Duminica Tuturor Sfinþilor. - Da! Ar fi o greºealã s-o considerãm sfântã ºi mai ales s-o înscriem în calendar – s-o canonizãm – atâta timp cât nu s-a fãcut nici o minune la coºciugul ei ºi nu i se cunoaºte decât în parte viaþa. Aºa cel puþin cer regulile de canonizare. Neputrezirea corpului nu totdeauna e o dovadã a sfinþeniei celui ce l-a purtat în aceastã lume. Ba este o pãrere în popor, cã neputrezirea corpului e urmarea multelor ºi grelelor pãcate sãvârºite de rãposat în viaþã. De aici vin ºi cuvintele: „Vezi sã nu-þi rãmânã oasele neputrezite pentru pãcatul ce l-ai fãcut!” Istoria aghiografiei ruse spune cã s-au gãsit neputrezite trupurile episcopilor Iosif Gorlenco al Bielgorodului, mort în anul 1754 ºi Pavel Coniuschievici, mitropolit al Tobolscului, mort în anul 1670 ºi alþii. Totuºi, nau fost canonizaþi. Din contrã, sunt alþii, ale cãror corpuri sau gãsit putrede ºi cu toate acestea au fost canonizaþi. Multora dintre sfinþii din calendar nici nu li s-a cãutat corpul în mormânt, spre a se vedea cum este. - Chiar dacã Natalia Gladcova nu e sfântã, neputrezirea corpului ei mi-a adus mult folos ºi bogatã învãþãturã. Misterul neputrezirii ei mi-a grãbit paºii pe calea cãutãrii lui Dumnezeu. Fãrã acest mister poate amânam ducerea la pãrintele Gheorghe de la biserica cimitirului ºi nu ºtiu când aºi fi venit aici sã culeg atâtea învãþãturi de la dumneavoastrã. - ªi eu am învãþat din neputrezirea corpului Nataliei Gladcova. Sã nu te mire acest lucru, pentru cã omul pânã moare tot învaþã. Þi-am vorbit în prima searã de legile dupã care se conduc aºtri Universului ºi în virtutea cãrora avem minunata armonie a cerului. Toþi recunosc aceste legi. Sunt însã unii, care nu vor sã le numeascã legi ale lui Dumnezeu, ci le spun legi ale naturii. Cred cã l-a aceºtia le-a numit Madler, când a pus ca moto pe cartea sa de astronomie cuvintele: „Un adevãrat cercetãtor al naturii nu tãgãduieºte niciodatã pe Dumnezeu. Legea naturalã ºi legea divinã este una ºi aceiaºi”. 68

Deci, nu existã legi ale naturii oarbe, ci numai legi ale lui Dumnezeu puse în naturã. Mai existã ºi legi ale oamenilor pe care ºi le fac singuri, spre a se putea conduce în grupuri. Spre deosebire de legile lui Dumnezeu, sau naturale, cum obiºnuieºte lumea sã le numeascã, legile oamenilor sunt schimbãtoare, nestabile, se schimbã de la conducãtor la conducãtor, de la partid la partid. Sã nu ne închipuim însã, cã legile lui Dumnezeu puse în naturã nu se schimbã în veºnicie. Singur Dumnezeu este veºnic. Pentru noi care trãim aºa de puþin faþã de milioanele ºi miliardele de ani ale aºtrilor, legile lui Dumnezeu din naturã ne par fixe, chiar veºnice. Dumnezeu ºi le poate schimba sau întrerupe, tot aºa cum noi putem sã ne schimbãm sau sã ne întrerupem aplicarea legilor noastre omeneºti. Dovadã cã este aºa, avem cãderea meteorilor pe pãmânt ºi neputrezirea corpului Nataliei Gladcova. ªtim cã puzderia de meteori aleargã în Univers dupã o lege a lor. Fãrã aceastã lege, ei s-ar nãpusti asupra planetelor ºi deºi ºi a pãmântului. Tot aºa, existã o lege a putrezirii pentru noi oamenii, care sunã astfel: „Din pãmânt eºti ºi în pãmânt te vei întoarce”. Dumnezeu a întrerupt pentru puþin timp legile acestea, lãsând sã cadã câte un meteor pe pãmânt, cum e acela care a picat în Siberia în anul 1908, ºi scutind de putrezire, tot pentru puþin timp, câte un corp omenesc, cum e acel al Nataliei Gladcova. - De ce face acestea? - Eu cred cã pentru învãþarea noastrã, pentru trezirea noastrã. Sã învãþãm cã El este atotputernic ºi sã ne trezim la credinþã, iar cei necredincioºi sã aibã de la ce porni spre a-L cãuta. ªi oricine cautã pe Dumnezeu îl va afla. În seara urmãtoare, tânãrul Toma Oceacov mãrturisind cã este pe deplin lãmurit asupra existenþei lui Dumnezeu, profesorul Ioan Ananiev a început sã-l introducã în tainele creºtine. La plecare, Toma a primit Noul Testament ºi Mãrturisirea Ortodoxã cu urmãtoarele cuvinte din partea profesorului: „Dupã ce le vei citi cu toatã atenþia, vino sã mai stãm de vorbã!” Au trecut câteva sãptãmâni, în care profesorul s-a întâlnit cu Toma numai la biserica cimitirului. Din curajul lui Toma de a veni regulat la bisericã ºi din pietatea cu care se 69

ruga ºi cânta la toate slujbele, profesorul a înþeles cã ucenicul lui înainteazã. Pãrintele Gheorghe fusese informat despre toate ºi nu înceta a se ruga pentru acest tânãr. Când din nou s-au adunat sã stea de vorbã, profesorul a trebuit sã vorbeascã foarte puþin. Ceasuri întregi a vorbit numai Toma despre cele douã cãrþi ºi despre adevãrul creºtin cuprins în ele. În convingerea ºi entuziasmul lui uita adesea cã are în faþã numai pe profesor. Vorbea ca ºi cum sar fi aflat în faþa unei mulþimi, pe care voia s-o câºtige pentru noile sale convingeri. A terminat aºa: „Am dorit sã gãsesc pe Dumnezeu. Lam cãutat ºi L-am aflat. Mi L-aþi arãtat. Cum sã vã mulþumesc? ªtiu cum. Cei doi tineri de care mi-aþi vorbit îmi sunt model ºi ca ei alþi mulþi. N-am altã dorinþã de acum, decât aceea de a fi ºi eu un mãrturisitor a lui Dumnezeu”. - Dragul meu, dorinþa dumitale, trebuie sã fie o datorie pentru dumneata, cum este pentru fiecare dintre noi, cei care ne-am pãstrat credinþa strãmoºeascã. Uneºte însã, dorinþa mãrturisirii lui Dumnezeu cu metoda înþelepciunii. Pregãteºte-te ca duminica viitoare sã mergem împreunã la pãrintele Gheorghe. El te-a trimis la mine ºi eu sunt dator sã te duc înapoi la el, pentru ca spovedindu-te ºi împãrtãºindu-te sã te predea lui Dumnezeu. Vei fi numãrat împreunã cu noi fiii sãi. Primind pe tânãrul cel ce cãutase pe Dumnezeu, s-a bucurat pãrintele Gheorghe auzind din gura lui mãrturisirea: „Cred întru unul Dumnezeu, Tatãl atotþiitorul, Fãcãtorul cerului ºi al pãmântului, al tuturor celor vãzute ºi nevãzute”… Aici l-au dus pe Toma misterele Odesei.

70