Povestea Grasimii.docx

O privire stiintifica asupra grasimii In randurile de mai jos va voi explica procesul prin care organismul foloseste grasimea.. Despre grasime Intotdeauna tindem sa privim grasimea ca un lucru rau, dar, de fapt atarna de corpurile noastre cu un motiv si anume pentru faptul ca grasimea este o sursa primara de energie, are o ardere lenta, deci energia eliberata prin arderea ei dureaza mai mult timp. Grasimea este usor de inmagazinat, organismul o poate depozita oriunde. Este usor de produs, corpul nostrum poate lua o molecula de protein sau carbohidrat si o poate transforma in grasime. (Va puteti imagina cum ar fii sa iei un mar si sa-l transformi in grasime? Uimitor, nu?)Corpul nostrum are nevoie de protein pentru a construe si repara tesuturi, are nevoie de carbohidrati pentru a da celulelor un impuls de energie si sa actioneze ca un arzator pentru grasime. Daca mancam mai multe proteine, carbohidrati sau grasimi decat putem folosi, organismul nostru le va depozita sub forma de grazime pentru a o folosi ulterior. In acest fel nu risipim pretioasele calorii. Grasimea este genial cand lucrezi la camp, alergi dupa animale salbatice sau vrei sa rezisti unei ierni grele. Grasimea a ajutat specia noastra sa evolueze. Deci, data viitoare cand esti suparat pe corpul tau pentru ca e gras, adu-ti aminte ca el isi face treaba si incearca sa te ajute in felul in care a facut-o pentru stramosii tai timp de mii de ani. Din pacate azi nu mai avem nevoie de grasime in felul in care am avut odata. Astazi stam jos pentru a indeplinii anumite sarcini, mancam pentru motive variate si in plus preferam sa avem o viata lejera decat una de munca grea. Corpul nostrum continua sa produca grasime la fel cum a facut-o dintotdeauna. Totul se rezuma la metabolism. Povestea metabolismului A fost odata o mica celula muscular isteata, ea stia ca cel mai bun mod de a produce energie este prin arderea grasimilor si zaharurilor impreuna. Aceasta era, deasemenea, o mica celula conservatoare, ea folosea doar atata grasime si zaharuri cat avea nevoie, deci nu era risipitoare pentru ca stia ca intr-o zi s-ar putea sa aiba nevoie de energia excedentara. Asadar organismul a stocat acea energie sub forma de grasime. Grasimea arde in organismul nostru ca un bustean intr-un semineu. Semineul pe care il folosesc celulele noastre se numeste mitocondrie. Mitocondria este un organit, in interiorul celulei, responsabil cu transformarea nutrimentelor în energie. Fiecare celula are cel putin una, dar cele asupra carora vrem sa ne indreptam atentia sunt celulele musculare. Cand celulele muscular nu folosesc multa energie, ele nu au nevoie de multe mitocondrii. (De ce sa aprinzi toate sobele din casa daca nu este frig). Dupa cum stim, nu putem aprinde un foc cu un bustean, avem nevoie de surcele, hartie etc. ca sa aprindem busteanul. Corpul nostrum utilizeaza zaharuri pentru asta. Pentu a fii sigure ca totdeauna au o sursa de zahar la dispozitie, celulele musculare depoziteaza zaharurile sub forma de glicogen care se descompune in glucoza. Cand o celula muscular are nevoie de energie ii transmite corpului mesajul: “Da-mi si mie o molecula de acid gras din fluxul sangvin si o voi amesteca cu o molecula de glucoza”. Apoi le introduce pe amandoua in mitocondrie si porneste focul. Daca cineva incepe sa se antreneze, celulele muscular au nevoie instantaneu de energie pentru a continua sa functioneze. In acel moment striga catre orbanism: “Hei, avem nevoie

de mai multe molecule de acizi grasi ca sa le ardem!” Bineinteles, corpul fiind zgarcit cu rezervele sale de grasime, nu vrea sa renunte la pretiosii acizi grasi, asadar celula musculara este fortata sa functioneze fara sursa primara de energie. Dupa ce a folosit rezerva de acizi grasi, trebuie sa gaseasca altceva sa arda, dar tot ce gaseste este zahar(surcele), deci foloseste ce are. Din pacate zaharul nu arde la fel de efficient ca grasimea, cand glucoza arde singura are o ardere partiala (incompleta). Produsul secundar rezultat din arderea glucozei este acidul lactic. (Acidul lactic este produsul care face ca muschii sa te arda si iti inflameaza, muschii producand dureri in ziua de dupa un antrenament puternic). Dupa un timp celulele musculare incep din nous a sacaie organismul si ii spun: “chiar avem mevoie de niste acizi grasi” In cele din urma organismul cedeaza si spune:”Vreti acizi grasi, poftiti acizi grasi”. Astfel corpul elibereaza in sange un flux continuu de acizi grasi iar celulele musculare insfaca moleculele respective, ca urmare toate celulele care au nevoie de ele, le vor avea. In acest fel muschii incep sa arda din nou zaharuri si acizi grasi impreuna, eliminand acidul lactic. Cand omul incepe din nou sa se antreneze, intregul process se repeata, dar acum toti devim mai inteligenti. Dupa antrenament celula munsulara si organismul au o sedinta, acestea decid ca in cazul in care acesa grea incercare se repeta, organismul va trebui sa elibereze acizii grasi mai repede, ca sa nu mai treaca din nou prin tot chinul de acidul lactic. In afara de asta mai decid sa construiasca niste vase sangvine in jurul muschiului pentru ca celulele musculare sa aiba acces mai usor la moleculele de acizi grasi cand acestea sunt eliberate. In urmatoarea zi de antrenament planul functioneaza dar nu destul de bine. Deci se va decide ca eliberarea acizilor grasi sa se faca si mai repede ca data anterioara, si sa mai construiasca niste vase de sange. Celulei musculare ii mai vine o idee, aceasta decide ca va putea sa arda mai multi acizi grasi pentru a produce mai multa energie, daca are mai multe sobe, deci comanda niste mitocondrii in plus. Acest proces se repeta de fiecare data cand omul se antreneaza, in cele din urma, muschii sunt plini de vase de sange, astfel asigurand, tuturor celulelor musculare, accesul facil la acizii grasi. Corpul incepe sa elibereze acizii grasi din ce in ce mai repede, pana intr-un final in care acesta elibereaza aciizii grasi cand doar ne gandim sa incepem sa facem exercitii. Micile mitocondrii adaugate continua sa arda grasime si zaharuri chiar si cand nu ne antrenam. Deci devenim o masina de ardere a grasimii care functioneaza 24 de ore. Deci, amintitiva, cand va antrenati, ca telul vostru nu este sa ardeti grasimea ci sa deveniti o masina de ardere a grasimii care functioneaza 24 de ore. Ing. Filep Radu Mihai