Povestea unui stejar…
odata un stejar maret, inalt, frumos si puternic…
Vantul incercase sa-l tranteasca la pamant, dar cu cat forta mai puternic fibrele cele elastice cu atat devenira mai puternice pentru a sustine copacul cel mare.Soarele il dogorea cu furie,cu gandul sa-l aprinda. Dar cu toate ca frunzele ingalbenira, altele vezi le inlocuia
…Gheata incercase sa patrunda printre crapaturi pentru a-l face sa crape de sus si pana jos,dar tot ceea ce a putut face a fost sa intareasca si sa inaspreasca si mai mult coaja lui. Zapada
…Veni apoi si timplul cel secetos,cand pamantul facu sa inseteze tot ce era imprejul lui, incercand sa-l inabuseasca...
…Cu toate acestea batranul si falnicul stejar ramase tot acolo,fie iarna, fie vara, in ciuda tuturor dusmanilor sai…
Dar, veni o trista zi cand un vierme se strecura in inima copacului. El isi lasa ouale acolo. Din acele oua au aparut o duzina de viermisori...
copacului,apoi isi depusera si ei ouale. Din acestea au aparut mai tarziu sute de alti viermi care au continuat sa roada mici parti din copac , dupa care si acestia la randul lor si-au lasat ouale. Astfel mersera lucrurile pana cand intreaga inima a
Frunzele ingalbenisera, dar nici una verde nu mai veni sa ii ia locul …
Atunci ramurile incepura sa cada una cate una si radacina se usca…
Gheata patrunse inauntru si facu ca intreaga tulpina sa crape de sus in jos…
In cele din urma vantul il pravali la pamant unde putrezi peste propiile frunze moarte….
Prin urmare, cel mai mare dusman al stejarului nu a foet vantul,nici ploaia,nici inghetul,nici soarel,nici pamantul ,ci un mic vierme care a patruns in inima lui, facandu-si loc
Tot asa, pe noi nu ne doboara furtunile cele mari ci mici pacate ascunse in inima!