Potolirea Furtunii De Pe Mare Ppw.pptx

În timpul vieţii sale pământeşti Mântuitorul nostru Iisus Hristos a săvârşit multe minunii, pentru a le arăta oamenilor nemărginita iubire a lui Dumnezeu şi pentru ca oamenii să creadă în dumnezeirea Sa, prin potolirea furtunii pe mare Mântuitorul a vrut să le demonstreze ucenicilor (care au povestit ulterior oamenilor) ca la Dumnezeu orice este cu putinţă.



Mântuitorul îi ceartă pe ucenici pentru că au deznădăjduit şi le-a fost frică cu El lângă ei. Si de aici se poate deduce că dacă nu ne pierdem credinţa , Dumnezeu este şi va fi mereu cu noi si cu El lânga noi orice minune poate să devină realitate aşa cum s-a întâmplat cu ucenicii când înaintea ochilor lor, furtuna s-a potolit din porunca Mântuitorului.

Prin urmare, trei dintre evanghelişti ne relatează aproximativ la fel minunea prin care Iisus a potolit furtuna pe mare. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că nu trebuie să ne pierdem credinţa în niciun moment al vieţii noastre. Cuvântul prim este adresat vânturilor, cuvântul al doilea valurilor mării şi ambele forţe ale naturii se liniştesc „Se făcu linişte adâncă” atunci când



Minunea este evidentă prin liniştirea imediată, spontană, la intervenţia Sa. Minunea aceasta dovedea mai mult încă decât altele că Mântuitorul dispunea de puteri extraordinare asupra naturii şi, în consecinţă, trebuie să fie mai mult decât un simplu om.



Corabia, plutind pe valurile furioase, cu ucenicii care luptă din răsputeri pentru salvarea ei şi cu Mântuitorul la cârmă, a fost comparată deseori cu Biserica creştină, lovită din toate părţile de încercări, condusă cu înţelepciune şi putere de Fiul lui Dumnezeu prin Apostoli, ucenicii şi urmaşii lor. Ea nu poate fi înfrântă, oricâte vor fi duşmăniile pe care le înfruntă.



Marea agitată şi bătută de vânturi mari mai semnifică şi viaţa creştinului, viaţa omului în genere, lovit de multe ori de suferinţe grele şi de încercări.



Prin urmare, Minunile făcute de Iisus Hristos îi învată pe oameni că la Dumnezeu orice este cu putinţă , El poate opri natura din cursul ei, poate învia din morţi, poate vindeca de orice boala, ceea ce nouă oamenilor ne este cu neputinţă dar pune condiţia aşa cum se observă şi în minunea săvârşită prin Potolirea furtunii de pe mare ca omul sa nu-şi piardă CREDINŢA să nu denădăjduiască în orice împrejurare



Aşa cum Furtuna de pe mare poate fi asemănată cu un moment neplăcut din viaţă şi aşa cum obişnuieşte în general omul să îşi amintească atunci că singurul care l-ar mai putea ajuta ar fi Dumnezeu, el începe să se roage, ceea ce este plăcut lui Dumnezeu dar nu în măsura în care ar deznădăjdui ...!



 

 



Evanghelia dupa Matei Matei 8:23 Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Matei 8:24 Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Matei 8:25 Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Matei 8:26 Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Matei 8:27 Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?

    

 



Evanghelia dupa Marcu Marcu 4:35. Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt. Marcu 4:36. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii. Marcu 4:37. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Marcu 4:38. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? Marcu 4:39. Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare. Marcu 4:40. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? Marcu 4:41. Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?

 







Evanghelia dupa Luca Luca 8:22. Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. Luca 8:23. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi sa lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Luca 8:24. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Luca 8:25. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?