Poezi.docx

Păpădia-paraşută de Emilia Plugaru Obosită rău de tot, Furnicuţa s-a oprit Pe un fir de păpădie Şi un pic a aţipit. Bate-un vântuleţ şăgalnic, Păpădia-ncetişor Se dă huţa: na, ni, na, Furnicuţo, somn uşor. Se trezeşte furnicuţa: – Ce de bine e să stai Să priveşti spre cerul larg Când afară-i luna mai. Deodată, furnicuţa Observă că zboară-n sus. Firul cel de păpădie De la locul lui s-a smuls. – Furnicuţo, ţin-te bine Cu lăbuţele de mine, Căci zburăm acum pe ruta Cer-Pământ… cu paraşuta. Bujorii de lângă prispă de Emilia Plugaru Lângă prispă, bujoreii Din ţărână s-au ivit, De pe ram, o vrăbiuţă Îi salută: bun venit! Soare cald, e primăvară, Prin ogradă zburdă iar Trei prieteni – un căţel, Un copil isteţ ş-un miel. Bunicuţa grijulie Îi tot ceartă pe cei trei: N-alergaţi atât de iute, Fiţi atenţi la bujorei…