Poem.docx

Cântec de lume – Nichita Stănescu Toată frunza-mi zice lotru c-am furat un ram din codru... Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce dorurile-n el, năuce, dară nopţile-nstelate i le ţine lui pe toate. Tot aş sta şi tot mi-i modru. Înserarea-mi zice lotru, seară confundată-n moină, c-am furat din ea o doină ce-am cântat-o în neştire... Numai mândra-mi zice mire... ...dar la capul dragei mele, plop îş urcă frunza-n stele vântul de-l îngână-n ramuri, plopul alb cu noaptea-n ramuri.