Actiunea-in-anulare.docx

Actiunea in anulare Sediul materiei: art 263-264 din TFUE (fostele art 230 si 231 din TCE). Notiune: Acţiunea în anulare face parte dintre căile de atac care pot fi exercitate în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Prin această acţiune, reclamantul solicită anularea unui act adoptat de către o instituţie, un organ sau un organism al Uniunii Europene.1 Consta in posibilitatea pe care o au statele, institutiile UE si particularii de a ataca in fata Curtii un act obligatoriu, emis de catre institutiile UE si de a obtine in anumite conditii desfiintarea acestuia. Este un mijloc de control al conformitatii actelor juridice ale UE, adica un control de legalitate, prin care se urmareste desfiintarea unui act ilegal, nu modificarea acestuia (se aseamana cu actiunea in neconstitutionalitate din dreptul intern). Actele susceptibile de a fi atacate cu actiunea in anulare: art. 289 TFUE  actele Consiliului;  actele Comisiei;  actele Bancii Centrale Europene, altele decat recomandarile si avizele;  actele Parlamentului European;  actele Consiliului European, care produc efecte juridice fata de terti. CJUE controleaza de asemenea legalitatea actelor organelor, oficiilor si agentiilor UE, acte care de asemenea produc efecte juridice fata de terti.2 Indiferent de entitatea de la care emana actul, acesta trebuie sa fie obligatoriu. In functie de obiectul si continutul actelor, indiferent de denumirea lor, daca acestea sunt obligatorii, actele pot face obiectul actiunii in anulare. Toate institutiile UE, cu exceptia Curtii de Conturi au calitate procesuala pasiva. Legitimarea procesuala activa Titulari super-privilegiati:  statele membre;  Consiliul;  Comisia;  Parlamentul European. Au statut de titulari super-privilegiati, deoarece pot introduce o actiune in anulare, fara a indeplini vreo conditie speciala privind interesul. Un stat membru poate introduce o actiune in anulare impotriva unui act, care din punct de vedere politic a votat pentru. Titulari semi-privilegiati:  Banca Centrala Europeana;  Curtea de Conturi.  Comitetul regiunilor Aceasta categorie de titulari poate introduce o actiune in anulare numai pentru a isi apara prerogativele. De exemplu, Consiliul poate adopta un regulament pentru care trebuie sa solicite avizul Parlamentului European, lucru pe care nu il face. In aceasta situatie, prerogativele PE nu sunt respectate, iar acesta poate formula o actiune in anulare privind regulamentul in cauza. Dimpotriva, Consiliul adopta un regulament pentru care trebuia sa consulte Comitetul Regiunilor, dar nu o face. In acest caz, Comitetul Regiunilor nu poate formula act in anularea regulamentului, deoarece prerogativele PE nu au fost atinse.

1 2

EUR-Lex.europa.eu Idem

Titulari neprivilegiati: Particulari (persoane fizice si persoane juridice, care trebuie sa demonstreze un interes) trebuie sa indeplineasca 2 conditii, in mod cumulativ, pentru a formula o actiune in anulare:  Actul juridic pe care il ataca trebuie sa li se adreseze particularilor in mod individual;  Actul juridic atacat trebuie sa aiba continutul si forma regulamentului sau ale deciziei, adresandu-se unuia dintre particulari, adica privindu-i direct si individual.  Direct inseamna ca actul se impune individului, fara intermediari (regulament sau decizie). In practica, dificultatea apare cu privire la intermediari, in cazul in care, de exemplu, actul se adreseaza unui subiect de drept, dar el vizeaza direct si individual un alt subiect de drept – ex: Comisia Europeana a sanctionat un stat pentru ca a acordat ajutoare, in mod ilegal, uneia dintre regiunile sale. Decizia, in mod formal, este adresata statului in cauza. Regiunea sanctionata nu ar putea, prin urmare, sa introduca o actiune in anulare impotriva acelei decizii, deoarece aceasta nu ii este adresata. Este evident ca decizia in discutie, care se adreseaza statului membru priveste regiunea, in mod direct si individual. Legitimarea procesuala pasiva:  Parlamentul European si Consiliul;  Consiliul;  Comisia;  Banca Centrala Europeana;  Consiliul European sau PE, dar numai pentru actele menite sa produca efecte juridice fata de terti.

Autoritatea hotararii in anulare Potrivit art. 264 din TFUE, in cazul in care actiunea este intemeiata, CJUE declara actul nul si neavenit(actul se considera inexistent). Nulitatea opereaza si pentru trecut si pentru viitor, adica partile trebuie repuse in situatia de dinaintea intrarii in vigoare a actului.3 Articolul 264 (ex-articolul 231 TCE) În cazul în care acțiunea este întemeiată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene declară actul contestat nul și neavenit. Cu toate acestea, Curtea indică, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat, care trebuie considerate ca fiind irevocabile. Consiliul de Ministri a ajuns la o intelegere cu Sindicatul Functionarilor Publici Europeni privind majorarea salariului cu 10%. Printr-un regulament ulterior insa, Consiliul a majorat salariul functionarilor publici cu numai 5%. Functionarii publici au formulat o actiune in anularea regulamentului privitor la majorarea salariului. Prin hotarare, CJUE a decis anularea regulamentului in cauza, insa sub rezerva adoptarii de catre Consiliu a unui nou regulament, prin care salariul sa fie majorat cu procentul negociat de catre sindicat. In ceea ce priveste executarea unei hotarari a CJUE, data in cadrul actiunii in anulare, potrivit art 266 din TFUE, institutiile ale caror acte au fost anulate sunt obligate sa adopte masurile necesare pt aplicarea hotararii Curtii. Articolul 266 (ex-articolul 233 TCE) Instituția, organul, oficiul sau agenția emitentă a actului anulat sau a cărei abținere a fost declarată contrară tratatelor este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene Articolul 263 (ex-articolul 230 TCE) Curtea de Justiție a Uniunii Europene controlează legalitatea actelor legislative, a actelor Consiliului, ale Comisiei și ale Băncii Centrale Europene, altele decât recomandările și avizele, și a actelor Parlamentului European și ale Consiliului European menite să producă efecte juridice față de terți.

3

Art. 264 TFUE

Aceasta controlează, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice față de terți. În acest scop, Curtea are competența să se pronunțe cu privire la acțiunile formulate de un stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie, pentru motive de necompetență, de încălcare a unor norme fundamentale de procedură, de încălcare a tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere. În aceleași condiții, Curtea are competența să se pronunțe cu privire la acțiunile formulate de Curtea de Conturi, de Banca Centrală Europeană și de Comitetul Regiunilor, care urmăresc salvgardarea prerogativelor acestora. Orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și al doilea paragraf, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare. Actele de constituire a organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii pot să prevadă condiții și proceduri speciale privind acțiunile formulate de persoanele fizice sau juridice împotriva actelor acestor organe, oficii sau agenții care sunt destinate să producă efecte juridice față de ele. C 326/162 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 26.10.2012 Acțiunile prevăzute de prezentul articol trebuie formulate în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv.

ART 263-ACTE ATACABILE: 1. Actele legislative ale Consiliului si Parlamentului adoptate împreuna sau actele adoptate de Consiliu cu participarea Parlamentului European sau adoptate de Parlementul European cu participarea Consiliului pot fi atacate. 2. Actele nelegislative, dar obligatorii ale Consiliului, Comisiei, BCE. 3. Actele Parlamentului European si Consiliului European care sunt apte sa producă efecte fata de terți. 4. Acte ale organelor, oficiilor si agențiilor UE destinate sa aibă efecte juridice fata de terți. ART. 288 – ART. 291 TFUE Franceza

Engleza

Romana

Legislatif (non legislatif)

Legislative acts (non legaislative)

Delegues actes

Delegate acts

Acte legislative (adoptate de Parlament + Consiliu) Acte delegate (completeaza sau modifica anumite elemente esentiale ale actului legislativ; actul legislativ e baza actului delegat) - nelegislative Acte de punere in aplicare/de executare, pot avea 2 surse/autoritati care adopta aceste tipuri de acte: Comisia pt actele uniforme si Statele membre (acte nationale) Acte obligatorii din punct de vedere juridic Competente de executare

Mise en mettre/ Actes d- Implementing acts executions

Acts juridiquement Legally binding union acts contraignant Competents d-executions Implementing powers Art. 263 – 4 Franceza

Engleza

Romana

Actes reglementaires

Regulattory acts

Acte normative

Messures d-executions

Implementing majors

Masuri de executare – sunt consecvente cu, competentele de executare

Actele de punere in aplicare si actele de delegare sunt nelegislative. Cele legislative si cele delegate pot fi puse in aplicare de acte legislative de acte delegate. Actele derivate::  Regulamente  Decizii  Directive  Sunt adoptate in comun de Consiliu si Parlament  Printr-un act nelegislativ (regulament delegat, directiva sau decizie delegat) pot fi completate in mod neesential de Comisie. Pentru a se duce la capat procesul normativ, statul trebuie sa adopte acte de punere in aplicare si executare. Actele de punere in aplicare se numesc acte de transpunere la noi, dar exista o alta categorie de acte de implementare ce pot implementa si regulamentul, care nu e un act de transpunere propriu-zis, ci e un act care creeaza infrastructura, fie ca e nevoie de bani, fie de institutie.  La directiva legislativa avem nevoie de acte nationale  La directiva delegata, statul membru trebuie sa adopte acte nationale de executare/punere in aplicare Actele de punere in aplicare:  Actele delegate  Actele legislative  In statele membre sau de Comisie pot fi puse in aplicare  Comisia poate adopta regulamente de executare, directive de executare (directive nationale) sau decizii de executare Acte atacabile de persoanele fizice si juridice conform 263-4: 1. Acte destinate:decizii legislative, decizii delegate, decizii de punere in aplicare.  Deciziile legislative pot fi adoptate de Consiliu si Parlament împreuna, sau de Consiliu cu participarea Parlamentului sau de Parlament cu participarea Consiliului.  Deciziile delegate pot fi adoptate doar de Comisie,  Deciziile de punere in aplicare pot fi adoptate de Comisie sau in mod excepțional de Consiliu in materiile de politica externa si de securitate comuna.  La aceste tipuri de acte se adaugă actele adoptate de BCE obligatorii, altele decât cele de mai sus. De asemenea se adauga actele Parlamentului European si Consiliului European cu efecte juridice fata de terți si actele organelor, oficiilor si agențiilor Uniunii cu efecte juridice fata de terți. Resortisantul are voie sa atace deciziile legislative, delegate si de executare/punere in aplicare adoptate de Comisie. Nu intra in aceasta categorie regulamente, oricare pentru ca ele au aplicabilitate generale, nu se pot aplica in mod individual. Nu intra nici directivele, oricare dintre ele deoarece destinatarul directivelor este reprezentat de statele membre. 2. Acte ce privesc resortisanții direct si individual, desi nu le sunt destinate: actele legislative: regulamentele legislative adoptate prin procedura ordinara sau prin procedura specială, deciziile nedestinate adoptate prin una din cele doua categorii de proceduri. Afectarea directa a unui resortisant sau a unui particular de catre un act presupune, potrivit jurispprudentei Curtii 2 conditii cumulative: prima conditie – actul UE atacat sa produca in mod direct efecte asupra situatiei juridice a acestui particular si a doua conditie – actul UE sa nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor acestui act, care sunt insarcinati cu punerea sa in aplicare, aceasta aplicare avand caracter pur automat si decurgand doar din reglementarea UE, fara aplicarea altor norme intermediare.

*In practica, dificultatea apare atunci cand, de exemplu, actul este adresat cuiva, dar el vizeaza direct si individual pe altcineva. (ex: Comisia Europeana a adoptat o decizie prin care a sanctionat un stat membru pentru ca a acordat ajutoare ilegale uneia dintre regiunile sale. Decizia este, asadar, in mod formal si oficial, adresata statului membru, el este cel sanctionat pentru fapta sa. Regiunea respectiva nu ar putea, in consecinta, sa atace decizia prin actiune in anulare deoarece decizia nu e adresata regiunii, chiar daca in final cea afectata e regiunea. Insa, e evident faptul ca decizia in discutie priveste regiunea in mod direct si individual. In aceasta situatie, ea va putea, pe acest principiu, sa atace actul.) Afectarea individuala, potrivit jurisprudentei CJUE, pentru ca un act atacat sa priveasca individual o alta persoana fizica sau juridica decat destinatarul actului, trebuie ca actul in discutie sa ii aduca atingere in considerarea anumitor calitati care ii sunt specifice sau a unei situatii de fapt, care o caracterizeaza in raport cu orice alta persoana si ca urmare a acestui fapt, o individualizeaza intr-un mod analog celui in care ar fi individualizat insusi destinatarul actului. (ex: exista un regulament al Comisiei, care interzice importul unui produs dintr-un stat tert, atat pentru ca regulamentul are caracter general, importatorii afectati nu pot introduce actiune in anulare in fata CJUE). Cu toate acestea, exista cazuri in care anumite persoane pot fi vizate mai mult decat altele. Daca, atunci cand intra in vigoare regulamentul, un importator dintr-un stat membru are deja 2 vapoare incarcate cu produsul respectiv, cel care face obiectul interdictiei prevazute de regulament, care se deplaseaza catre o destinatie fixa dintr-un stat membru, CJUE a considerat ca regulamentul, in acest caz, nu trebuie aplicat marfurilor deja expediate in baza unui contract, care trebuie executat in termen de 10 zile, iar dispozitiile din regulament privesc in mod individual importatorul deoarece acesta se gaseste intr-o situatie care il caracterizeaza/individualizeaza in raport cu o categorie generala. 3. Acte normative care privesc direct, nu si individual si care nu au nevoie de măsuri de executare: regulamente delegate, regulamentele de punere in aplicare care pot fi adoptate de Comisie si pentru PESC de Consiliu, acte generale obligatorii ale BCE, acte generale ale Parlamentului European si Consiliului European cu efecte juridice fata de terți, acte generale ale organelor, oficiilor, agențiilor Uniunii cu efecte juridice fata de terți. *Hotararea T-18/10 emisa de Tribunal in septembrie 2011 -> hotararea Tribunalului a fost confirmata de hotararea Curtii prin hotararea C-583/11p (p=in cale de atac) in octombrie 2013. Potrivit Tribunalului confirmat de Curte, notiunea act normativ in sensul art. 263-4 TFUE trebuie inteleasa ca vizand orice act cu aplicabilitate generala cu exceptia actelor legislative. In consecinta, un act legislativ poate face obiectul unei actiuni in anulare formulate de o persoana fizica sau juridica numai daca o priveste direct si individual.(conditii cumulative) 4 Pentru a stabili dacă un act este atacabil sau nu, Curtea de la Luxemburg ia in considerare natura si conținutul actului respectiv si nu forma acestuia. Au fost situatii in care Comisia adoptase un act pe care il denumise formal aviz, dar care, după forma si conținutul sau, avea forța juridica a unui regulament, avea prevederi obligatorii. Avizele si recomandările nu pot face obiectul unei acțiuni in anulare. Acest lucru exclude practic toate actele acelor instituții ale Uniunii care pot adopta numai avize potrivit tratatului. Potrivit jurisprudenței Curții, nu pot fi atacate următoarele tipuri de acte: actele adoptate de guvernele statelor membre, acte preparatorii/preliminare/măsuri intermediare, comunicări informale, instrucțiuni interne etc. Procedura actiunii in anulare:

4

Art. 263 TFUE

Termenul in care se poate formula actiunea in anulare este de 2 luni, care poate fi prelungit cu un termen invariabil de 10 zile(termen de distanța-pentru ca distanța diferitelor state membre fata de Luxemburg este diferită, astfel Curtea da acest termen) si curge astfel: - pt actele generale: de la publicarea lor in Jurnalul Oficial al UE; - pt actele individuale: de la notificarea lor celui interesat. - de la data la care autoritatea publica a luat cunoștința de conținutul exact si de motivele actului in cazul in care actul nu a fost publicat si nici nu i-a fost notificat, cu condiția sa fi cerut comunicarea actului respectiv intr-un termen rezonabil din momentul in care a aflat de existența lui. Termenul curge, in caz de notificare, din ziua urmatoare notificarii, iar, in caz de publicare, din a 15-a zi urmatoare datei publicarii actului atacat in Jurnalul Oficial al UE. Potrivit jurisprudenței Curții, un act atins de o neconformitate atât de gravă încât este lovit de sancțiunea inexistenței poate fi atacat oricând, nu exista termen, pe motivul ca aceasta neconformitate nu poate fi tolerata de dreptul Uniunii si deci actul trebuie tratat ca neavând efect juridic nici măcar provizoriu. Motivele pentru introducerea actiunii in anulare 1.Motivul de necompetența  Necompetența UE: atunci cand in tratate nu exista nicio baza juridica pentru adoptarea respectivului act  Necompetența unei instituții a Uniunii: de exemplu adoptarea de către comisie a unor acte de punere in aplicare sau acte delegate care depășesc cadrul stabilit prin actul de baza.  Încheierea unui acord internațional de către Comisie, deși era de competenta Consiliului. 2.Incalcarea unor norme fundamentale de procedura  Lipsa motivării  Motivarea insuficienta  Motivarea contradictorie  simpla motivare poate submina întregul act care pe fond poate fi bun.  Nu au fost consultate organe ale Uniunii ale căror consultare era obligatorie  Lipsa autentificării textului actului in toate limbile oficiale înainte de publicarea sau după caz de notificarea actului. In primele 2 situatii, CJUE si Tribunalul se pot autosesiza. 3.Incalcarea tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora:  incompatibilitatea cu dreptul primar,  incompatibilitatea inclusiv cu protocoalele si cu Carta,  încălcarea principiului încrederii legitime, o eroare manifesta de apreciere,  In aceasta categorie nu poate intra un motiv precum:incompatibilitatea cu dreptul național, dificultăți de aplicare a actului. 4.Abuzul de putere este un motiv des invocat in practica, foarte rar reținut de Curte si poate fi reținut in următoarele contexte:  pe baza unor indicii obiective, pertinente si concordante, actul apare ca fiind adoptat in scopul exclusiv sau cel puțin determinant de a atinge alte obiective decât cele prevăzute in conținutul sau, sau de a eluda o procedura specială.



Nu poate fi invocat abuzul de drept in situația in care actul urmărește mai multe obiective chiar dacă exista un motiv nejustificat alături de motivele valabile atâta timp cat scopul esențial nu este compromis. 5

Precizări:motivele de mai sus pot privi întregul act sau doar anumite articole ale acestuia. In cererea introductiva trebuie incluse toate motivele de anulare avute in vedere fiind exclusă invocarea, posibilitatea invocării de noi motive pe parcursul desfasurarii actiunii declanșate in fata Curții. Caracterul întemeiat sau nu al motivelor invocate se apreciază prin raportare la momentul adoptării actului. Unde se poate introduce actiunea: La Curte pentru actele Consiliului si/sau Parlamentului European atacate de state membre sau de instituții. Excepție fac actele in domeniul ajutorului de stat si antidumping care merg la tribunal. La tribunal, pe lângă acestea merg si actele Comisiei atacate de state membre, instituții si resortisanți. Costuri: Procedura in fata instanței e gratuită, totuși, in cazul in care Curtea a efectuat cheltuieli pe care putea sa le evite, poate sa oblige partea in folosul căreia s-au efectuat sa le restituie. Cheltuielile pentru activitățile de copiere sau traducere efectuate la cererea unei părți, apreciate ca fiind extraordinare, sunt restituite. Partea care cade in pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată. Efectele introducerii in anulare: Potrivit 278 TFUE, introducerea actiunii in anulare nu suspenda executarea actului atacat. Cu toate acestea, in cazul in care considera ca împrejurările o impun, Curtea poate ordona suspendarea actului atacat si poate dispune măsuri provizorii. Potrivit jurisprudenței Curții, actul beneficiază de prezumția de validitate. Articolul 278 (ex-articolul 242 TCE) Acțiunile cu care este sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu au efect suspensiv. Cu toate acestea, în măsura în care consideră că împrejurările o impun, Curtea poate ordona suspendarea executării actului atacat. Efectele hotărârii Curții in sensul anulării actului atacat: Actul dispare din ordinea juridica a Uniunii Europene ex tunc, de la data intrării sale in vigoare. Particularitati referitoare la retroactivitate – art 264: O hotarare in anulare, data de catre CJUE, este retroactiva, are valoare erga omnes, nu doar fata de partile in proces si antreneaza nulitatea totala sau partiala a unui act jur al UE. Nulitatea partiala intervine cand actul juridic, in substanta sa, nu este denaturat (nu mai poate fi aplicat). CJUE poate, totodata, sa limiteze efectele retroactivitatii, adica sa limiteze efectele hotararii, in timp. CJUE poate, de asemenea, sa limiteze efectul retroactiv numai la persoana care a introdus actiunea in anulare. Instanța de la Luxemburg mai are posibilitatea sa mențină actul in vigoare pana cand instituția emitenta adopta alt act care sa il înlocuiască atunci cand soluția nemenținerii actului ar putea provoca prejudicii particularilor. Executarea hotărârii de anulare: Presupune ca instituția sau instituțiile emitente trebuie sa ia măsurile necesare pentru executarea hotărârii. Excepția de ilegalitate: art. 277 TFUE Are avantajul ca nu trebuie sa respecți termenul de doua luni si poate fi invocata de orice titular fără sa mai trebuiască sa mai demonstreze interesul. Condiția pentru invocarea pe cale de excepție este 5

EUR-Lex.europa.eu

tocmai expirarea termenului prevazut de 263, excepția poate fi invocata in cazul unui litigiu cu privire la un act cu caracter general adoptat de o instituție un organ, un oficiu sau o agenție UE. Motivele sunt aceleași de la actiunea in anulare. Sancțiunea este inaplicabilitatea actului . Cand invoci pe cale de excepție este inaplicabilitatea, nu nulitatea actului, diferența este ca acest efect exista doar inter partes litigantes. Potrivit jurisprudenței Curții, invocarea excepției de inegalitate nu este reținuta dacă actul putea fi invocat conform 263 TFUE. Articolul 277 (ex-articolul 241 TCE) Sub rezerva expirării termenului prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf, în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 263 al doilea paragraf pentru a invoca în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene inaplicabilitatea respectivului act.