E începutul anului şcolar După o vară lungă de vacanţă, E prima dimineaţă de calvar, E “crima condamnată de instanţă” : -Scoală Costică ! (măsa grijulie) Este târziu, mai eşti încă în pat ?! Însă Costică nici nu vrea să ştie : -La şcoală nu mai merg ! m-am săturat ! -Cred că glumeşti, sau vrei să râzi de mine , Ţi-am pregătit dejunul, e colea, Ce ţi-a venit (?!) cumva nu-ţi este bine ? Motive nu găsesc că ai avea (!?) -Da’ nici măcar nu pot să-ţi povestesc, Pe şcoală sunt, mămico, sictirit, Copii nu mă plac, chiar mă urăsc, Profesorii la fel, nu mă înghit… -Gândeşte-te măcar un pic la bani, Te rog din nou, fă bine şi te scoală, Sper să-nţelegi…ai cinzeşcinci de ani, Şi ca director…tre’ să fii la şcoală !