Disciplina Simplității.docx

Disciplina simplității Matei 6:25-33 

Simplitatea, dusă la extrem, devine eleganţă. (Jon Franklin)



Simplitatea înseamnă să faci călătoria acestei vieți doar cu bagajul strict necesar. (Charles Dudley Warner)



Simplitatea adevărată unește bunătatea cu frumusețea. (Platon)



Nefericirea zilnică e incapacitatea de a fi contemporan cu experienţele proprii. Altfel spus, e un viciu de concentrare. În loc să focalizezi extatic asupra punctului, te laşi confiscat de liniile virtuale care îl precedă sau îi urmează. Fericirea aflată la îndemână se dizolvă, subminată de nostalgii, anxietăţi, false lucidităţi, presentimente. Ceea ce înseamnă că ea nu mai e resimţită ca fericire, nu mai e recunoscută în splendoarea simplităţii sale. (Andrei Pleșu).

I. Ce este și ce nu este simplitatea? Simplitate – sobrietate, naturalețe, modestie, lipsit de artificialitate și de prefăcătorie… Simplism – un mod unilateral și superficial de a vedea lucrurile, gândire mărginită, nivel intelectual scăzut. Nevoia noastră de siguranță (în antiteză cu încrederea) ne-a condus la un atașament teribil față de lucruri. Ne dorim cu ardoare lucruri de care nici nu avem nevoie, nici nu ne bucurăm. Cumpărăm obiecte pe care nu le dorim pentru a impresiona oamenii care ne displac. Mass-media reușește să ne convingă că „a nu ține pasul cu moda e totuna cu a nu ține pasul cu realitatea.” Trebuie să realizăm că a te conforma unei societații bolnave înseamnă că și tu și eu suntem bolnavi. Richard Foster: ne-am deprins să numim pofta ambiție, avariția prudență și lăcomia hărnicie. Pe de altă parte, Biblia nu aprobă ascetismul extrem: creația este bună, trebuie să ne bucurăm de ea. Este nevoie să ne dozăm măsura. Avem nevoie să ne ferim de excese.

Indiferent de extreme. La o extremă se află Mamona, zeul banului, materialismul, la cealaltă extremă se află ascetismul nociv, negarea realității fizice. Poporul Israel a fost dependent de Dumnezeu, dar a avut și promisiunea unei țări în care curge lapte și miere. Așadar: simplitatea constă în naturalețe, autenticitate, măsură și raportare corectă la tot ceea ce există. Oamenii care practică disciplina simplității sunt în căutarea inocenței copilăriei, pe cînd oamenii simpliști sunt cei blocați într-un infantilism la nivel de gândire. Ce înseamnă a practica disciplina simplității? A căuta mai întîi Împărăția Cerurilor și neprăhinirea Lui. Unul din cele mai evidente semne că noi căutăm mai întîi împărăția cerurilor este eliberarea de îngrijorare. Simplu fapt că cineva trăiește în sărăcie nu este un semn al simplității. Poate fi un semn al lenei, al delăsării, al incapacității, al contextului etc. Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, dar de obicei, banii sunt iubiți mai mult de cei care nu-i au. II. Atitudini lăuntrice ale simplității 1. A privi ceea ce ai ca pe un dar din partea lui Dumnezeu. Ceea ce avem nu este doar rezultatul muncii noastre, ci purtarea de grijă a Tatălui din cer, care ne dă pâinea noastră cea de toate zilele. Citim 1 Corinteni 4:1-7 2. A știi că purtarea de grijă pentru tot ceea ce avem este problema lui Dumnezeu, nu a noastră. Simplitatea înseamnă libertatea de a te încrede în Dumnezeul care poartă de grijă. În mod ultim, purtarea de grijă pentru ceea ce avem sau suntem nu depinde de noi. Asta nu înseamnă că nu închidem ușa cu cheia sau nu facem minimul necesar. 3. A avea dispoziția de a împărți anumite bunuri cu ceilalți. Ne agățăm cu ardoare de bunurile noastre, în loc să împărțim cu ceilalți, din cauza îngrijorării și a fricii de viitor. Simțul proprietății din capitalism. Aici apare actul dărniciei, dar și acesta trebuie făcut cu măsură, cu înțelepciune și calculat. Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce. Nicio colectă pentru el. III. 10 Principii / sfaturi exterioare ale simplității

1. Cumpără lucruri sau produse pentru folosul lor și nu pentru statutul lor. Este important să nu ne lăsăm seduși de ideea prestigiului, a clasei și să nu credem că ceea ce avem poate defini ceea ce suntem. Tirania modei. Problema îmbrăcămintei, a hainelor, a accesorilor. Contează și calitatea, dar să fim atenți la ispita de a ne defini prin elementele de decor. 2. Respinge orice lucru care îți produce dependență reală: simplitatea înseamnă libertate, nu sclavie. Țigara, alcoolul, coca-cola, televizorul, netflix, facebook, reviste, instagram. De unde știi că ești dependent de ceva? Cînd rămîi o perioadă relativ scurtă de timp fără acel ceva, intri în panică, neliniște, ușoară iritare. 3. Formează-ți obiceiul de a dărui lucruri. Avem haine, jucării, papuci, obiecte casnice care stau în depozite, în garaj, în camere, fără să fie folosite. Probabil nu vor fi folosite niciodată. Mereu cumpărăm ceva nou. Alții nu au nici atât. Fă-le o bucurie. Împarte. Oricum nu sunt ale tale. După moarte, tot aici rămîn. 4. Nu te lăsa capturat de propaganda celor care laudă aparatele moderne. Se încearcă să fim convinși să renunțăm la un produs mai vechi care funcționează și să cumpărăm unul mai nou, ultimul model dacă se poate, pentru că are o caracteristică nouă, de obicei lipsită de importanță. Model nou. Obiect actualizat. iPhonemania etc. 5. Învață să te bucuri de lucruri și fără să fie ale tale. A poseda este obsesia culturii noastre; dacă posedăm un obiect, îl putem controla, iar nouă ne place controlul pentru că avem siguranță. Necunoscutul cere încredere. Există parcuri, biblioteci și alte aspecte publice de care te poți bucura împreună cu alții. Chiar dacă nu e pe numele tău. 6. Învață să prețuiești creația în profunzime: mergi pe jos, plimbă-te prin păduri, citește o carte în livadă, poiană, pe malul unui râu, culege flori și simte-le parfumul. Toată natura a devenit wallpaper de calculator. 7. Fii sceptic și prudent la ofertele de genu: cumpără acum, plătește mai târziu. Ai grijă la împrumuturi bancare, la dobânzi, la rate. Biblia nu le condamnă în mod definitiv. Dar ne avertizează că pot produce pagube în viața unui om. Trebue atenție, prudență și socoteală înțeleaptă.

8. Respectă învățătura lui Isus în legătură cu autenticitatea și sinceritatea vorbirii: Da să fie da, nu să fie nu. Să evităm compromisul, jumătățile de adevăr, vorbirea cu mai multe înțelesuri, lingușeala. Dacă promiți un lucru, ține-te de cuvânt. 9. Respinge orice lucru care implică asuprirea aproapelui: aici e o problemă destul de complexă. Nu cumva produsele consumate de noi și cumpărate în cantități industriale au fost obținute prin exploatarea imigranților sau a localnicilor din zone sărace ale lumii? Nu încurajez eu exploatarea indienilor și a celor din Bangladesh care cîștigă cîțiva dolari pe lună și cos încălțăminte Nike care se vinde la 100, 150 de dolari bucata? 10. Evită orice te-ar putea distrage de la căutarea mai întâi a Împărăției lui Dumnezeu. IV. Simplitatea ca antidot al tiraniei Simplitatea ne eliberează de: a. tirania eului: care dorește atenție, recunoaștere, aplauze, putere, faimă, a fi altceva sau altcineva. b. tirania lucrurilor: necesitatea de a întreține o existență cosmetizată, primatul impresiilor. Ne luăm mașini scumpe, casă cool și alte fițe, nu pentru utilitatea lor cît pentru impresia care o produc altor persoane. c. tirania impusă de ceilalți: trebuie să ținem în viață un personaj pe care l-am creat, dar care nu e totuna cu ceea ce suntem cu adevărat. Lucrăm cu disperare să fim ceea ce atrage atenția celor din jur. Preocupare de sine, fariseism, ipocrizie, exces de egolatrie. V. Concluzie Să practicăm disciplina simplității, dar să nu fim simpliști. Să nu cădem nici în extrema materialismului, în brațele Mamonei, nici în ascetismul nociv care fuge de creația bună a lui Dumnezeu. Să căutăm mai întîi împărăția lui Dumnezeu, luptându-ne zilnic cu tirania eului, a lucrurilor și cea impusă de ceilalți. Gând, atitudine, trup și existență - să facem călătoria acestei vieți doar cu bagajul strict necesar.