Neurofiziologia erecţiei Inervaţia parasimpatică prezinta un rol principal în iniţierea erecţiei:
Sistemul nervos central sub acţiunea stimulilor erotici generează impulsuri la centrii reflexogeni parasimpatici ai erecţiei S1-S4. Nervii parasimpatici împreună cu fibrele simpatice din prexul hipogastric superior formează plexul hipogastric inferior şi se continuă cu nervii cavernoşi.
Inervaţia simpatică are rol în inhibarea erecţiei. Impulsuri anti-erectile ajung la T11-T12, L1-L2 de unde pleacă pe calea plexului hipogastric superior, apoi inferior către corpii cavernoşi. Produce vasocontricţia vaselor artiolelor peniene contractilitaea muşchiului trabecular, decompresia venelor emisare şi dranajul venos al spaţiilor lacunare. Coagularea şi lichefierea spermei 1. 2.
În 5 minute după ejaculare sperma se coagulează, formandu-se un gel semisolid; După încă 5-20 de minute cheagul se lichefiază spontan devenind un lichid vâscos;
3.
Factorii ce influenţează coagularea sângelui nu reglează vâscozitatea spermei;
4.
Fluidul prostatic are activitate fibrinolitică;
Enzimele implicate în procesul lichefierii:
Activatori de plasminogeni; PSA.
Plasma seminală coagulează şi se lichefiază sub control enzimatic, dar scopul acestui proces biologic nu este cunoscut. Hipotalamusul produce hormonul eliberator al gonadotropinelor (GnRH) care stimulează secreţia hormonului luteizant(LH) si al hormonulului de stimulare foliculara(FSH) din glanda pituitară. Glanda putuitară anterioră producând hormon luteizant si hormon de stimulare foliculare acţionează pe gonade astfel:
stimulează creşterea tubilor seminiferi. iniţiază spermatogeneza la pubertate.
Hormonul de stimulare foliculara (FSH) stimulează producţia de spermă.
https://www.i-medic.ro/sexologie/organele-sexuale/sistemul-reproducator-masculin