Pagina 03

3

Drãguºine, Drãguºine, ce-nþelepþi ai lângã tine! (urmare din pagina 1) Pentru cã ”nu mai face faþã” îndatoririlor zilnice, Drãguºin s-a decis sã-ºi „tragã” ºi 4 consilieri personali, care sã-l ajute în cazuri extreme. Unul dintre aceºtia este directorul Radio Semnal Alexandria, Dincã Elviriu Daniel. Acesta a avut pânã la sfârºitul anului 2007 ºi postul local de Televiziune Antena 1 Alexandria. Daniel Elviriu Dincã este cunoscut în Alexandria pentru faptul cã schimbã angajaþii mai des ca pe ºosete. Încã din vremea în care deþinea Antena 1 Alexandria, pe la uºa distinsului domn s-au perindat zeci de tineri dornici de afirmare, care au plecat sau au fost siliþi sã plece ºi asta pentru cã Elviriu nu prea se obosea sã-i plãteascã. Se pare cã acest obicei ºi l-a pãstrat pânã în zilele acestea. ªi pentru a întregi tabloul în legãturã cu Dincã Elviriu Daniel, acesta mai este ºi preºedintele Asociaþiei Pro Democraþia - Club Alexandria. Asociaþia Pro Democraþia (APD) este o organizaþie neguvernamentalã, non-profit ºi nepartizanã, iar misiunea ei este aceea de a întãri democraþia la nivel naþional prin stimularea participãrii civice. Domnule Dincã, nu vi se pare cã vã aflaþi într-un conflict de

interese? Cum mai monitorizaþi dumneavoastrã activitatea primãriei Alexandria, dacã sunteþi consilierul personal al primarului Drãguºin? Cel de-al doilea consilier are ºi el legãturi cu radioul local, de aceastã datã însã Radio 1. Cristina Teodorescu (o duduie de la Radio 1 cunoscutã sub numele de Teo, fostã Tãnase) s-a implicat ºi ea în campania electoralã a primarului Drãguºin. Foºtii colegi îºi amintesc de ea ca fiind o persoanã fãrã scrupule, oportunistã, dar extrem de pârâcioasã. Pentru a-ºi atinge scopurile, duduia este în stare sã calce pe cadavre. Despre ceilalþi doi consilieri personali ai primarului sunt puþine de spus, în condiþiile în care unul este unchiul soþiei primarului Drãguºin, iar celãlalt un fost tehnician la Renel. Fiind pus la respect ºi lãsat de-o parte de primarul Drãguºin, referentul Alexandra Vergil, alias Tobi, s-a „rãsculat” la festivitatea de prezentare a celor 36 ºi i-a invitat pe cei care nau intrat cu pile sã pãrãseascã sala. „Cine nu a intrat aici cu pile, sã iasã afarã! Nu iese nimeni? Adicã toþi aþi avut pile?”, s-a întrebat retoric Tobi. Claudiu Cezar Dumitrache

Prefectul perfect, imperfect, dar mai ales numit (urmare din pagina 1) Interesant este cã noile abonamente ale Prefecturii Teleorman la presa localã s-au încheiat printr-o firmã de distribuþie cvasi necunoscutã în judeþ: SC”MT Press Impex”SRL, al cãrui reprezentant, Ion Zaharia Ioaniþescu, este din Roºiorii de Vede. O fi rudã cu prefectul Niculcea, mai ºtii !? Sau poate e vreun liberal spilcuit, care trebuie sã trãiascã bine ?! Totuºi prefectul Zorinel s-a purtat nedrept cu ziarul nostru, care l-a menajat în rarisimele sale apariþii în presã. La drept vorbind, n-am prea avut ce scrie despre el, pentru cã a apãrut ºi va pleca din peisajul politicii teleormãnene discret ºi uºor ca o pãrere. Nu regretãm cã prefectul Niculcea n-a

încheiat abonamente la ziarul nostru în anul 2009. Cum nu ne pare rãu cã n-a procedat la fel primarul Alexandriei, Victor Drãguºin. Oricum, funcþionarii celor douã instituþii citesc pe furiº publicaþia noastrã on-line ºi se amuzã în tainã de matrapazlâcurile aflate despre superiorii lor. Iar viitorul prefect democrat-liberal va face 15 abonamente la ziarul „Mara”, ca sã citeascã toþi angajaþii prefecturii cel mai liber ziar din judeþ. Pentru cã „Mara” este ziarul care nu tace, nu minte, nu iartã ºi spune lucrurilor pe nume. Suntem publicaþia tuturor teleormãnenilor care au ceva de spus. Suntem bine ancoraþi în peisajul presei locale, într-o societate liberã ºi democraticã. Marian PÎSLAN

Mult zgomot pentru nimic

Ordonanþa de Urgenþã 230/2008 este constituþionalã (urmare din pagina 1) Actul normativ este contestat de mulþi foºti ofiþeri, de actori, de funcþionari, de medici, dar ºi de politicieni din Opoziþie. Dreptul la muncã este un drept constituþional, ºi nu poate fi îngrãdit prin ordonanþã de guvern, susþin adversarii ordonanþei. De partea cealaltã, guvernanþii aratã cã nu îngrãdesc dreptul la muncã, ci propun celor vizaþi de efectele legii sã aleagã între pensie ºi salariu. Ordonanþa de urgenþã a Guvernului Boc nu este neconstituþionalã. Potrivit articolului 41, din Constituþia României, „Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaþiei, precum ºi a locului de muncã este liberã”. Executivul nu îngrãdeºte alegerea profesiei, a meseriei, a ocupaþiei sau a locului de muncã, ci doar impune angajaþilor de stat, care beneficiazã de pensie, opþiunea între pensie ºi salariu. Premierul Emil Boc a invocat în punctul de vedere al Guvernului motive de moralitate ºi de dreptate publicã. Plus de asta, în practica Curþii Constituþionale existã un precedent care prevede cã nicio lege nu poate opri statul sã reglementeze veniturile angajaþilor din sistemul bugetar. Cert este cã ordonanþa va ajunge pe rolul Curþii Constituþionale, iar decizia acesteia va influenþa în bine sau în rãu evoluþia societãþii româneºti. Într-o definiþie juridicã, morala publicã

constituie ansamblul preceptelor de conduitã dependente de conºtiinþa colectivitãþii. Chiar dacã Guvernul Boc este acuzat de îngrãdirea dreptului la muncã al pensionarilor din sistemul de stat, executivul poate restrânge, pe baze constituþionale, exerciþiul unor drepturi sau al unor libertãþi. Articolul 53, din Legea Fundamentalã, prevede cã exerciþiul unor drepturi sau al unor libertãþi poate fi restrâns numai prin lege ºi numai dacã se impune, dupã caz, pentru protejarea moralei publice. Mãsura trebuie sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu ºi fãrã a aduce atingere existenþei dreptului sau a libertãþii. Din raþiuni de moralã publicã Guvernul Boc a restrâns dreptul la muncã al salariaþilor pensionari din sectorul bugetar. Aceºtia pot muncii în continuare pe baza convenþiilor civile sau prevederilor legale privind dreptul de autor. În plus, pensionarii pot activa neîngrãdit în sectorul privat, cu contracte individuale de muncã pe perioadã nedeterminatã. În concluzie, mãsura luatã de guvern nu aduce atingere existenþei dreptului la muncã, pentru cã nu-l anuleazã ºi nu-l îngrãdeºte. Iatã de ce actul normativ este în concordanþã cu Legea Supremã, iar Curtea Constituþionalã va respinge toate sesizãrile sub acest aspect. M.P.

Inscripþii pe faþa zilei Ordonanþã Domnule, zice Miticã, eu n-am nimic cu ordonanþa asta, care a vânzolit pensionãrimea. Ceva trebuia fãcut. Dar, eu, unul, n-aº pune actul acesta normativ în rândul mãsurilor de reducere a cheltuielilor, pentru cã nu aceastã interzicere a „cumulului” atenueazã criza financiarã. Pentru cã, dacã ar fi aºa, aº fi tentat sã spun cã „muntele” care e ditamai guvernul, „a nãscut un ºoarece”. Mai degrabã cred cã aceastã ordonanþã are în vedere corupþia. Ei, aº ! veþi spune, ce legãturã este între niºte bieþi pensionari ºi corupþia, „rezervatã” de regulã obrazelor subþiri ºi „gulerelor albe” ? Este. Pentru cã niºte pensionari s-au numãrat printre aceste „obraze subþiri”, s-au bucurat de niºte privilegii, au avut niºte salarii zdravene, s-au ales cu niºte pensii sãnãtoase ºi, pentru cã au fost ce-au fost, sug în continuare – vorba lui Caragiale – la þâþa bugetului. Adicã, sunt pãstraþi sau încadraþi în niºte funcþii fie pentru serviciile pe care le-au fãcut, fie pentru serviciile pe care încã le pot face, fie prin trafic de influenþã. ªiatunci, sigur cã o astfel de mãsurã era necesarã. Dar, a mai fãcut ceva ordonanþa asta. A arãtat diferenþa extraordinarã dintre pensii, care reflectã, desigur, diferenþa astronomicã dintre salarii. ªi care este extrem de nedreaptã. De aceea, ar fi trebuit sã se procedeze cu discernãmânt ºi sã nu fie toþi pensionarii vârâþi în aceeaºi oalã. Eu, unul, aº fi fãcut douã concesii : pentru domeniile care duc lipsã de personal calificat ºi care nu poate fi calificat „la locul de muncã”, ºi pentru pensionarii a cãror activitate se întemeiazã pe talent ºi creativitate. Înþeleg, însã, cã lucrurile se rezolvã… ªi vin încã o datã ºi zic : dacã ordonanþa asta ar fi fost privitã ca o mãsurã anti crizã, atunci eu, Miticã, aº fi fost dezamãgit ºi aº fi spus cã guvernul a început cu… sfârºitul. Dar, dacã vizeazã o formã de corupþie, atunci am motive sã cred cã aceastã crizã nu va fi paravanul în spatele cãruia sã-ºi facã unii mendrele. City – manager Mãrturisesc cã eu, Miticã, un simplu cetãþean, care nu pricepe din administraþie decât partea privitoare la taxe ºi impozite, am o nedumerire : nu înþeleg rostul administratorului sau, mai pe „europeneºte”, ce e acela un „city – manager”. Sau, în traducere liberã, administrator de oraº. Pãi, primarul ce este ? Nu e „city – manager” ? N-a fost el ales sã administreze oraºul ? De ce mai e nevoie de încã unul ? Citesc undeva cã acest „city” preia atribuþiile primarului. ªi chestia asta mã împinge la… cugetare. S-ar putea ca primarul ales sã nu fie atât de bun „manager”, ºi-atunci are nevoie de o dublurã. Când se încurcã în ceva, când nu ºtie ceva, când e gata sã facã o greºealã, vine „city” ºi-i dã peste deºte : nu e bine, uite aºa trebuie fãcut. Sau poate cã primarul, stresat de multele probleme pe care le are pe cap, simte uneori nevoia sã se odihneascã, sã se distreze un pic. ªi-atunci, apare „city” ! Sau, luat cu prea multele sale treburi, primarul n-are timp sã semneze vraful de documente risipite prin dosare. ªi-atunci, apare „city”, îºi vârã limba între dinþi, ca sã se concentreze ºi iscãleºte el. Sau, ca sã nu se calce pe bãtãturi, îºi împart domeniile : dumneata, zice „city”, pentru cã oamenii te-au ales, te vei ocupa de familiile nevoiaºe, de cantina socialã, de þurþurii de la streºini ; restul cade în seama mea. Sau poate cã, extenuat de muncã, primarul riscã sã se rãtãceascã pe strãzi. ªi-atunci, apare „city”… Dar, sper cã dumneavoastrã nu împãrtãºiþi nedumeririle mele ºi cã ºtiþi foarte bine „ cu ce se mãnâncã” ºi un primar, ºi un „city – manager”. Unde suntem Unde suntem noi, cei de acum, Ce iubim în tainã, pe tãcute ? Clipa ne cuprinde ca un fum ªi pe socluri ne privesc postum Chipuri mândre ºi necunoscute. Veacurile doar ne-au amãgit Cu surâsuri, cu-o fãgãduinþã. Muribundã, steaua a clipit Peste trupul nostru rãstignit În promisiuni ºi-n umilinþã. Fiii noºtri, nenãscuþii fii Sângereazã-n visul nostru mai întâi. Obosiþi de-osânda de-a fi vii, Aþipesc pe drumuri lungi, pustii, Cu iluziile noastre cãpãtâi. Încotro mãrºãluim din zori Ca niºte roboþi, cu-nverºunare ? Plâng în ceruri vechile viori ªi salcâmii potopiþi de ciori Înnegresc ºi cea din urmã zare. Unde suntem noi, cei care mai Nãzuim sã se-mplineascã visul ? Nopþile, sub cerul blând, bãlai, Bieþi copii pe un picior de plai, Aºteptãm sã se iveascã paradisul. ªi e tot mai frig ºi ni se pare C-am rãmas aici ai nimãnui, Cã nu ºtie nimeni ce ne doare… ªi ne cãutãm cu-nfrigurare În reproºul vechilor statui. Gh. FILIP