P[1].i.d.o. - Curs Ii

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS II

- semestrul II - 13.04.2008

Categoria drepturilor intangibile Doua dintre cele mai importante tratate internationale in materia drepturilor omului _ Pactul International privind Drepturile Civile si Politice si Conventia Europeana a Drepturilor Omului – acorda un statut special pentru patru drepturi fundamentale ale omului. 1. dreptul la viata; 2. dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante; 3. dreptul de a nu fi supus sclaviei; 4. dreptul la legalitatea pedepsei In sistemul Conventiei europene, alaturi de cele 4 drepturi recunoscute ca intangibile in toate tratatele internationale, exista un al cincelea drept care este considerat intangibil, anume dreptul de a nu fi judecat si condamnat de doua ori pentru aceeasi fapta penala ( non bis in idem). 1. Dreptul la viata Este reglementat de art. 2 din Conventia Europeana si de Protocoalele aditionale nr. 6 si nr. 13 la Conventia Europeana Conform art. 1 alin. 1 din Conventie prevede: “dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege”. Astfel se nasc obligatii de 2 feluri: - obligatii pozitive; - obligatii negative. Intre obligatiile pozitive care incumba statelor in scopul de a realiza protectia dreptului la viata se pot retine urmatoarele: a) adoptarea unei legislatii nationale care sa incrimineze provocarea mortii cu intentie sau din culpa; b) crearea unui sistem judiciar independent si eficient pentru a reusi sa identifice autorii infractiunilor impotriva vietii si sa ii pedepseasca pe cei vinovati; c) adoptarea masurilor necesare in domeniul sanatatii publice, in domeniul protectiei mediului etc. Chiar daca este un drept intangibil exista reglementari in Conventii – situatii in care recurgerea absolut necesara la forta – potrivit dispozitiilor art.2 alin. 2 din

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

CURS II

Conventie “moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta.” Exista 3 cazuri: a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale; b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute; c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie. Pedeapsa cu moartea – In anul 1983 a fost adoptat Protocolul aditional nr. 6 la Conventie, care a proclamat in articolul 1: “pedeapsa cu moartea este abolita, nimeni nu poate fi condamnat la aceasta pedeapsa si nimeni nu poate fi executat pentru asemenea pedeapsa”. Art.2 din Protocolul nr. 6 permitea ca un stat sa poata prevedea in legislatia sa nationala pedeapsa cu moartea, pentru acte savarsite in timp de razboi sau de pericol iminent de razboi. 2. Dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante. Acesta este recunoscut prin art. 3 din Conventia europeana care prevede: “nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. Acest articol protejeaza integritatea si demnitatea umana a persoanei, considerate “una din valorile fundamentale ale societatilor democratice care formeaza Consiliul Europei”. Exista in sarcina statului doua categorii de obligatii: – obligatii negative - a se abtine, a provoca acte de tortura, tratamente sau pedepse inumane sau degradante persoanelor aflate pe teritoriul lor ; –

obligatii pozitive – sa adopte legislatia necesara pentru a incrimina actele de tortura, tratamente sau pedepse inumane sau degradante; - de tragere la raspundere a persoanelor care au savarsit aceste acte; - de a asigura tratamentul medical corespunzator inclusiv al persoanelor aflate in detentie;

Cele mai grave acte sunt cele de tortura (pedeapsa, fapta sau tratament degradant). Tortura – este un act prin care sunt cauzate in mod deliberat unei persoane suferinte grave, fizice sau psihice, de catre un agent al fortei publice sau la instigarea acestuia, intr-un scop determinat cum ar fi obtinerea de informatii sau marturisiri. 2

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

CURS II

Cele 4 elemente esentiale ale torturii sunt: - gravitatea suferintelor fizice sau psihice; - caracterul intentionat al provocarii suferintelor; - provocarea suferintelor de catre un agent al fortei publice sau orice persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea acestuia, ori cu consimtamantul expres au tacit al acestuia; - urmarirea unui scop determinat cum ar fi marturisirea, obtinerea de informatii, pedepsirea etc. Tratamentul sau pedeapsa inumana – sunt acele acte prin care se provoaca in mod intentionat, suferinte fizice sau psihice care pot duce la aparitia unor tulburari psihice importante. Sunt considerate tratamente sau pedepse inumane urmatoarele cazuri: a) folosirea unor tehnici interogatorii aprofundate in timpul anchetelor de catre politie ca: statul in picioare langa perete, pe varfurile picioarelor, cu mainile intinse si cu picioarele departate cateva ore, purtarea permanent a unei pungi negre pe cap, detinerea intr-o incapere cu un zgomot continuu, tare si suierator, privarea de somn pe perioade lungi, privarea de mancare si bautura; b) detentia unei persoane in conditii inumane, privarea detinutilor de mancare si tratament medical, detentia in celule fara ferestre; c) supunerea la “sindromul culoarului mortii”: provocarea de suferinte deosebite persoanelor condamnate la moarte prin modul in care pedeapsa a fost pronuntata si aplicata, conditiile de detentie in asteptarea executiei; d) extradarea sau deportarea strainilor in cazul in care in tara de destinatie, strainul risca sa fie supus la tratamente sau pedepse inumane; e) distrugerea locuintelor si a mijloacelor de trai de catre agentii statului. Tratamentul sau pedeapsa degradanta - reprezinta orice act prin care o persoana este umilita in mod grosolan in prezenta altor persoane sau este nevoita sa actioneze impotriva vointei sale, de natura sa ii creeze sentimente de frica, de inferioritate si sa ii zdrobeasca eventual rezistenta fizica sau morala. Ca tratamente degradante au fost considerate urmatoarele cazuri: a) practice discriminatorii ale autoritatilor; b) pedepsele corporale; c) tratamentele aplicate de politisti cu prilejul lipsirii de libertate; d) tratamentele medicale experimentale efectuate fara consimtamantul persoanei; e) detentia in celule lipsite de aerisire, suprapopulate, fara conditii sanitare decente, lipsa paturilor.

3

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

CURS II

3. Dreptul de a nu fi tinut in sclavie sau aservire Conventia europeana prevede in art. 4 alin.1 “nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire”. Sclavia – este starea sau conditia unei persoane, asupra careia se exercita atributele dreptului la proprietate sau unele dintre acestea, de catre o persoana sau autoritate. Starea de aservire (robie sau servitude) – este dependenta completa si permanenta a unei persoane fata de alta persoana cu obligatia persoanei dependente de a trai si de a munci, pe proprietatea altuia, furnizandu-i servicii remunerate sau nu, fara posibilitatea de a schimba aceasta stare. 4. Dreptul la legalitatea pedepsei Este garantat de art.7 din Conventie, prevede ca “nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau omisiune care in momentul in care a fost savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii.” Orice persoana ca sa raspunda penal, trebuie sa existe la momentul savarsirii faptei, un text de lege care sa incrimineze acea fapta. 5. Dreptul de a nu fi supus muncii fortate sau obligatorii Reprezinta orice munca sau serviciu cerut unei persoane sub amenintarea oricarei pedepse, munca pe care persoana nu s-a oferit sa o execute de buna-voie. Exista cu caracter de exceptie anumite situatii prin care munca impusa nu este considerata fortata sau obligatorie: 1. orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in conditiile art. 5 din prezenta Conventie sau in timpul in care se afla in libertate conditionata; 2. executarea serviciilor cu caracter militar sau acea munca care inlocuieste serviciul militar; 3. orice serviciu impus de situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii; 4. orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civile normale. 6. Dreptul la libertate si siguranta Art.5 din Conventie prevede in alin.1 “ orice persoana are dreptul la libertate si siguranta”. Exista insa si exceptii prin care o persoana poate fi privata de libertate: 1. daca este detinut legal pe baza unei hotarari de condamnare pronuntate de un tribunal competent; 2. daca acea persoana a facut obiectul unei arestari sau a unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata conform legii de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege; 4

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

CURS II

3. daca a fost arestata persoana sau retinuta in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente atunci cand exista motive intemeiate de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice in a crede ca este necesar in a fi impiedicata sa savarseasca o infractiune, sau sa fuga dupa savarsirea acesteia; 4. daca este vorba despre detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente; 5. daca este vorba de detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; 6. daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a impiedica sa patrunda in mod ilegal pe un teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare. Garantiile recunoscute in Conventie Garantiile persoanei private de libertate 1. 2. 3. 4.

Dreptul Dreptul Dreptul Dreptul

persoanei de a fi informata despre motivele arestarii; de a fi audiat de un magistrat; de ataca in justitie masura lipsirii de libertate; la despagubiri.

1. Dreptul persoanei de a fi informata despre motivele arestarii - orice persona arestata trebuie sa fie informata in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa. 2. Dreptul de a fi audiat de un magistrat – orice persoana arestata sau detinuta, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere. 3. Dreptul de ataca in justitie masura lipsirii de libertate – orice persoana lipsita de libertate prin arestare sau detinere, are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala. 4. Dreptul la despagubiri – orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la despagubiri. Dreptul la un proces echitabil – este garantat in art. 6 din Conventie – orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter 5

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

CURS II

civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Garantiile generale ale dreptului la un proces echitabil In cuprinsul art.6 alin.1 sunt enumerate: - dreptul de a fi judecat de un tribunal independent si impartial prevazut de lege; - dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil – pentru a aprecia daca o procedura s-a desfasurat intr-un termen rezonabil se iau in considerare urmatorii factori: a) complexitatatea cauzei; b) comportamentul autoritatilor; c) comportamentul reclamantului; d) imprejurarile particulare care pot justifica prelungirea procedurii; - dreptul la publicitatea procedurii – hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe toata durata procesului, daca este in interesul moralitatii, a ordinii publice ori a securitatii nationale, cand este vorba de interesele minorului sau de protectia vietii private a partilor intr-un proces sau cand instanta considera aceasta masura in imprejurari speciale ca este absolut necesara intrucat publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. Garantiile speciale ale dreptului la un proces echitabil in procesul penal 1. 2. 3. 4. 5.

prezumtia de nevinovatie; dreptul la aparare; dreptul la 2 grade de jurisdictie; dreptul de a fi despagubit in caz de eroare judiciara; dreptul de a nu fi judecat si condamnat pentru aceeasi fapta de doua ori.

1. Prezumtia de nevinovatie – art.6 alin.2 din Conventie prevede: “orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.” 2. Drepturile apararii – cuprinde alte drepturi: a) dreptul de a fi informat asupra orice acuzatie in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa; b) dreptul de a dispune de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii – orice acuzat are dreptul sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii sale (de a i se oferi spatiul si programa studierii, insusi acuzatul are dreptul de a studia nemijlocit dosarul sau) c) dreptul de a se apara in mod eficient fie el insusi, fie atunci cand este cazul de un aparator ales sau gratuit; d) dreptul la audierea martorilor, orice acuzat are dreptul sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; e) dreptul la traducator – pentru putea intelege limba sa. 6

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

CURS II

3. Dreptul la doua grade de jurisdictie – orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege. 4. Dreptul la despagubiri in caz de eroare judiciara – atunci cand o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cand este acordata gratierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila in tot sau in parte. 5. Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori – nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva, conform legii si procedurii penale ale acestui stat. Curtea europeana a consacrat principiul garantiilor implicite ale dreptului la un proces echitabil. Acestea sunt: 1. Dreptul de acces la un tribunal; 2. Obligatia instantelor de a motiva hotararile; 3. Principiul egalitatii armelor; 4. Dreptul de a nu se autoacuza.

7