O Poveste Moderna

Da, recunosc, imi place sa par “doamna de fier” , si sa nu fiu niciodata trista, sau slaba, sau tematoare in fata balaurilor realitatii...Dar cateodata, devine foarte obositor,ca si cum intr-o zi hidraulica de vara ai purta un costum de scafandru,fara sa te afli in apa. Devii atat de avid sa-ti indepartezi corsetul de pe pilele, pentru a putea respira din nou. Sunt de fapt pe dos.Dar cea mai buna aparare e atacul,nu-i asa?Asa oamenii nu isi dau seama ca ma joc in ficare zi“de-a Mima”.”Hai sa mimez ca Sunt cel Putin Caine Turbat”:)) Da, recunosc, am plans mult, fiindca realizez ca nu o sa pot iubi pe altcineva la fel cum imi iubesc Bestia cu Chip de Om. Dar am plans de fericire...Imi dau seama acum ca eu am avut norocul sa gust din ceea ce inseamna dragostea adevarata, dragostea care arde, arde, si arde pana la infinit, iarta absolut tot, e oarba la tot pentru ochii impaienjeniti ai indragostitului...Nu as putea sa traiesc si sa fiu cu el, dar nu pot nici sa il ignor...Vinerea trecuta, pe 10, eram hotarata si nestramutata sa il ignor, sa il evit,si eram foarte bucuroasa ca simteam ca pot, ca nu o sa imi fie, greu, ca e doar o chestiune de vointa. Sigur ca NU a fost asa...E ca si cum eu imi construiesc cazemate, transee, sisteme ultraperformante anti-racheta, anti-sol,planuri si strategii ingenioase, dar el nu are nevoie de toate astea fiindca are un program de spionaj care-i indica exact punctul vulnerabil din constructiile mele. Iar ele se prabusesc.Nici eu nu m-as recunoaste, daca mi-as vedea neputinta. A fost de ajuns o melodie pe care mi-a spus sa o ascult atenta in masina, (Semnal M – La fereastra ta) si efectiv nu am mai putut sa imi stapanesc lacrimile. Era ca si cum nu mai imi apartineam mie, dar ma voiam inapoi si asta ma spulbera. De la Unirii pana la IDM am fost incapabila de a rosti vreun raspuns in afara de “nimic” la intrebarea “ce s-a intamplat?”. Voiam sa plec, sa fug, sa ma duc undeva intr-o vagauna sa plang pana se epuizeaza toata durerea,si sa stau ascunsa acolo pana se termina veacurile. Am ajuns in curte la IDM si i-am spus ca eu plec pe jos de acolo, iar el sa ramana. A ramas interzis,cu niste ochi , ce ma sagetau ingrozitor. Am facut 2 pasi si nu am mai putut sa merg,nu am mai putut sa rationez, m-am intors si am fugit la el in brate si am plans acolo. Si era atata de bine, de parca era un burete si imi absorbea tot puroiul suferintelor mele si mi le alina. Nu stiu cat am stat asa, m-am desprins apoi si am vazut ca si el plansese.Am inteles atunci tot.As vrea sa pot sa iti descriu, dar miar trebui o viata,fiindca e atat de inaltator, e infiorator de frumos,dar in acelasi timp e crud, imposibil de strivitor, si cu toate astea e halucinant,da dependenta, nu te poti lasa,cea mai periculoasa doza de heroina,stii ca vei muri, dar nu-ti mai pasa...Nu stiu,m-am straduit sa explic intr-un mod grosier ,dar e ceva “way beyond...’’ El o sa fie tot timpul acolo.O sa fie pastratorul inimii mele,fiindca i-am dat-o lui, sa o puna sub 7 lacate si sa nu lase pe nmeni sa-mi faca rau.E balaurul fermecat care ma apara,si

totodata printul blestemat de vrajitoarea asta de Viata sa se transforme in balaur ca sa nu poata sa fie niciodata cu printesa lui.Vezi? Cine a spus ca povestile nu exista?Sunt in fata noastra,numai ca suntem prea idioti cu maruntisuri ca sa mai si GANDIM. Stiu ca viata nu o sa se opreasca la el,dar vor veni la mine alti si alti printi de staniol,care vor incerca sa-l omoare pe Balaur pentru a-mi cuceri inima, dar nu vor putea...Unii ma vor rapi de langa gardianul sufletului meu,dar ce folos, fiindca inima tot nu va fi la ei...:))E ca si cum ar incerca sa ma convinga cineva ca Pamantul e plat, cand eu realizez ca e geoid,dar el nu sie asta, si nici nu o sa-i explic, fiindca nu are rost.Nu are cum un alt print sa vina sa infranga balaurul fermecat, fiindca vraja e asa de puternica,tocmai datorita faptului ca inima mea doar LUI poate sa-i apartina.Cine stie?Poate ca i-a si apartinut intr-o alta viata...Mereu va fi comparatia cu Balaurul,pe care din start nimeni nu are cum sa o castige,fiindca Balaurul e numai unul:)) Asta e povestea. Si are final fericit,fiindca inima printesei nu va avea niciodata de suferit datorita Balaurului fermecat... THE END ?