Ars Bucolica Amori

ARS BUCOLICA AMORI

Intr-un razboi intotdeauna exista invingatori si infranti. Pacea este un mod abscons si politicos de a polei masacre abominabile, suferinte inutile, vinovati fara vina si infinita durere. Poate pentru ca, atunci cand vrei sa faci pierdut un lucru evident, ajunge sa-l ascunzi privirii, sa-l maschezi cumva. Facandu-l nevazut . Astfel, rezultatul e cel care va cantari cel mai mult in balanta istoriei; ce mai conteaza prin ce procedee s-a ajuns la el?! Filele cartilor le scriu cei care-si poarta infatuati laurii, iar adevarul se estompeaza pana la evaporare implacabila din analele cronologice si psihologice. In felul acesta, minciuna se deghizeaza din lup in oita dalba si, jucandu-si bine rolul, reuseste sa pacaleasca clepsidra temporala. Va interveni in ecuatie vechea zicala: “Ochii ce nu se vad, se uita.”, iar mareele timpului il vor inghiti in furia picurarii lor perpetue. Si dragostea e tot un fel de razboi. Unul mai special, ce-i drept, dar ea, in fond, ramane o inclestare de forte, o descatusare de energii, o confruntare intre aeoni titanici atemporali. Asa a fost de cand lumea. Cel puternic il frange pe cel slab, caruia i se ofera “Tratatul de Pace”. Pacea nu reprezinta finalul razboiului; dimpotriva, e chiar primordiul. De la inceput esti fie victorios, fie biruit. Esti rege sau esti vasal. Supus, nu-ti deschizi ochii, nu realizezi ca ai urcat pe scena Iubirii intr-un rol pe care nu ai avut vreme sa-l pregatesti la timp. Prin urmare, ca un bun actor ce esti, trebuie sa improvizezi. Acordul de Pace se machiaza frumos cu diverse pomezi nalucitoare, menite sa stearga din filele istoriei tale crudul adevar. Rezultatul e cel care conteaza, nu-i asa?! Dar tu, supusule, nu-ti dai seama ca deja ti-ai pus gatul pe butucul calaului tau . Tu doar astepti lovitura de gratie ce va sa vina, infrigurat de halucinatiile dulci ale vertijului provocat de simpaticul Tratat. Tu, invingatorule, deja cu laurii pe crestet, te falesti cu ei pana ce coronita ti se ofileste pe neasteptate, iar atunci, poate o azvarli plictisit cat colo la ghena sufletului tau. Sau poate o cobori cu delicatete de pe culmile fiinteitale, sa nu o alterezi, deoare urmeaza s-o etalezi mandru in galeria de onoarea inimii tale, ca o Cruce de Malta pe care a fost rastignita dragostea -

acum renascanda...Acolo unde o poti privi cu fiece clipa picurata stralucitor in negura amintirilor tale, sa-ti aminteasca etern de victoria repurtata. Asa ca invinsule, planuieste-ti de pe acum o strategie, un comandament de urgenta, o rezistenta subterana, insa in acelasi timp supune-i-te cu toata fiinta regelui tau. Ofera-ti gatul fragil taisului izbavitor al stapanului tau! Nu-ti fie teama si imbata-te cu ambrozia agoniei efervescente! Icar al dragostei, nu te sfii sa-ti arzi aripile la soarele orgoliilor. Zboara! Alege in locul sabotilor de plumb ai temerilor, aripi diafane si inalta-te! N-avea frica de prabusire, fiindca in tot timpul acesta vei pluti extatic pana la cadere. Nu mai pierde clipe pretioase framantandu-te unde si cand te vei pravali. Cine stie daca vei pieri strapuns de tarusi oteliti sau vei ateriza pe oceane suave ?! Tu, invingatorule, repurteaza-ti demn victoria, poarta-ti mandru cununa, cu prudenta si ardoare, sa-ti impodobeasca tamplele si sa-ti ameteasca narile cu mireasma sa miraculoasa cat mai multa vreme! Iar in ceea ce priveste osanditul tau, impunge-l cu iscusinta si maiestrie de chirurg, inclesteaza-ti bland ghearele in miezul copt al iubirii sale. Stoarce si scurge picatura cu picatura fructul zemos al jarului dragostei. Supune-i cu sageti anesteziante inima, caci, cine stie?! Se prea poate sa-ti placa intr-atat incat s-o doresti conservata in flaconul cu elixir balsamic de pe etajera sufletului tau. Calaule,tu care decizi cum va sucomba victima ta, crut-o de agonizari inutile, si sfarseste-o cu o singura lovitura! Nu-i prelungi chinurile crunte, o data ce te-ai hotarat s-o dai pierzaniei... Asa ca, oricare dintre ei am fi, nu mai conteaza acum cine, sau ce rol detinem la premiera pe scena vietilor noastre, hai sa ne insusim ca si razboaiele se poarta cu strategie, sacrificiu pentru cauza si arta...