O Alta Viata.

EPILOG Dupa 150 de ani DPDV Bella Nu stiu de ce am rememorat viata mea umana chiar acum. Probabil ca timpul pe care l-am petrecut singura zilele astea m-au dus cu gandul departe la ceea ce am fost inainte ca Edward sa ma transforme in vampir. El si Anthony, baiatul nostru erau la vanatoare cu restul barbatilor Cullen, Emmett , Jasper si Carlisle. Alice, Rosalie si Esme erau la cumparaturi iar eu inca nu eram fan acestor sedinte de shopping desavarsit, nici nu era nevoie sa imi cumpar eu ceva. Alice mereu imi innoia garderoba iar eu nu prea comentam, ca stiam ca nu am sanse de castig. Mi-am amintit ziua aceea. Cand aproape l-am omorat pe Jacob. Nu am putut, nu am reusit. Cand m-am intors din nou catre el in ochii lui, i-am vazut pe cei ai lui Anthony. Cu toata ca nu erau de aceeasi culoare, erau de aceeasi intensitate. Anthony, mort cum era reusise sa-i salveze viata tatalui sau. Ma intreb acum daca as fi reusit cu adevarat sa ii sucesc gatul potaii. Ma indoiesc. Nu ca nu as fi avut putere, ci ca Edward m-ar fi lasat. Poate nu as fi regretat atunci, sau peste 10-20 de ani, dar acum as fi facut-o. Facandu-l sa simta ce a simtit Anthony, Jacob a innebunit. Traieste si acum. Nu se mai transforma si traieste tot cu Rachel a lui, cu care are o fetita. Dar e nebun. Nu mai e Jacob pe care eu l-am cunoscut, pe care eu l-am indragit in viata umana. Era un Jacob absent, care plangea mereu si nu era bun de nimic. Imi parea rau acum pentru el ca nu se putea ocupa de familia lui. Pur si simplu exista, nu traia. Statea acolo pe un scaun si astepta ca timpul sa treaca pe langa el. De fetita nu se apropia niciodata, ii era teama ca ii va face si ei rau ca primului lui copil. Imi parea rau pentru ea, Sonya o chema. Imi aminteam de Charlie. Ce insemnase el pentru mine, chiar daca nu era un tata sever sau prea apropiat de mine sau prea implicat in probleme mele, prezenta lui in viata mea a fost una incantatoare si era tatal meu. Sonya nu putea spune acelasi lucru. Poate ca ar fi fost mai bine sa pun capat chinului lui atunci. Sa il omor si sa nu las atata suferinta si durere in casa aceea, nu doar in sufletul lui, ci in sufletul atator oameni de langa el. Familia lui era cea mai afectata, Sam il izgonise din haita spunand ca nu poate vedea mereu cum Jacob a planuit asasinatul propriului lui copil, constient sau nu. Seth si Embry erau singurii care il mai vizitau din cand in cand, dar foarte rar. Nu preau aveau ce discuta si cu cine. Cu trecerea timpului se mai nimerea sa ne intalnim cu Seth. Edward bineinteles ca urmarea in capul lui tot ce se intampla cu Jacob apoi imi spunea. Nu sunt sigura ca vreau sa mai stiu de acum incolo. Lucrurile s-au asezat intr-un fel sau altul. Dumnezeu a vrut ca eu sa am cel de-al doilea copil, Anthony. Fara el, nu as fi putut trece peste ce mi-a incheiat viata umana. Durerea nu se estompa, ea se amplifica cu fiecare zi. Acum imi aminteam doar ce era frumos, nasterea lui, primii pasi, cand a facut prima oara la olita, primul lui cuvant. Momente importante ce nu se vor incetosa in mintea mea vampireasca. Nu trecea nicio zi care sa nu ma duca cu gandul la cel ce mi-a luminat viata cativa anisori iar acum nu mai e. In fine, dupa cum am mai spus. Lucrurile s-au asezat intr-un fel just, intr-un mod corect. Eu il aveam pe Anthony iar Jacob nebunia lui.

Copilul meu cu Edward era neobisnuit. Era nemuritor dar nu se dezvolta nici ca un om, cu fiecare an sa creasca dar nici ca un vampir, ramanand mereu la fel. Cand el implinise 50 de ani arata ca un copil de 15, apoi la 100 de ani ca nu copil de 18. Mai existau fiinte ca el, jumatate om , jumatate vampir. Ei hotarau cand sa se opreasca din crescut. Amazoanele erau o prezenta oarecum constanta in viata noastra acum, vizitele erau destul de dese. Ele ne-au ajutat foarte mult dupa nastere iar prietenia noastra a devenit din ce in ce mai stransa. Acum Anthony arata ca un barbat de 20 de ani. Semana destul de mult cu mine, dar trasaturile lui Edward erau dominante pe fata copilului nostru. As vrea sa spun ca seamana si psihic cu mine sau cu tatal sau, dar nu. Semana izbitor de mult cu Emmett. Anthony era un cuceritor, seducea fete foarte frumoase, isi pierdea timpul cateva saptamani sau poate luni, obtinea ce vroia si apoi uita dragostea cu tot cu fata. Discutam destul de des cu Edward despre cum va arata si cum va fi fata ce ii va pune capac lui Anthony. Bineinteles ca niciodata nu ne-am opune la ce ar alege el, dar acum eram parinti, nu doar casatoriti. Viata noastra era acum perfecta. Locuiam in Irlanda, aveam o locuinta imensa intr-o padure, surprinzator nu? In unele seri ne adunam in mijlocul padurii, unde as vrea sa spun ca era o poienita, dar nu era am facut-o noi. Am rupt noi copacii si am facut in teren imens, unde jucam tot felul de jocuri, de la baseball la fotbal sau baschet. Imi placea serile astea in mod deosebit pentru ca era ceva in care eu nu excelasem in viata umana. Sportul era un chin pentru mine atunci, insa acum era o placere. Fiul meu si Emmett incercau mereu sa imi faca tot felul de farse, dar Edward si Alice ma salvau in ultimul moment. De multe ori chiar Rosalie era cea care le strica petrecerea. Dupa cum am mai spus, fiul meu semana prea mult cu Emmett. De la el mostenise si placerea de a ma tachina. -Bella, iubito? Edward. Venisera. -Aici, am spus pe un ton potrivit. Stiam ca ma aude. Edward a deschis usa dormitorului nostru si cu o viteza imposibila ma luase in brate si ma saruta cu pasiune. Sarutul se intensifica iar manile mele ii mangaiau trasaturile fetei. Limba lui imi trimitea fiori pe sira spinarii si stiam ca nu ma saruta asa decat cand eram singuri. -Edward, opreste-te. Unde sunt ceilalti? Am reusit sa intreb printre saruturile ce nu conteneau sa se opreasca. -Am venit mai repede, nu mai puteam sta departe de tine. Avem cateva ore doar pentru noi. O zi. O zi in care nu intentionez sa te las sa te dai jos din pat. Am chicotit cand i-am auzit declaratia de neclintit. Viata noastra sexuala era chiar mai interesanta decat la inceput. Eu stiam ce isi doreste el si vice-versa. I-am sfasiat tricoul si m-am lipit de pieptul lui. -De ce n-ai zis asa? L-am intrebat jucausa si am gemut cand mainile lui au rupt bluza si sutienul meu. Traiam in sfarsit viata minunata pe care ar fi trebuit sa o am din clipa in care l-am intalnit pe Edward. Sufletul lui minunat imi daduse sansa la o viata umana, dar sufletul meu incapatanat intotdeauna va avea nevoie de jumatatea lui. Jumatatae sufletului meu era Edward.

Odata cu el, ca si bonus venise restul familiei Cullen, iar fiul nostru era cel ce ne completa si umplea golul lasat de primul meu copil cu rasul lui muzical. Nu regret nimic din ce am trait ca om si cu siguranta nimic din ce traiesc acum ca si vampir. Iubirea adevarata este profunda si invinge orice, chiar si o durere sfasietoare ca pierderea unui copil. Eu am crezut in iubirea aceasta care acum se implineste in fiecare zi, in fiecare noapte, in fiacre ora, minut si secunda. Implinita si punct. Fericirea nu fuge de tine si nici nu asteapta ca tu sa o cauti si sa o gasesti. Poate ca atunci cand o cauti te indepartezi de ea, cum a facut Edward in momentul in care m-a parasit. Fericirea este fixata pe axa vietii. Cand ajungi in momentul potrivit, fericirea te va lovi ca un iatagan in moalele capului. Asa iti vei trai viata, ametit de fericire. Asa traiesc eu acum. Fericita in bratele lui Edward si implinita privindu-mi copilul.