O Alta Viata

Inspired by “The Other side of the window” and translated by me Liliana

Mi-a placut mult fan fiction`ul acesta http://forum.twilightersanonymous.com/fan-fiction/from-the-other-side-of-the-window*mature-content*/ scris de l3rutal , numai ca eu as fi schimbat cate ceva de aceea m-am hotarat sa traduc cateva capitole si sa scriu eu cateva.

Capitolul 1. Din Punctul de Vedere al Bellei. Bella se holba de la geamul dormitorului ei in geamul dormitorului de peste strada. “ Cand ti-l vei scoate din cap? Esti maritata ce Dumnezeu. Au trecut 8 ani si el nu se va mai intoarce !” isi spunea in gand. Nu era nicio greseala, pielea atat de palida si ochii de culoarea topazului. El era acolo, sau cel putin unul dintre Culleni era acolo in dormitorul acela. Tipetele fiului ei au trezit-o pe Bella din reverie. -Mami, mami uite ce mi-a dat tati, a spus intrand pe usa si fluturand o acadea uriasa. -Wow, a spus Bella cu un entuziasm artificial pe care il folosesti atunci cand vorbesti cu un copil. I-ai spus multumesc lui tati? -Nu, buza de jos incepand sa-i tremure de la sentimentul de vina. -Atunci du-te si spune-i multumesc si ca e randul lui sa te pregateasca de culcare, i-a zis sarutandu-l pe obraz. -Noapte buna, mami. Anthony a fugit din camera. Bella a oftat. Jacob era lucrul cel mai aproape de dragoste pe care il avea… de cand EL a plecat. Nu i-a spus niciodata adevaratul motiv pentru care si-au botezat copilul Anthony. A oftat din nou si s-a uitat iarasi catre fereastra vecinului. Se simtea vinovata ca isi dorea cu adevarat sa fie el, urmarind-o in tacere pentru a o proteja cum facea odata. Buze fierbinti i-au sarutat gatul. Bella a zambit, Jacob niciodata nu dadea gres cand trebuia sa o faca fericita. Bella a inghetat. Ochii aceia o priveau iar din geamul vecin dar au disparut la fel de repede pe cat au aparut. -Ce este draga?, a intrebat-o Jacob. -Vecini curiosi, a replicat Bella si Jacob radea. -Pot rezolva asta, a spus si a tras draperiile. S-au sarutat pasional si Jacob a purtat-o in brate pe Bella in pat.

DPDV Edward. Edward se uita nervos cum Bella facea dragoste cu un alt barbat. Jacob nu a tras draperiile chiar atat de bine iar Edward cu vederea lui inumana a urmarit totul. “A fost o prostie sa vin aici, cum m-am putut astepta ca ea sa ma astepte? Imi place sa mi se rupa inima in mii de bucatele?” Gandea urandu-se pe sine si incepu sa se plimbe nervos prin camera. “Ea merita un corp cald langa ea, nu un monstru sugator de sange, isi spunea trist si-si indrepta din nou privirea spre locul un Bella candva a lui era mangaiata de un alt barbat.

Era ca in primul an cand s-au despartit, durerea crescand si sfasiind inauntrul lui ca un tsunami. Totusi trebuia sa admita, era mult mai usor decat sa traiasca inr-o casa unde Rosalie ii amintea constant cat de patetic era. Era satul de gandurile calde si miloase ale lui Carlisle si Esme, vina pe care o simtea Jasper, si sa fie inconjurat si de trei cupluri. Dar nu se astepta ca Bella sa-l uite atat de repede. DPDV Bella Jacob o trezi pe Bella cand era deja imbracat. A sarutat-o usor pe buze si ia spus ca ii facuse deja micul-dejun lui Anthony. Bella s-a imbracat si-l gasi pe Anthony terminandu-si cerealele, dar cu indemanarea unui copil de 5 ani o parte era pe jos. -Gata pentru scoala dragule? L-a intrebat cu o dispozitie destul de buna. -Yep, yep, a tipat entuziasmat si a sarit in bratele Bellei. -Curatenie mai tarziu se gandi Bella in timp ce lua lucrurile lui Anthony si incuie usa in urma ei. A descuiat masina, a asezat bagajele si l-a ridicat pe Anthony in brate. -Hai sa-ti pun centura, zicea vesela in timp ce-i ciufulea parul negru si matasos. Parul si greutatea lui anormala erau tot ce mostenise de la tatal lui. -Uite mami, este o masina aici, a spus Anthony in timp ce arata cu degetul un Volvo argintiu parcat in spatele masinii lor. Bella a gemut si a spus incet : -Hai sa mergem sa vedem al cui e.

Capitolul 2 DPDV Edward Edward se uita la televizor uitandu-se la reluarea unui film horror foarte prost. De obicei prefera comedii, dar cele mai multe implicau povesti de dragoste si nu se putea uita la ceva atat de dureros. I-a auzit mintea inainte sa-i auda bataia in usa. Deschide usa Edward , se gandea. Edward nu i-a recunoscut mintea, dar stia ca e cu siguranta nemuritoare pentru ca a batut intr-atat incat sa auda un nemuritor dar un om nu. A deschis usa. -Buna Edward, l-a salutat Jane si s-a autoinvitat in casa. Edward a marait cand a recunoscut-o din amintirile lui Eleazar. -Ce vrei? A intrebat-o nu tocmai respectuos. -Aro iti transmite salutari, vorbea de parca erau vechi prieteni, si un avertisment. Nu deranja fata aceea. Partenerul ei e varcolac si daca el te va ucide Volturii nu vor lua parte la un eventual razboi ce se va ivi. Un zambet imens i-a aparut pe fata. E clar? -Da, acum pleaca, i-a replicat Edward enervat si si-a indreptat atentia la film. Inainte ca Jane sa spuna ceva se auzi soneria. -Raspund eu, spuse Jane si deschise usa. -Edward este aici? A intrebat Bella timid. Culoarea ochilor lui Jane au intimidat-o. Edward s-a indreptat spre usa. -Ce vrei? A intrebat Jane rastit. -Masina ta imi blocheaza iesirea, a pus Bella strangandu-si fiul protectiv in brate. -Scuze, a spus Edward. A vrut o sansa sa vorbeasca cu ea de asta ii blocase trecerea. Acum nu era un moment bun cu siguranta.Nu-i placea cum se holba Jane la fiul Bellei. Edward a trecut pe langa Jane si s-a dus la masina. S-a uitat la Bella si a vazut ca ea se holba la el. Nu purta decat boxeri si un tricou subtire. Asta l-ar fi amuzat daca culoarea ochilor lui Anthony nu i-ar fi atras atentia. Erau ochii lui, asa cum ii vazuse in amintirile lui Carlisle, aceeasi ochi verzi, ochii lui ca om inainte sa fie vampir. DPDV Bella De ce sunt asa de nervoasa? Doar sunt maritata nu? Deci de ce nu poate avea o iubita vampir? Edward nu-mi apartine deci poate sa faca ce vrea. Daca asta inseamna ca va fi mereu prin preajma, amintindu-mi de obsesia mea patetica atunci asta e, nu am ce face. El exista si e aici. Am oftat si am coborat din masina.

-Hai Anthony doar nu vrei s-o faci pe Lucie sa astepte, multumita obsesiei lui Jacob pentru telenovele Anthony se decise ca este indragostit de Lucie, educatoarea lui. Inca ma gandeam la Edward si la acea fata vampir cand am ajuns acasa. Desigur Edward era pe trepte, asteptandu-ma. Ochii nostrii s-au intalnit si nu m-am putut uita in alta parte. Ma simteam de parca nu mai conta nimic altceva decat privirea lui sufocanta. Obrajii au inceput sa-mi arda si pulsul a luat-o razna. Cat imi doream sa il ating, sa simt iar curentul electric pe care il simteam atunci cand ma atingea. Mi-am amintit orice atingere, orice cuvant pe care ni l-am spus inainte sa plece. Orice sarut, toate sentimentele pe care le credeam uitate s-au aprins din nou amintindu-mi cat de mult insemnase el pentru mine. Avea o privire plina de durere, pun pariu ca se simtea ciudat de cat de proasta eram. -Bella, a spus apropiindu-se de mine, trebuie sa vorbesc cu tine. -Inauntru, atat am reusit sa mormai inca prinsa in privirea lui. M-a urmat inauntru iar eu m-am prabusit pe canapea. -Bella, eu…. imi placea cum suna numele meu pe buzele lui, eu…eu iti datorez scuze. Nu nu nu nu !!! Era femeia aceea nu? L-a omorat pe Anthony? Sau poate la ranit pe Jacob. Nu Erau singurul motiv pentru care nu mi-am pus capat vietii dupa ce Charlie a murit intr-un accident stupid de masina. -Bella nimeni nu e ranit, m-a asigurat Edward. Am luat cateva guri de aer si am incercat sa ma calmez. -Bella. Edward isi folosea toata intensitatea ochilor sai asupra mea si s-a asezat langa mine.Daca nu inceta cu asta cred ca inima o sa-mi sara din piept fara prea multa dificultate. -Imi pare rau ca te-am parasit atat de brusc si de urat acum 8 ani, imi pare rau ca te-am ranit, imi pare rau ca esti legata de ceva poate mult mai periculos decat mine. Imi pare rau ca nu pot sta in continuare departe de tine, dar mai presus de orice imi pare rau ca te-ai indoit de dragostea mea nemuritoare pentru tine. Nu am observat cat de aproape era pana cand nu l-am sarutat. Mainile lui imi mangaiau trasaturile fetei iar eu mi-am bagat degetele in parul lui si l-am tras mai aproape de mine. De data asta nu m-a oprit. Ce bine era, de parca nu au trecut 8 ani lungi si durerosi in care nu a trecut nicio zi fara sa ma gandesc la Edward. De parca nu plecase nicio zi de langa mine iar eu nu eram acum casatorita. Oh, nu, mi-am adus aminte de singurii baieti pe care se presupune ca aveam voie sa-i iubesc. Jacob si Anthony.M-am retras si el avea o expresia tare ispasita si vinovata pe fata. -Imi pare atat de rau, credeam ca ma pot controla mai bine, a soptit rusinat. Desigur lua toata vina asupra lui ca de obicei. Simteam lacrimile in ochi. De ce a trebuit sa vina acum? Era prea tarziu. Ii placea sa ma vada suferind? Lacrimile au inceput sa curga pe obraji

-Pleaca, am bombanit. Nu puteam sa-l am atat de aproape si sa nu-l iubesc. Edward a dat trist din cap si a plecat. Am fugit la dus si am incercat sa ma calmez. Apoi mi-am amintit ca varcolacii pot simti mirosul vampirilor, deci Jacob va simti mirosul lui Edward pe fata mea. Am luat samponul si am inceput sa-mi frec fata cat de tare puteam. Apoi am grabit dusul ca sa pot sterge urmele lui Edward din casa. DPDV Edward Respingerea ei durea mai mult decat ma asteptasem. Desigur nu m-am asteptat sa renunte la tot si sa fuga cu mine dar respingerea venea spre mine in valuri cat mai mari. De ce mi-am pierdut controlul? Era maritata si evident ca am suparat-o cu lipsa mea de control. Nu trebuia sa vin aici. Nu. Nu ar fi trebuit sa plec. Sentimente ascunse intr-un colt de gheata din inima mea au navalit iar in sufletul meu, aratandu-mi cat de calda si de buna era ea, Bella mea. Am renuntat la ea pentru o avea o viata umana si desigur Bella fiind Bella s-a maritat cu primul monstru care i-a iesit in cale. Si eu acum nu mai pot face nimic. Dar totusi mi-a raspuns la sarut, s-a agatat de mine cum m-am agatat si eu de ea, aveam nevoie unul de altul. Nu pe Jacob il vroia, ci pe mine. Samanta de speranta se sadise in mine si acum crestea mocnit. I-am auzit pe Jacob si pe Anthony batand la usa si fata vesela a Bellei cand se uita la familia ei. Cum as putea sa-i iau toate astea? Mi-am amintit ca Jacob imi putea simti mirosul. In mai putin de 5 secunde eram la usa lor, nu vroiam sa-i fac viata mai grea decat era deja, Bella nu merita asta din partea mea. Jacob a deschis usa. -Ce vrei? A spus rastit amintindu-mi de tonul lui Jane dimineata fata de Bella. -Vroiam sa va salut, voi fi prin preajma si nu vroiam sa te alarmez. Am incercat sa-i intru in ganduri dar nu avea decat o imagine mentala. O fata de probabil 15 ani, care statea pe stancile de la Rezervatia Makah. Ochii ei negri se uitau intens catre padure fixand ceva cu privirea. Apoi am inteles. Potaia si-a gasit sufletul pereche cand avea cea mai perfecta si mai frumoasa fiinta ca sotie. Am dat drumul unui marait si a realizat ca-i puteam citi gandurile. -Te rog nu-i spune nimic Bellei, a spus incet. Vreau sa-i spun eu. -Bine. Am plecat ca o furtuna spre casa. Daca Bella era so… nu asta nu se va intampla, ea nu ma va dori niciodata mai ales acum dupa ce va fi ranita de doua ori de nemuritori. Mda. Probabil se va multumi cu o viata sigura si linistita ca om. Singura. Deodata Jane aparu langa mine. -N-ai plecat inca? Am mormait. -Escorta mea e ocupata, asa ca voi petrece noaptea aici. M-am strambat cand am vazut in gandurile ei cum se juca Demetri cu mancarea. -Daca ma lasi in pace bine atunci, am spus fericit ca nu ma gasea atragator in niciun fel.

-Stii care este puterea mea Edward? A spus vesela. -Durerea? Am spus citind direct din capul ei. A zambit periculos. -Pot sa o testez pe tine? Si nu a asteptat raspunsul meu. S-a concentrat pe mine pentru un moment si instantaneu eram pe podea zvarcolindu-ma de durere. Era ca si cum ardeam din nou, ca atunci cand Carlisle m-a transformat dar de zece ori mai intens. La fel de repede cum a aparut, durerea a disparut. Miam dat seama ca era mental. I-am aruncat o privire. Jane zambea si a zis : -Am incercat-o pe prietena azi si ea nu a simtit nimic, curios…. A fost ultima picatura, nu m-am putut opri si am atacat.

Capitolul 3 DPDV Bella Totul mergea prost. De cand Edward ma sarutase Jacob devenea din ce in ce mai distant. Nu stia nu? Daca ar fi stiut nu s-ar fi apropiat nici la doi pasi de mine. Au trecut trei saptamani. Daca ar fi stiut mi-ar fi spus, am fi discutat despre asta. Eu si Jacob imparteam orice idée, ce naiba se intampla? Si Edward? De fiecare data cand ma uit la el imi intoarce privirea de parca i-as fi stricat toata ziua. Singurul barbat care nu ma innebuneste este Anthony. L-am auzit pe Jacob descuiind usa din fata. Era 8 : 30 cand a venit iar eu il culcasem deja pe Anthony. -Buna Bells, spuse ispasit. L-am privit direct in ochi si l-am intrebat. -Ce dracu se intampla Jacob? -Trebuie sa vorbim. Am dat din cap si m-am asezat langa el pe canapea. Imi doream cu disperare ca el sa nu stie despre sarut. -Batranii au facut un tratat cu Tribul Makah asa ca Sam m-a trimis pe mine si pe Embry sa patrulam in rezervatia lor. Era o fata acolo pe stancile din rezervatie si eu…eu….eu…. -Ea e sufletul tau pereche? Am intrebat nevenindu-mi sa cred. Credeam ca atunci cand ne-am casatorit e pentru toata viata. -Bells, ma ruga, poate as putea fi doar prietenul ei, eu inca te iubesc. Ma uitam surprinsa la el. -Nu e dragoste daca e din mila. Stim amandoi ca toata treaba asta cu suflete-pereche e doar ca sa aveti bebelusi lupi mai buni, asa ca las-o balta cu rahaturile astea Jacob. Cu un umor negru se rasti la mine. -TU ma acuzi pe MINE de dragoste falsa? TU esti aceea care nu m-ai iubit niciodata Bella. TIE inca iti curg balele dupa ciudatul ala sugator de sange. Eram socata. Cum indraznea? -SCUZA-MA, am tipat. Nu mi-a replicat. -Du-te fugi cu noua ta dragoste Jacob, am spus cu o voce joasa. Eram mai calma deodata. -Casa asta este a mea, mi-a spus senin. -Sa o ia dracu de treaba Jacob, IESI AFARA DIN CASA MEA, m-am enervat iar nerecunoscand omul care se uitat tamp la mine si probabil de gandea la sufletul lui pereche. Ala nou. A plecat. Nici macar nu si-a cerut scuze. Am lasat lacrimile sa curga. Cum putea sa faca asa ceva? Dupa toate prin cate trecusem? Nu eram cu inima franta pentru ca stiam in adancul inimii mele ca ceea ce a spus Jacob e adevarat.

Simteam ca o sa explodez de atata vina si furie. M-am intins pe canapea si am lasat lacrimile sa stearga supararea. Am auzit o voce moale soptind. -Mami, de ce a plecat tati? M-am uitat in sus si l-am vazut pe Anthony ca statea la doi metri de mine cu ochii in lacrimi si tinandu-l in brate pe domnul Paturica. M-am ridicat si l-am luat in brate. -Vrei sa dormi cu mami in seara asta? Anthony a dat din cap. M-am indreptat spre camera lui si dupa ce l-am invelit bine m-am intins langa el si am adormit aproape imediat. Am simtit o bataie usoara pe obraz. Am deschis ochii si l-am vazut pe Anthony cu un bol de cereale in brate uitandu-se la mine. -Ti-am adus micul-dejun la pat mami, a spus mandru intinzand cerealele catre mine. Am zambit stramb gandindu-ma la dezastrul pe care il lasase in bucatarie. Am mancat cerealele uscate si ma uitam la Anthony care se costumase in Spider Man ultimul lui super erou preferat. DPDV Edward Am inghitit veninul care-mi umpluse gura si am izbit-o pe Jane mai tare in perete. -Edward, m-a avertizat, da-mi drumul sau te voi rani sa nu te-ndoiesti. Mi-am apropiat gura periculos de aproape de gatul ei si-am spus printre dinti. -Da-mi un motiv serios pentru care nu te-as omori chiar acum. A scos un marait din gat si si-a eliberat puterea asupra mea. In loc sa cad pe jos ca o stanca am strans-o si mai tare. A gemut de durere si durerea a disparut. Gafaiam amandoi tanjind dupa aer. - DA-MI DRUMUL, a tipat incercand fara rezultat sa scape din stransoare. Am ras catre ea. -E pacat ca nimeni nu a considerat ca trebuie sa stii sa lupti nu? -Carlisle nu ar vrea ca tu sa faci asta, m-a rugat. Am inghetat permitandu-i sa se elibereze din stransoarea mea. -Pleaca, i-am ordonat. Jur Jane, daca vreodata iti mai vad fata aia te omor. A iesit din casa si eram sigur ca nu se va mai intoarce. In mometul ala m-am hotarat. Nu voi mai sta aici nicio secunda. Bella putea cu usurinta sa-si gaseasca un nou sot muritor iar eu doar ii complicam viata. Am auzit trei batai apasate in usa. Am deschis si l-am gasit pe Jacob Black in fata usii ud de la ploaie. -Ce vrei? Am marait. Gandurile lui erau mult prea violente pentru gustul meu. -Sunt aici sa te avertizez, si se uita direct in ochii mei. El chiar credea ca ma poate ucide.

Am chicotit incruntat. -Bella e a mea, mi-a spus pe nas, orice partenera pe care un lup o are face parte din haita. Daca te apropii la 10 metri de ea iti jur ca fac tot ce-mi sta in putere sa te distrug. Eram confuz. Gandurile lui erau acum centrate atat de intens pe sufletul lui pereche ca n-aveam nicio ideea incotro se indreapta amenintarea lui. Apoi, furia m-a lovit in plina figura. -Pardon ? I-am cerut. Jacob s-a intors si a plecat fara sa mai spuna un cuvant, cu siguranta sa-si vada sufletul pereche. Si deci asa incepe razboiul, am gandit amar. Acum mi-am dat seama ca nu as mai putea sa stau departe de Bella si acesti ultimi opt ani erau dovada. O voi tari daca trebuie dar trebuie neaparat sa o scot in siguranta din zona asta de razboi. Si poate, cand va fi in siguranta si linistita va vrea sa mai acordam relatiei noastre inca o sansa. Stateam pe treptele din fata usii Bellei si dezbateam in liniste daca sa astept dimineata sau sa vorbesc cu ea chiar acum cand gandurile varcolacilor imi ajunsera in cap. Unul dintre ei ma vazuse si fugea catre Jacob sa-i spuna ca nu iam luat in considerare avertizarea. Grozav, acuma trebuie s-o zoresc catrre casa lui Carlisle, pentru ca singur nu aveam nicio sansa in fata unei haite de sase. Am injurat incet, am luat o gura mare de aer, si am batut incet la usa. -Ce vrei? Mi-a cerut scurt. -Pot sa intru? Am intrebat, ploua cu galeata. A facut o pauza si a zis intr-un final sa intru. A inchis usa in spatele meu si gatul mi-a luat foc cand mirosul ei m-a inconjurat din toate partile. Ea a observat. -Cand te-ai hranit ultima oara? M-a intrebat curioasa holbandu-se in ochii mei negri. Am gemut cand am vazut cand de normal discutam despre dieta mea. -Bella crezi ca te-as pune intr-un asemenea pericol? A deschis gura sa vorbeasca dar i-am taiat-o. -Bella, trebuie sa vii cu mine. Este periculos pentru tine sa stai aici. -De ce-ti pasa de siguranta mea asa deodata? -Nu as fi plecat niciodata daca… -Nu era pentru binele meu? Alice m-a vizitat cand a avut o viziune cu mine aruncandu-ma de pe o stanca. Daca ti-ar fi pasat tu ai fi venit. Asa ca nu-mi veni cu rahatul asta cu “siguranta ta”. Eram socat. Cum adica se aruncase de pe o stanca? Era asa de voitoare sasi termine viata? -O stanca? Am intrebat nesigur. -Sunt in viata, si nu datorita tie. Mi-a replicat furioasa. -Bella, te rog. Nu ti-as cere sa faci asta decat daca e absolut necesar. Se uita la mine incruntata.

-Promiti ca-mi explici mai tarziu? -Desigur Bella, am zis usurat ca va veni cu mine. S-a grabit sa impacheteze. Stiam ca niciun lup nu se va apropia prea mult atat timp cat un membru al haitei e cu mine. Bella reveni in sufragerie cu o gentuta mica. -Du-te si pune asta in masina, eu ma duc sa-l trezesc pe Anthony.M-am dus la masina cu viteza umana si cand ma hotarasem sa ma intorc in casa, Bella aparu in prag tinandu-l in brate pe Anthony al ei somnoros. -Vrei sa-l iau eu? am intrebat-o nesigur. -Nu, multumesc. Ma descurc. Am observat ca daca stateam langa Bella intram foarte repede intr-o stare euforica. DPDV Bella Conduceam de peste o ora cand depresia a venit peste mine. Mergeam pe o autostrada intunecata si Edward ma intreba non-stop daca sunt bine, facanduma sa ma simt si mai prost. Am inchis ochii si am lasat amintirile sa se deruleze in capul meu ca intr-un film. Eu si Jacob mergeam pe o autostrada pustie indreptandu-ne spre La Push la Billy. In momentul acela eram deja insarcinata intr-o luna cu Anthony si nu avusesem curajul necesar sa-i spun lui Jacob. In prima ora cat am mers Jacob ma intreba intr-una de ce sunt intr-o dispozitie atat de proasta facandu-ma sa ma simt vinovata. Multumita hormonilor mei nebuni, am inceput sa plang si Jacob a tras pe dreapta. S-a dat jos din masina, a deschis portiera s-a asezat in genunchi si m-a cerut in casatorie. Jacob nici macar nu si-a adus aminte, si mi-a zis ca si-a gasit sufletul pereche exact la 4 ani aniversari de casatorie. Am incercat cat de tare am putut sa tin lacrimile in ochi dar n-am reusit si am inceput sa plang isteric si Edward a tras pe dreapta. -Nu, condu, nu te opri. Am spus printre lacrimi. M-a ascultat si a pornit masina. Multumita cerului, Edward nu m-a intrebat nimic si am reusit sa adorm DPDV Alice Stateam langa Edward si el avea un zambet tamp pe fata pe care nu-l mai vazusem de ani de zile. Am incercat sa vorbesc cu el, dar a disparut in intuneric lasandu-ma in ceata. -Alice ce ai vazut? M-a intrebat Jasper simtindu-mi frustrarea. -E a patra oara cand am o viziune cu Edward. -Si ce e?

-Statea langa mine si zambea si apoi a disparut dintr-o data. Nu avusesem niciodata o viziune atat de ciudata. -A disparut? Adica a incetat sa mai existe? Jasper era evident foarte ingrijorat. -Nu, mai mult ca si cum nu m-ar lasa sa vad. Dar din cate ma lasa ar putea sa arda si eu sa nu vad. DPDV Bella In dimineata urmatoare cand m-am trezit Anthony era cuibarit langa mine. M-am uitat in sus si Edward avea un zambet larg pe fata. Inima mi-a luat-o razna si i-am zambit inapoi. Am observat ca eram inca in masina. -M-am gandit ca ai vrea sa fii treaza cand intram in casa, a soptit apropiindu-si fata mai mult de a mea. Incercam cu disperare sa imi tin respiratia constanta. -Mersi, a fost replica mea inteligenta. -Mami, unde suntem? Ma intreba Anthony cu ochii lui mari, verzi uitandu-se la mine. -Mergem intr-un loc surpriza, i-am soptit cu entuziasm. Talentele mele groaznice actoricesti au reusit totusi sa-l convinga si instantaneu a inceput sa ma bombardeze si sute de intrebari. Edward a pornit masina. Pentru urmatoarele doua ore am reusit sa pastram un ton linistit de conversatie. I-am aruncat o privire care spunea clar ca trebuie sa vorbim. Serios. Pe neasteptate Edward a oprit masina langa o casa extravaganta. A tras aer adanc in piept si a spus cu grija : -Hai sa mergem, deja era langa usa mea cu Anthony in brate.Razand l-a pus pe Anthony jos si mi-a deschis portiera. Anthony il tinea de mana pe Edward in timp ce ne indreptam cu pasi timizi spre casa impunatoare. Cand am pasit inauntru toata lumea se uita socata, Esme fiind prima care a reactionat tragandu-l pe Edward intr-o imbratisare stransa. -Mi-a fost tare dor de tine, a spus pe un ton maternal. Sa nu indraznesti sa mai faci vreodata asa ceva. Brusc s-a tras de langa Edward si s-a indreptat spre Anthony. -Si tu cine esti micutule? -E fiul meu, am spus mandra de fiul meu si singurul lucru pe care Jacob mi l-a dat. Rosalie s-a apropiat curioasa de Anthony. -Esti atat de dragut, a exclamat. Din toti oamenii eram chiar surprinsa. Rosalie era amabila? Hai, te rog. Anthony se uita mirat la ea si deodata cu zambet larg a strigat. -Voi sunteti vampiri. Era foarte multumit ca gasise piesa lipsa din puzzle.

Restul Cullen`ilor l-au intampinat pe Edward pastrand o distanta ciudata fata de mine. Alice se uita la mine sceptica. -I-ai povestit lui Anthony despre noi? -Pai stii, taica-su e varcolac, deci era inevitabil. Deodata toti se uitau de parca eram o bomba gata sa explodeze. Emmett a chicotit si am batut palma destul de dureros. -O Doamne, Bella umbla numai cu monstri. L-a inghiontit pe Edward si eram foarte bucuroasa ca Rosalia l-a plesnit pe Emmett.Rosalie l-a luat in brate pe Anthony si discuta cu el foarte animata. -Ar trebui sa fiu ingrijorata? L-am intrebat pe Carlisle. -Oh nu, este un vis realizat pentru Rosalie. Ea intotdeauna si-a dorit un copil.

Capitolul 4 DPDV Edward Am batut usor la usa camerei de oaspeti unde stateau Bella si Anthony, o parte din mine isi dorea ca Bella sa doarma. -Intra, mi-a raspuns incet. Am pasit inauntru si Anthony dormea iar Bella citea “Interviu cu un vampir”. -Interesanta alegere de carte, am spus si m-am asezat langa ea pe pat. -Este o carte foarte buna, mi-a replicat jucaus. -Cu exceptia faptului ca nu e nimic adevarat. -Se numeste fantezie asa ca, a inchis cartea si se uita la mine. -De ce ai venit? -Iti datorez o explicatie, incepand sa-i explic de ce am luat-o asa din casa ei. -Edward eu cred ca spunea doar asa. Adica atat timp cat eu nu sunt intrun pericol real cei din haita nu-l vor asculta. Si oricum Paul e mereu de serviciu sa ma vegheze si deci nu sunt surprinsa ca fugit repede la Jacob sa-i spuna ca sa-l enerveze. M-am gandit la ceea ce a spus pentru un moment.Cand m-am uitat din nou la ea eram surprins de cat de aproape de mine era. Inima ei a luat-o la goana si eu m-am apropiat precaut. Eram la cativa milimetri de buzele ei cand a scuturat din cap. -Nu pot….eu…a soptit uitandu-se la Anthony cum dormea. Am incercat sa ignor durerea pe care o simteam din cauza respingerii ei. -Noapte buna, i-am spus si am iesit din camera. DPDV Jasper Era chiar dureros sa stau in aceeasi camera cu Bella si cu Edward. Erau atat de stanjeniti unul de altul dar in acelasi timp nu mai simtisem niciodata intensitatea pe care o avea dorinta lor de a fi aproape unul de altul. Sincer, ma innebunea. Dupa ce i-am spus lui Alice, ea mi-a spus. -Mai tii minte prima mea viziune cu Bella? -Ca Edward o va omori? -Nu, nu cea care a urmat. -A, da ce-i cu ea.? -Se va intampla, e doar o chestiune de timp.

DPDV Jacob -Nu, am tipat, scopul haitei e sa protejam oamenii de vampiri. Nu pot sa o las. Ce fel de protectori suntem ? Bella poate fi condamnata pentru enternitate daca eu nu il opresc pe blestematul ala de sugator de sange. Sam incerca sa ma linisteasca. -Jake, stiu prin ce treci. Cand eu am vazut-o pe Emily, tot o iubeam pe Leah. Dar va trebui sa cedezi si sa dai inainte. Nu le poti avea pe amandoua. E gresit Jacob. Rachel e facuta pentru tine si chiar daca mi-e scarba sa recunosc Bella a fost facuta pentru lipitoare. -Si Anthony? Am intrebat incruntat. Si el trebuie sa sufere pentru alegerea facuta de mama lui? -Bella nu l-ar rani niciodata pe Anthony omule, acum esti doar tu ticalos, mi-a replicat Quil nervos. Grozav acum si cei mai apropiati prieteni ai mei erau impotriva mea. -Deci o veti lasa sa fuga cu lipitoarea? Am spus incepand sa tremur. -Cam asa ceva, mi-a zis Paul rece. -Jacob te rog, ramai. Daca nu pentru Bella atunci pentru Rachel, m-a implorat Jared. Rachel. Centrul intregii mele existente. Nu-mi puteam imagina ce se va intampla cu ea daca eu voi pleca. Sau cu mine de altfel.Stiam ca nu voi putea sta plecat intr-atat incat sa pot omori lipitoarea. M-a lovit. Gata. Stiu. Cine uraste lipitoarea la fel ca mine? Planul a inceput sa se formeze in cap. -Bine, raman. Am spus si am iesit din casa lui Sam Lipitoarea va plati, si un prêt mare. DPDV Bella Toata lumea a plecat. Emmett si Jasper au plecat sa vaneze pume pe la 5 dimineata . Alice si Rosalie l-au luat pe Anthony sa-i cumpere jucarii si Esme a plecat cu Carlisle la spital sa se joace cu copii bolnavi. Era evident planul lui Alice sa ne lase singuri. Grozav. Edward statea pe o canapea, iar eu pe cealalta. Putea fi si mai ciudat de atat? Chiar vroiam sa fiu cu el si eram satula sa fac doar ce vroiau cei din jurul meu. Cand Edward a plecat am renuntat la el pentru ca am crezut ca el nu ma mai vrea. Cand Jacob m-a vrut mai mult ca o prietena am acceptat chiar daca nu simteam dragoste pentru el. Pe de alta parte cum as putea sa ii explic unui copil de 5 ani ca mami si tati nu se mai iubesc si ca mami e cu altcineva acum? Am facut exact ce i-am promis mamei ca nu voi face. M-am maritat, am ramas insarcinata, si acum sunt separata de sotul meu. Edward si eu am stat in liniste, eu uitandu-ma la monitorul televizorului absenta, el uitandu-se la mine intrebandu-se la ce ma gandesc eu atat de intens.

Un gand bolnavicios mi-a intunecat sufletul. Daca Edward credea ca eu nu-l vreau si in momentul in care va realiza ca Jacob nu ar indrazni sa-mi faca rau va pleca iar? Am gemut la gandul acesta trist, gaura din piept amenintand sa apara iar. -Bella ce se intampla? Ce nu e in ordine? Edward era ingrijorat, eu am intors capul fiind din nou recunoascatoare ca nu putea intra in capul meu. -Bella uita-te la mine. Ce era atat de trist? Mi-a luat fata in maini fortanduma sa ma uit la el. M-am holbat in ochii lui de topaz si totul a disparut. Nu conta cat de mult incercam sa stam departe unul de altul sau cat de complicate erau relatiile dintre noi eu eram a lui si Edward era al meu. Atat de simplu. A zambit zambetul meu preferat si s-a aplecat catre mine. Cred ca aveam acelasi gand si s-a apropiat si mai tare. -E bine asa? A soptit cu buzele aproape lipite de ale mele. Am facut spatiul dintre noi sa dipara si el m-a tras in poala lui. -Mult mai bine asa, am soptit apasandu-mi buzele de ale lui. -Am nevoie de tine, acum. Vreau sa fii a mea. Pentru totdeauna. Am soptit un da strangulat si Edward m-a purtat in brate catre camera lui.

Capitolul 5 DPDV Rachel Mi-a dat plasa. Jacob a spus ca va veni sa ma ia de la scoala, trecuse jumatate de ora si eram uda leoarca. Mi-am scos telefonul manioasa si am inceput sa tastez numarul lui de telefon. “Apelul dumneavoastra a fost redirectionat la un sistem de mesagerie vocala automat. Dupa bip inregistrati-va mesajul. Pentru a incheia inchideti telefonul.” Biiip. -Jacob Black, pentru binele tau sper sa ai un motiv serios pentru care eu iti las acum al cinspelea mesaj. Daca nu ajung azi acasa e numai din cauza ta. Cand ai de gand sa vii sa ma iei? Am inchis. Ma intrebam daca s-a salvat vre-un mesaj de-al meu din moment ce trimisesem atat de multe. Mi-a sunat telefonul. -Era si timpul, am tipat la el. Merita un asemenea salut. -Rachel, sunt Sam. La naiba. -Oh, ummmm, buna Sam. De ce ma suna el pe mine? -L-ai vazut azi pe Jacob? -Nu, trebuia sa vina sa ma ia dar ratatul ala mi-a dat plasa. Cum spunea mama mea “mi-am eliberat furia adolescentina”. -Stii cumva pe unde e? Am facut o pauza. Lipsea sau ce? -Pai, tot il mentiona pe Anthony, e fiul lui nu? Liniste. -O trimit pe Emily sa te ia Rachel. Esti la liceul tau nu? -Mda, mersi Sam. Am inchis. Singurul lucru care ma deranja acum era ca Jacob lipsea.

DPDV Edward Usa s-a deschis larg si Alice a intrat ca o furtuna urmata de Rosalie care il tinea in brate pe Anthony plangacios. -Ce s-a intamplat dulceata? L-a intrebat Bella incet stergandu-i lacrimile. L-a luat incet de la Rosalie si s-a asezat langa mine pe canapea tinunadu-l pe Anthony in poala. -Era un stii-tu-ce, a mormait udandu-i tricoul cu lacrimi. Era greu sa citesc mintea lui Anthony. Daca se concentra prea tare pe un anume lucru, il puteam auzi dar daca nu gandurile lui erau o invalmaseala din care nu intelegeam nimic.In majoritatea timpului ii auzeam tonul gandurilor. Nu cuvintele, emotia. Cred ca mostenise asta de la Bella.

Gandurile lui Anthony erau acum clare. Alice, Rosalie si Anthony mergeau de la masina catre mall. Anthony s-a uitat in stanga lui si a vazut un barbat cam pe la 30 de ani plimbandu-si cainele, un golden retrivier. Atunci a intrat in panica. -Anthony se teme de caini???? Rosalie a intrebat neincrezatoare cand Bella i-a explicat fobia pe care o avea Anthony. -Dar tatal lui e un caine ce naiba, nu te supara Bella dar, Alice l-a luat pe Anthony si-i vorbea impaciuitor. Esti un copil asa de bleg. -De ce ii e frica de caini? Am intrebat inconjurand-o cu bratul pe dupa umeri. -Acum cateva luni, a inceput ea, Anthony se juca in parc cand a vazut un caine mare maro. Era cainele unui prieten, si dupa o jumatate de ora de rugaminti l-am lasat sa-l plimbe pe Yoshi in jurul parcului, asa il chema pe caine, Yoshi.Pe scrut, Yoshi a vazut porumbei, a inceput sa fuga si Anthony nu i-a dat drumul la lesa si l-a tarat pe trotuar cativa metri. Am tresarit. Nici nu ma mir ca s-a panicat. -Chiar daca povestea este foarte trista, eu tot am o nevoie disperata de o rochie, deci Anthony ce zici? Mergi cu noi? Bombanea Alice fara oprire. -Mami, pot sa stau cu tine? -Sigur ca poti sa stai cu noi, i-a raspuns jucaus si i-a ciufulit parul negru. -Ne vom intoarce in cateva ore, ne-a anuntat Alice in timp ce ieseau pe usa pentru o expeditie de cumparaturi. Nu ma puteam plange. Am avut timp singur cu Bella atat cat trebuia sa fiu fericit timp de 50 de ani. DPDV Rachel Ma uitam la Quil inexpresiv. -Jacob nu mi-ar face asa ceva.Nu te cred, i-am strigat stergandu-mi lacrimile cu furie. -Vrei sa mai asculti o data mesajul lui vocal? M-a intrebat prietenos simtindu-mi durerea.Nu puteam fi suparata pe Quil. La o adica intai mi-a spus mie inainte sa spuna haitei. -Da-i drumul, Quil. -Aveti 3 mesaje noi si unul salvat. Pentru a asculta mesajele noi apasati 1, pentru a asculta mesajele salvate apasati 2, ne-a comunicat vocea robotica feminina. Quil a apasat 2. -Buna Quil, vocea lui Jacob a umplut camera. Stiu ca esti la petrecerea aniversara a lui Claire, tocmai de asta te-am si sunat. Cand dorm ma gandesc la Bella si la Anthony. Trebuie sa-mi cer scuze, asa ca ma duc la lipitori.Nu te obosi sa ma cauti, pentru ca nu ma transform si nici n-am sa raspund la mobil. Nu te

ingrijora si trimite-i toata dragostea mea lui Rachel.Ma intorc repede, doar sa nu…si mesajul s-a interupt brusc. -Ce ? Sa nu ce? Oh Dumnezeule, cainele asta o sa-mi provoace un atat de cord. -Nu stiu, cred ca mesajul lui era prea mare si s-a interupt. -Jake, te rog nu fa ceva stupid. Am spus doar pentru mine si am lasat lacrimile sa curga pe obraji. DPDV Bella Trecusera 4 saptamani de cand eram aici. Inca nu apucasem sa vorbesc cu Jacob. Eu nu am avut destul curaj sa-l sun si el nu a avut bunul simt sa sune macar sa intrebe de Anthony. Eram suparata pe el, parca era alt om. Inainte de toate a fost cel mai bun prieten al meu si poate daca nu era el as fi fost nebuna acum. Multe am incercat sa fac, unele nebunii chiar le-am facut,pe altele nu pentru ca el a fost acolo sa ma opreasca. Iar acum nici nu ne vorbeam. Ce stupid. Eram adulti. O sa-l sun. Am tastat numarul lui si mi-a intrat casuta vocala.Bine. Macar atat. -Buna Jacob, ce se intampla? Nu vrei sa-l vezi pe Anthony? Am tot asteptat sa suni dar…uite indiferent ce probleme avem noi, Anthony e la mijloc asa ca trebuie sa ne intelegem pentru el. Suna-ma sa vorbim. Aaaa, si…imi pare rau…pentru tot. Am aruncat telefonul pe pat si am fugit la baie un val de greata strabatandu-mi stomacul. Dupa ce am terminat de vomitat cerealele de dimineata, am inceput sa ma simt ametita. Ce mai aveam acum? Dupa ce ca eram impiedicata, mereu un pericol pentru mine, in ultima vreme ma simteam si atat de bolnava. De parca nu mai aveam vlaga in mine. -Alice, am strigat din usa. -Ma poti duce la o farmacie? -Nu te simti bine a? Nu-i nicio problema. Te duc eu. -Hei unde mergeti? Ne opri Edward pe hol cu bratele in jurul meu si cu buzele deja lipite de gatul meu. -Bellei ii trebuie cateva lucruri din oras. Apropo Edward, eram in mijlocul jocului de-a v-ati-ascunselea. Imi iei tu locul? -Desigur. Ma grabeam spre masina, mintea mea calculand din nou si numarand de zeci de ori zilele care parca trecusera aiurea. -Deci, ce e? Ce ai? -Cred ca sunt insarcinata, dar nu inteleg. Cand am venit aici eu am avut menstruatie, deci.. -Bella ai facut dragoste cu Edward? -Pai…da dar…e …cum ? Se poate?

-Hmmm, vom vedea. DPDV Jacob O serie de injuraturi profanatoare mi-au scapat cand am vazut-o pe Bella atat de aproape de lipitoare. Tremuram atat de tare de nervi si dorinta de a ma transforma era atat de mare, vroiam sa o rup in bucati pe femela-vampir. Mi-am strans mainile in pumni si incercam sa ma calmez. Daca te transformi acum ei vor sti unde esti si ce plan ai. Am oftat si m-am lasat jos la radacina unui copac.Bella nu parea bine. Am decis sa mai astept putin pana sa merg sa vorbesc cu ea. Inca putin timp nu facea rau nimanui nu? Gresit.

Capitolul 6 DPDV Bella Bineinteles pozitiv. Ma cunosteam destul de bine dar, era inexplicabil. Nu am avut rabdare sa ma intorc acasa asa ca am facut testul in baia de la farmacie. Alice radia. Era atat de bucuroasa si sarea in sus in stanga si-n dreapta strangand intr-un carucior suzete, pampers si jucarii pentru noi nascuti de diferite culori si forme care scoteau niste sunete insuportabile. -Alice, stai putin. -Oooo, ai dreptate. Ar trebuie sa mai cerem o parere. M-a luat de brat si a tasnit pe usa farmaciei spunandu-i farmacistei sa-i impacheteze cumparaturile ca se va intoarce dupa ele. Nu intelegeam ce face. -Alice stai asa. Unde ma duci? -Mergem la un consult prostuto, trebuie sa stim sigur. Desi e sigur. O Doamne Bella. Veti fi asa de fericiti. Nu ai ideea cat de fericita vei fi cu el. -El? E un el? Am intrebat zambind. -Mmmmmm, parca. Nu stiu. Dar se dezvolta repede. Am stat cam o ora pana m-a strecurat Alice la o consultatie la un doctor foarte bun si foarte scump. Si aglomerat. Nu stiam cum reusise dar nu vroiam sa stiu neaparat. Atatea lucruri imi treceau prin cap. Eram sigura ca era copilul lui Edward. Asta era sigur. Cu toate ca stiam ca nu e bine, nu e moral si etic dormeam impreuna in camera lui dupa ce Anthony adormea. Nu ramanea singur Rosalie fiind o prezenta constanta in viata lui. Nopti intregi nu ne erau de ajuns pentru a stinge setea pe care nu o mai simtisem niciodata cu Jacob. De fiecare data vroiam mai mult, insistand si cerand. Edward ma compara cu Anthony, cand vroia sa obtina ceva se uita cu ochii mariti si umezi la tine ca nu puteai sa-i refuzi nimic. Dar nici el nu se plangea. Era o ocazie destul de buna sa recuperam timpul pe care l-am pierdut. Era ciudat cat de indrazneata deveneam cand eram cu el, aratandu-i exact ce vroiam sau spunandu-i. Era amuzant intr-un fel. In timp ce-i sopteam la ureche el gemea de excitatie. Pana la urma nu eram decat doi adolescenti care descopereau viata sexuala. Bineinteles ca in mintea mea, ma intrebam mereu de ce nu a fost asa cu Jacob? Raspunsul a venit aproape imediat. Nu-l iubeam. Nu asa cum il iubeam pe Edward, eram completa cu el. Nu aveam nevoie de nimic in orele in care eram in bratele lui reci. -Hai Bella ce naiba? Stam aici 2 zile? Vocea enervata a lui Alice ma trezi. -Ce? -Hai du-te. E randul tau. Am intrat, m-am schimbat in halatul de spital si m-am postat pe masa aceea inconfortabila. Doctorul a intrat zambitor.

-Buna ziua, doamna Cullen. Cullen? Eu stiam de Black. Oooo, daaaa. Alice. -Mmmm, buna ziua. -Cand ati avut ultima menstruatie? -Acum 25 de zile,eram absolut sigura. Calculasem de zeci de ori. -Copii? -Da, am un baiat de 5 ani. -Buuuun. Ati avut alte probleme de sanatate de care ar trebui sa stiu? -Ummm, nu cred. In timp ce ma consulta, imi amintisem de iarna aceea in care facusem pneumonie. Groaznic. M-am cutremurat la gandul acela. Doua luni numai ceai fierbinte, pastile si stat in pat. Oribil. -Mmmm, sunteti sigura ca ati avut menstruatie acum 25 de zile?ma intreba doctorul. -Bineinteles, am raspuns dandu-mi ochii peste cap. -Pai va intreb pentru ca sarcina dumneavostra este de 8 sau 9 saptamani. -Ce? O Doamne e copilul lui Jacob? Dar nu, nu are cum. Nu am mai facut dragoste cu Jacob de cand l-am vazut prima oara pe Edward. M-am schimbat buimaca si am iesit incet din cabinet luand reteta cu vitamine pe care mi-o daduse doctorul. -Alice. -Stiu, nu te ingrijora. Totul va fi bine. Am vorbit acum cu amazoanele. Sau mirat foarte tare ca Edward a putut sa aiba un asemenea control, stii tu ca sunt putini care rezista impulsului de a omori cand sunt atat de excitati. Dar au mai fost vampiri care au rezistat, deci e bine numai ca sarcina avanseaza foarte repede. Adica in 5 saptamani vei naste, imi spuse cu aproximatie uitandu-se intrun colt in sus. I-am urmat privirea si n-am vazut nimic. Se uita in viitor. -Alice, stai vorbesti prea repede si-mi dai prea multe informatii. Ametesc. -Oh nu, nu vei lesina. Asimilezi mai greu. Nu-i nimic. Totusi sa nu te astepti ca sarcina asta sa fie ca la Anthony.Abia astept sa-i spun lui Edward. -Tu? Am intrebat-o eu sceptica. -Hai te rog, te rog, te rog si incepuse sa topaie in jurul meu ca un iepuras. -Nu Alice. Nici macar nu-mi dau seama cum ai putut crede ca te las sa-i dai tu o asemenea veste. -Bine, vad ca nu te conving, daaaaaaaaar eu vreau sa organizez o petrecere de botez. O sa fie perfect. Am destul timp sa pun toate cele la punct. -Oh Alice, esti incorigibila. Mi-am pus bratul in jurul umerilor ei si in timp ce ne indreptam spre masina radeam si o rugam sa-mi mai spuna ce vede. Eram fericita. Stiam ca viata mea in sfarsit va fi cum ar fi trebuit sa fie de la inceput. Nu-mi parea rau pentru nimic, poate doar pentru Jacob. Dar nu conta. El va fi fericit acum ca si-a gasit sufletul-pereche. Chiar de i-as fi daruit cinci sau zece copii el tot e mai fericit acum.

Anthony, ei bine, Anthony il place pe Edward. Va intelege. Ii voi explica, va creste si va putea sa faca o alegere. Cu timpul vom alege ce e mai bine pentru el. Va fi bine. Sunt fericita, cum nu am fost niciodata. DPDV Edward Ma uitam mirat la Anthony cum se joaca in zapada, cu obrajii inrositi cu un ranjet pana la urechi pe fata. Anthony era o enigma la fel ca mama lui. Pielea lui palida, translucida se asemana cu culoarea zapezii in timp ce parul lui negru il facea sa se asemene mai mult cu un nemuritor. Ca sa nu mai zic de mintea lui blocata partial, eu puteam citi doar cand se concentra foarte tare pe un anume lucru. Uneori vedeam cate o frantura din ceea ce isi doreste, alteori eram in ceata totala.Presupun ca nu auzeam gandurile fugitive, ideile care ii treceau prin cap. Dar culoarea ochilor lui ma tineau noaptea treaz, bineinteles vorbind la figurat. Ochii aceia inteligenti, verzi trimisera un val de neliniste in mine, care pareau a avea noroc.Bella mi-a spus ca nimeni din familia ei nu avea ochii verzi. Nici parintii ei, nici bunicii ei, nici o alta ruda pe care o avea ea. Dar nu culoarea lor ma deranja atat de tare pe cat ma deranja asemanarea lor cu ochii mei cand eram om.Stiam doar din memoria fotografica a lui Carlisle cand l-a vazut prima oara pe Anthony, gandurile au facut o legatura de nezdruncinat. Gandul lui imediat m-a ametit. -Edward ai luat parte in vre-un fel la conceperea acestui copil? Singurul meu raspuns a fost o privire holbata. Tipetele de bucurie ale lui Anthony m-au adus la realitate. Am zambit catre copilul spre care Emmett arunca incet cu bulgari de zapada. O caldura nefamiliara mi-a umplut pieptul. Era dragoste. Nu genul de dragoste cu care eram obisnuit. Mi-am dat seama ca era dragoste paternala.In ultimele saptamani Bella si Anthony au trait aici, Anthony ii avea la degetul mic pe toti cei din casa, cum ma avea Bella pe mine.Nu am realizat ce efect avea personalitatea si tertipurile lui de copil asuprea mea. Aici eram, iubind copilul care o tinea pe Bella muritoare. Nu mai era doar copilul Bellei. Era si al meu. Emmett l-a apucat pe Anthony de genunchi si l-a aruncat usor peste umarul lui. Cu Anthony chicotind a zbughit-o pe usa in casa, in mintea lui, curios, traducea “Hei Jude” in ebraica.Planuia ceva cu siguranta dar l-am ignorat lasandu-mi mintea din nou sa zboare la Bella. M-am asezat la pian trecandu-mi usor degetele pe fiecare clapa.Era prima oara in opt ani cand cantam din nou la pian si Esme mi-a tinut copilul perfect acordat. Inima mi s-a umplut de gratitudine si am inceput sa cant cantecul de leagan al Bellei.Degetele mele tremurau si erau nesigure la inceput incercand sa tin in frau sentimentele care ma copleseau amintindu-mi de inceputul relatiei noastre. Cantecul a crescut repede devenind mai puternic si schimbam octavele incercand alte refrene. Nu mai eram persoana goala care fusesem toata viata,

aveam o viata ca si cantecul care furtunos crestea sub degetele mele. Si toate multumita Bellei. Deodata usa s-a deschis neceremonios, Alice pasind furtunos in alta camera, urmata de o Bella timida si ametita de cantecul meu. M-am uitat la ceasul bunicului. Cantam de peste 2 ore. -Edward te rog nu cauta, ia-o repede pe Bella si vorbeste cu ea ca o sa se supere daca nu-ti spune ea, gandi Alice apoi se concentra tare pe seara petrecuta cu Jasper. Am iesit repede din capul ei si ma uitam la Bella cum il gadilea absenta pe Anthony. -Mami am vazut cel mai tare film dintotdeauna, a spus Anthony entuziasmat. -Serios? Care? -Eu sunt o legenda. Sprancenele Bellei s-a unit de furie. Ce draguta era cand era nervoasa. -EMMETT, FILMUL ALA E PENTRU COPII DE PESTE 15 ANI. ANTHONY ARE CINCI.CE DRACU AI ? Mi-am deghizat chicotitul cu un tusit in timp ce Emmett se scuza rusinat. -Ei haide Bella, e ca o lovitura usoara pentru vampiri. E mai degraba o comedie decat un horror. Si in plus, efectele sunt deplorabile. -Ajuta-ma si-ti raman dator pentru totdeauna, a gandit Emmett agitat. -Bella, vrei sa mergem pana in camera un pic? Am spus si am luat-o de talie. Si-a muscat buza cautand-o cu privirea pe Alice, probabil Cat ea a fost distrasa de propunerea mea Emmett l-a luat pe Anthony si au disparut. Poate reusim sa ne uitam la America Pie inainte ca maica-ta sa ma omoare. Gandea el machiavelic. Unii oameni nu invata niciodata. -Bella? -Bine, da. Am mers incet spre camera, uitandu-ma la Bella devenind din ce in ce mai nervoasa.Cand am deschis usa a intrat repede, s-a intors catre mine si a inceput sa vorbeasca repede, cuvintele navalind unul peste altul. -Uite ce e, nu stiu cum s-a intamplat dar s-a intamplat. Eu sunt deja insarcinata in 2 luni desi nu stiu cum se poate sa fie atat de avansata din moment ce am avut menstruatie acum o luna. Alice e sigura ca e copilul tau si eu sunt deasemenea sigura. Adica, chiar de nu as fi avut menstruatie eu nu am mai fost cu Jacob de cand ai aparut tu si deci.. I-am oprit bolboroseala cu un sarut pasional. Eu tata? Cu Bella? Ce-mi mai puteam dori altceva? Asta era tot. Nu mai putea exista ceva care sa ridice gradul de fericire mai sus. Am cazut amandoi pe pat gandindu-ma care or fi sansele sa ne prinda cineva dar Bella m-a oprit. -Edward, spune-mi ce gandesti, era nesigura de mine? Ce absurd.

-Bella, acum 10 minute m-am hotarat ca sunt cel mai fericit de pe planeta asta ca te am pe tine, ca te-am recuperat iar tu acum imi oferi un dar pe care nu as fi indraznit sa-l cer. A rasuflat usurata. -Nu stiam cum vei reactiona,adica…nu stiu nici eu ce va fi, cum va fi sarcina asta.Alice a spus ca voi naste in cinci saptamani. M-am incruntat. -Vom vedea, vom vorbi cu Carlisle si totul va fi bine. -Ma duc sa-i fac baie lui Anthony sau sa-l omor pe Emmett, ma hotarasc pe drum, a spus si s-a ridicat incet aranjandu-si parul. -Poate ai vrea sa-l omori intai pe Emmett, i-am sugerat. - De ce? -Pai copiii de cinci ani chiar nu ar trebui sa se uite la Americam Pie.

Capitolul 7 DPDV Bella Anthony statea abatut in cada plina cu spuma. Nu se balacea ca de obicei, statea doar asa uitandu-se la mine. Nu-mi placea deloc cand Anthony era suparat. Dar acum nu vroia sa-mi spuna de ce era nefericit. In timp ce-l stergeam usor cu propsopul alb si pufos mi-a soptit trist. -Mi-e dor de tati. Cel mai important barbat din viata lui nu mai facea acum parte din viata lui. Inima mi s-a umplut de vina pentru ca eu eram cea care l-a dat afara din viata lui pe Jacob. Am oftat incet si l-am sarutat pe frunte. Era timpul sa vorbim. -Dragul meu, mami si tati nu se mai iubesc unul pe altul. -Deci tati nu se mai intoarce? A spus cu vocea tremuranda. -Nu stiu puiule, i-am raspuns sincer. L-am ridicat si l-am imbracat. Linistea era apasatoare pentru ca nu-mi distragea gandurile deloc. -Anthony, mami si tati au acum probleme, dar le vom rezolva. Ne-am certat dar nu din cauza ta. Totul o sa fie bine. Maine o sa-l sunam si vom vorbi cu tati. E bine asa? -Da, e foarte bine, mi-a raspuns fericit. S-a auzit o bataie usoara in usa. Am deschis usa si in prag statea Edward cu o figura inexpresiva. -Edward ce e? Ce s-a intamplat? M-a ignorat si s-a uitat la Anthony. -Du-te jos, cineva special te asteapta. Anthony a zbughit-o pe usa sarind cate doua trepte deodata. -Edward, mi-am pus mainile in jurul gatului lui si asteptam un raspuns. -Cat de mult ma iubesti? Ce? Un astfel de comportament nu-i statea in fire. -Mai mult decat e normal, i-am replicat. Urmatoarea lui miscare a fost si mai neasteptata. Mi-a luat fata in maini si si-a pus toata dragostea in sarutul pe care mi l-a dat.Am zambit cu buzele lipite de ale lui, imi placea cand ma saruta asa. -Cainele te asteapta jos, a tipat Rosalie. M-am retras enervandu-ma pe loc. -Ex-ul e jos si tu n-aveai de gand sa-mi spui? Am soptit manioasa. As fi tipat daca nu erau mai multi nemuritori la parter. -Bella, eu.. -Credeai ca un om mic si bleg nu poate face situatiei? La asta te-ai gandit Edward? -Nu te rog, lasa-ma sa-ti ex… -Sau credeai ca te voi parasi pentru el uitand ce a facut el lui…Edward si-a pus mana peste gura mea facandu-ma in sfarsit sa tac.

mea.

-Asta nu schimba nimic, iubire. Mi-a spus incet luandu-si mana de pe fata

-Scuza-ma , am soptit. -Ai avut o zi lunga nu-i nicio problema. Si-a pus mainile pe obrajii mei tragandu-ma mai aproape de el.L-am sarutat usor incercand sa ignor faptul ca Anthony era cu Jacob acum. Buzele lui reci mi-au dat fiori pe sira spinarii. Involuntar, mainile mele s-au blocat in parul lui tragandu-l si mai aproape. -Vezi, tati, ti-am zis eu ca mami nu te mai iubeste. Am tresarit cand am auzit vocea lui Anthony, in timp ce Edward nu-si luase mainile de pe talia mea. -Hai sa mergem jos, am spus absenta.Edward incerca sa ma calmeze dar cu Jacob tinandu-l in brate pe Anthony, asta nu era posibil. Cand am coborat scarile, Jacob l-a lasat jos pe Anthony. -Tony, unde e Domnul Paturica? Nu l-am vazut de ceva timp, incerca Jacob sa-l indeparteze pe Anthony ca sa nu auda ce vorbim noi. Asa deci. Vom discuta in sfarsit. -E sus, a spus Anthony. Ma duc sa-l aduc. -Ce vrei potaie? Abia pot respira in putoarea ta. A spus Rosalie. -Presupun ca scuzele nu au valoare, a spus Jacob si s-a apropiat de usa. -Lasule. -Pleaca Jacob, nu am chef de prostiile tale. Am spus incet stiind ca ma va auzi. A plecat. Ei bine, aproape fugea cand s-a uitat la Jasper. -Pai asta chiar… -Nuuuuuuu. A inceput Alice sa urle fugind pe scari. Alice statea nemiscata in fata usii unde eu si Anthony imparteam camera. Fata ei era contorsionata in soc. Ce putea sa surprinda un mediu? -Ce s-a intamplat am intrebat? Panica care m-a cuprins era atat de puternica incat valurile de calm pe care Jasper le trimitea catre mine nu aveau niciun efect. -Unde e Anthony? Am intrebat vazand ca nu-mi raspunde nimeni. -Ea l-a luat. -Cine? -Victoria. DPDV Jacob Stateam rabdator in poienita pe care eu si Bella n-o gasisem acum cativa ani. Ce prostie ca o gasisem acum cand ea fugise cu lipitoarea care ii franse inima atunci. Am aruncat o privire ceasului din nou. 12:49.

Victoria intarzia. De cand haita mea refuzase sa ma ajute sa-i recuperez pe Bella si pe Anthony, o urmarisem pentru ca planul meu nu avea success decat daca ea ma ajuta. In plus cine uraste familia Cullen mai mult decat mine? I-am prins mirosul prin New Mexico si am urmarit-o.Pana am reusit in sfarsit sa vorbesc cu ea trecuse trei saptamani. Dupa o munca grea de lamurire, mi-a spus sa ne intalnim in poienita asta, pentru ca era departe de teritoriul haitei. Eram bucuros ca nu gasisem locul asta cu Bella, pentru ca sincer sa fiu imi dadea fiori. Copacii goi de frunze se clatinau incet parca niste brate se ridicau din intuneric. Iarba din locul asta murise de mult, lasand doar pete galbene pe alocuri. Ceata groasa imi facea ochii inumani sa nu vada mai departe de cativa metri in fata.Locul era ciudat de linistit, ca un cimitir. Da, acesta era un loc pentru moarte. O creanga rupta ma trezi la realitate. -Caine, m-a salutat scurt pastrand distanta. -Lipitoare, i-am replicat. Doi puteau jocul asta. -Cui datorez aceasta onoare? A intrebat fiind inca in defensiva. -Vreau sa ma razbun pe Edward Cullen. Din momentul in care acele cuvinte au iesit pe gura totul s-a schimbat. Si-a schimbat pozitia de atac, stand perfect dreapta cu ochii stralucind de ura si curiozitate. Victoria era clar interesata. -De ce ? m-a intrebat devenind iar suspicioasa. -Mi-a luat nevasta si fiul asa ca ma gandeam ca daca tu ma ajuti capatam amandoi ce vrem. Tu capul lui, iar eu imi recuperez familia. Se uita la mine neincrezatoare. -Ce ai in cap? Am luat o gura de aer si i-am explicat planul meu. Duhoarea ei era la fel de imputita si in gura ca pe nas. -Mirosul meu iti provoaca greata nu? -Treci la subiect, mi-a spus stramband din nas. -Ma duc sa o vad pe Bella. -Ea e sotia ta? M-a intrebat tipand.Niciun animal nu s-a speriat de tipatul ei pentru ca nu era nici unul. -Cullen a parasit-o si am inceput sa ne intalnim la scurt timp dupa, m-am incruntat la privirea ei. Dezgust pur. -Si ea acum te-a parasit pentru el? A intrebat sceptica. Fata i s-a scuzat imediat vazandu-mi reactia. -N-am nevoie de mila ta, am marait. Si-a ridicat mainile cu palmele in sus intr-un semn de predare probabil observandu-mi tremuratul excesiv. Cand voi invata sa ma controlez? -Si eu unde apar in acest plan? Tu iti vizitezi sotia si eu?

-Mirosul meu e puternic pentru tine nu? Si-a dat ochii peste cap devenind mai comfortabila in jurul meu. -Cred ca am inteles faza cu putoarea deja. Am zambit nervos. -Fiul meu, Anthony e cu Bella. -Asa si ? Vrei sa-mi cer eu scuze sau..? -Cand o voi vizita pe Bella toti sugatorii aia de sange vor fi in jurul ei de teama ca eu o voi rani pe ea. Il voi ruga pe Anthony sa se duca sus sa-mi aduca ceva si apoi eu plec de acolo. -Pai, asta nu prea rezolva nimic nu? Devenise frustrata. Ce caracter nu? Am decis sa o ignor. -Te vei strecura sus, pe fereastra, si-l vei astepta pe Anthony. Cand ajunge sus il iei si fugi. Apoi totul depinde de Bella.O voi contacta peste cateva zile si-i voi spune ca are doua optiuni : ori va sta cu lipitoarea si mi-l va da mie pe Anthony, ori va face ceea ce trebuie si va veni in La Push. Victoria inca era neincrezatoare. -El citeste minti, ca sa nu mai zic ca mai este si un medium printre ei. Nu crezi ca ar putea, doar asa , ar putea sa se astepte la asa ceva? Am pufnit la neincrederea ei. -Aici gresesti. Mediumul nu poate vedea nimic, cand eu sunt in preajma, iar cititorul de minti va avea cel mai probabil toata atentia concentrata asupra mea. Tu trebuie sa intri si sa iesi cat mai repede. A trecut un moment de liniste in timp ce ea se gandea la plan. Incet, fata ei a trecut prin mai multe emotii. -Maine, mi-a spus increzatoare. -Maine, am aprobat rugandu-ma ca totul sa mearga conform planului.

Capitolul 8 DPDV Bella Am impins-o din calea mea pe Alice cu o nevoie disperata crescanda sami vad fiul.Era un fel de gluma. M-am impiedicat de o jucarie de-a lui Anthony cazand in genunchi. Am simti brate reci incercand sa ma ridice. -Nu, am urlat, lasa-ma jos. -Te rog, Bella. Am tipat frustrata, aveam nevoie sa fiu singura. Edward mi-a dat drumul si m-am lasat sa ma prabusesc pe podea cazand cu mainile pe ceva moale. Domnul Paturica.Motivul pentru care Anthony urcase sus in primul rand -Anthony, am strigat incet, ti-ai scapat asta dragule. Am intins mana asteptand dar el nu a venit sa o ia. -Negare,a soptit Jasper. -Dragule, incepeam sa ma satur de gluma asta proasta. O briza rece mi-a atins fata. Fereastra era deschisa in larg, si eu imi aminteam clar ca am inchis-o inainte sa-i fac baie lui Anthony. Alt lucru ciudat mi-a atras atentia. Buburile lui Anthony erau imprastiate pe jos. El nu-si lasa niciodata cuburile asa. Erau mereu asezate intr-o piramida perfecta. Ceea ce am realizat a venit peste mine ca un dus rece. Nu mai era. L-am stras tare la piept pe Domnul Paturica. Refuzam sa las lacrimile sa curga in timp ca ma gandeam la fiul meu. Rasul lui. Zambetul lui. Memoria incepuse sa deruleze mici intamplari. Una in particular mai accentuata. -Noapte buna Anthony, l-am invelit bine si l-am piscat usor de obraz. -Nu pleca mami, m-a implorat incet. -Dar dragule trebuie sa ma duc sa ma culc. -Mi-e frica mami. Dylan spune ca in intuneric traiesc monstri. Frica din vocea lui era atat de puternica ca o puteai atinge. -Dylan a mintit. Am spus si am plecat din camera. Stiam ca ar fi trebuit sa-l impact dare ram o mincinoasa groaznica. Ochii lui verzi ma urmareau. Nu, Dylan nu a mintit. Monstrii existau, asteptand in intuneric sa-ti distruga viata. Am oftat lasand lacrimile sa curga. Fiul meu. Ingerul meu. Viata mea. Dus. Luat. Lipsa. Mor.. -Nu, m-am oprit. Nu-mi pot permite sa gandesc asa. L-am impaturit de Domnul Paturica si l-am lasat sa cada pe podea. Respiram incontrolabil fiind orbita de lacrimile mele.

-Bella… NU, TACI DRACULUI, SUNTETI SAPTE VAMPIRI, CUM DRACU NATI VAZUT CE VA VENI? -Bella, eu.. L-am interupt din nou. -Pai uite, ti s-a indeplinit dorinta, i-am spus cu ura, sunt inca om. Viata mea era buna pana sa apari tu. N-am auzit decat pasi care au parasit camera si au inchis usa. L-am luat iar pe Domnul Paturica si l-am strans la piept asezandu-l ca pe un copil mic.Imi imaginam ce e Anthony al meu. Ma prefaceam ca nimic nu a mers prost azi. Ignoram golul pe care soarta l-a aruncat din nou asupra mea. Am simtit iar golul in pieptul meu, nevoia familiara de a fi rupta iar in bucati. Fiul meu. Ce-a facut sa merite asa ceva? De ce? DPDV Jacob Victoria statea in poienita unde ne intalnisem anterior cu un zambet triumfator care o facea sa para aproape om. Parul ei lung ca o cascada pe spatele ei si ochii rosii strigau “vampir insetat se sange” totusi cand a zambit nu eram surprins ca barbatii o urmau de bunavoie la moarte. Dar din nou, eram intr-o dispozitie buna azi. Azi il recuperam pe Tony al meu. Desi sunt primul care admite ca Vicky era o femeie nebuna, se tinea de cuvant. Faptul ca statea aici in fata mea dovedea asta. Ii puteam simti mirosul in aer. Soarele stralucea ( ceea ce facea ca lipitoare sa arate ca un glob de discoteca) pasarele ciripeau si Vicky zambea ca o proasta. Am rezistat nevoii de a dansa fericit. Mi-am golit fata de orice expresia si discutam schimbul cu lipitoarea. -Cum a mers? A ras ca si cum am pus intrebarea cea mai tampita. -Planul tau a fost perfect baiatule-lup, ai orbit mediumul in timp ce mirosul tau l-a acoperit pe al meu. In fine, pana la urma faptul ca eram o bomba urat mirositoare pentru lipitori s-a dovedit a fi util.Edward era bineinteles distra de gandurile tale. Presupun ca o includeau si pe Bella pentru ca nu m-am simtit deloc.Ala care controleaza emotiile era prea concentrat pe cei din jur ca sa observe o persoana foarte calma, intrant si iesind.Nici macar Anthony nu m-a observat pana nu a fost prea tarziu. Un plan fara cusur. Am zambit. Deci totul a mers perfect. -Bun, acum iti spun ce se va intampla in continuare. O voi sun ape Bella si-i voi spune ca Anthony e la mine si ca am de gand sa-l pastrez. Daca il vrea pe Anthony ti-l va da pe Cullen.Din acel moment daca tu traiesti sau nu, nu-i problema mea.am spus Victoria si-a lasat capul intr-o parte.

-Stai, o vei minti pe sotia ta? -Despre ce vorbesti? Pentru cineva cu o memorie fotografica, vampirul asta era incet. A vorbit ezitanta. -Pai daca il trimite la mine pe Cullen, tu ce vei face? -I-l voi da pe Anthony, credeam ca m-am facut inteles. -Deci vei minti. Nu intelegeam cum a ajuns la concluzia asta. -Victoria credeam ca ai spus ca totul a mers conform planului. -Pai da, eu… -Atunci care e problema? -Nici una. Am facut ce mi-ai zis. Trupul e in tufisuri. Nici macar nu l-am gustat. Am incremenit. -Ce? Ce ai facut? -E chiar acolo, mi-a spus indignata. Am mers incet catre tufisuri, respiratia devenindu-mi sacadata si panicata. Nici macar Anthony nu m-a observat pana nu era prea tarziu. Victoria avea dreptate. Fata livida a lui Anthony era blocata pe un zambet ca si cum, chiar si asa mort, fugea dupa Domnul Paturica. Ochii lui verzi aratau entuziasm. Zambetul lui mort era cel mai infricosator. Avea un ranjet pana la urechi cu un dinte de jos lipsa,singurul dinte de lapte care ii lipsea. Asa mort, zambetul lui era incredibil. Nu m-am mai putut uita la fata lui. M-am intors catre Victoria. -De ce? Vreodata. mi-as. Putea. Dori. Fiul. Mort.? Mainile tremurandu-mi de la excesul de emotii. M-am schimbat in lup. Nu mai conta ca cei din haita vor sti unde sunt. Ca imi vor putea citi gandurile pentru prima oara in atata timp. Nu mai conta ca ei vor sti totul. Tot ce conta era ca Victoria sa moara. Acum. In momentul in care m-am schimbat a incercat sa fuga. Nu conta. Am prins-o usor si i-am rupt capul dintr-o singura miscare. Am rupt si am sfasiat pana nu mai ramasese decat o gramada de bucati. De neindentificat. Am urlat pana la Dumnezeu. Injuram pe El, pe Edward, dar mai ales pe mine. Eu l-am omorit. Poate dintii Victoriei s-au infipt in carnea lui dar planul meu i-a pecetluit soarta. M-am schimbat in om ducandu-ma iar la cadavrul fiului meu. Imi doream cu disperare sa fie in viata si sa rada. Am cazut langa trupul lui cu zambetul acela inca inghetat pe fata lui. Parca il auzeam. Te iert tati. Pe tine te iubesc cel mai mult.

-Imi pare atat de rau, am vrut sa te salvez din iadul asta, nu sa te omor, spuneam prin suspine si spasme de durere. Urlam, nu mai puteam respira. Tanjeam dupa aer, dupa Anthony. Nu vreau sa fiu singur tati. Eu nu cunosc pe nimeni aici. -Te rog, nu pleca, vino inapoi. Tony !!! ii scuturam trupul fara viata, zambetul sau inc ape fata. -Te rog, te rog, te rog, te rog, te rog, te rog. Te iubesc tati. Haita m-a gasit urland langa cadavrul propiului meu copil. Nu era nici un pic de simpatie in ochii lor. Sam a fost cel care m-a ridicat de jos. M-a scuturat cu putere lacrimile cazandu-i din ochi. -La dracu, DE CE? DE CE JACOB? M-am uitat din nou la zambetul larg al copilului meu. Nu aveam niciun raspuns la intrebarea lui.

Capitolul 9 DPDV Edward Bella avea dreptate in doua privinte, viata ei ar fi continuat normal daca eu nu m-as fi hotarat ca un prost ca as putea face din nou parte din viata ei si cum se putuse intampla asta cu noi in casa? Ar fi trebuit ca Alice sa vada ceva. Sau eu sa aud. Macar sa o simtim, sa o mirosim. Ce se intamplase? De parca toate simturile noastre au fost taiate si timp de cateva secunde nu am vazut nimic. Atat doar. Cateva secunde fatale. Am iesit cu Emmett, Jasper si Rosalie in fuga din casa si am tasnit in padurile din apropiere. Cat de departe putea fi? Jacob. Putoarea lui de caine ud era peste tot, de parca ar fi stat zile intregi acolo, nu ar fi fost doar in trecere. Da? Oare? Dar nu se poate.Jacob nu ar fi atat de prost sa-i riste lui Anthony facand un plan cu Victoria. Pe Victoria ar fi trebuit sa o omor de mult. In cei opt ani cat fusesem plecat ma mai intalnisem cu ea, dar gandurile ei nu erau manioase sau atentionate in vreun fel asupra mea. Era absenta gandindu-se aiurea la cum se jucase cu noul ei partener cu o seara in urma Scarbos. Nu era doar un monstru, era si sadica pe deasupra. -Stati, pe aici. A strigat Rosalie. Ne-am indreptat toti catre ea dar nu era mirosul Victoriei. Tot al lui Jacob. Mai intens. O, Doamne se putea sa puta mai tare de atat? Da, putea. Daca erau mai multi. Dar de ce ar fi haita prin preajma? O prind, o prind si o spintec. Intai o voi chinui pana ce ma voi plictisi. Mai rau ca pe Royce. Inimaginabil de rau, gandea Rosalie. Am vazut pozele din capul ei deruland cu o viteza nebuna, din cauza ingrijorari nu era prea concentrata. Royce a fost logodnicul ei din viata umana care i-a sfarsit-o de altfel violand-o pe Rosalie cu trei prieteni de-ai lui. Durerea pe care ea o simtea acum nu avea limite. Nu o puteam descrie. Se atasase atat de mult de Anthony de parca ar fi fost de-al nostru si nu ar fi plecat niciodata dintre noi. DE CEEEE? Nuuu. Urlete. Multe. Dar nu de la Rosalie. Din fata. Am marit viteza si mi-am dat seama ca eram in poienita unde eu fusesem cu Bella. Unde ii spusesem adevarul si ea hotarase ca va raman cu mine indiferent ce sunt. Ne-am oprit si am vazut haita de lupi urland langa un tufis. Erau cinci. Toti plangeau. Nu mai intelegeam nimic. Poate se intalnise Victoria cu Jacob si il omorase. Cat de tare am putut sa ma insel. Ce amarnic. Cand am vazut gandurile indurate ale lui Sam, cu Jacob tinand in brate un corp mic de copil fara viata, toate puterile mele au disparut. Am cazut in genunchi iar ceilalti se uitau mirati la mine cu ochii intrebandu-ma zeci de intrebari. -E mort, am soptit ragusit.

-Cine e mort? ma intreba Rosalie cu toate ca isi daduse seama despre cine vorbeam. -O, nu. Anthony, spuse Emmett urland si aruncandu-se asupra haitei. -Ce-ati facut nenorocitilor? Si spuneti ca noi suntem monstri? Va omor. -Emmett nu, stai, zise Jasper si se posta in fata lui. Chiar daca Emmett era de un million de ori mai puternic decat Jasper, anii de razboi pe care Jasper ii traise isi spuneau cuvantul. Vom muri cu totii. Da` io u vreau. Am numa 16 ani. Si eu sufar. N-am omorat pe nimeni, iar Jacob va plati toata viata pentru as…gandea un lup, cred ca Seth? -Jacob. L-am strigat. Intre ei nu era. Apoi gandurile lui Sam, conducatorul haitei mi-a aratat. Cand a plecat, de ce ardea focul in spatele lor, cum il gasise pe Anthony, cum planuise Jacob, ce gandise cand si-a dat seama ce a facut. -Nu se poate.M-am ridicat. -Propiul lui copil? Cum s-a putut gandi la asa ceva? Acum e mai bine ca nu e cu Bella si e mort? -Spune-ne odata ce s-a intamplat. S-a rastit Rosalie la mine. -Jacob. El e de vina. A planuit cu Victoria sa-l rapeasca pe Anthony numai ca Victoria a ….m-am oprit realizand ca in pieptul meu lipsa lui Anthony facea o gaura mare, crescand din ce in ce mai mare dandu-mi seama ca Anthony nu va mai veni inapoi. M-am intors. -Jacob va muri. Eu ii voi razbuna moartea lui Anthony. De mana mea va muri. Am spus incet si neasteptand replica am fugit spre casa. Bella. Cum ii voi spune? Era atat de sfasiata cand a realizat ca nu mai e. Dar acum? Cand ii voi spune ca nu mai e deloc? Ca nu il va mai vedea niciodata razand si ca tatal copilului ei era responsabil de asta? Nu stiu, poate daca… Da. Daca as minti? I-as spune ca e rapit ca nu am gasit-o pe Victoria si.. Prost, prost, prost, prost, prost. Cum ma puteam gandi la asa ceva? Nu pot sa-i fac asta. I-am simtit pe ceilalti in spatele meu. Ma bucur ca au ales sa-i lase in viata. Ce rost avea sa mai moara oameni nevinovati? Nici un rost. Cel mai important omulet din viata noastra, a familiei Cullen disparuse dintre noi atat de brusc precum aparuse. Alice era in prag. Era ingrijorata. Nu vazuse? Bineinteles ca nu. Doar am stat la cioace cu o haita de varcolaci. Ea nu-i vedea, asta era si planul. Dar totusi vazuse decizia mea de a-l omori pe Jacob. Se gandea la asta. -Spune-mi ca nu el… -Ba da, am spus in soapta. Of, daca am fi putut plange am fi plans cu totii un rau de lacrimi. -Edward, nu uita ca e insarcinata. Asta o va tine puternica. Nu si-ar rani copilul, mi-a aratat Alice viziunile ei clare cu Bella nascand. -Dar tot trebuie sa-i spun, eu…si am lasat cuvintele in aer indreptandu-ma spre camera Bellei.

Am deschis usor usa iar ea statea intinsa pe podea in aceeasi pozitie in care o lasasem. Va fi atat de greu. DPDV Jasper Nu ma deranjam. Nu vroiam. Sufeream si eu. Cum puteam sa-i calmez pe ceilalti cand eu sufeream? Le simteam durerea inzecita inconjurandu-ma din toate partile. Micuta mea Alice m-a luat in brate cand am intrat pe usa. -De ce n-am vazut? Ma simt atat de vinovata. -Nu te simti asa, nu e vina ta…ei au …gandit asa…au planuit…sa nu vezi. Mi-am amintit de o scena de lupta pe care o avusem undeva pe langa New Mexico. Cea mai dureroasa scena de lupta pe care eu o traisem. Le simteam durerea fizica, focul necrutator care le ardea pielea si-i facea sa dispara pentru eternitate. Timp de doi ani am stat departe de campul de lupta, ma simteam atat de gol, de indurerat pentru cei ce murisera iar gandurile Mariei care se simtea Dumnezeu nu m-au ajutat deloc. Atunci a fost prima oara cand m-am gandit ca poate exista si o alta viata. Nu se compara cu ce simteam acum, acelasi foc. Dar inauntru. De parca nu mai exista nimic cu sens pe pamantul asta. De parca toata fericirea disparuse in cateva minute.Am strans-o in brate pe Alice. -Te iubesc, Jazz, mi-a soptit incet. -Te ador, mon petit. Am lasat valurile de durere sa cada si mai tare asupra mea. Asta e, punctul culminant al suferintei din viata noastra.

Capitolul 10 DPDV Bella Mi-am ridicat ochii incetosati la Edward cand a intrat pe usa. Cu bratele goale. Fara Anthony al meu. Fata lui era contorsionata de durere. Mai indurerata decat atunci la spital, dupa ce James incercase sa ma omoare. -Spune-mi, te rog, nu e adevarat…. -Bella, eu….. -Nuuuu, un urlet de durere imi tasni din plamani. Edward m-a inconjurat cu bratele si suspina incet. Copilul meu, comoara mea. ma tinuse in viata atata timp. Pentru el ma trezeam dimineata suportand fiecare zi afurisita. -Iesi afara, lasa-ma in pace am strigat si ma scuturam nervoasa de bratele comfortabile. NU vroiam sa ma simt comfortabil. Vroiam sa plang in voie. Sa urlu. Sa-mi strig durerea sa o auda toata lumea. Edward s-a conformat cererii mele si-a iesit in tacere din camera. Am stat pe podea doua zile. Nu m-am miscat un centimetru. Am zacut acolo amintindumi fiecare secunda pretioasa pe care am petrecut-o cu Anthony Pierzandu-l pe Anthony era mult mai dureros decat sa-l pird pe Edward. Pierzandu-l pe Edward era ca si cum cineva mi-a taiat un brat, in final durerea diminuandu-se si disparand, acolo nu a ramas decat o cicatrice. Pierzandu-l pe Anthony era ca si cum durerea crestea din ce in ce mai mult. Cand Edward a intrat in camera a doua zi…am explodat. El, omul pe care eu il iubeam cel mai mult pe pamantul asta era patat de moarte. El mi-a dat vestea ca singurul meu copil a murit. Cand l-am vazut am explodat. Am tipat, am plans, am aruncat in el cu ce-mi statea in cale, am plans in bratele lui pana am adormit. M-am trezit si lacrimile nu conteneau sa se opreasca. M-am uitat la el si i-am zis sa plece. Vroiam sa fiu singura cu lucrurile lui Anthony. Numai eu cu el. Domnul Paturica era ud de lacrimi. -Nu se va mai intoarce, ii sopteam de parca imi doream sa-mi raspunda. Domnul Paturica nu o facea. Zambetul lui larg si rasul lui cristalin mi-au alinat atatea nopti de singuratate. Chiar daca dormeam cu Jacob tot singura eram. Ma strecuram in patul lui si dormeam pana dimineata tinandu-l in brate. Niciodata nu visam cand eram cu el. Era oaza mea de liniste. Era. Acum nimic nu mai conta. Totul era in zadar. Am auzit usa deschizandu-se incet. -Edward, te rog, mai lasa-ma cateva ore. Vreau sa-mi bocesc copilul, tu nu ma intelegi. -Dar eu te inteleg, mi-a soptit vocea maternala a lui Esme si s-a intins langa mine uitandu-se in ochii mei.

Mi-am amintit ziua aceea cand au jucat baseball. Esme mi-a spus ca se aruncase de pe o stanca. Ca incercase sa se sinucida, pentru ca pruncul ei murise. -Cel mai frumos baiat, mi-a soptit, mort in bratele mele. Am inceput sa plang din nou, lacrimile mele curgand si pentru suspinele lui Esme. -Jacob stie? L-ati anuntat? Am intrebat absenta, amintindu-mi de Jacob ca prin ceata. -Ummm, pai…..Jacob… -Ce e Esme? Stie sau nu? Atunci am simtit. Mi-am amintit ca eram insarcinata. Copilul din mine miscase. -Oooo, am exclamat si Esme a sarit in sus. -Ce e? -Copilul, a miscat. Edward a aparut de nicaieri, m-a luat in brate si m-a asezat pe pat. Eu miam pus man ape burta si ma uitam in ochii calzi ai lui Edward. Nu merita asta. Copilul meu nu merita sa-l neglijez. Era copilul meu. Aveam un motiv sa traiesc si cu bratele lui Edward in jurul meu mi-am dat seama ca aveam doua. Restul familiei Cullen a aparut in camera si uitandu-ma in ochii lor, vazand dragostea si grija pe care mi-o purtau aveam chiar trei motive. -Edward, mi-e foame. Surasul lui a luminat toata camera dar nu m-a intrebat nimic. A plecat ca o furtuna din camera. Alice s-a urcat in pat langa mine. -Stii ca i-ai schimbat planurile. Copilul vrea sa vina mai devreme, imi spunea si-si puse capul pe burtica mea. Aveam burtica deja. Nu ma gandisem la asta. Eram atat de ocupata plangandu-mi primul nascut ca am uitat de cel care era pe drum. -Imi pare rau bebe. Rosalie a oftat uitandu-se la noi. Poate ca vroia si ea sa fie aici. -Vino Rosalie, i-am spus si mi-am intins o mana incurajatoare catre ea. Intr-o milisecunda era pe pat cu urechea lipita de abdomenul meu. -O, ce frumos, sopti Emmett emotionat. Am mancat incet dar nu ma simteam satula. Alice a vazut ca de fapt bebe nu era satul si mi-au dat sa beau sange. Uitasem ca tatal lui era vampir. Mancam, dormeam, plangeam si ciclul nu se schimba in nicio alta zi. Edward era langa mine si nu ma lasa sa fac niciun pas. Ma gandeam la Anthony mereu si-mi doream ca in pantecul meu sa creasca tot un baiat. Il voi numi Anthony. Niciodata nu-l voi uita pe Anthony al meu, cel mort, dar Anthony era un nume frumos si un dar divin care ma tinuse sanatoasa. As fi innebunit usor.

DPDV Edward Bella parea ca isi revenise. Sigur se gandea numai la copilul nostru. Il visa pe Anthony mereu.Suspinam cand lacrimile ei curgeau din ochii inchisi. Ma intreb ce va face cand va afla ca Jacob este criminalul fiului lor. Nu mai intrebase de el din ziua cand copilul se miscase in ea. Ori nu vroia ori nu-si amintea. Sarcina mergea destul de bine. Alice vedea ce vrea copilul si-i dadeam fara sa ceara a doua oara, iar cu supravegherea medicala a lui Carlisle nu vedeam nicio problema. Trecusera patru saptamani. In ziua aceea Bella m-am strigat in camera cu o voce agitata. -Edward, unde e Jacob? -Bella, ce ti-a venit? De unde sa stiu eu unde e Jacob? Era atat de insarcinata pentru doar cateva saptamani de sarcina. Abdomenul ei era atat de umflat ca aveam impresia ca va pocni. Dar fata ei cerea niste raspunsiri acum. Iar eu nu i le puteam da. Nu inca. Nu acum cand e aproape sa nasca. Inca putin timp si-i voi spune totul. -Haide Bella, fii rezonabila. Nu te-a cautat inainte sa…., d-apoi acum. Ups, chiar nu ar fi trebuit sa spun asta. -Uite ce e, sa ne intelegem. Pe copilul meu si-al lui Jacob, a pronuntat cuvintele mai apasat decat era necesar, il chema Anthony. N-am sa ma crispez de fiecare data cand imi voi aminti de el. Ma doare si va durea mereu dar el a existat si vreau sa-i pronunti numele, nu sa te referi la el ca un lucru rau. -Dar, Bella, eu nu.. -In al doilea rand trebuie sa vorbesc cu Jacob. Vrei sa ne trezim cu el iar la usa? Nu mi-am putut stapani maraitul. -Nu cred ca va fi atat de curajos. -Asta ce vrea sa insemne? -Bella, te rog eu. Las-o balta. Dar Bella e Bella. Incapatanata pana la Dumnezeu. -Bella, sa stii ca Jacob a fost implicat in moartea lui Anthony, a avut un plan stupid care a pus punct vietii copilului vostru. Jacob se ascunde. Stie ca Edward o sa-l omoare, se auzi vocea lui Alice din usa dand explicatii. -Alice, ce dracu te-a apucat? Vrei sa faca un infarct? Am intrebat nervos in timp ce ma uitam la ochii goi ai Bellei. -Edward ti-am facut viata mai usoara, ea nu te-ar fi lasat pana nu i-ai fi spus iar tu n-ai fi facut-o. Deci…. -Bella, Bella, strigam nervos si o scuturam incet de umeri. Si-a ridicat incet ochii ciocolatii la mine si mi-a spus strangulat. -Copilul….copilul vine.

Capitolul 11 DPDV Edward Intr-o milisecunda am fost langa ea. Am strigat la Carlisle si Alice a zbughit-o pe usa. Se pare ca timpul in care a stat departe de Bella a dezobisnuit-o de mirosul ei de sange. -De ce nu mi-ai spus? Cum ai putut sa faci asa ceva? Imi striga Bella printre lacrimi. -Bella, calmeaza-te acum trebuie sa te concentrezi pe altceva, lasa treaba asta pe mai tarziu, incercam sa ma explic dar ma indoiesc sincer ca aveam vreo sansa sa ma ierte atat de usor. Carlisle a intrat in camera cu trusa in maini. In toate aceste patru saptamani, toti membrii familiei mai putin Rosalie care nu se dezlipea de Bella, sau mai bine zis de burtica ei, au cautat neincetat raspunsuri despre copilul nostru. Lucrurile nu erau clare, doar legende si mituri imprastiate care mai de care mai fictive sau mai aproape de adevar. Nu puteam compara cu nimic din ceea ce stiam, o relatie ca a noastra nu a mai existat. Ma uitam la Bella cum se rasfrangea in trupul ei toata durerea fizica si sufleteasca pe care o putea indura. Carlisle a incercat sa-i faca anestezie locala, pentru a-i face cezariana, dar Bella a urlat la noi. -Cum adica? Sa ma tai? Nu te las. Orice ar fi, facem cum vreau eu. Tipetele ei umpleau incaperea si eu inutilul ma uitam la ea fara sa fiu in stare decat sa o mangai incet si sa-i dau lui Carlisle ceea ce avea nevoie. Oasele ei se frangeau de parca s-ar fi desprins toate acum, s-ar fi rupt in mii de bucatele ca apoi sa se prinda la loc si sa reia procesul dureros. -Bella, asculta-ma cu atentie. Cand iti spun eu impinge tare fara sa te opresti, ii vorbea Carlisle desi nu cred ca ea l-a auzit. Tinea ochii strans inchisi dar lacrimile nu incetau sa curga. Nu stiam daca de durerea pe care o simtea din cauza nasterii sau din cauza vestii lui Alice. O Alice, ce te asteapta. -Edward, nu mai poooot. -Bella, acum, impinge o indemna Carlisle. Ceva s-a intamplat, foarte repede, atat de repede incat nici ochii mei ageri nu si-au dat seama. Copilul era in bratele lui Carlisle dadea din picioruse, tipa si se agita iar Bella plangea de mama focului. Baiat, era baiat. Anthony. Am luat copilul in brate si l-am pus la pieptul Bellei. -Anthony? Intreba ea incet. -Da Bella, am spus dintr-un suflu. Am stat asa o ora. Nu ma saturam sa ma uit la Bella si la copil. Carlisle il curatase si acum dormea langa Bella, iar eu ii tineam in brate pe amandoi. Perfect. Nimic nu putea sa schimbe lucrul asta. Monstrul din mine capatase in sfarsit ceea ce voia de foarte mult timp. O femeie care nu ar fi trebuit sa fie a mea, dar totusi e, care nu ar fi trebuit sa ma iubeasca dar totusi ma iubeste. Nu

credeam in destin dar destinul a facut ca toate acestea sa se intample. Alegerea mea proasta nu a fost decat o intarziere a ceea ce venea cu pasi repezi. Fericirea. Anthony,asa spusese Bella, stiam ca asta ii va aduce mereu suferinta, dar dragostea pe care ea aruncat-o asupra baiatului care murise nu putea pur si simplu sa dispara. Nici nu i-as fi cerut asa ceva, eu insami suferind pentru disparitia lui brusca. De multe ori, stateam in prag hotarat sa plec dupa potaia aia proasta dar ceva ma oprea mereu. Strigatele sau plansetele Bellei ma intorceau mereu din drum si imi indreptam pasii fara sa cracnesc spre camera ei. Intr-o seara cand discutasem cu Alice despre el, o imploram mereu sa-l caute, sa vada ce face, sau sa-i caute sufletul-pereche, sigur va fi langa ea, dar bineinteles ea nu vedea nimic. Atunci mi-a zis Carlisle, ca poate nu e asta treaba mea. Poate Bella e cea care va hotari daca Jacob va plati sau nu si daca da in ce fel. Bella adormise. Nu ma vorbisem deloc. Doar am sarutat-o usor pe buze si i-am multumit de un milion de ori pentru tot ceea ce-mi daruise cu toate ca nu meritam nimic. Ce va fi acum? Ce va hotari? Faptul ca am ascuns de ea ce anume l-a omorit pe Anthony o va face in sfarsit, sa ma paraseasca? Multe intrebari perindau in capul meu, venind si plecand, cu raspuns sau fara. Nimic nu va ma fi la fel. Nimic din ce am putut face nu am facut bine sau corect. De multe ori, discutam despre alegerile proaste pe care le fac oamenii, alegeri care ii fac sa-si piarda familia, pentru ca au hotarit ca nu se va intampla nimic daca sunt beti si se urca la volan sau sa se duca prin paduri straine si sa fie atacati de animale. Mi se parea stupid cum niciodata nu vedeau ceea ce e in fata lor, la gandul asta trecandu-mi prin minte fata ispasita a lui Mike cand Bella i-a spus ca Jessica il place. Jessica mai trebuia sa-si lipeasca un afis pe frunte si facuse absolut tot ca Mike sa o observe. Ma uitam la copilul care se foia somnoros. Dar alegerile mele? Alegeri care au facut sa sufere multi oameni si vampiri dupa caz. Cu ce eram eu mai presus sa decide corect mereu? Cu nimic. Eram simplu. La mana destinului. Nu am observat cand Alice, Esme si Rosalie au intrat in camera uitandu-se cu zambete pana la urechi la noi trei. -Alice a vazut ca se va trezi in curand, a soptit Esme. -Cine? Am intrebat absent temandu-ma de reactia Bellei odihnita. -Copilul, desigur. Il vad atat de bine. Am vrea sa ni-l dai noua, daca nu vrei sa o trezeasca pe Bella.Va plange, stii tu ii e foame, imi explica Alice vesela. -Foame? O da foame. Exact. L-au luat pe Anthony si au iesit pasind usor. Cand mi-am intors privirea inapoi la Bella, ea ma privea cu ochii ei frumosi larg deschisi si rosii de plans intrebatori.

DPDV Bella -Edward, trebuie sa vorbim, i-am spus enervandu-ma pe loc. Cum ai putut sa-mi ascunzi asta? -Bella, lasa-ma sa iti explic. Inca esti slabita si nu vreau sa ne certam, incerca sa o ia inainte. Dar stiam ca are dreptate. Trebuia sa-mi povesteasca cum a murit copilul meu din cauza lui Jacob. Cum Doamne iarta-ma s-a putut intampla asa ceva? M-am ridicat incet, incercand sa stau in sezut dar nu am reusit. Edward mi-a pus cateva perne la spate sa stau putin mai ridicata si s-a postat in fata mea masurandu-si cuvintele., cu atentie. A inceput sa-mi povesteasca amanuntit ce s-a intamplat dupa ce observasem ca Anthony disparuse. Ascultam stiind ca nu mai pot schimba nimic, indiferent ce ar fi Anthony nu se mai intoarce. Anthony. -Unde mi-e copilul?simtind panica raspandindu-se rapid. -Pai, Alice si Esme l-au luat cu cateva minute inainte sa te trezesti tu. Ii era foame, spunea Alice. -Vreau sa-mi raspunzi sincer la cateva intrebari, i-am spus simtind lacrimile cum ameninta sa iasa din ochii mei sis a nu se mai opreasca niciodata. -Bineinteles Bella, orice a fost raspunsul lui. -Ma iubesti? Intai ce era mai important. -Mai mult decat e posibil, mi-a raspuns automat. -Atunci Jacob e al meu, eu imi voi rezolva problemele cu el dupa ce ma vei schimba in vampir. Ma vei schimba nu? -Da, a balbait raspunsul incurcat de afirmatia mea de neclintit. -Acum, spune-mi. L-ati inmormantat pe Anthony? Am spus cu vocea sparta si am lasat lacrimile sa cada, nu imi mai pasa, trebuia sa-mi plang copilul. -Noi nu, ei l-au ingropat. Langa tatal tau, Bella. -Bun, acum adu-mi copilul. Am nevoie de el. Edward a si iesit pe usa cand inca nu terminasem propozitia. Nu am fost la inmormantarea propiului meu copil. Ce fel de om sunt? Nu as fi putut sa-l privesc mort nici intr-un milion de ani, nu ma puteam rani in halul asta, mi-as fi pierdut mintile pe loc. Dar n-am fost acolo in ultimele lui clipe pe pamantul asta. Edward s-a intins langa mine si mi l-a dat pe baiatul nostru. Ne-a luat in brate, imi stergea lacrimile care nu conteneau sa sa opreasca si m-a sarutat usor pe obraz. -Te iubesc Bella, nu-mi imaginez ce e in sufletul tau, dar eu tot te iubesc. -Stiu am soptit, mangaind fata mica a ingerasului din bratele mele. Doua zile au trecut repede, simtindu-ma mai bine cu Edward si cu restul familiei. In dimineata aceea m-am hotarit. Stiam ce am de facut. Aveam un plan

clar in minte, tot ce trebuia sa fac era sa am rabdare. Intai voi merge la mormantul lui Anthony. -Bella inca nu te-ai refacut, de ce nu mai ai putina rabdare? Incerca Edward sa ma convinga desi stia ca nu are nicio sansa. -Edward nu ma poti opri sa merg sa pun o floarea la mormantul fiului meu. Daca mergi cu mine sau nu, e treaba ta dar eu ma duc, am spus raspicat. M-am imbracat si cu toate ca aveam unele dureri Carlisle imi administra calmante din doua in doua ore. Nu era nevoie dar m-am razgandit imediat ce mam gandit pentru ca ma simteam rau cu ele, dar fara calmante? M-am strambat putin si Edward m-a luat in brate pana la masina. Am mers cu ochii inchisi tot drumul amintindu-mi de primele zile de viata ale lui Anthony. Acum opt ani si acum. Atat de multe s-au schimbat. Atat de multe as fi schimbat acum.

Capitolul 12 DPDV Bella Cand m-am oprit in fata mormantului si am vazut poza de pe piatra funerara, toate clipele petrecute alaturi de Anthony m-au navalit ca o avalansa. Era prea mult de suportat. Am cazut in genunchi si l-am oprit pe Edward sa vina langa mine facandu-i semn cu mana. Copilul meu cu trupul neschimbat si gatul frant de un monstru. Un monstru care a fost ajutat de tatal lui. -Iarta-ma, Anthony ca nu am fost acolo, am soptit printre suspine rugandu-ma ca el sa ma auda. Mi-e atat de dor de tine, atat de dor. Continuam sa vorbesc povestindu-i despre fratiorul lui, care era la fel de frumos ca el. Am ridicat privirea spre Edward si l-am vazut ca isi tinea fata in pumni. Daca ar fi putut ar fi plans alaturi de mine. -Edward, l-am strigat incet. M-a luat in brate imediat si incerca sa linisteasca tremurul care-mi strabatea corpul strangandu-ma in brate. -Iarta-ma Bella, iarta-ma ca am venit in viata ta asa, iarta-ma ca ti-am omorit copilul, asta nu s-ar fi intamplat daca.. L-am oprit punandu-i un deget pe buze. -Nu mai spune asa ceva, singurul vinovat e Jacob. Nu tu, acum tu ma tii sanatoasa pentru copilul nostru, asta e tot ce conteaza. Am stat acolo mult timp, asteptand poate sa vina cineva sa-mi spuna ca totul e o gluma proasta. Era incredibil cat de multe vieti au fost schimbate sau curmate in ultimele luni. Aparitia lui Edward, separarea de Jacob, moartea lui Anthony si nasterea celui de-al doilea copil al meu. Trebuia sa merg inainte pentru el. Pentru ei. Ei sunt tot ce conteaza de azi inainte. -Hai sa mergem, am spus incet si ne-am ridicat amandoi indreptandu-ne spre masina. Edward a pornit masina si eu ma uitam pe geam numarand copacii care treceau pe langa noi. Era primavara. Inca frig, dar era primavara. Mugurii copacilor erau mici si inghetati pe crengile posomorate ce atarnau asteptand probabil sa se rupa. Cand Edward a oprit la un stop, ceva de pe trotuar mi-a atras atentia. Un copil cazuse in genunchi, avea cinci sau sase ani. Mama lui il ridicase si incerca sa opreasca lacrimile de crocodil care ii cadeau din ochii verzi. Semana atat de mult cu Anthony. Ce durere, crestea incet marind gaura prezenta din inima mea. Nu pot. Nu mai pot continua asa. Asta trebuie sa se sfarseasca acum. Am sa-mi pierd mintile suspinand atat dupa el, desi stiam ca nu pot face nimic. -Edward, vreau sa ma schimbi, am spus dintr-o rasuflare facandu-l sa incremeneasca. -Bella, eu…ce ti-a venit?

asa.

-Edward vorbesc serios, vreau sa ma schimbi acum. Eu nu pot continua

-Dar Bella, mai stai putin sa…. -Sa ce? Sa se mai intample inca ceva care-mi va sfasia sufletul? M-am dat jos din masina trantind nervoasa portiera. -Nu ma vrei? Asta e? l-am acuzat furioasa. -Bella, cum poti crede asa ceva? A spus ridicandu-si mainile in defensiva. -Edward, m-ai lasat sa am o viata umana, am avut-o si uite ce s-a ales de ea. Nu mai pot pierde nimic. Nu mai pot astepta. Tu vei pune capat acum suferintei mele, vei face ce ar fi trebuit sa faci acum opt ani. Sa fiu om mi-a fost de ajuns, am spus incheindu-mi discursul cu lacrimile pe fata. Edward a dat usor din cap, m-a luat de mana si m-a condus la masina. A pornit si a plecat cu viteza spre casa. In trei minute am ajuns acasa. Cu o viteza inumana s-a dat jos din masina si mi-a deschis portiera tragandu-ma cu forta in bratele lui. M-a sarutat cu o pasiune dezlantuita facandu-ma sa ametesc si sa nu-mi mai stiu sirul gandurilor. -Te iubesc Bella, asa va fi intotdeauna, mi-a spus la ureche si cu buzele cobora incet spre gat. Ne vedem in trei zile. -Sa ma astepti, am bombanit incoerenta. Si Edward m-a muscat. DPDV Edward Era alarmant si amuzant cum Bella imi schimba deciziile atat de repede. Oricum transformarea ei nu era decat o chestiune de timp, dar cand m-a asaltat cu adevarul pe care eu nu puteam sa-l spun cu voce tare, am renuntat imediat la tot ce planuisem. Adevarul ca gresisem. Uram ceea ce sunt si pentru asta am plecat, pentru asta am lasat-o acasa sa isi refaca viata umana, ca si cum eu nu as fi existat. La insistentele mele, Alice mi-a aratat ce a facut si spus dupa ce am plecat. Ce epava era cand a vizitat-o, cum se agata de gatul ei sa nu plece, cum o implora sa-i povesteasca de mine. Si asta ma facea sa simt si mai multa repulsie fata de mine. Nu era de ajuns ca eram un monstru, dar am fost un monstru si pentru ea. Am fost cel ce i-a luat ce avea mai de pret. Nimic nu va mai fi la fel. Nimic nu va mai fi asa cum ar fi trebuit sa fie daca as fi ramas sau daca m-as fi intors atunci. Dupa ce i-am gustat din nou sangele aromat ca ambrozia zeilor, am dus-o in casa replicandu-le celorlalti scurt ca nu vrem sa fim deranjati. Anthony gangurea in bratele lui Esme si mi-am dat seama atunci ce simtea Bella. -Esme, te rog. Bella are nevoie ca el sa fie acolo. Eu am nevoie de copilul nostru, am rugat-o incet si alte cuvinte ar fi fost spuse fara rost.

Bella statea linistita, chiar prea linistita desi durerea care o chinuia acum nu era straina de mine. Carlisle m-a asigurat ca poate cantitatea imensa de calmante si de anti-depresive pe care i le administrase erau calmante si fata de durerea transformarii. Il tineam pe Anthony in brate care dormea nespus de mult. Asta sigur mostenise de la mama lui. Cele doua minuni ce faceau parte din viata mea dormeau si visau iar eu ii vegheam si asteptam cu nerabdare sa se trezeasca. Copilul dormea, manca si dormea din nou. Noi gravitam in jurul lui ca niste planete asteptand sa faca un gest cat de mic sa ne putem da seama ce doreste. Absurd, dar nu stiam la ce sa ne asteptam. Alice vedea ce il nemultumeste si imediat rezolva problema si vorbeam destul de des cu amazoanele care ne asigurau ca totul o sa fie bine. Eu cel putin, ma simteam ca un extraterestru langa Anthony, abia reuseam sa-l iau in brate, si atunci ma rugam de una din fete sa il aseze corect. Cred ca tot un tata eram, ca toti ceilalti cu emotii si nesigur. Timpul trecea cu repeziciune, iar cele trei zile de chin pentru Bella se apropiau de sfarsit. Eu ma voi asigura o eternitate ca asta va fi ultima suferinta pe care o va mai avea. Din acea prima zi cand am vazut-o si pana astazi nu reusisem sa fac decat ce nu trebuia, sa o ranesc. Ea a fost creata pentru mine iar eu voi fi al ei mereu. Lucrurile nu vor mai fi altfel decat minunate. Bella a deschis ochii si era foarte speriata. Ceilalti au intrat in camera iar Rosalie luase baiatul si iesise dintr-o singura miscare. -Bella…?!?!?!? Am intrebat nesigur. Viziunile clare si de neclintit din mintea lui Alice m-au facut sa ma infior. Era singurul lucru ce ar fi putut sa o faca pe Bella sa se impace cu gandul cu primul ei copil era mort : moartea ucigasului, moartea lui Jacob. Intr-o fractiune de secunda Bella se ridicase si scrutand camera cu vederea si opri asupra mea. -Te iubesc, dar este foarte important pentru mine, mi-a explicat si luase o pozitie de atac. Ma uitam cu gura cascata la ea. -Bella, ti-am promis ca… -Razbunarea copilului meu se va intampla cu sau fara acordul vostru, ne-a spus provocandu-ne sa incercam sa o oprim. A sarit pe geam, fugind cu o viteza nebuna printre copacii desi. Eu, Emmett si Jasper am plecat in urma ei, dar nu sa o oprim. Ci sa o sustinem.

Capitolul 13 DPDV Bella Nu conta nimic acum. Acum un singur lucru e mai important decat tot ce exista in plus pe pamant : razbunarea fiului meu. Ma simteam puternica, atentia imi era impartita in sase sau sapte directii, vedeam si auzeam atat de clar ca ma si speriasem cand am deschis ochii. Dar mi-am amintit ce era important, planul pe care il facusem in urma cu cateva zile. Copilul meu rece si mort il va avea pe tatal sau alaturi. Eu ma voi asigura de asta. Stiam ca daca ii voi cere lui Edward imi va face pe plac, dorind moarte acelui om de nimic poate la fel de mult ca si mine. Spun poate, pentru ca ura mea crestea odata cu dorul pe care il simteam pentru copilul meu. O ura nemarginita, usturatoare care imi dadea acum o viteza si mai mare. Simteam focul din gatul meu si-mi aduceam aminte de povestile lui Alice si ale lui Edward. “Ca noi-nascut nu-ti vei dori decat sange, sange uman, de aceea este foarte important sa stai departe de oameni o buna perioada de timp” Dar eu nu-mi doream sangele lui Jacob, gresit, gresit, gresit. Eu vroiam sa moara la fel ca fiul lui. Imi doream atat de mult sa simta ce a simtit si Anthony, spaima, frica de femeia cu parul rosu, durerea, moartea. I-am simtit in spatele meu dar nu ma urmareau, ci fugeau impreuna cu mine. Nu incercau sa ma opreasca. Asta era bine, nu as fi vrut sa ranesc pe nici unul din ei. Ei erau familia mea acum. Noile mele abilitati m-au facut sa vad clar, sa ma catar si sa fug repede prin urmare in cateva minute am simtit mirosul nou. Mirosul lui, de caine. Era cu cineva in casa lui Billy. Dar nu Billy. Am tras adanc aer in piept din nou si am simtit aroma feminina, de paine. Mi-am adus aminte foarte vag de bunica mea, ea mirosea a paine de vatra. Ciudat sa-mi amintesc asta acum, dar nu ea era motivul venirii mele aici. -Bella, incearca sa-l faci sa nu se transforme, am auzit un susur usor adus de o briza de vant. Era Edward. Da. Nu. Sa nu se transforme. Concentreaza-te. Daca se transforma ceilalti vor sti, iar eu nu-i vreau pe ei. Nu-mi imaginez ca dragul de Seth sa pateasca ceva. Era bun si mereu a tinut la mine si m-a sprijinit. M-am oprit in fata usii. Stia ca sunt aici. Era prea liniste. O liniste ca de mormant. Da, Jacob. De mormant. Sigur ma astepta. Pentru prima oara in viata mea noua eram nesigura. Ce sa fac? Sa bat? Absurd. Vreau sa-l omor nu sa bem cafea impreuna ca intr-o vizita de curtoazie. Am intins mana si mi-am zarit culoarea pielii. Pala. De creta, la fel ca a lui Edward. Ma intreb cum arat. Mi-am tras mana inapoi si mi-am atins fata cu degetele, bajbaind ochii, obrajii si buzele. -Bun moment sa te admiri Bella, da, n-am ce zice. Emmett. Radea de mine si acum.

Mi-am revenit si am ridicat piciorul daramand usa fara prea mult efort. Camera era asa cum o tineam eu minte din viata umana. O canapea mare in mijlocul camerei ce avea in fata o masuta mica de cafea. Pe peretele din fata canapelei era televizorul suspendat in perete si cateva rafturi de carti. -Nu pot sa fac asta, Jacob stai. -Shhh, taci. Soaptele mi-au interupt inspectia, le-am auzit dinspre bucatarie. -Jacob, am strigat incet. Nu vrei sa vorbim? Sau ai vrea sa vin eu la tine? Stiam ca se va sacrifica pentru sufletul lui pereche dar mie imi convenea. Nu aveam nimic cu fata aceea, nu ea mi-a ucis copilul. Simteam cum panica incepe sa se raspandeasca in mine si furia crestea tot mai mare. Calm. Jasper. -Nu Jasper, nu acum, i-am cerut. M-am uitat incet cu coada ochiului in spatele meu si i-am vazut pe toti trei asteptand langa copaci. Stiau ca nu avea niciun rost sa lupte alaturi de mine. Nu ar fi fost o lupta dreapta in primul rand si in al doilea rand asta era intre mine si Jacob. -Bella. Mi-am auzit numele din gura lui Jacob. Era in fata usii la bucatarie cu bratele pe langa corp. Era schimbat cu fata lunga si trista. Nu era Jacob care ma inveselise si se imprietenise cu mine de parca ar fi fost firesc. Suferea. Si asta era bine. El era vinovat. -As vrea sa pot spune ca imi pare bine sa te vad, dar nu este asa. Vreau cateva explicatii Jacob, inainte sa mori. -Bella te rog, nu-i fa nimic lui Rachel, fac orice, eu.. -Rachel? -Ea este…. I-am taiat-o ridicand un deget. Imi era foarte greu sa ma abtin sa nu sar la gatul lui. Plus ca acum intelgeam faza cu putoarea in sfarsit, dar aveam nevoie de explicatii pe care nimeni altcineva nu ar fi putut sa mi le dea. -Nu ea ma intereseaza, vorbeste. Jacob s-a incordat si a inceput sa tremure usor. -Nu vei face nimanui un favor daca te schimbi Jacob. Stii ca am nevoie de explicatii, vreau sa stiu de ce ne-ai omorat copilul? -Bella, a bombanit relaxandu-se. Cand ai plecat nu ma asteptam la asta. Iar cum il vroiai tu pe Anthony asa il vroiam si eu. -Minciuni, m-am rastit la el. Daca il vroiai nu faceai pact cu vampiri sa mil furi. -Nu m-ai fi lasat sa il vad, era si al meu. Nu stii cat de greu imi era sa va vad pe amandoi oameni printre atatia vampiri, atatea zile ma abtineam sa nu intru eu sa va fur de acolo dar tu nu ai fi vrut sa pleci. L-ai vrut mereu pe el. -Atatea zile? Am intrebat nedumerita. Fusese un plan mult mai elaborat decat crezusem eu. Ne-ai urmarit? -Bella, eu …mi-era dor de Anthony. -Taci, taci din gura aia spurcata. Nu-i mai spune numele, potaie nenorocita, am urlat la el simtind controlul cum dispare cu repeziciune. Acum ti-

e mai bine? Anthony era fericit acolo, se juca manca, dormea, traia. Tu l-ai omorat. -Nu stii cat de greu este si pentru mine Bella. Nimeni nu mai vorbeste cu mine inafara de Rachel. Cei din haita m-au gasit si au vazut ce am facut si m-au abandonat. Nu-i condamn, eu ma pedepsesc zilnic si chiar te asteptam. Stiam ca vei veni. Vorbea cu lacrimi in ochi. Dar lacrimile lui erau false. Erau lacrimi ce curgeau din umilinta pentru a-si pastra viata, nu pentru copilul ce l-a omorat. -Nu vreau sa mori. Vreau sa suferi, sa te chinui pentru ceea ce ai facut caine. Ar fi fost altfel daca ai fi vorbit cu mine, gaseam o solutie ce ar fi dus la binele tuturor. Tu ai vrut doar binele tau, jigodie. Ai vrut sa ma ai si pe mine si pe Anthony si sufletul tau pereche. Ai facut un pact ce a dus la pierderea unui suflet nevinovat. Un pact ce va duce la moartea ta inceata. Am spus cuvintele cu ultima farama de auto-control ce o mai aveam in mine. In doua milisecunde eram in fata lui cu mainile reci pe tamplele lui. Ochii lui se uitau mirati, surprinsi si indurerati la cea care ii va aduce sfarsitul chinuitor. -Bella, te rog. -Nu, nu implora, vreau sa simti, sa simti ce a simtit Anthony. Sa simti ca esti prea mic pentru ce se intampla cu tine. Prea putin puternic sa nu te poti apara. Sa simti viata curgand din tine. Sa simti ca totul a ajuns la final. Ochii lui erau acum in agonie. Incepuse sa se zvarcoleasca dar puterea lui era nesemnificativa pentru mine. Nu simteam decat o usoara presiune din toata agitatia corpului lui. Mai multa durere, mai multa frica, ochii lui iesisera din orbite iar mintea mea era concentrata pe chinurile in care a murit micul meu print. -O, Doamne, Bella opreste-te. Rugamintile erau in zadar. Ale lui Jacob, ale lui Rachel care aparuse de nicaieri. Tipete de agonie si durere erau strigatele dupa moartea ce nu venea. Moarte ce putea pune punct chinului. -Bella. O voce cristalina ma striga din spate. Edward. I-am dat drumul nestiind ce anume nu fac bine. Suferea, mai aveam putin si-i frangeam craniul. Jacob a cazut inert la podea iar Rachel veni langa el si-i trase capul in poala ei. Cand m-am uitat la Edward avea ochii pierduti ca si Jacob. Suferea. Dar de ce? Ce am facut? -Edward, ce e cu tine? -Bella, eu vedeam ce vede el. Iar el vedea ce vroiai tu. Bella simtea ce a simtit Anthony. Tu il faceai sa simta, mi-a explicat Edward cu vocea sparta. -Dar eu, nu stiu, ma balbaiam neintelegand inca ce vroia sa spuna. -Bella, cred ca asta e talentul tau. Jacob gemuse. Era viu. Toata ura si mania revenisera din nou in mine.

-Edward, pleaca. Nu termin aici. Nu te uita in capul lui, pleaca, i-am spus si m-am indreptat amenintatoare din nou catre Jacob.