Nuovo Documento Di Microsoft Office Word

Capitolul1. INCEPUTUL. – Rose! Rose! Imi puneam al doilea cercel. – Rose! striga iarasi Carlisle. – Da? – Hai, vii odata? Te aseptam de o ora! – Vin acum! Azi urma ca Carlisle sa mi-l prezinte pe Edward. Urma ca el sa-mi devina sufletul pereche. Nu vroiam lucrul asta. Il placeam pe Emmett. Dar Carlisle stia mai bine. Mi-am aranjat parul, rochia si am plecat. Intr-o secunda eram deja in salon. Edward era destul de dragut. Ma privea normal. Nu credeam va vreun barbat ma poate privi normal. Doar Carlisle. Edward zimbi. – Deci, Edward, de azi inainte Rose va fi sufletul tau pereche. Nu vroiam. Cuvintele astea m-au facut sa-mi dau seama de gravitatea situatiei. Pentru eternitate alaturi de Edward. Dar nu-l iubeam. Edward parea nemultumit. Lucrul asta mi-a dat o sansa sa credeam ca poate va refuza. Desi nu credeam. Frumusetea mea avea un impact asupra barbatilor pe care nici eu nu-l intelegeam. – Carlisle, nu sunt sigur ca vreau lucrul asta. Rose, nu vreau sa te superi, dar nu simt nimic pentru tine. Doar un sentiment de amicitie. Totusi un refuz e dureros. Mi-ar fi placut mai mult o declaratie de dragoste pe care eu sa o refuz frumos. Nu Edward, dar eu!

Nu cred ca putem fi prieteni! am rostit cu un ton indiferent, dar suparat. Edward se uita ciudat la mine. Cred ca am facut o prostie. – Edward, asa e Rosalie. Putin suparata! Ii va trece! spuse Carlisle. Alice veni spre mine si ma imbratisa. – Lasa, Rose, iti vei gasi sufletul pereche . – Cred ca l-am gasit deja! i-am soptit. – Cine e? Cum l-ai intilnit? Pe drum? La scoala? La vinatoare? Unde? Ultima intrebare suna prea tare, incit toti s-au intors spre noi. Asa era Alice, nerabdatoare. – Shh… – Vreau detalii… Desi nu parea, chiar tineam la sora mea. – Pai nu stiu daca e corect ce fac, dar… – Spune odata! , spusese cu nerabdare Alice. – Emmett. Alice nu paru deloc mirata. – Stai, abia acum vad niste imgini cu tine in viitor. Tu si cu Emmett va tineti de mina, apoi va casatoriti, rideti, sunteti fericiti! – Dar avem copii? am intrebat-o. Toti din familia mea stiau ca imi doream cu disperare un copil. – Pai…veti avea, Rose… – Nu ai vazut lucrul asta!…am spus eu dezamagita… – Pai, nu, dar veti avea. Sunt sigura! Alice incerca sa ma incurajeze, dar nu prea reusise. M-am ridicat de pe canapea si am plecat in camera mea. De ce nu puteam avea si eu un copil? Doar unul! De ce nu puteam fi ca toata lumea? Stiu, sunt vampir, dar as fi in stare sa-mi –

sacrific nemurirea si frumusetea de dragul unui copil… Stateam pe fereastra si ma intristam cu fiecare gind ce-mi zbura in minte. Am decis sa ies la vinatoare. Vroiam sa scap de starea depresiva pe care o aveam, si in imi era si foame. Am sarit pe geam. Luna plina. Preferata mea. Azi vroiam doar caprioare. Ma pregateam sa fug, cind o mina ma oprise. – Emmett? – Nu vrei sa iesim la vinatoare? – Sigur! am raspuns bucuroasa. Cred ca asta insemna o intilnire. Fugea atit de repede. Vazusem o caprioara si am inceput sa fug spre ea. Dar Emmett ma ajunse si ma provocase la o intrecere. Evident, am acceptat. Imi placea concurenta. Stateam in copac. – 1, 2, 3,Start. Mi-am dat drumul din copac, cred ca fugeam cu viteza luminii, pletele imi zburau in vint, deci era palpitant. Caprioara fugea repede. Emmett ma depasise. Apuca-se caprioara cu o mina, dar aceasta se elibera. Isi mari viteza, dar nu reusi sa o prinda. Ma facea sa rid. Era atit de enervat, incit putea sa doboare si copacii de linga el. In sfarsit o prinsese. Stateam pe o creanga. Admiram luna care atit de mult imi placea. Luna plina ma definea complet. Prea perfecta. Prea curata. Prea frumoasa. Emmett isi facuse aparitia in spatele meu cu caprioara. – Tine! – Pentru ce? – Ti-o daruiesc.

Multumesc, dar tu? – Mie nu-mi plac caprioarele, prea slabe. Ursii ii ador. Atit de suculenti. Am ris. Am luat caprioara, care abia se zbatea. Abia asteptam sa o gust. Dar nu-mi imaginam sa fac lucrul asta de fata cu Emmett. Am pus-o pe o creanga, alaturi. – Ce faci? – Nu-mi este foame. – Ha ha. Unde s-a auzit ca unui vampir sa nu-i fie foame. Rose, e singe!!! – Cred ca sunt o exceptie! incercam sa ma scuz. N-a mai spus nimic, doar m-a privit. – Nu am observat pina acum cit esti de frumoasa! E posibil asa ceva? Sa nu observe frumusetea? – Emmett, crezi ca ar putea fi ceva intre noi? L-a luat prin surprindere aceasta intrebare. Incerca sa rida de vreo doua ori, dar nu-i prea reusise, apoi mi-a raspuns: – Pai, nu stiu, Rose. Suntem frati, traim intr-o familie. Nu m-am mai gindit la asta, dar mi-ar placea ideea. A rinjit atit de frumos. – Dar nu mai vreau sa sufar…vreau ceva diferit… un om care, scuze, un vampir care sa ma iubeasca cu adevarat… Atunci m-a luat in surprindere cu un sarut… –