Nou Open Document Text

Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia” din Piteºti a organizat un simpozion legat de o cercetare actualã: psihologia religioasã ºi psihanaliza. Deschiderea oficialã a acestui simpozion a fost fãcutã de cãtre Prea Sfinþitul Calinic, Episcop al Argeºului ºi Muscelului. Au susþinut referate: Asist. univ. Alina Vasile, Contribuþia psihologiei esenþiale a adâncurilor la abordarea rãului secular – violenþa ºi regãsirea drumului spre fiinþa realã; Florin Buzatu, Psihanalizã ºi psihologie religioasã; Conf. univ. dr. Maria Constantinescu, Elemente psihologice în religie ºi psihanalizã; Conf. univ. dr. Liliana Ezechil, Autodezvãluirea/Spovedania – calea regalã cãtre educarea ºi afirmarea spiritului; Pr. prof. univ. dr. Ioan Stancu, Sentimentul religios ºi noþiunea de fericire în Pentateuh; Bogdan Ionescu, Psihologia religiei în viziunea lui Carl Gustav Jung; Pr. conf. univ. dr. Nicolae Brânzea, Elemente de psihanalizã la Cartea Iov. Ideea de teamã, angoasã, pedeapsã ºi refacerea unitãþii psihice; Pr. prof. univ. dr. Ion Popescu, Psihologia religioasã în viziunea lui Carl Gustav Jung ºi a Fericitului Augustin; Pr. lect. univ. dr. Vasile Sorescu, Patristicã ºi psihanalizã; Prep. Univ. Cãtãlin Chiru, Situarea inconºtientului în religiozitatea creºtinã ºi în creaþia spiritualã umanã. Am extras câteva idei interesante din referatul Pãrintelui decan al Facultãþii de Teologie din Piteºti: În viziunea lui Jung psihicul este alcãtuit din trei niveluri distincte aflate însã în intercondiþionare. Aceste trei niveluri aflate în interacþiune sunt conºtiinþa, inconºtientul personal ºi inconºtientul colectiv. Conºtiinþa este acea stare a spiritului care se aflã într-o relaþie directã cu lumea obiectualã la nivel mintal sau empiric. Este starea cea mai înaltã a psihicului uman, acelui Psyche impersonal (colectiv) sau personal deopotrivã. În viziunea lui Jung conºtiinþa poate sã fie de fapt o stare de supraconºtiinþã, un fel de etaj superior al lui Psyche (psihicul) prin care individul se raporteazã la sine ºi la tot ceea ce este în afarã de sine. Referitor la viziunea lui Jung despre arhetipuri nu se poate pune problema existenþei lui Dumnezeu cum este El cunoscut în tradiþia iudeo-creºtinã. Dumnezeul lui Jung nu este un Dumnezeu personal, ci o deitate în maniera filosofiei ºi a misticii panteiste occidentale. La întrebãrile puerile dacã el crede în Dumnezeu, Jung rãspunde superior ºi maliþios deopotrivã: Eu nu cred, eu ºtiu cã existã.. Superioritatea psihologiei lui Jung faþã de cea a lui Freud este, din perspectiva psihologiei religioase, incontestabilã. Din acest punct de vedere pot fi

realizate anumite punþi de legãturã între o psihologie (psihanalizã) fundamentatã pe metafizic, pe o concepþie agnosticã ºi o psihologie religioasã creºtinã. Dar Dumnezeul lui Augustin nu este o deitate fãrã „ochi” ºi conºtiinþa cã existã, nu este o formã purã ºi rece în transcendenþa ei, indicibilã, fãrã iubire ºi fãrã posibilitatea de a auzi efluviile de iubire ale omului ºi fãrã posibilitatea de a intra în dialog cu El. Dumnezeul lui Augustin nu este acea deitate – transcendenþã sau realitate metafizicã conceputã agnostic de Carl Gustav Jung, ci Dumnezeu Cel personal Care arde de iubire pentru om. Intuiþia absolutã, impersonalã ºi proximitatea ameþitoare cu El a psihologiei lui Jung, deopotrivã ºtiinþificã ºi metafizicã (prin postularea originii arhetipurilor), în pofida agnosticismului acestei metafizici demonstreazã în mod peremptoriu cã marile spirite nu au evitat niciodatã atingerea a ceea ce este mai înalt în om. Iar Fericitul Augustin, prin intuirea, descrierea, înþelegerea ºi asumarea a itinerariului descendent al Dumnezeului ce coboarã, cum spune Lucian Blaga, neîncetat în inima omului, aºteptând urcuºul Lui spre a-l cuceri ºi rãpi definitiv, ne-a arãtat premonitoriu cã orice dialecticã ºi orice joc dialectic dual – conºtient-inconºtient, ca la Freud, sau conºtient - inconºtient-conºtiinþã, ca la Jung, fãrã o existenþã transcendentã ca izvor, fundament ºi scop al tuturor fiinþelor umane. În concluzie, psihologia religioasã creºtinã reprezentatã în acest caz de Fericitul Augustin evidenþiazã adevãrul cã în procesul creator, adicã al manifestãrii lui Dumnezeu prin creaþie, lumea intrã în existenþã de la Tatãl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Psihologia religioasã a lui Carl Jung, în chip simbolic ºi într-un mod sui-generis evidenþiazã faptul cã jocul dialectic între conºtiinþã-inconºtientul personal sau inconºtientul personal-conºtiinþã este superfluu, fãrã existenþa fundamentului impersonal sau suprapersonal ca un al treilea, dar de fapt ca primul, adicã acea formã ca purã posibilitate datã a priori psihicului, adicã lui Psyche. A consemnat Ionela VLÃSCEANU

Dialog interdisciplinar la Facultatea de Teologie din Piteºti

Psihologia religioasã ºi psihanaliza Pot spune cã întotdeauna când auzeam în Evanghelie de faptul cã pe Hristos Îl urmau o mulþime de oameni, mã întrebam ce anume îi fãcea pe aceºtia sã uite de ei înºiºi pentru a-L auzi pe Acesta. De asemenea, era uimitor sã mã întreb oare ce simþeau acei oameni avându-L în mijlocul lor pe Dumnezeu Însuºi?

Apoi m-am raportat la mine însumi. Cum aº putea eu, ca profesor de religie, sã-i captez pe tineri? Mi-am mai pus problema urmãtoare: de ce majoritãþii elevilor ºcoala le e ca un jug pe care doar din obligaþie îl poartã? Este absurd, din punctul meu de vedere, sã ne sesizãm de faptul cã elevii, nu toþi, dar o pondere deloc neglijabilã, nu vin la ºcoalã din plãcere, mai grav, considerã cã nici nu învaþã sau mai bine zis, nu înþeleg multe din cunoºtinþele care sunt predate. Dincolo de faptul cã multe dintre materii le par inutile (spre bucuria mea, religia nu fãcea parte din aceastã categorie), elevii se plâng de faptul cã o mare parte din profesori au un comportament jignitor sau arogant faþã de aceºtia. Atunci când li se predã nu li se explicã, atunci când pun întrebãri sunt repeziþi de glasul de „tunet” al magistrului, pentru care catalogul este buncãrul în care se protejeazã, iar notele sunt gloanþele trase din mina pixului în elevi. Evident cã sunt ºi o mulþime de elevi care sunt atât de incompatibili cu ºcoala precum apa cu uleiul. Dar mai trebuie, noi, ca profesori, sã avem în vedere un aspect: învãþãmântul nu este în favoarea profesorului, ci în favoarea elevului, în sensul cã îi favorizeazã acestuia ºansele spre o educaþie optimã. Nu sunt eu în mãsurã sã dau sfaturi altor profesori, dar, dacã simþim cã am observat o pârghie prin care ne putem apropia de elevi, n-ar trebui ea mãrturisitã? Am putut observa, în scurta perioadã în care am activat ca ºi cadru didactic, faptul cã ºi cei mai problematici elevi pot asculta atunci când sunt ºi ei la rândul lor ascultaþi! Atunci când profesorul iese din aureola sa consacratã ºi dã dovadã de înþelegere ºi mai ales de interes faþã de persoana cu care discutã, aceasta poate vedea în profesorul sãu un real sprijin. Elevii sunt însetaþi sã fie ascultaþi! Sunt însetaþi sã li se spunã (atunci când este cazul) cã ºi pãrerea lor meritã sã fie luatã în seamã ºi, de ce nu, pusã în practicã. Atâta timp cât profesorul va menþine o distanþã arogantã faþã de elev, îl va jigni, se va uita dispreþuitor la el, sã nu creadã cã mai poate avea o ºansã de a iniþia un dialog sincer cu acesta! Este cu totul falsã ideea cã elevilor nu le pasã de carte! Le pasã, dar trebuie sã ºtii ca profesor sã te faci plãcut, menþinând în acelaºi timp distincþia de altfel fireascã între elev ºi profesor. Arãtândule celor pe care îi instruim ºi

umanitatea noastrã, interesul nostru pentru materia pe care o predãm ºi pentru ei, rezultatele nu pot fi decât pozitive. Încurajându-i, vorbindu-le deschis despre viaþa realã, nu despre viaþa idealã din cãrþi, aducându-i în concret, în real, punândui în valoare, nici ei nu vor mai veni la ºcoalã din obligaþie… O recunoaºtem, ei o mãrturisesc: ºcoala nu le satisface aspiraþiile! Aº corecta puþin afirmaþia lor: un anumit mod de a face ºcoalã poate fi nemulþumitor! Dar cred cã dacã profesorul îºi iubeºte materia îi va iubi în mod firesc ºi pe cei cãrora vrea sã le transmitã întreaga lui pasiune unitã cu cunoºtinþele pe care le posedã! Bogdan