Notiuni De Terminologie Efs.pdf

RECUPERARE ÎN PATOLOGIE SPORTIVĂ

Noţiuni de terminologie – educaţie fizică şi sport SPORTUL - activitate de întrecere constituită dintr-un ansamblu de acţiuni motrice diferenţiate pe ramuri de sport; - desfăşurată într-un cadru organizat sau independent; - prin care se caută perfecţionarea posibilităţilor morfo-funcţionale şi psihice; - se concretizează în performanţe obţinute în competiţii, ca: record, depăşire proprie sau a partenerilor. Sportul se clasifică în: - sportul pentru toţi; - sportul de performanţă; - sportul adaptat (pentru persoane cu dizabilităţi). Caracteristici ale sportului: - Caracteristica principala a sportului o reprezintă competiţia. Caracterul competitiv al sportivului nu exclude valenţele formative. - O alta caracteristica a sportului este reprezentata de faptul ca el este accesibil numai celor cu aptitudini. Clasificările sportului: - în funcţie de numărul de competitori: sporturi pe echipe; sport individual; sporturi mixte. - în funcţie de perioada de an în care se desfăşoară: sporturi de sezon; sporturi pentru tot anul calendaristic. - în funcţie de includerea în J.O: sporturi olimpice; sporturi neolimpice. - în funcţie de genul sportivilor: sporturi feminine; sporturi masculine; sporturi pt. ambele genuri - în funcţie de răspândire: sporturi naţionale; sporturi internaţionale. - în funcţie de periculozitate: nepericuloase (şah, popice înot, tir cu arcul etc), periculoase (tenis de masă, badminton, volei, patinaj, atletism, tenis de câmp), foarte periculoase (box, hochei, rugby, schi, haltere, motociclism, paraşutism etc) Exemplu  Ramură de sport: ATLETISM  Probe sportive din atletism: Probe de alergări: - alergare de viteză (100m, 200m, 400m, alergare de ştafetă 4x100m, 4x400m); - alergare de semifond-fond (800m, 1500, 3000m, 5000m, 10000m); - alergare de garduri (100m F/110mg M, 400mg); - alergare de obstacole (3000m); - maraton (alergare pe șosea); - marş sportiv (20km, 50km M). Probe de sărituri: - lungime; - triplusalt; - înălţime; - prăjină.

Probe de aruncări: - greutate; - disc; - suliţă; - ciocan. Probe combinate - heptatlon (F) – 7 probe (100mg, Înălțime, Greutate, 200m, Lungime, Suliță, 800m); - decatlon (M) – 10 probe (100m, Înălțime, Lungime, greutate, 400m, 110mg, Disc, Prăjină, Suliță, 1500m). SPORTIV: - legitimat – apartenenţa la un club/asociaţie sportivă recunoscută de Federaţia ramurii de sport respective - participare în competiţii, campionate naţionale şi internaţionale în cadrul unui calendar competiţional, cu obiective și o pregătire specifică pentru concurs. SPORTIV poate fi de: - performanţă (participant la Campionate Naţionale, Campionate Balcanice, Cupe internaţionale); - înaltă performanţă (Campionate Europene, Campionate Mondiale, Jocuri Olimpice); - cu dizabilităţi, care pot participa la Jocurile Paralimpice, competiţie ce se desfăşoară după încheierea Jocurile Olimpice. Categoriile de vîrstă la diferite ramuri de sport pentru participare în competiții: - copii III – sub 10 ani - copii II – 11-12 ani - copii I – 13-14 ani - juniori III – 15-16 ani - juniori II – 17-18 ani - juniori I – 19-20 ani - tineret – 21-23 ani - seniori – peste 24 ani - masters – peste 35 ani ANTRENAT: - fitness bun (condiție fizică foarte bună) – practică exerciţiul fizic constant; - persoană activă şi sănătoasă. NEANTRENAT: - sedentar, relativ sedentar. ANTRENAMENT SPORTIV (AS) - echipă de pregătire a AS (antrenor, medic, KT, maseur, nutriţionist, psiholog); - clubul/asociaţia sportivă trebuie sa asigure sportivului anumite condiţii specifice sportului respectiv, prin asigurarea resurselor umane, materiale, financiare; - lecţia de AS este structurată în 3 părţi distincte, şi anume: încălzirea (generală şi specifică probei sau temei de AS), partea fundamentală şi încheierea.

Componentele AS - pregătirea sportivului constă în: - pregătire fizică (PFG); - pregătire tehnică; - pregătire tactică; - pregătire artistică (coregrafie, unde e cazul); - pregătire psihologică; - pregătire competiţională. Capacitatea motrică - reprezintă ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin care se potrealiza eforturi variate ca structura si dozare. Factori care influenţează capacitatea motrică sunt: - procese psihice; - procese biochimice; - nivelul indicilor de dezvoltare fizica. Exisă 2 tipuri de capacitate motrică: 1. Capacitate motrică generală – formată din calităţile motrice de bază (forţă, viteză, rezistență, îndemânare); deprinderile și priceperilede bază și utilitar-aplicative. 2. Capacitatea motrică specifică – formată din calităţi motrice specifice ramurii de sport respective; deprinderi și priceperi motrice specifice ramurii de sport respective. Aptitudini motrice - apar ca rezultantă a dispozițiilor ereditare, cu condiții educative de formare a acestora și activitatea subiectului. - aptitudinea este ereditate + influența mediului (învățare + acționare + stimulare). În literatura de specialitate se disting: - aptitudini generale (inteligența, memoria, atenția etc.); - aptitudini specifice (muzică, tehnică, sport etc.). Aptitudini sportive specifice practicării unei ramuri de sport -

Performanța este determinată de numeroase aptitudini, cum ar fi: somatice (înălțime, greutate); funcționale (tipul de activitate nervoasă superioară, capacitate vitală); biochimice (tipul metabolic, capacitate de refacere); general motrice (capacitate de învățare, capacitate de refacere psihică); psiho-motrice (coordonare generală, echilibru, viteză de reacție, schemă corporală); motrice (viteyă, forță, rezistență, îndemânare); psiho-intelectuale (atenție, gândire, imaginație); psiho-afective (echilibru afectiv, rezistența la stres); psiho-reglatorii voluționale (efort voluntar, perseverență, combativitate, rezistență la durere).

Efort fizic - efortul din antrenament reprezintă procesul învingerii conștiente, de către sportiv, a solicitărilor din pregătire pentru perfecționarea fizică, în vederea atingerii unui nivel tehnico-tactic superior, precum și pentru accentuarea factorilor psihici și intelectuali, ale căror rezultate produc, în mod voit, modificări ale capacității de performanță și adaptarea organelor și sistemelor implicate.

Clasificări ale efortului după diferiți factori: - mărime: ușor (mic FC sub 100 puls/min; moderat FC sub 120 puls/min); greu (optim FC sub 140 puls/min; intens FC sub 160 puls/min); sever (maximal FC sub 180 puls/min; exhausiv FC peste 180 puls/min); - orientare – efort anaerob, efort aerob-anaerob, efort aerob; - selectivă, complexă; de lecție, de microciclu, de mezociclu; - tip de efort: de antrenament, de concurs, specific, nespecific. Performanța - este un rezultat valoros individual sau colectiv, obținut într-o copmpetiție sportivă și exprimată în cifre absolute, după sistemul locurilor oficiale sau prin locul ocupat în clasament. - mai poate fi definită ca o valoare bio-psiho-socială realizată în cadrul unor competiții oficiale, ca rezultat a unei capacități multiple determinate și apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguros stabilite. Capacitatea de performanță - poate fi definită ca rezultatul interacțiunii operaționale a unor sisteme bio-psiho-educagene, concretizate în valori recunoscute și clasificate pe baza unor criterii elaborate social istoric. - este manifestarea complexă a disponibilităților individului, materializată în valori obiective sau obiectivitatea în puncte, locuri, clasamente etc. - este determinată de interacțiunea a patu factori: aptitudinile, atitudinile, ambianță și antrenament. La aceștia se mai adaugă și alți factori mai îndepărtați fără acțiune directă, cum ar fi: religia, tradițiile etc. Competiţia sportivă - este o formă de organizare a întrecerii între sportivii de diferite categorii, ce are ca obiect principal compararea performanțelor (rezultatelor) conform unor reguli precise și a unor normative stabilite anterior. Caracteristicile competiției: - sunt forme de organizare stimulative pentru sportivi, încununându-le întreaga activitate de pregătire; sunt puncte nodale ale întregului proces de antrenament programat pe termen lung; - competiția conctituie mijloace de dezvoltare integrală a capacității de performanță; competițiile fac posibil schimbul de informații în numeroase direcții (antrenor, sportiv, adversar, public, media), motiv pentru care sunt considerate ca adevărați factori de reglare și dezvoltare socială; - competiția se constituie ca părți componente ale viații social-culturale; - competiția la care participă sportivii de cel mai înalt nivel se constituie ca factori economici, de profit pentru cei implicați.

Atletism - Alergare de viteză

Atletism - Alergare de semifond-fond

Atletism - Alergare de garduri

Atletism - Alergare de obstacole

Atletism – Probe de sărituri: Lungime

Atletism – Probe de sărituri: Triplusalt

Atletism – Probe de sărituri: Înălţime

Atletism – Probe de sărituri: Prăjină

Atletism – Probe de aruncări: Greutate

Atletism – Probe de aruncări: Suliţă

Atletism – Probe de aruncări: Disc

Atletism – Probe de aruncări: Ciocan